Popasuri culturale între Vâlcea și Ungheni, Republica Moldova

 

Nimic din ce îți este menit nu va trece pe lângă tine și nimeni nu apare în cale ta din întâmplare ! În toamna anului 2011, la tâmpla bisericuței de lemn ’’ Cuvioasa Parascheva ’’ din localitatea Suiești, județul Vâlcea, unde s-a desfășurat manifestarea cultural spirituală „Patriarhul Justinian Marina și locurile natale - 60 de ani de la rectitorirea bisericii”, am avut surpriza plăcută ca tânărul elev la Seminarul Teologic ’’ Sfântul Nicolae ’’ din Râmnicu Vâlcea, Mădălin Gheorghe Trohonel să ne aducă în dar binecuvântarea părintelui Andrei Andreicuț - Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. Dincolo de curajul său, Mădălin Trohonel avea să mă impresioneze cu darul de a cerceta, de a se documenta, cu hotărârea de a cunoaște și publica cât mai multe date despre viața și activitatea celui ce a fost denumit un  ’’ Apostol al neamului românesc ’’, Patriarhul Justinian Marina. De atunci am rămas într-o prietenie frumoasă, el a finalizat Facultatea de Teologie de la Cluj și teza de doctorat a fost dedicată marelui ierarh vâlcean iar printre lucrările cercetate au fost folosite și cărțile pe care eu le-am scris în memoria Patriarhului Justinian Marina, lucrări care au inspirat ctitorirea Mănăstirii Suieșți spre Slava lui Dumnezeu și aducerea aminte de marele înaintaș.  Ascensiunea lui Mădălin în cariera didactică pe care a ales-o, m-a bucurat foarte mult. Invitația domnului Victor Cobzar de a participa la Gala Premiilor Concursului Internațional de Creație Literară a Românilor de Pretutindeni "Începe Ziua cu Ana", dedicat memoriei poetei Ana Podaru, ce se desfășura la Palatul de Cultură din Ungheni, Republica Moldova, unde am fost premiată, a venit ca o încununare a unui an, 2023 plin cu manifestări culturale în țară și străinătate. Fiind în prejma Zilei Internaționale a Bibliotecilor Școlare, am gândit ca în drum spre frații moldoveni șă facem un popas cultural și la frații ardeleni care tocmai ce m-au invitat la inaugurarea unei Bibliotecii. Spuneam doar că nimic nu este întâmplător ! Cu sprijinul managerului Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul” Vâlcea, conf. univ. dr. Remus Grigorescu, am pregătit câteva colete cu cărți pentru Școala Jucu dar și pentru Biblioteca ''Mihail Sadoveanu'' din Strășeni, Republica Moldova. Revederea cu Mădălin Trohonel, acum directorul Școlii Gimnaziale “George Barițiu” de la Jucu de Sus, județul Cluj, a fost emoționantă. Manifestarea, a fost frumos și bine organizată, și s-a desfășurat astfel, după cum s-a consemnat și pe pagina de socializare... ’’Astăzi, de Ziua Internațională a Bibliotecilor Școlare, a fost inaugurată biblioteca Școlii Gimnaziale “George Barițiu”Jucu de Sus. Evenimentul a început cu o slujbă de sfințire oficiată de preoții Cercului Preoțesc Jucu. Au urmat luări de cuvânt din partea doamnelor inspector școlar Maria Pintea și Alexandra Maja, a domnului primar al comunei Jucu, Valentin Dorel Pojar, a doamnei director a Bibliotecii Județene ,,Octavian Goga” Cluj, Sorina Stanca, a doamnei Zenovia Zamfir, reprezentant al Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul” Vâlcea, a domnului colonel Ovidiu Purdea Someș, doamna Prof. Rotar Adriana de la Liceul Tehnologic ,,Alexandru Borza” Cluj-Napoca și director al Școlii Postliceale Sanitare ,,Sfântul Nectarie” Cluj-Napoca, domnul comandant al Unității 01489 Jucu, doamna director a Centrului de Abilitate și Reabilitare Jucu, Andra Bradea. Domnul director Trohonel Mădălin a subliniat în cuvântul de deschidere că această bibliotecă este rodul unui efort colectiv. În primul rând, a mulțumit pentru sprijinul necondiționat al domnului primar, care a făcut posibilă mobilarea și dotarea bibliotecii cu un bogat fond de carte. De asemenea, a adus mulțumiri cadrelor didactice, doamnei bibliotecar Rotar Cecilia, nou venită în echipa școlii, doamnei Maria Deiac de la Biblioteca Comunală Jucu, personalului nedidactic și elevilor, care au făcut posibilă amenajarea și organizarea acestei biblioteci.

Am avut bucuria de a asculta discursurile invitaților, care au adus cuvinte pline de înțelepciune și încurajare, subliniind importanța cărților și a cunoașterii în viața fiecărui elev.

A fost un moment deosebit, în care am sărbătorit nu doar inaugurarea bibliotecii noastre, ci și bucuria lecturii și a învățării, care ne unesc într-o comunitate dedicată educației. La final participanții au primit diplome din partea unității școlare.

Cu această ocazie, domnul director, Trohonel Mădălin a primit o diplomă de excelență din partea Ligii Scriitorilor Filiala Vâlcea, pentru întreaga activitate științifică desfășurată’’.

