Și trebuie să ne și jertfim

 

Mulți au plecat de lângă noi mult prea devreme…sau au plecat deoarece era timpul lor..Dacă ne uităm la cer, ne place să ne gândim că ne privesc de acolo de sus…De multe ori îi pomenim dimineața…, scria Mihai pe data de 15 septembrie 2011. Câtă dreptate! În dimineața zilei de 23 septembrie 2022, m-am întâlnit întâmplător cu doamna Aurelia Rogojinaru, mama lui Mihai în holul Bibliotecii. Dar… nimic nu este întâmplător! Așa am primit invitația de a pune pe hârtie câteva gânduri în memoria lui Mihai. Era o dorință a mea de când, el tânărul frumos și politicos, sensibil și generos, a plecat mult prea grăbit pentru noi cei ce l-am cunoscut,''  în țara de dincolo de nori, într-un loc plin de verdeață '', …oare sunt și munți pe acolo? Poate că era mult prea devreme, însă  Sfânta Scriptură ne spune…'' că nebănuite sunt Căile Domnului ! Toate la vremea lor ''!

 Pe Mihai Rogojinaru, prietenul tuturor, tânărul drăguț, bun, inimos, săritor, harnic, curajos, plin de finețe  il vedeam aproape zilnic la Bibliotecă înconjurat de tinerii voluntari veniți din toate colțurile lumii.  Veșnic cu zâmbetul pe buze, ne dădeam binețe, schimbam câteva cuvinte despre preocupările comune, el cu poeziile și eseurile sale, eu cu prozele mele, ne dădeam sfaturile și ne apreciam reciproc.

18 septembrie 2018

Crepuscul

Luminile orașului

mă smulg odată-n plus

din îmbrățișarea nopții

ce va rămâne stăpână

peste toate temerile mele,

peste tot ce iubesc…

Mihai Rogojinaru, doctorandul, cercetătorul, neobositul căutator de adevăr, avea să mă impresioneze pe mine și pe telespectatorii emisiunii '' Cântare Cărții '' într-o seară de toamnă târzie. Cunoștințele sale, documentele pe care-și susținea afirmațiile, ne-au arătat un tânăr talentat , un Om harnic, responsabil, dornic de a ne  împărtăși harurile pe care Bunul Dumnezeu le-a revărsat asupra sa. O altă pasiune, pe care o cultiva cu întraga sa ființă, era  muntele, cățărarea pe cele mai înalte vârfuri.  Era un împătimit al naturii, trăia cu intensitate maxima fiecare clipă petrecută în preajma munților, trăia cu bucuria și firescul pe care le au doar cei ce pot comunica, stabili relații cu spiritul culmilor mărețe. Mihai era într-o permanentă căutare, avea planuri și proiecte, era plin de energie și de dorințe, era prieten și prietenos, era aici și pretutideni. Plecarea sa, spre o lume mai bună, a lăsat un gol imens în inimile tuturor celor ce l-au cunoscut. A fost mult prea repede și mult prea dureror. Mesajele care au apărut pe pagina sa de Facebook au înduioșat pe toți cei ce i-au fost apropiați dar și pe cei ce doar l-au întâlnit întâmplător. A fost iubit și apreciat, în scurta sa călătorie pe acest pământ a lăsat o puternică dâră de lumină, un ocean de iubire în inima părinților săi sfâșiați de durere.  „Când pleacă la cele veșnice un tânăr, tristețea este absolut imensă. E cazul și lui Mihai Rogojinaru, care a murit căzând într-o prăpastie a unui munte. Era un împătimit al muntelui. Începuse să devină foarte cunoscut pentru faptul că promova România și convinsese mulți străini să facă același lucru, să vină, să viziteze, să vadă în special zonele montane din România, zone cu totul speciale. După, îi ruga pe străini să promoveze România, să vorbească despre munții noștri, despre locurile speciale, despre parcurile naționale, despre pădurile sălbatice. Din păcate, Mihai s-a stins exact acolo unde și-a petrecut cel mai mult timp, în munte, în urma unui accident. Înmormântarea sa a dus foarte multă tristețe”, a spus Radu Tudor, miercuri seară, la Antena 3, în cadrul emisiunii „Punctul de întâlnire”. 

