Adina Enăchescu – Seve aprinse în cuvânt

 

Adina Enăchescu – Seve aprinse în cuvânt

 

 

Născută pe meleaguri vâlcene , considerată „ poet , haijin, dramaturg, prozator , publicist, diplomat universitar în matematică (Sabin Bodea în dialog cu Adina Enăchescu , pag.50 )” , Adina Enăchescu a moştenit de la părinţii săi , învăţători Elena şi Alexandru , dragostea pentru frumos , tradiţie , artă şi cultură. După absolvirea Facultăţi de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti , unde l-a avut ca profesor şi mentor pe renumitul academician Gheorghe Moisil, s-a întors pe meleagurile natale. Cu pasiune şi pricepere a îndrumat generaţi de elevi vâlceni spre tainele matematicii.

Debutează în anul 1997 cu volumul „ Cântecele noastre '' , semnat împreună cu tatăl său Alexandru Enăchescu. Pornită pe drumul scrisului la o vârstă matură , doamna Adina a demonstrat în scurt timp talentul şi energia creatoare. Pe doamna Adina Enăchescu am întâlnit-o cu ani în urmă. M-a impresionat prin sinceritate , bunătate şi o dorinţă arzătoare de a scrie . „ Adina Enachescu si poeziile sale sunt doua realitati care se completeze una pe alta''.

„...Este o poetă profesionistă...valoroasă în tot ceea ce scrie , în general , şi în amănunt,”  spune domnul Marcel Crihană.

Membră a numeroase asociaţii şi societăţi culturale din Vâlcea şi din ţară , participantă şi câştigătoare a mai multor concursuri literare , domnia sa a demonstrat că niciodată nu este prea târziu să- ţi urmezi visul .

Cu un avânt greu de stăvilit a publicat poezie , proză iar în ultima perioadă haiku. Cărţile sale s- au bucurat de aprecerile multor personalităţi .

„ Adina Enăchescu introduce în literatura română o nouă specie literară – poezia în pilule , precum se poate vedea în următoarele două poeme:

amurg discret                           flori de gheţă

cânt Sonata în Verde                pe geamul casei-

frunze pe balcon                      unde-s marile ninsori?

 

(“Poezie în forme fixe” , Dacia literară , iulie 2008)

Acad.Constantin Ciopraga”

În anul 2011, domnul Doru Tismăneanu, spunea...„ Drumul Tainic al Poeziei – Destinul literar al Adinei Al.Enăchescu este paradoxal...Devotată trup şi suflet profesiei , pe care a practicat-o cu pasiune  câteva zeci de ani în oraşul natal , Râmnicu Vâlcea , doamna Adina Enăchescu a amânat pe mai târziu exerciţiul plin de frumuseţe , dar marcat şi de inerente greutăţi , al scrisului. A aşteptat vremi mai bune pentru litere , care iată , în cazul domniei sale , se pare , au venit.” Domnul George Ursa , preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti , o prezintă astfel:,, ...doamna Adina Enăchescu s-a aruncat spre amurgul vieţii în literatură cu un avânt greu de stăvilit. Nu-i lipseşte talentul , este şi un spirit liric , încrezătoare în sine şi în menirea de a scrie versuri , proză...” . În revista '' Viața de pretutindeni '', referitor la volumul „Din nou acasă“, domnul Petruș Andrei,scria... poeta-matematician scrie o poezie armonioasă, de factură clasică, având un larg registru de inspirație. Opera Adinei Enăchescu a adăugat noi pagini la monografia coșbuciană a satului românesc, cel de la sfârșitul mileniului al doilea și începutul noului mileniu. Poezia sa elogiază iubirea față de Țară, față de credință, față de creația populară, față de întreg tezaurul material și spiritual al românilor. În lirica erotică, poeta este romantică, dragostea ei fiind „până la moarte și chiar dincolo de ea“...Grădina Adinei Enăchescu este multicoloră, în ea înălțându-se spre lumină numeroase flori…de stil: epitetul, comparația proaspătă, metafora subtilă'''...   Într-un interviu acordat jurnaliștilor vâlceni, doamna profesoară se mărturisea... „Mie de mică mi-a plăcut să scriu şi să citesc. Tatăl meu era scriitor şi jurnalist, iar prin anii 50 - 60 publica în ziarele centrale editoriale. Mă lua pe lângă el atunci când scria, iar eu încercam să îl imit. Din cauza viziunilor sale ce nu se încadrau în linia partidului de la conducere a avut mari probleme cu Securitatea, aproape un an fiind închis în beciurile miliţiei. Din această cauză nu am reuşit să fac Filosofia, unde îţi trebuia un dosar curat. La Matematică am intrat de nevoie".Premiile nu au întârziat să apară, scriitoarea fiind o „abonată", a concursurilor naţionale şi, mai nou, internaţionale de versuri şi eseu. „De haiku m-am apucat din întâmplare. Eram la un cenaclu în Bucureşti când unii din colegii mei veniseră cu nişte versuri ce mi se păreau ciudate, dar în acelaşi timp plăcute. M-am documentat şi am decoperit această formă de poezie japoneză", spunea profesoara.