#ZiuaBibliotecilorȘcolare #CărțiPentruViitor #CunoaștereșiInovație #BibluotecascolaraJucu Cuvintele frumoase și alese, invitații domnului Mădălin Trohonel ne-au încântat. Trebuie să mărturisesc că am fost impresionată de tinerețea și priceperea colectivului de cadre didactice de la școală, că a fost o mare bucurie întâlnirea cu renumitul interpret de muzică populară Ovidiu Purdea Someș pe care îl admir pentru talentul și interpretarea frumoasă a cântecelor specifice zonei din care își trage seva, că domnul primar a dat valoare evenimentului prin alocuțiunea sa, că slujba oficiată a fost emoționantă. Felicitări și mult succes pe mai departe. Seara am ajuns la Mănăstirea Ilva Mare ! Aici, suntem întâmpinați întotdeauna, cu o ospitalitate rar întâlnită, de maica stareță Hristofora și de părintele Daniil, harnici și buni gospodari,  excelenți interlocutori pentru pelerinul avid de informație, având bogate cunoștințe de cultură generală și, desigur, devotați slujitori al sfântului altar.  Manifestarea dedicată poetei Ana Podaru, plecată prea devreme dintre noi, a reunit oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului. La evenimentul organizat de poetul, Victor Cobzar, care a impresionat prin alocuțiunea de la început ”Ea este astăzi printre noi/ Aud și cum respiră o Ană ce s-a logodit cu veșnicia…”, a poposit și o delegație de poeți români, membri ai Societății Apollon-România, în frunte cu președintele George Călin, Ambasador Cultural Convenţia ONU-Geneva . Maestru în Artă, domnul Victor Cobzar a invitat, la ’’clipa întru veșnicie’’ și pictori, actori, prieteni, iubitori de frumos, de cultură, de artă. Comemorarea celor decedați contribuie la dezvoltarea culturii recunoștinței și a comuniunii între generații. Veșnica lor pomenire din neam în neam înseamnă obligația noastră de a transmite generațiilor ce vor veni zestrea culturală moștenită de la înaintașii noștri dar îmbogățită cu propriile creații. Cuvinte frumoase, versuri alese, muzică și poezie au fost oferite din prea plinul inimilor celor prezenți. Fiecare invitat a rostit un gând, a recitat un vers, a transmis emoție, trăire, fiecare clipă a fost un spectacol de lumină, iubire, bucurie, comuniune.  Cu modestia specifică oamenilor valoroși, Victor Cobzar s-a dovedit a fi o gazdă minunată și un amfitrion desăvârșit. Slavă Domnului pentru astfel de evenimente ! Spre seară am revenit în țară și am făcut popas de suflet la Mănăstirea Râșca unde părintele stareț Gabriel ne-a întâmpinat cu multă bucurie. „Pusă subt o sprinceană de braniște, la marginea șesului, întemeiată de episcopul Macarie al Romanului în zilele lui Petru Rareș”, așa cum o descrie Alexandru Vlahuțǎ în peregrinǎrile sale prin munţii Sucevei, Mǎnǎstirea Râşca se înalţǎ seninǎ spre cer. Victorioasǎ în lupta cu timpul și vitregiile istorice, mănăstirea Râșca este ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae, fǎcǎtorul de minuni. În tihna unei săli de mese împodobită cu o pictură frumoasă, vegheați de Maica Sfântă a tuturor, de Maica Domnului Hristos, am depănat amintiri cu părintele stareț Gabriel , care m-a impresionat prin blândețea și dulceața vorbelor sale.Dis de dimineață am plecat spre Iași. Un moment de rugăciune la Moaștele Cuvioasei Parascheva ne-a alungat toate grijile și problemele cotidiene. O zi frumoasă de toamnă cu raze de soare aurii, cu frunze ruginii , am petrecut în frumosul oraș al lui Eminescu. La final ne-am întâlnit cu părintele Dan Damaschin, ocrotitorul a mii de copii, pentru a face o mică donație . Locuri de poveste, oameni minunați am întâlnit în aceste popasuri culturale. Slavă Domnului !

  

Zenovia Zamfir

 

 

 

La margine de dor și de gândire, cu Gavril Moisa

 

Lumea este o realitate atât de complexă și inepuizabilă, încât fiecare om este chemat, prin darul primit la Botez, să scoată la iveală, puterile și frumusețile așezate în creație de către Dumnezeu. Se spune că la Botez are loc învierea firii noastre, mirungerea ei cu talanții Împărăției! Cel botezat primește în Taină experiența Apostolilor din ziua Învierii: Ați primit Duhul Sfânt, spune Sfântul Ambrozie neofi­ților, Duhul Înțelepciunii, Duhul Înțelegerii, Duhul Sfatului și al Puterii, Duhul Cunoștinței și al Evlaviei, Duhul Temerii de Cel Sfânt. Părintele Arsenie Boca precizează că la Botez primim ­Lumina cunoașterii lui Dumnezeu, Lumina cunoașterii lucrurilor și Lumina nezidită dumnezeiască, Lumină care se arată desăvârșit întru sfinți. Și tot la Taina Sfântului Botez sunt împărțiți talanții – unul primește cinci, altul doi, altul un singur talant, fiecare în funcție de chemarea sa față de rostul lumii, față de locul și timpul istoric în care a fost chemat la existență. Și cel cu un talant și cel cu cinci talanți au, fiecare în parte, toate înzestrările pentru realizarea rostului propriu în viață. Privind adesea în jurul nostru ne dăm seama de aceste adevăruri. Mare mi-a fost mirarea și bucuria când l-am cunoscut pe domnul Gavril Moisa. Încă de la început a demonstrat că Bunul Dumnezeu a fost darnic cu domnia sa, că harul revărsat asupra sa a fost materializat în zeci de cărți, că trudește cu multă dăruire pe Ogorul scrisului. Îmbinând armonios profesia cu darul scrisului a reușit să publice parte din creația sa, șă transmită iubitorilor de cultură, frumusețea cuvântului și bucuria cititului. Răsfoind biografia domnului Gavril Moisa vedem că vine dintr-o zonă binecuvântată de Dumnezeu. Este născut pe 06.12.1951, în localitatea Voivozi, din județul Bihor. Licențiat în științe militare.
    Absolvent al Academiei de Înalte Studii Militare, București, Facultatea de Arme, specialitatea Artilerie și Rachete (1993).    
    Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România (2004), membru fondator și secretarul general al Ligii Scriitorilor Români (din 2006), vicepreședintele Cenaclului „Artur Silvestriˮ (2011) și al Cenaclului „Satiricon” (2013) din Cluj-Napoca.
    A obținut numeroase premii și diplome la concursuri de creație și festivaluri naționale și internaționale de poezie, literatură umoristică și epigramă.
    Din anul 1977, este cuprins în 15 antologii de versuri, peste 50 de antologii de epigramă și este inclus în 16 volume colective (la două fiind coautor).
    Semnează în diverse publicații de literatură, cultură, epigramă și sociale din țară, articole diverse, cronici literare, eseuri, epigrame etc.  Este Cetățean de Onoare al Comunei Popești, județul Bihor (2016).  Pseudonim literar: Gavril Voivozeanul. Deși este mai cunoscut pentru epigramă, un gen literar care nu este la îndemna oricui, domnul Gavril ne surprinde plăcut și cu poezie. Volumul Dincolo de timp , ne încântă cu poezii frumoase, cu gândurile și trăirile autorului, ajuns la vârsta maturității, cu versuri pline de iubire, cu anotimpuri și locuri de poveste. Sensibilitatea și talentul poetului ne arată că poezia sa vorbește despre iubire, umanitate, metamorfozând cel mai simplu poem într-un îndemn la introspecție interioară, un imbold la dialog, pace și toleranţă. "Poezia este o fereastră spre diversitatea uluitoare a omenirii", spunea Irina Bokova. Poezia domnului Gavril Moisa din acest volum este scurtă, dar bogată în emoții. Poetul concetrează și prelucrează în versurile sale lumi și universuri interioare și exterioare, le pune într-un anumit ritm, folosește cuvinte și metafore, dându-le înțelesuri mai înalte. Citind poeziile domnului Moisa, cunoscând complexitatea scrierilor sale de la epigramă la texte jurnalistice, gândurile m-au purtat spre cuvintele marelui filosof Aristotel, care ne spune  "Diferența dintre istorici și poeți nu constă din faptul că unii scriu proză , iar ceilalți versuri ... Cei dintâi descriu lucrurile care au fost , ceilalți faptele care pot deveni. Din această cauză , poezia este mult mai filozofică și mai importantă decât istoria , întrucât afirmațiile ei sunt de o natură mai curând universală , față de cele predilect singulare ale istoriei.” Fiecare poezie din acest volum are o semnificație și un timp anume, toate sunt scrise cu inima și cu speranța că vor fi pe placul cititorului.