18 august 2018

La margine de noi

Toate trec

Trăim în regimul tiranic

Al finitului

Și trebuie să ne și jertfim

Pe altarul său idealurile…

Ioan 3:16-21 VDC...'' Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El ''...

Drum lin printre îngeri, Mihai !

Zenovia Zamfir

 

 

Cuvântu-i nestemată pentru toți

 

Cuvintele curg lin precum apa cristalină a râurilor de câmpie, versurile răspândesc în jur dragoste și armonie, dor și bucurie, poeziile Luciei te impresionează până la lacrimi, te poartă pe culmi de iubire pură, te plimbă prin labirinturile istoriei, te conectează cu natura în toată splendoarea ei. “Românul e născut poet!
Înzestrat de natură cu o închipuire înaltă şi cu o inimă simţitoare, el îşi revarsă toate tainele sufletului în melodii plăcute şi în poezii improvizate… căci nu ştie încă nici a ceti nici a scrie. De-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţemirile; îşi cântă iroii ţerii, şi astfel sufletul lui este un isvor nesfârşit de dulce poezie”, scria Vasile  Alecsandri în prefaţa volumului "Balade adunate şi îndreptate",cartea tipărită în anul 1852 la Iaşi. Prezentă la sărbătorea Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului – 30 de ani de misiune în slujirea Bisericii și a semenilor, Lucica Țigănuș Meleacă a simțit nevoie să recite câteva versuri din creațiile sale. Încurajată de aplauzele doamnelor a continuat să le încânte cu poeziile sale și în ziua pelerinajului prin mănăstirile vâlcene. Modestă, cu un chip gingaș, copleșită de atenția și cuvintele frumoase din partea celor ce au ascultat cu mare atenție versurile sale, Lucia le-a mulțumit cu o voce gâtuită de emoție. Știți, eu nu am publicat nici o poezie până acum, fiind soție și mamă m-am dedicat familiei, se mărturisește cu sinceritate. Acum copii încep să-și ia zborul din casă părintească și am timp pentru scris, o precupare și o pasiune încă din perioada când eram elevă. Multă vreme nu am avut încredere în calitățile, talentul meu de a versifica, de a transmite cititorului cuvinte alese, versuri frumoase. Ioan 1:1-14 VDC...'' La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor ''... Iubitoare de Dumnezeu, Lucia nu a îndrăznit să se joace cu, cuvintele, le-a folosit doar atunci când a fost sigură de semnificația și de folosul lor pentru cititor. Cuvântu-i nestemată pentru toți, ne spune în versuri poeta.

 Acum la maturitate a prins curaj, a înțeles că există o vreme pentru toate, există un timp pentru fiecare de a - și împlini visele, există o plată și o răsplată pentru tot și toate. Printre cei ce au avut ocazia să asculte versurile Luciei s-a aflat și părintele Ioan Rusu, autorul mai multor volume de poezii. Întrezărind talentul și ezitarea autoarei a încurajat-o , a povestit pilda talanților și mai mult i-a dat misiune de a publica versurile sale întrucât sunt de folos în aceste vremuri grele.

Când plânge, Doamne, cerul și pământul

Prin ochiul de copil nevinovat,

Mi-e de tristețe-ngreunat cuvântul

Și ochiul meu de mamă-ndurerat;

Că toți copiii lumii sunt ai noștri,

Ai mamelor și taților din noi

Și toți se strâng așa, ca puii cloștii

Sub aripa Măicuței... la nevoi!!!

Măicuța-ntinde Acoperământul...

Sub Acoperământul Maicii Sfinte

Aplec genunchii lângă cei ce vor

Să spună rugăciunea în cuvinte

Și-n fapte către semeni ajutor...

