Trăim
într-o lume în care se vorbeşte mult despre iubirea celorlalţi,
într-o lume preocupată de comuniune. Este foarte ciudat însă că,
pe cât de mari sunt eforturile depuse pentru a-i apropia pe oameni,
pe atât de mici sunt rezultatele obţinute. Despre iubire nu se
poate vorbi artificial. Iubirea înseamnă lacrimi, suferinţă,
părere de rău. Iubirea înseamnă a te gândi, a te implica, a
trăi, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot
ce se face din punct de vedere al binelui. Lumea de astăzi are mare
nevoie de dragoste. Sfânta Scriptură ne spune:
"Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, cu tot cugetul tău şi din toată puterea ta."
"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei
XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31).
Prin
iubire cunoaștem
și
vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Când iubești,
până într-atât te dăruiești,
până într-atât dorești
să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în
gândurile lui, să-l retrăiești
în propria inimă, să-i înțelegi
necazurile și
durerile. Cea mai mare dragoste este de a-ți
pune viața
în slujba aproapelui tău, de a-ți
omorî voia, așa
cum a făcut Hristos. Apostolul Pavel sfătuiește
pe fiecare "să
nu caute pe ale sale, ci ale aproapelui
". În această dăruire se descoperă taina iubirii. A aduce
mai multă fericire decât a primi. Cel ce se dăruiește
pe sine aproapelui său prin tăierea vorbii, primește
în schimb și
binecuvântarea lui Dumnezeu.
Dragostea
creştină este de la Dumnezeu (I Ioan 4, 7) şi este dată omului în
dar, precum spune Sfântul Apostol Pavel: "Iubirea
lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel
dăruit nouă,"
(Rom. 5, 5). Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune
chiar: izvorul şi sufletul tuturor virtuţilor creştine, fiindcă
toate celelalte virtuţi trăiesc cu adevărat şi rodesc binefăcător
în viaţa creştinului numai când sunt luminate şi încălzite de
dogoarea arzătoare a dragostei.
„Dăruind,
vei dobândi negreşit fericire, împlinire din zâmbetul celui care
a primit de la tine ceea ce avea nevoie. Nu dăruiţi pentru a primi,
nu dăruiţi dacă nu simţiţi, nu dăruiţi dacă doriţi
recunoaştere, pentru că ea, de multe ori, nu poate veni. Dăruiţi
doar atunci când simţiţi, dăruiţi din puţinul vostru un zâmbet,
o clipă de alinare, o clipă ce poate schimba viaţa unui om!“
A-ți manifesta iubirea duhovnicească faţă de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Desăvârşirea creştină stă în iubirea de aproapele, iar desăvârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu. Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, pentru că „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16).
A-ți manifesta iubirea duhovnicească faţă de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Desăvârşirea creştină stă în iubirea de aproapele, iar desăvârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu. Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, pentru că „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16).
La
începutul anului 2013 am inițiat
proiectul „Iubirea
de aproapele meu''
care presupune deplasarea în Centrele Sociale și
Centrele de Plasament, lunar, pentru a aduce o rază de lumină și
un strop de bucurie semenilor noștri
aflaţi în suferinţă indiferent de vârstă, apartenență
socială, convingeri religioase.
Alături de
colegii şi colegele de la Biblioteca Judeţeană'' Antim Ivireanul'' Vâlcea,de la Societatea
Culturală „Anton Pann” Vâlcea
, membrele Ligii
Femeilor Creştin Ortodoxe Vâlcea
în colaborare cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului Vâlcea, Asociaţia „Zâmbete Colorate” ,am
pornit la drum cu emoţie, speranţă şi bucurie, cu dorinţa de a
crea o clipă frumoasă celor uitaţi uneori chiar de propria
familie. Valea Cernei, cu locuri şi oameni binecuvântaţi de
Dumnezeu, cu înaintaşi vrednici de pomenire: patriarhul Justinian
Marina, mitropolitul Bartolomeu Anania, mitropolitul Efrem Enăchescu,
scriitorul Virgil Ierunca, ziaristul Alexandru Cerna Rădulescu,
sociologul Dumitru Drăghicescu, ne-a întâmpinat în straie de
sărbătoare, crânguri înverzite, pomi înfloriţi, o zi de aprilie
cu primăvară în suflete şi flori pe câmpii. Prima oprire a fost
la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Măciuca,
unde împreună cu semenii noştri am cântat, am ascultat versuri
recitate de poeţii vâlceni, ne-am bucurat de soare şi de clipele
frumoase petrecute împreună. De-a lungul timpului am fost în
Centrele Sociale din: Lădeşti, Bălceşti, Milcoiu, Govora,
Bistriţa, Lungeşti, Zătreni, Măciuca, în Centrele de Plasament
din Ostroveni și
Nord. Momente frumoase, clipe de iubire, zâmbete și
bucurii am împărtăşit cu semenii noștri,deasemenea
s-au stabilit relații
de prietenie și
colaborare, am fost răsplătiţi cu vorbe și
gânduri alese. Părintele Iov Pătraşcu,monahul care scrie cu
degetele de la piciorul stâng un
exemplu de voinţă şi reuşită, cu o poveste de viaţă ce a
înduioşat o lume întreagă, ne-a transmis următoarele gânduri:
''Dragostea
învinge orice suferinţă pentru că cel care te iubeşte cu
adevărat îţi poate transforma durerea în bucurie. Ce poate fi mai
minunat că în cea mai cruntă suferinţă să simţi un suflet cald
alături de tine ,care încearcă să-ţi aducă mereu o vorbă bună,
un zâmbet ,o mângâiere, o îmbrăţişare, o floare, o rază de
soare, te face să te simţi liber şi fericit! Eu mă simt un om
iubit de Dumnezeu pentru că mi- a dat puterea să înţeleg sensul
vieţi, să apreciez suferinţa ca pe o binecuvântare, suferind am
învăţat cu adevărat ce înseamnă să fi liber, să apreciez tot
ce este frumos, să văd puterea lui Dumnezeu şi marea lui
dragoste''.
Părintele Nicolae Steinhardt,
afirma că nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem
în dăruire, îndemnându-ne să oferim un zâmbet, o floare,
compasiune pentru cei năpăstuiţi, mângâiere pentru cei necăjiţi,
pentru că orice gest de dragoste venită din inimă este bine-plăcut
lui Dumnezeu.
Iubirea
este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are
la baza ei jertfa. Nu există jertfă fără iubire şi iubire fără
jertfă.