Să fiu convins că n-o să îmi lipsești

Cu zâmbetul cu care îmi zâmbești

Să fiu convins că am să te găsesc

Și după ce am să mă risipesc,

Stea te-am făcut în orice anotimp

Iubita mea și dincolo de timp.

La margine de dor și de gândire

Reper să-mi fii și-n cealaltă trăire,... spune poetul în Dincolo de timp .

 

Poetul Gavril Moisa este vizionar permanent, un iubitor de oameni și de frumos, un făuritor de cuvinte alese, și cum spune William Hazlitt "Poezia este tot ce merită să ne amintim dintr-o viață."  A publicat peste 35 de cărți și cu siguranță nu se va opri aici.

 

 

Zenovia Zamfir

 

 

 

Să ne amintim cu drag de Ilorian Păunoiu

 

Plecarea lui Ilorian Păunoiu în eternitate ne-a lovit ca un trăsnet. Starea sa de sănătate precară și lupta cu suferința deveniseră sinonime pentru noi, el era un învingător și un exemplu că - se poate ! În ciuda durerilor cumplite pe care le avea, zâmbea tot timpul când era cineva în preajma sa. Și-a dorit și a reușit să trăiască într-o aparentă normalitate. A citit și a scris cât pentru două vieți. Era dornic să ajute atât cu sfaturi dar și cu fapta . Cenaclul ’’Lumina ’’ pe care l-a înființat și revista pe care o coordona, i-a dat posibilitatea să ajute și să îndrume tinerii iubitori de cuvânt. A devenit chiar un mentor pentru unii. Când l-am cunoscut eu, Ilorian era deja o personalitate apreciată în cultura vâlceană și nu numai.  Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul’’ Vâlcea a făcut ca la una din lansările cărților sale, să fiu chiar în prezidiu. Sala de Conferințe devenise neîncăpătoare pentru cei ce veniseră să se bucure de prezența și mai ales de scrierile lui Ilorian Păunoiu care făurea din fiecare cuvânt un Dumnezeu, pentru că ... La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o... Ioan 1:1-14 VDC. Ilorian Păunoiu s-a născut la 14 decembrie 1965, în satul Meieni din comuna Popeşti. A debutat în anul 1986, cu o poezie în „Vâlcea literară”, foaie a Societății Culturale ,,Anton Pann”. De atunci a publicat versuri în reviste de prestigiu: „Tribuna” (Cluj), „Luceafărul” etc. Pentru talentul său a fost recompensat cu numeroase diplome, medalii și distincții. În anul 1986 a fost premiat la Festivalul de poezie „Nicolae Bălcescu”, de Societatea Culturală ,,Anton Pann”, iar în anul 1998 a primit premiul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, pentru cea mai bună carte de debut „Strigarea numelui”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Vreme de  44  ani, a înfruntat și a păcălit o boală ce l-a lovit la vârsta de 7 ani și care îl condamnase de timpuriu la moarte, prin voință, prin speranță, dar și prin creație. 'Nu sunt victimă și niciodată nu mi-a plăcut să mi se spună aşa. Sunt un învingător, pentru că nu am renunţat niciodată la iubire, la frumos, la frumosul din oameni, la frumosul naturii, la frumosul primăverii, la frumosul reînvierii. Sunt un om normal ca toţi ceilalţi, am avut privilegiul poate să fiu prietenul lui Dumnezeu, prin acest har de a scrie. Acest volum de eseuri aş dori să fie citit de prieteni ai lui Dumnezeu, cu inima, aşa cum eu l-am scris, simţindu-l. Dumnezeu înseamnă iubire, Dumnezeu este iubire...'' spunea poetul Ilorian Pănoiu la lansarea volumului de eseuri '' Agapologie - Logodna iubirii cu libertatea'' . Muzica, poezia și scrisul, i-au creeat lui Ilorian o lume frumoasă. Era veșnic zâmbitor și dornic să fie de ajutor celor din jurul său. Îmi amintesc cu bucurie dar și mare tristețe de activitățile social – culturale pe care le-am organizat împreună. Mergeam în Centrele de Copii unde Ilorian le vorbea , le cânta și îi încânta cu talentul și bunătatea sa. Ilorian avea un har aparte, când începea să vorbească strălucea, răspândea pace şi lumină, era un orator desăvârşit şi cânta foarte frumos.„Dăruind vei dobândi negreşit împlinire din zâmbetul celui care a

primit de la tine. Nu dăruiţi pentru a primi, nu dăruiţi dacă nu simţiţi, nu dăruiţi dacă doriţi recunoaştere, pentru că ea nu va veni. Dăruiţi din puţinul vostru un zâmbet, o clipă de alinare, o secundă ce poate schimba viaţa unui om”... spunea adesea Ilorian citându-l pe Nicolae Steinhardt.