“Talentul e un dar dumnezeiesc, neapãrat, însã singur, fãrã multã trudã, foarte multã trudã, rãmâne sterp. Un sfert de talent si trei sferturi de muncã abia vor naste o operã de artã”, spunea Liviu Rebreanu.

Mamă ie mi-ai cusut

Portul nostru să nu uit,

Ai cusut flori cu migală

Petală lângă petală.

Ai pus dragoste în fir

Să se nască trandafir,..

Ai pus dor și-ai pus credință

Pe ie și pe catrință,

Ai cusut floare cu floare

Cu grijă și cu răbdare;

Le-ai cusut pentru vecie

Moștenire ca să fie,...

Multe și frumoase sunt versurile Luciei Țigănuș Meleacă, spe ele să vadă lumina tiparului cât mai curând. Felicitări și succes pe mai departe.

Zenovia Zamfir 

Din neiubirea clipei grele -Dragoș Serafim

 

Poezia este murmurul apei ce cade în cascade, poezia este muzica vântului de toamnă printre frunzele căzute la pământ, poezia este durere și bucurie, poezia este trăire și împlinire. Poezia suntem noi iar noi suntem poezie. Oare cum ar trebui să-l definim pe poetul - medicul Dragoș Serafim? Ca un împătimit al științei și al cercetării, ca un medic profesionist , cunoscut și apreciat pentru  dăruirea sa pe Altarul Medicinei ? Personal l-am cunoscut cu câteva luni înainte de a pleca '' în țara fără sfârșit''. Una dintre nepoate avea probleme de sănătate și nici un medic pediatru  nu se hotăra asupra unui diagnostic și mai ales asupra unui tratament care să alunge boala. L-am întâlnit pe holul spitalului, eram cu fata, s-a uitat la copilă și mi-a zis să stau liniștită că după ce va veni din concediu, era pe punctul de a pleca în vacanță, ne vedem și va cerceta mai în detaliu problema bolii. Avea un chip frumos, o privire cercetătoare dar care exprima siguranță, întreaga lui ființță emana o anume prestanță, avea o personalitate puternică. În oraș era considerat cel mai bun medic pediatru. Și atunci de unde dragostea de poezie ? Știm că la naștere toți primim talanți (daruri). Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredințează atât cât putem înmulți.'' Dumnezeu nu dăruiește cu zgârcenie, dă fiecăruia după puterea lui '' (I Petru 4, 10). Domnul Dragoș Serafim a primit și a înmulțít darurile primite. Ca urmaș a lui Dragoș Vrânceanu, ca iubitor de cultură, în orașul unde muzica și poezia sunt preocupări constante, unde Biblioteca și Filarmonica sunt frecventate atât de tineri dar mai ales de intelectuali urbei, de poeți și muzicieni consacrați, Dragoș Serafim s-a remarcat foarte ușor. Prietenia cu Felix Sima, poet - membru al Uniunii Scriitorilor din România i-a dat curaj să publice primele sale creați. Versurile sunt rodul unor nopți de veghe fie la camera de gardă a spitalului , fie în nopțile cu lună plină când inspirația nu-i dădea pace, ele sunt trăiri, ele sunt metafore și ...dor de infinit. Însă cele mai multe dintre scrierile sale sunt dedicate cercetării în domeniul medicinei, a fost invitat la numeroase congrese și întâlniri dedicate studiului pentru copii și problematica lor. După plecarea sa, ca urmare a dârei de lumină ce rămas în urmă, prietenul și regizorul Silviu Purcărete a făcut un film care ulterior a stârnit numeroase controverse. În cartea '' Din țara lui Anton Pann'' ,1996, publicată împreună cu Felix Sima, am remarcat multe versuri frumoase...

De tristețe

De ce ai lăsat, mai zilele trecute,

Din neiubirea clipei grele

Pe gândurile tale, ale mele

Să cadă tina vorbelor urâte?

...Întinde-mi mâna, dar, a împăcare

Socoate anul zile câte are

Și-aruncă-n vânt pe toate cele rele...