Întâlnirile cu copii erau balsam pentru sufletul său plin de durere. „Am crezut tot timpul în visele mele şi am realizat că scrierea visului funcţionează, ajută la împlinirea lui. E atât de plăcut când reciteşti un vis şi urmăreşti etapele prin care se realizează! Capeţi o mare încredere în tine şi o claritate a scopurilor cum nu ai mai avut înainte” , le spunea adesea. Scrierile sale au un profund caracter religios. Amintirile sunt tot mai dureroase, momentele frumoase sunt mai tot mai pregnante iar noi nu trebuie să uităm că Ilorian Păunoiu a fost şi rămâne un poet al iubirii, un eseist talentat, un scriitor de valoare. Viața ne așează pe toți în genunchi, mai devreme sau mai târziu, ceea ce simțim, ştim doar noi şi Bunul Dumnezeu. Ar fi minunat să învățăm să iubim, să iubim până la cer şi înapoi. Iubirea este o taină pe care Bunul Dumnezeu a strecurat-o în sufletul nostru. Prin şi din iubire ne „desăvârşim”, căci „dacă dragoste nu e , nimic nu e”…, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar „dragoste nu am, nimic nu sunt.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel.). Aşa l-am cunoscut pe Ilorian, cu multă iubire de Dumnezeu şi semenii săi, poet al iubirii, un om printre oameni, cu multă dragoste şi dăruire de sine pentru cei din jur. Ne-a lăsat o moștenire culturală vastă dar și o poezie – testament ...

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-va de păsări
care cântă-n zori de zi;
bucuraţi-vă de rouă
şi de jocul de copii!...

Bucuraţi-va ca sunteţi
şi ca vine-o dimineaţa;
bucuraţi-vă de zâmbet,
bucuraţi-vă de viaţă!

Bucuraţi-vă!

Să ne amintim cu drag de Ilorian Păunoiu !Veșnică aducere aminte și pomenire !

 

 

 

Zenovia Zamfir

 

Povești din Bunești, județțuul Vâlcea

 

Pe 1 Decembrie, de  Ziua Națională , românii de pretutindeni sărbătoresc cel mai important moment din istoria poporului  român. În urmă cu 105 ani, la 1918, la Alba Iulia a avut loc Marea                          Adunare ce a votat unirea Transilvaniei cu România, și a consfințit România Mare. Ziua Naţională a României este marcată an de an prin evenimente patriotice, în special prin parade militare.  Peste tot în țară au loc ceremonii de depuneri de coroane şi jerbe de flori la monumentele eroilor. În catedralele, bisericile și mănăstirile din țară este oficializată slujba specifică” Te Deum”, prin care sunt pomeniți eroii neamului românesc din toate timpurile. La Vâlcea, ceremonia militară a avut loc la Monumentul Independetei iar localnicii  au sărbătorit alături de autoritățile județului. Cultivarea şi cinstirea înaintaşilor, ca valori naţionale, ilustrează gradul de cultură şi civilizaţie al unui popor. Păstrând și valorificând patrimoniul cultural moștenit, doamna Iuliana Radi de la  Biblioteca Publică Bunești din județul Vâlcea a derulat un proiect cultural inedit denumit ,,Povești din Bunești!” care  a fost materializat prin Corpul European de Solidaritate. În cadrul proiectului s-a discutata atât despre trecut, cât și despre viitor. Subiectul principal a fost comuna Bunești, dar și buneștenii. Organizatorii au urmărit ca prin intermediul acestui proiect, tinerii din localitate să descopere identitatea locală, să reînvie obiceiuri și tradițiile specifice zonei. În cadrul proiectului s-a discutata atât despre trecut, cât și despre viitor. Doamna bibliotecar, Iuliana Radi împreuna cu voluntarii, tinerii din localitate au pus in scena o piesă de teatru emoționantă, „Povestea unicornului singur”, care a adus la viață magia și imaginația într-un mod spectaculos. De asemenea, din dragoste pentru locurile natale, doamnia sa, a amenajat un Muzeu al Satului în care vizitatorii pot vedea obiecte cu o îndelungată istorie, costume tradiționale și lucruri vechi din gospodăriile de altădată. Acest muzeu va transmite tuturor povestea localității Bunești. Despre cele două momente inedite, realizate în lumina Zilei Naționale a României, pe 1 Decembrie 2023, domnul primar Viorel Radi spunea  „  O zi în care localitate Bunești își deschide sufletul pentru a crea împreună o nouă pagină a istoriei locale, sub semnul patriotismului și al identității culturale ”. Locurile natale sunt locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. “Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii e ca un copil care nu își cunoaște părinții”, spunea marele istoric Nicolae Iorga. Cunoașterea istoriei reprezintă o datorie față de strămoșii noștri fără de care un am fi existat, dar este și un element care denotă cultura generală și responsabilitaea fșță de înaintași..Prezentul și viitorul sunt dependente de trecut, prezentul nefiind posibil fără existența generațiilor trecute Nicolae Bălcescu era de părere că Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Dincolo de definițiile oficiale, muzeul este locul unde oamenii dornici de cunoaștere vin pentru a admira obiecte de patrimoniu și a descoperi povești despre trecut. O vizită la muzeu este asemenea unei călătorii în timp, care ne ajută să înțelegem mult mai bine prezentul. În funcție de specificul său, fiecare muzeu ne poartă într-o lume fascinantă a trecutului, care ne îmbogățește intelectual și sufletește. .....spunea Andreea Mâniceanu, muzeograf Casa Filipescu-Cesianu . Pe data de 1 Decembrie 2023, la Bunești s-a scris o nouă poveste, una despre oamenii locului care au înțeles să-și cinstească înaintașii, să-și clădească viitorul cu cinste și credință. Alături de oficialitățile locale și locuitori au fost prezente și membrele Ligii Scriitorilor Filiala Vâlcea. Doamna Luci Truușcă – președinta Filialei a recitat o poezie din creația proprie. Ca reprezentantă a Bibliotecii Județene ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, am avut bucuria de a  transmite mesajul domnului director, conf. univ. dr. Remus Grigorescu și de a evidenția activitatea și proiectele culturale desfășurate la instituția de cultură vâlceană. Prezent la eveniment , domnul Ilinca Alexandru – ultimul opincar authentic, cum este cunoscut și apreciat, a relatat povestea opincilor care fac parte din patrimonial cultural românesc.

 La final, gustul autentic al tradiției românești a fost savurat prin bucate alese, pregătite cu grijă pentru a încânta simțurile participanților.

 

 

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să fim pregătiți!

 

De ani de zile, proiectul „Iubirea de aproapele meu”, aduce multă  bucurie semenilor noștri. Iubirea este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfă fără iubire și iubire fără jertfă. Iubirea poate învinge orice! ''A iubi este însăși esența vieții. Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană. Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea unește la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenței'', Dumitru Stăniloaie. Iubirea înseamnă lacrimi, suferință, părere de rău. Iubirea înseamnă a te gândi, a te implica, a trăi, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Mulți sunt de acord ca iubirea adevărată e minunată și se întreabă cum să ajungă la ea. Ea este deja în noi, nu există nici o rețetă magică a iubirii pure. Dăruirea de sine, sacrificiul total, rugăciunea și Grația Divină ne vor conduce cu siguranță acolo unde dorim, dar trebuie să dorim asta din toată inima , din tot cugetul și din tot sufletul nostru. Iubirea este o emoție, un sentiment de afecțiune puternică, născut din înrudire, admirație, bunăvoință, respect, compasiune, tandrețe, interese comune, în general din emoții pozitive, Herbert Harris.''De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște, și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește... Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea ''(I Cor. 13, 1-3, 13). ''Dragostea nu este ceva în afară de Dumnezeu pentrupcă Dumnezeu este dragoste'' (1 Ioan 4, 8, 16) . Adevărata iubire nu cere nici un efort. Ea se manifestă singură, liber, firesc și necesar. În anul 2013,împreună cu prietenii și colegii mei de la Societatea Culturală ''Anton Pann'' Vâlcea, colegele de la Biblioteca Județeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, cu sprijinul Direcției Județeane de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea am organizat o acțiune social culturală la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Măciuca.A fost primul pas, am înțeles că se poate și trebuie.Bătrâni sau bolnavi, copii abandonați, frumoși sau urâți, naivi sau deștepți, în fața lui Dumnezeu cu toți suntem fii săi. Ne-am propus atunci să demarăm un proiect intitulat ''Iubirea de aproapele meu'', iar în fiecare lună să vizităm câte un Centru Social din județ să aducem un strop de bucurie semenilor noștri, să dăruim din prea mult sau prea puțin, un zâmbet, un gând frumos, un cântec, o poezie. Si ne tinem de promisiune. Mai mult, am ajuns si la semenii din alte zone ale tarii.Eforturile noastre sunt rasplatite prin zambete si cuvinte frumoase.Dovada…

De o perioadă de timp merg în vizită la centrele pentru persoane vârstnice alături de câteva doamne și domni din Vâlcea sau alte localități.

Mulți dintre noi mai facem astfel de vizite.

Vă spun experiența mea trăită în astfel de vizite.

Am ajuns la concluzia că nu fac destul pentru seniorii noștri. Eu nu am avut o familie și deci nu sunt cuprins de grija față de vârstnici. M-am ocupat de copii și tineri crezând că le dau un impuls pentru o educație a caracterului în viața de zi cu zi.

Mă întreb de ce oare Dumnezeu îngăduie să mai stau pe acest pământ? Simt că nu fac destul și că puteam face mai mult. Mă apasă acest gând însă mă gândesc la ceea ce e scris în Scriptură. Dumnezeu ne îngăduie pentru un plan bine conturat.

Însă fac eu planul lui? De multe ori nu și mă întreb de ce se întâmplă atâtea în viața mea. Simplu. Pentru că nu aleg planul lui Dumnezeu.

De foarte multe ori dăm vina pe Dumnezeu pentru problemele pe care le întâmpinăm zilnic. Mereu spunem că Dumnezeu nu pedepsește pe alții mai răi decât noi și îi ține sănătoși și bogați financiar. Iar pe noi, care credem că mai facem bine, ne împinge la tot felul de ispite. Greșit. Dumnezeu ne-a dat conștiință și deci dreptul de a alege ce facem cu viața noastră, iar deciziile pe care le luăm ne influentează viitorul.

Mă uitam în ochii acestor bătrâni din centre și vedeam regretul vieții pe care au trăit-o. Mulți foști conducători de suflete, cu diverse meserii sau decidenți. Sunt triști pentru că atunci când au putut face ceva nu au făcut pentru semenii lor, iar acum sănătatea nu le mai permite.

O bătrânică m-a întrebat odată de unde vin și eu iam spus că de la vreo 80 km distanță și în momentul ăla mi-a întins o bancnotă de 5 lei: “ia mamă să ai de motorină că știu cât e de greu”. Da, este. Eu și mulți alții facem eforturi mari să ajungem la ei. Din echipa mea sunt oameni simpli, pensionari cu pensii minime sau angajați cu salarii modeste care contribuie la deplasări cu bani pentru carburant, fructe și alimente pentru cei în vârstă. Mergem și le vorbim despre viață, le cântăm, le recităm poezii și le animăm starea de spirit. Îi tratăm ca și făcând parte din familia noastră. Într-un cuvânt le Donăm timpul nostru.

Revin la ideea că toți vom ajunge la vârsta lor și indiferent cât ne credem de puternici acum mai târziu vom fi incapabili să ne îngrijim singuri. Așa că indiferent că ești conducător de țară, că ești pe o funcție în care decizi soarta altora gandeste-te că și tu vei ajunge să fi îngrijit de alții. Așadar acum când ești la “butoane” încă poți face ceva să alini sufletele acestor semeni.

Dacă nu poți tu lăsă-i pe alții.

Dacă ai de gând să-ți cumperi un bilet la cinema donează încă un bilet și pentru ei, dacă îți iei un pachet de țigări donează contravaloarea unui pachet unei cauze sociale, dacă te duci la restaurant mai “comandă” o porție și pentru un suflet care nu e prezent. Și exemplele pot continua.

E greu și mult de spus ce vezi in astfel de centre dar și la domiciliul unor bătrâni.

Dacă poți du-te și tu și mângâie un astfel de suflet. Pentru ei contează foarte mult.

Dar dacă nu poți, ajută pe alții să ajungă la ei. Noi vrem să Continuăm săi vizităm iar tu poți pur și simplu să ne ajuți. Nu cerem mult, ci puțin din ceea ce ai și la ce poți renunța. Și nu numai de Sărbători ci tot timpul.