 

Din cartea''Cartea de la Saint Macaire'', publicată în anul 1998, cităm :

Dor de zăpadă

Deși pădurea Capelei s-a împodobit cu chiciură, fiind de argint ca în file de poveste, mi-e dor de albul zăpezilor trecute...cine alerga atunci în zori neguroase printre troiene: Ion și Floarea, frumoși și tineri îi vor fi auzit de pe prispă, e el.  Bună dimineața, o, tot atât de bătrân ca și voi și copleșit de uitarea lumii, doar dorul acesta rămâne viu în sufletele noastre..., 11 decembrie 1987. Scrierile domnului Dragoș Serafim au ajuns repede la inima iubitorilor de cuv\nt, de vers, de poezie. Despre pasiunea pentru scris, dar și despre faima ca medic dedicat profesiei sale, scriitorul, Doru Moțoc în textul  '''Dragoș Serafim sau despre un frumos nebun dintr-un mic oraș'', publicat în anul 1996,  spunea..''.Ce a ieșit din această zbatere a lui Dragoș ? O carieră profesională de -a dreptul fabuloasă. O teză de doctorat consacrată cauzelor sociale ale mortalității infantile- temă extrem de dificil de abordat la ora elaborării tezei și despre care pe atunci nu se vorbea nici măcar în șoaptă, el a făcut-o'' în gura mare''. A ieșit o Societate de apărare a drepturilor copiilor. Un centru de recuperare a minorilor cu handicap, amenajat la Măldărești și rămas deocamdată fără egal în întreaga Europă Centrală și de Est. O secție de Pediatrie la Râmnicu Vâlcea, cu ambient și dotări unice în țară și multe altele. Între timp, Dragoș a continuat să scrie. A publicat articole, opinii , tablete. Dar și beletristică...'' Sfânta Scriptură ne spune - aducerea aminte de înaintași este o datorie omenească, dar și o poruncă dumnezeiască, felicit pe colegul Bogdan Dobre Serafim pentru aceasă frumoasă carte .  

Zenovia Zamfir

Printre cuvinte alese și lacrimi de bucurie

 