Pentru ei este o avere.

Mulţumim frumos, Mihai Ghebrea !

Bucuria de a dărui ….bucurie !

 

Limba română, comoara din adâncuri

 

A devenit o tradiție, ca în fiecare an, pe data de 31 august, românii de pretutindeni să sărbătorească „Ziua Limbii Române”. Manifestări cultural-educative și artistice dedicate limbii române, identității naționale, vechilor tradiții strămoșești sunt organizate de o parte și de cealaltă a Prutului. Sărbătoarea a fost instituită mai întâi în Republica Moldova în anul 1990, iar din 2013 este celebrată oficial și în România. „Un popor fără de limbă este ca o țară fără de popor”, spunea scriitorul erudit Nicolae Dabija. Limba română este limba în care am învățat să vorbim, să cântăm, să râdem, să plângem, să iubim. Limba maternă, ne leagă de istoria neamului nostru, de locurile unde am copilărit și am crescut, ne leagă de frații de peste Prut: frați de grai și frați de sânge. Limba noastră -i o comoară, așa cum ne-a învățat  Alexei Mateevici. Se știe că limba este o trăsătură definitorie a unui popor, a unei nații. Din dragoste de limba română, limba vechilor cazanii, pe care o plângeau și o cântau pe la vatra lor țăranii, într-o zi frumoasă de vară târzie, am luat calea Moldovei pentru a sărbători cum se cuvine „Ziua Limbii Române”. Prietenia este aceea taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletele noastre. Din prietenie și în spiritul românului adevărat, ospitalier, am fost întâmpinată la autogară de familia Meleacă care mi-a deschis ușa casei, dar mai ales ușa sufletului. Am petrecut alături de copiii lor o seară frumoasă, în pace, armonie și comuniune . Pe Lucia Meleacă am cunoscut-o ca pe un Om hărăzit de Dumnezeu cu darul scrisului, al iubirii , al dăruiri. Versurile sale ajung la inima cititorului prin frumusețea cuvântului, prin sensibilitatea autorului. Împreună cu Lucia și Florin am onorat invitația doamnei Tudosia Lazăr de a participa la manifestările culturale organizate cu prilejul „Zilelor Limbii Române” de domnia sa împreună cu sora, Olimpia Sava, membrii Asociației „Ștefan Peticăˮ din satul Bucești, comuna Ivești, județul Galați,  Evenimentele au debutat în jurul orei 10.00 la mormântul poetului simbolist Ștefan Petică, al cărui nume se află inserat pe pomelnicul de piatră din sfântul altar al bisericii ”Sfinții Mihail și Gavriil”. Slujba religioasă comemorativă a fost oficiată de părintele paroh , apoi a fost depusă o coroană de flori în semn de recunoștință pentru marele înaintași. A urmat vizita la casa memorială „Hortensia Papadat Bengescuˮ, unde am fost întâmpinați de doamna Lenuța Rarinca. Aici a avut loc o slujbă de pomenire săvârșită de părintele paroh al Bisericii „Sfântul Gheorgheˮ din Ivești, Ionel Vasile, și de părintele scriitor din Liești, Ion Croitoru, la sfârșitul căreia s-a depus o altă coroană de flori. Pe la ora 12,00, în Sala de Consiliu, domnul primar Maricel Ghioca împreună cu doamna Tudosia Lazăr , au oferit oaspeților un mic program artistic realizat cu sprijinul elevilor și a cadrelor didactice din localitate, precum și diplome de excelență tuturor oamenilor de cultură veniți din zonele învecinate dar și din țară. Trebuie să remarcăm spiritul organizatoric al doamnei Lazăr, care a fost sprijinită permanent de doamna Olimpia Sava. Pentru tinerii prezenți a fost o ocazie bună de a cunoaște scriitori de valoare, de a fi martori la un moment cultural în care dragostea pentru trecutul zbuciumat al neamului românesc s-a îmbinat armonios cu dragostea de a transmite mai departe zestrea culturală a poporului român. După momentul emoționant de la primărie, gazde bune și primitoare, organizatoarele manifestărilor culturale, ne-au deschis poarta casei pentru a ne bucura de bucatele tradițioanale, gătite de cu seară chiar de domniile lor. Programul cultural a continuat la „oaza lui Năstăsacheˮ, pe albia Bârladului, cu prezentări de carte a următoarelor personalități literare: Mariana Vârtosu, membru fondator și președinta L.S.R. Vrancea; poeta Geanina Bârlădeanu (Focșani); criticul literar Anca Sogor (Focșani); Olimpia Sava – membru U.S.R. (Galați); scriitoarea Cezarina Adamescu, membru U.S.R. (Galați); poeta Lucia Țigănuș-Meleacă (Galați); scriitorul Marin Năstase (Galați); poetul Sebastian Golomoz (Slobozia-Conachi), scriitoarea Elena Tudose (Galați); scriitoarea Sibiana Mirela Antoche, preot, poet Ionel Rusu. Cu mare bucurie au primit și au vorbit despre cărți și autorii prezenți : scriitoarea Mioara Ardieleanu, redactor-șef al publicației UV3A „Timpul Seniorilorˮ (Galați), poeta Coca Coralia Drăgan (Galați), scriitorul Ștefan Andronache, reprezentantul Bibliotecii Municipale „Ștefan Peticăˮ(Tecuci); Costică Antoche, redactor video; Nicoleta Călina Presură, descendentă a familiei poetului; Aura Golomoz, membră activă a asociației; Mișca Mihnea și Ciobanu Maria, redactori la Radio ProDiaspora din București; Antohe Gheorghe (Galați); Nina Mihaela Sterian (Casa Corpului Didactic), Stan Andrei. Eu am prezentat lucrările "Între clipa ce vine și visul ce a fost, credință, iubire cultură", "Oameni, Locuri, Istorii" și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene ’’Antim Ivireanul ’’ Vâlcea. Momentele lirice au alternat cu momentele muzicale realizate de artistele populare: Cristina Vasilica Nedelcu (Galați) și Lidia Ciurea (comuna Costache Negri). Două eleve, Ioana Tătaru și Mihaela Stanciu, ambele în clasa a VIII-a la gimnaziul din sat, sub bagheta doamnei Dana Gheorghiu, au adus prin culoare lumină în ochi publicului iubitor de carte și de arte frumoase, iar alți zece copii de-ai  doamnei profesoare au susținut proiectul „Limba română prin ochi de copilˮ. Pentru buna desfășurare a manifestărilor culturale , organizatoarele au primit sprijin material și financiar de la Tipografia Opanis din Galati,  ziarul ’’ Realitatea ’’ prin domnul Pompiliu Comșa la care s-a adăugat domnul Mantu Vasile (persoană fizică), doamna Camelia Florescu din București și a alte persoane generoase anonime.

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.... Alexei Mateevici.

Fără îndoială că limba este un proces organic, supus evoluței, cum zic lingviștii sau, cum mai bine și mai plastic a zis Sf. Mitropolit Andrei Șaguna, în Precuvântarea Bibliei sale de la 1856: „limba noastră e pom viu, care în toată primăvara se schimbă, ramuri bătrâne se uscă și cad, mlădițe tinere ies și cresc, frunza veştejește și se scutură, dar alta nouă curând îl împodobeşte. Toate ale lui se fac şi se prefac, numai trupina [atenţie: trupina, de la trup, nu tulpina] rămâne totdeauna aceeaşi”. Felicitări participanților, mulțumiri organizatorilor !

Zenovia Zamfir

 

Odiseea Caravanei Culturale ”RUSIDAVA", ediția a VII- a

 

                        Odiseea Caravanei Culturale ”RUSIDAVA", ediția a VII- a

Cultura, un “ ansamblu complex ce include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, tradiţțiile și orice alte producții și modalități de viață create de omul ce trăiește în societate”  (Tylor, E. B. Cultura primitivă apud, Pierre Bonte, Michel Izard, Dicționar de etnologie și antropologie, Iași, Editura Polirom, 1999, p. 682.), este una dintre cele mai importante moșteniri primite de la înaintașii noștri. Cultura  este o formă de comunicare interumană, este universul cunoașterii, cultura îl înnobilează pe om. A rânduit Bunul Dumnezeu să – mi desfășor activitatea profesională în ’’ Templul Culturii’’, în ’’Casa Cărții ’’ Vâlcene, în Biblioteca Județeană  ‚’’Antim Ivireanul ‚’’Vâlcea. Spațiu de coeziune socială și convivialitate, o poartă deschisă spre lume, spre cunoaștere, Biblioteca are un sediu modern, împodobit cu o cupolă – vitraliu, unică în lume. Printre proiectele inițiate și organizate împreună cu colegii , se numără și ’’ Caravana Culturii ’’. În anul 2016, un grup de scriitori, jurnaliști, sociologi, muzicieni, tineri creatori, a pornit la drum prin țară pentru inițierea unor dialoguri culturale , prezentări și lansări de cărți, reviste, pentru a promova cultura și valorile patrimoniale. Ajunsă la cea de a VII-a ediție, caravana, devenită între timp, Caravana Culturală ’’ Rusidava ’’, a pornit din nou la drum, pe data de, 13 august 2023. Primul popas a fost la Casa Tineretului din Drobeta Turnu Severin. Domnul scriitor Dan Șalapa împreună cu oamenii de cultură din zonă au fost parteneri într-un spectacol de muzică și poezie. Emoții, bucurii, revederii – Cornelia Diță, Ana Chițulescu, Mihai Logofătu, Doru Dobrescu...A doua zi, în Sala multifuncțională a Casei de cultură a municipiului Motru, membrii Caravanei Culturii au fost întâmpinați de domnul director Daniel Popescu, de renumitul scriitor Nicolae Dragoș, de doamna Ionele Ana, Ansamblul folcloric „Bordeiașul” al Casei de cultură, membri ai redacției revistei „Ad Mutrium”, poeți, prozatori, tineri interpreți de muzică populară. Un dialog cultural-artistic de excepție. Marți, 15 august, într-un cadru inedit, decorat cu scoarțe şi tapițerii, cu alte lucrări de artă contemporană, sub un imens tablou-banner al lui Brâncuși, în sala de expoziții "Florin Isuf", curator, Teodor Dădălău, Caravana Culturii Rusidava a avut întâlnire cu artiști și creatori. Au fost prezenți dl Gheorghe Nichifor, vicepreședintele CJ Gorj, Pompiliu Ciolacu, directorul Centrului Creației Populare Gorj, George Drăghescu, poet, Stefania Laza, Teodor Dădălău . La Deva, membrii caravanei împreună cu domnul Dorel Cuiava, au făcut un scurt popas la Primăria Municipiului unde au fost întâmpinați de domnul primar Florin Oancea.  ’’Sunt oameni speciali, minunați, pasionați de ceea ce fac.

Ne-au spus că, Deva a devenit un punct de cultură unde vin de fiecare dată cu drag.