Viaţa fiecăruia dintre noi trebuie trăită în spiritul iubirii şi ascultării de Dumnezeu, al iubiri aproapelui, după cum spune Sfânta Scriptură. Dă cinstire aproapelui, fără să iei seama la vârstă, fără să te uiţi la rangul pe care-l are în lume,dă cinstire şi orbului, şi leprosului şi celui bolnav la minte, şi răufăcătorului, şi păgânului – cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Milostenia, acel sentiment care îşi are izvorul în iubirea faţă de Dumnezeu, este acea exteriorizare în fapte a iubirii faţă de aproapele, trăirea intensă a iubirii, pornită dintr-o inimă ce suferă pentru cei care, într-un moment sau în altul, se află în necazuri.“ Dă cât poţi da. De ai un ban, cumpară cu el cerul, nu pentru că acesta este aşa de ieftin, ci pentru că Dumnezeu este aşa de milostiv şi iubitor.” (Sfântul Ioan Gură deAur).''Fericiti cei milostivi caci aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Fapta bună făcută din iubire pentru aproapele tău, devine hrana spirituală ce te laudă înaintea lui Dumnezeu. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat, acolo unde s-a născut veșnicia cum bine spunea Lucian Blaga. Cândva, pe la începutul secolului XX, pe aceleași meleaguri cu doine și legende, a văzut lumina zilei preotul Ioana Marina cel ce avea să devină Patriarhul Justinian Marina, întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la data de 6 iunie 1948. Satul nostru românesc a tezaurizat o mulțime de valori spirituale, morale și culturale.Satul a fost și este izvor de înțelepciune, de artă, de energie,în sat s-au cristalizat forme și expresii de viață ale neamului acesta, care a fost un neam de țărani. Străbatem multe drumuri prin lumea mare, dar gândul ne zboară fără încetare spre locul unde ne-am născut. Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima dată haina luminii. Acolo în satul meu, alături de frați, verișori, prieteni și prietene am învățat de la părinți și apoi de la dascăli noștri dragi, tot ce este necesar pentru a deveni oameni, de a fi sprijin pentru familie și semeni, dragostea pentru Dumnezeu și aproapele meu, dragostea pentru natură și tot ceea ce ne înconjoară. Nebănuite sunt Căile Domnului ! Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, întâlnirea cu fetele de la Liga Femeilor Creștine Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului, m-au ajutat să Slujesc Biserica și să-mi ajut semenii așa cum ne îndeamnă Sfânta Scriptură : ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.'' Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți'' Marcu 12:30-31 VDC.  Apoi am înțeles că bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia : credinţa, nădejdea şi dragostea, iar Sfânta Scriptură spune că  mai mare dintre acestea este dragostea.Cuvine- se cu adevărat să spunem :''Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia! Cine are dragoste, aleargă, se osteneşte, se bucură, este slobod şi nimic nu-l ţine. Dragostea dă toate pentru toate şi are de toate, pentru că nu-şi găseşte odihna decât în Cel Preaînalt din care izvorăşte şi de la care vine orice lucru bun. Dragostea nu se uită la daruri, ci mai pre sus de toate darurile se ridică la Dăruitor. Adeseori dragostea nu cunoaşte măsura şi râvna ei se înflăcărează peste măsură. Dragostea nu simte nici o greutate, nu ştie de osteneală, s-apucă de lucruri care sunt mai pe sus de puterea ei şi nu zice niciodată ''nu pot'' având încredinţarea că poate toate, şi chiar poate toate şi face fapte pentru care, cine n-are dragoste, se osteneşte în zadar. Printre virtuţile de frunte care-l înfrumuseţează pe om sunt smerenia şi bunătatea.Toate încercările vieţii, toate obstacolele întâlnite de- a lungul timpului ,pe toate  le putem înfrunta cu iubire, cu bunătate, cu răbdare și cu smerenie. Pe la începutul anului 2013, din dragoste am inițiat proiectul '' Iubirea de aproapele meu'', pentru că " Iubirea îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu se aprinde la mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate… toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă", scria Sf. Ap. Pavel în Imnul Iubirii. În toţi aceşti ani am descoperit că bucuria de a dărui este la fel de frumoasă şi importantă ca bucuria de a primi,când primeşti, ţi se umplu mâinile, în timp ce atunci când dăruieşti ţi se umple sufletul! ''Dăruind, vei dobândi negreșit fericire, împlinire din zâmbetul celui care a primit de la tine ceea ce avea nevoie. Nu dăruiți pentru a primi, nu dăruiți dacă nu simțiți, nu dăruiți dacă doriți recunoaștere, pentru că ea, de multe ori, nu poate veni.Dăruiți doar atunci când simțiți, dăruiți din puținul vostru un zâmbet, o clipă de alinare, o clipă ce poate schimba viața unui om! A-ți manifesta iubirea duhovnicească față de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Desăvârșirea creștină stă în iubirea de aproapele, iar desăvârșita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu. Creșterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârșită, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 16)''. În luna septembrie 2022, membrele Ligii Femeilor Creștine Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului, alături de care am realizat multe proiecte sociale, am adus bucurie și speranță multor tineri și adulți aflați în dificultate , au sărbătorit 30 de ani de misiune în slujba Bisericii și a semenilor. Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului în perioada 8-10 septembrie 2022, au fost organizate mai multe manifestări spiritual-culturale. Joi, 8 septembrie, de Nașterea Maicii Domnului, membrele Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe au participat la târnosirea bisericii Mănăstirii „Dintr-un lemn”, unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic-ajutătoarea”, ocrotitoarea Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului. Cu ocazia aniversării, în curtea așezământului monahal, a fost sfințită o troiță în cinstea activității femeilor ortodoxe pentru Biserică. Tot în aceeași zi, la Mănăstirea Surpatele, ctitorie a Doamnei Maria Brâncoveanu, a fost inaugurat un monument comemorativ și sau plantat 250 de bulbi din laleaua „Doamna Maria Brâncoveanu”, soi obținut și omologat în Olanda. La ora 18:00, la Filarmonică a avut loc spectacolul „Pianul cu poeme” susținut de Daniela Nane și pianista Ioana Maria Lupașcu, în cinstea femeii creștine. În dimineața zilei următoare a avut loc o ședință aniversară la Așezământului „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”. Seara, la ora 18.00 a fost vizionarea filmului și lansarea cărții „Care dintre noi”, scrisă de Chris Simion-Mercurian, o meditație cu privire la boală ca oportunitate. Sâmbătă, 10 septembrie, au fost organizate pelerinaje la Mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului.Cu prilejul ședinței festivă a Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului, desfășurată vineri, 9 septembrie, în Sala „Gherasim Arhiepiscopul” din cadrul Așezământului „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a reliefat: „Momentul aniversar prilejuiește o privire retrospectivă asupra activității desfășurate prin implicarea dumneavoastră jertfelnică din aceste trei decenii, meritorie întru totul și prin continuitatea acțiunilor pe care le-ați inițiat și desfășurat în acest timp. În chip firesc, acestea sunt impregnate de dragostea propriilor dumneavoastră familii, în care v-ați născut și crescut copiii, însă descoperă și valorile alese pe care le împărtășiți prin virtuțile cultivate în timpul studiilor și prin pregătirea de excepție în domenii dintre cele mai diverse: educație, medicină, administrație, jurnalism, cultură, justiție, industrie și cercetare științifică, ceea ce conferă activităților Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului oportunitatea de a conlucra cu diverse instituții de asistență socială și culturală, mărturisind cuvântul Scripturii „Femeile înțelepte zidesc casă” (Pilde XIV, 1). Inițiind activități de informare și asistență medicală, proiecte educative și de sprijinire a copiilor din familii numeroase ori cele care se confruntă cu sărăcia și șomajul, a tinerilor și bătrânilor din instituțiile de asistență socială pe care i-au vizitat cu multă dragoste în toți acești ani, oferiți mărturie în familiile dumneavoastră, celor apropiați și înaintea tuturor acelora pe care îi întâlniți, că împlinirea vieții creștine este „dobândirea sfințeniei și a vieții veșnice” (cf. Evrei XII, 14). Lucrarea în lume a Bisericii nu este altceva decât continuarea activității Mântuitorului Hristos, începută prin înomenirea Sa din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, „darul cel mai de preţ făcut lui Dumnezeu de către umanitate, dar un dar prin care Dumnezeu ne răsplăteşte cu nenumăratele Sale daruri. Maica Domnului premerge umanităţii şi toţi îi urmează”. Premerge în iubire, în curăţie, în apropierea de Dumnezeu”, după cum ne încredințează Părintele Dumitru Stăniloae. În chip firesc Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este cinstită drept ocrotitoare a Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului, ale cărei activități reprezintă ajutorul Maicii Domnului în toată lucrarea cea bună și împlinirea rugăciunilor și a mijlocirilor sale”... La final, Înaltprasfințitul Părinte Varsanufie le-a adresat femeilor creștine îndemnul de a  continua misiunea de slujire a lui Dumnezeu, a Bisericii și a semenilor, cu aceeași putere de jertfire și slujire”.Mulțumind pentru cuvintele frumoase și alese, cu lacrimi de bucurie în priviri, doamna Delia Zamfirescu, președinta Ligii a subliniat sprijinul și grija părintească oferite de Înaltpreasfinția Sa Asociației de -a lungul celor 8 (opt ) ani de când este în fruntea Arhiepiscopiei Râmnicului. Cuvine- se cu adevărat, ca la ceas aniversar să transmit și eu Albinuțelor, Furnicuțelor, cum le numesc uneori, rugăciunea Părintelui Iov Pătrașcu, Monahul care scrie cu degetele de la picioare... Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze, să vă ocrotească, să vă mântuiască, acum şin-n veci, vecilor.Amin.

Zenovia Zamfir

Maramureșul, întru cuvânt și măreția clipei

 

Frumusețea peisajelor ce se schimbă de la o clipă la alta, dansul lor în ritmul roților de la autocar, bucuria de a admira natura în splendoarea ei într-o zi superbă de toamnă, este un dar de la Dumnezeu. Dintr-o singură chemare a starostelui Vasile Bele, ''am năvălit'' din toate colțurile țării, dimpreună cu frații de dincolo de Prut la Tabăra „Oprește-mă în tine, Maramureș! Oprește-mă în tine, anotimp!” De la munte până la mare, din hotare în hotare, am venit cu veselie la Oameni de omenie, fârtați întru bucurie, Vasile, Nelu și Dragoș ! Bucuria revederii a fost copleșitoare ! Îmbrățișări, cântări, chiote și strigăte de voie bună, toate s-au împletit în hora prieteniei. '' Fiecare prietenie reprezintă o lume aparte în noi, o lume posibil nenăscută până când el ne-a întâlnit, numai prin această întâlnire născându-se o nouă lume.'' (Anais Nin). Maramureșul, cu locuri încărcate de istorie și povești, cu  un folclor autentic, cu ritmuri care te îmbie la dans și voie bună, cu tineri îmbrăcați în haine tradiționale în zilele de sărbătoare, este acel loc în care cultura tradițională este încă la ea acasă. Într-o zonă de poveste am fost primiți și la cea de a doua ediție a taberei. Fiecare întâlnire este pentru noi o chemare, o întrebare şi o încercare, o sărbătoare venită din partea lui Dumnezeu. Sărbătoare pe pământ şi sărbătoare în cer! Orice lucrare mare se face cu jertfă mare și cu multe încercări, dar cu ajutorul Domnului toate se termină cu bine. Eforturile organizatorilor au fost și de această dată mari, truda lor a fost însă recompensată prin cuvintele de mulțumire rostite în unanimitate de toți participanți. Vasile și Cristina Bele ne-au deschis larg ușa casei dar și fereastra din inima lor mare și generoasă. Câtă Omenie poate oferi această familie frumoasă! Am fost fascinată când dimineața am dat binețe Bunului Dumnezeu dintr-o zonă desprinsă parcă din imagini de paradis. Verdele pădurii se reflecta minunat pe muntele- piramidă din spatele casei Fârtatului Vasile. Grădina cu flori și pomi fructiferi a fost locul unde împreună cu Silvia Giurgiu am făcut multe și frumoase fotografi. Perioada petrecută în Maramureșul drag, a fost plină de  clipe și momente minunate, cu surprize și daruri de suflet. Să o luăm pas cu pas. În perioada 1 - 4 septembrie 2022, la Baia Sprie, județul Maramureș, s-a desfășurat cea de a II-a ediţie a Taberei literare ,,Opreşte-mă, la tine, Maramureş! Opreşte-mă în tine, anotimp!”. Scriitorii prezenți s-au bucurat timp de câteva zile, de un program literar - artistic din care nu au lipsit : lansări de carte, recitaluri de poezie, spectacole de muzică, tradiții și dansuri maramureșene. La Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” Baia Mare, membrii delegației au fost întâmpinați de domnul director dr. Teodor Ardelean care a transmis un frumos salut colectivului și conducerii Biblioteci din Vâlcea. Prezentarea frumoaselor săli de bibliotecă a fost realizată de domnul Ștefan Seleki și doamna Alina Lemnean. Personal am trăit o clipă de mare emoție. Pe la sfârșitul anului 2019, am descoperit pe internet articolul „La Suiești cerul e mult mai aproape!”, semnat de dr. Teodor Ardelean, directorul  Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare. Cuvinte frumoase și alese la adresa Patriarhului Justinian Marina a așternut pe hârtie domnul Ardelean iar ca o încununare a cercetărilor domniei sale care s-a deplasat în localitatea de obârșie a marelui ierah al Bisericii Ortodoxe Române, descrie și o parte din istoria recentă a Mănăstiri Suiești punctând rolul meu de mirean la această frumoasă ctitorie. Doamne! Mă gândeam adesea cum pot eu să - i mulțumesc acelui Om de cultură, care deși nu mă cunoștea personal a scris atât de frumos și mai ales atât de adevărat.