Le-am oferit oaspeților un cadou de suflet care să le aducă aminte de orașul nostru – câte un tablou cu imagini reprezentative din Deva de odinioară. Tablourile sunt creația maestrului Ștefan Popa Popa's’’- a transmis domnia sa. Spectacolul de muzică și poezie din Piața Arras  a încântat publicul din orașul de sub Cetate . Prezentă în caravană, doamna Angella Dumitrașcu , președinta Cubului de presă din Valea Jiului, spunea ... „ cultura reprezintă veriga de legătură între oamenii din același grup social sau identitatea lor culturală, iar cultura națională trebuie să fie originală, expresia îndelung elaborată a vieții spirituale a unui popor, care a trecut prin filtrul istoriei și purtându- i specificul ’’.  Buzăul a reprezentat un popas de suflet pentru o parte dintre membrii caravanei, La Muzeul Iazul Morii, domnul Ioan Nicolae Mușat a organizat o manifestare inedită sub genericul  „Pentru Civilizația VIEȚII. A avut loc o dublă lansare de carte, cântecele de dor românesc au umplut sala de bucurie, au participat oameni de cultură din toată țara. Revederea cu Roxelana Radu, Paulina Georgescu, Georgeta Tudor a fost emoționantă. Lansarea cărții tânărului teolog Daniel Caranda a fost inedită. Invitații au avut parte și de câteva surprize plăcute. La  Umbrărești, județul Galați, în curtea casei părintești a preoților Ionel și Toderiță Rusu, muzica și poezia s-a îmbinat armonios cu câteva partide de șah, precum și cu lansarea cărții de debut a domnului inginer Marian Dima „Poeme strategice pe eșichier". Au participat : Mioara Ardeleanu , scriitor, critic literar și redactor șef la publicația „Timpul seniorilor" a Universității Vârstei a treia  Galați; Nicuța Blaga Ardeleanu, profesor de limba română la Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna”; Sebastian Golomoz, poet și membru fondator al asociației „Ștefan Petică"; dna poet Coca Coralia, care a recitat din versurile poetului nou născut și botezat literar; profesor de limba română Anca Barbu, a cărei carte lirică de debut are un nume sonor, „Jocuri de cer". În studioul în aer liber au fost prezenți : președintele Asociației județene de șah Galați, Maestru Ion Teodorescu și Președintele Clubului de Șah Diana Galați, Maestrul F.I.D.E, Florin Cornel Teodorescu, care au făcut posibilă apariția cărții domnului Dima. Evenimentul a fost moderat de doamna Dana Vlad. Trebuie să precizez că părintele Ionel Rusu a împodobit cu grijă studioul improvizat cu multe obiecte de artizanat specifice zonei, primite moștenire de la părinții domniei sale. Întreaga manifestare s-a desfășurat sub imperiul emoțiilor și al unui puternic sentiment de trăire românească. Seara am poposit la Mănăstirea Vladimirești unde am fost întâmpinați de maica stareță Nazaria. Situată în apropierea localităţii Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi, mănăstirea, a fost înfiinţată din iniţiativa sorei Vasilica Gurău, devenită monahia şi stareţa Veronica Ea a avut o vedenie în care a primit acest gând de la Dumnezeu, pe care ulterior l-a concretizat, deși avea frageda vârstă de 16 ani. Planul a fost proiectat de către arhitectul Ion Berechet, după modelul mănăstirii românești Podromu din Muntele Athos.. Lucrările de construcţie au început în anul 1939, un an mai târziu sfinţindu-se deja paraclisul mănăstirii. Înfiinţarea noului locaş de închinare a fost aprobată în anul 1941.Ca urmare a unor îndepărtări de la rânduielile bisericeşti tradiţionale manifestate în viaţa mănăstirii, dar şi a presiunilor exercitate de regimul comunist totalitar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act, în 1956, de autodesfiinţarea mănăstirii. ’’ Mica Gradina a Maicii Domnului de la Vladimiresti n-a putut rodi prea mult, intrucat maica Veronica a fost arestata de Securitate in 1955, impreuna cu tot consiliul de conducere al asezamantului, iar in februarie 1956, toate cele 318 maici si surori ale Manastirii Vladimiresti au fost condamnate pentru “port ilegal de uniforma” si imprastiate prin tara. Dupa patru ani, in 1959, au fost desfiintate si celelalte manastiri romanesti, printr-un odios decret comunist. Abia dupa 35 de ani, in 1990, Maica Veronica reuseste sa obtina aprobarea de redeschidere a Manastirii Vladimiresti, unde s-au reintors 160 dintre fostele calugarite, dar si numeroase surori tinere, care au reconstruit asezamantul.’’- https://romanialibera.ro/special/maica-veronica-de-la-vladimiresti-s-a-intors-la-domnul-47721/ Au fost rectitorite biserica mare şi paraclisul de iarnă, corpurile de chilii, anexele mănăstireşti şi au reînceput să funcţioneze atelierele de pictură, sculptură, croitorie, broderie.După  trecerea la cele veşnice a întemeietoarei mănăstirii, în toamna anului 2005, monahia Daniela Nedelcu a fost numită stareţă a aşezământului monahal, fiind instalată în această funcţie la 16 aprilie 2006. ’’ Maica Daniela s-a format duhovnicește, în spirit de jertfă perma­nentă pentru ortodoxismul românesc carpatin, în preajma curajosului teolog, monah, cleric ortodox Ioan (Silviu) IO­VAN – vocea teribilă a monahismului pri­gonit, în anii staliniști, care – în calitate de duhovnic al mănăstirii Vladimirești, a semnalat lumii printr-un memoriu zgu­duitor, adresat autorităților comuniste și Patriarhului BOR (PF Iustinian Marina) și preluat, mai târziu, de „Radio Europa Liberă” și „Vocea Americii”, cu tipărire în volum special după 1990; Martirul pr. Ioan Iovan scria, în acel document (în­registrat chiar și la Cancelaria Sinodului BOR) că „mănăstirea Vladimirești este prigonită cumplit, deoarece reprezin­tă un centru mistic în coasta Rusiei sovietice, bolșevice[...]” - https://revistaconstiinta.ro/pribeag-si-calator/micro-testamentul-monahiei-daniela/ În luna martie a anului 2021, după trecerea la cele veşnice a maicii starețe Daniela Nedelcu,  Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a [U1]  participat la Slujba de parastas și a binecuvântat instalarea Maicii Nazaria ca stareță a mănăstirii gălățene. În cuvântul duhovnicesc adresat cu acest prilej, Chiriarhul a subliniat importanța cunoașterii și mărturisirii dreptei credințe, respectarea cu fidelitate a rânduielilor vieții monahale, participarea întregii obști la tot programul liturgic de la biserică și cel rânduit monahilor la chilie, precum și la ascultările rânduite, în conformitate cu regula de aur a monahismului „rugăciune și muncă!“  Maica stareță Nazaria ne-a prezentat cu multă bucurie, cunoaștere și  emoție istoria Sfântului Lăcaș. Mănăstirea Vladimirești se remarcă prin pictura neo-bizantină, stilul moldovenesc al construcției și muzeul cu peste 100 de icoane vechi sunt comoara mănăstirii. După ce i-am prezentat cartea ’’ Oameni, Locurii, Istorii ’’, având pe copertă chipul Patriarhului Justinian Marina, domnia sa ne-a oferit posibilitatea de a citi două dintre scrierile Preafericitului Patriarh, cu prilejul vizitelor efectuate la Mănăstire. Vrednicul de pomenire, marele ierarh vâlcean, a numit mănăstirea gălățeană – ’’Mănăstirea copilelor ’’, pentru că toate măicuțele erau foarte tinere. Odiseea noastră culturală s-a încheiat la Mănăstirea Viforâta, unde prin amabilitatea Maicii Starețe Macaria ne-am bucurat de renumita ospitalitate monahală. Clipe de poveste, oameni minunați ! Slavă Bunului Dumnezeu pentru toate harurile și darurile revărsate asupra noastră.

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

---

 [U1]