În timpul discursului, a făcut o pauză și privind spre zona unde mă aflam, a mărturisit că a fost de mai multe  ori la Vâlcea, chiar la Biblioteca "Antim Ivireanul", atunci am înțeles că dumnealui este autorul articolului. Cu un curaj fantastic m-am ridicat în picioare și i-am mulțumit public pentru acele vorbe frumoase așternute pe o colă de hârtie și dăruite cititorilor prin intermediul revistelor și al internetului. Frunoasă clipă - întru veșnicie! Slavă Domnului ! Un moment la fel de emoționant s-a desfășurat la Complexul muzeal ”Vasile Lucaciu” din Șișești, scriitorii au fost așteptați de domnul Tentiş Ioan-Mircea, primarul localității, de domnul istoric Gavril Babiciuc, Maria Butica, custodele muzeului, actorul și regizorul Claudiu Pintincan.Organizatorii, Vasile Bele, Dragoș Gelu și Nelu Danci, au oferit oaspeților posibilitatea de a cunoaște frumusețea, istoria și cultura autentică din județul Maramureș. Au participat : Victor Cobzar, Geta Lipovanciuc, Maria Corini și Valeriu Mocanu din Republica Moldova, Puiu Răducan și Nicu Cismaru - Vâlcea,Vasilica Mitrea - Constanța, Georgeta Tudor - Buzău, Elena Bele - Chiuzbaia, poet popular Marița Grigor - Chiuzbaia, preot Mihai Bud - Chiuzbaia, Liliana Badea - Ploiești, Vasilica Mitrea - Constanța, Leliana Rădulescu - Craiova, Daniela Vîlceanu - Drobeta -Turnu Severin, Olga Grigorov - Tulcea, Toth Arpad - Întorsura Buzăului, Paulina Georgescu - Dâmbovița, Radu Roxelana- Buzău, Maria Bem - Ploiești, Mircea Marcel Petcu - Tulcea, Nelu Dumitru- Galați, Florin Patrachioiu - Craiova, Elvira Răceală și Ana Mihail - Constanța, Limona Rusu - Suceava, Silvia Giurgiu - Pitești, Mioara Oprișan și Nicu Cireașă din Brăila, Pușa Popan - Gherla, Florentina Dan - Brașov, Dumitru Grădinaru. Am avut parte de spectacole cu muzică și dansuri populare interpretate de Ansamblul Folcloric ,,Florile Chioarului”, din Săcălășeni, coordonat de Viorel Ungur și altele grupuri de copii talentați. Pentru mine ca  reprezentanta Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul" Vâlcea, a fost un bun prilej de a prezentat cartea "Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului", ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi, Maria Catană și Alin Pavelescu, o lucrare de autor ("Oameni, Locuri, Istorii") și a transmis mesajul managerului bibliotecii, conf. univ. dr. Remus Grigorescu. Cu această ocazie, organizatori au decernat instituției de cultură vâlcene, un trofeu, o diplomă și medalie ''pentru promovarea culturii la nivel naţíonal şi internaţíonal''.Într-un loc de poveste, timpul petrecut împreună cu prietenii a fost cu adevărat de poveste. Mulțumesc Cristina și Vasile Bele pentru ospitalitate și fraternitate, felicitări Gelu Dragoș și Nelu Danci pentru acest frumos demers cultural „Oprește-mă în tine, Maramureș! Oprește-mă în tine, anotimp!”Întru cuvânt și măreția clipei, Maramureșul ne va rămâne veșnic în amintire !

Zenovia Zamfir