 Îmi amintesc cu drag de perioda când mergeam împreună la şedinţele şi lansările de cartea ale colegilor scriitori din Vâlcea şi din ţară. Fie ploaie , fie vânt , dânsa alături de Laura Vega '' nu pregeta”, cum se spune în popor. Prietenia cu Laura Vega era una interesantă, știu că împreună au organizat o deplasare la frații noștri din Basarabia și au dus foarte multe cărți. Le - am însoțit și m-am bucurat de emoția întâlnirii cu scriitori moldoveni. Momentul a rămas o amintire frumoasă pentru că am petrecut o clipă minunată pe malul Prutului , cântând, recitând versuri din creația proprie, jucându - ne cu apa puțin tulbure, fiind într-o anume armonie cu toți cei prezenți. Erau scriitori din toate zonele țării. Multe sunt amintirile mele legate de cele două scriitoare vâlcene pe care le -am respectat enorm. Drumurile la București, la ședințele Societății Scriitorilor Români, unde domnul președinte George Ursa ne întâmpina totdeauna cu zâmbetul pe față, cu vorba lină și privirea blândă vor rămâne veșnice în sufletul meu. Generoasă, binevoitoare , neobosită , plină de o energie molipsitoare ,  doamna Adina Enăchescu a lăsat o dâră de lumină în urma sa pentru toți iubitorii de cuvânt, de patrie, de pămâtul străbun. „ Ţărâna sfântă a locului dintâi”, „Florile gândului” , ,, Ecourile anotimpurilor'', „Miresme şi greieri'' , ,, Esenţe nipone'',  ,,Simfonie în verde''....sunt doar câteva din titlurile cărţilor apărute sub semnătura doamnei Adina Enăchescu. Drum lin printre stele, Om bun, profesor renumit, poetă remarcabilă!

 

 

Zenovia Zamfir

În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

 

În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

 

Mi-a fost hărăzit, să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, pe acele meleaguri pe unde odinioară își purta pașii Apostolul neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina, mi-a fost dat să lucrez într-o instituție de cultură, în Casa Cărții  Vâlcene, mi- afost dat să întâlnesc  Oameni ,frumoși, inteligenți, scriitori, ierarhi, monahi și monahi, mi-a fost dat să -l cunosc pe domnul Nicolae Băciuț. Un Om al cuvântului, un Om de cuvânt, un mare Om de cultură. Cartea domniei sale de vizită te impresionează încă de la bun început, scriitor, redactor șef , jurnalist, membru a numeroase asociații de cultură, premiat și onorat atât în țară cât și peste hotare. Dumnezeu a fost generos atunci cand s-a născut , a revărsat asupra sa un ocean de har, un izvor de daruri și multă putere de muncă. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea).Iubitor de cuvânt, iubitor de Dumnezeu, cercetător neobosit al istoriei neamului românesc, în scrierile sale, domnul Nicolae Băciuț descrie foarte frumos trecutul poporului român, redă foarte bine prezentul, transmite generațiilor viitoare frumusețea și  valoarea patrimoniului cultural. Participă la evenimentele culturale dedicate marilor momente istorice . Spre exemplu : Ziua Națională a României, sărbătorită la 1 Decembrie care marchează un moment important din istoria poporului român, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918 și reprezintă un prilej de bucurie pentru românii de pretutindeni. Împreună cu Puiu Răducan, Valentina Popescu și Liliana Hinoveanu am acceptat invitația domnului Ioan Godja de a participa la Ziua Națională a României, la Viena. Dorința de a păși pe urmele înaintașilor prin capitalele europene în calitate de scriitor a fost un gând al meu decând am publicat primele cărți iar acum așteptam cu inima bătând puternic de nerăbdare  întâlnirea cu Arta, Cultura, Arhitectura  despre care am citit. Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Bucuria întâlnirii la ceas aniversar, se citește pe chipurile celor prezenți la marele eveniment Ziua Națională a României, parte dintre ei sunt îmbrăcați în costume naționale iar cei mai mulți au la gât fulare cu tricolorul.Sunt  frumoși frații noștri din Viena, sunt veseli , sunt în armonie și comuniune cu Dumnezeu și frați lor veniți din țară special pentru ei , pentru a petrece o clipă împreună întru veșnicie. La un moment dat se aude o melodie de muzică populară interpretată de mai multe persoane, sunt doamne în costume tradiționale și bărbați cu tricolorul fluturând pe deasupra capetelor celor din apropiere. O imagine frumoasă, o imagine care vorbește despre România minunat de frumoasă. Ne alăturăm și cântăm împreună Noi suntem români, noi suntem români... La finalul cântecului ne îmbrățișem, ne salutăm, ne rostim numele și zona de unde venim. Intrăm împreună în sala îmbodobită cu steaguri tricolore , cu însemne românești, plină cu români veniți din toate colțurile Austriei la simpla strigare a domnului Ioan Godja, președintele Asociației Culturale Unirea din Wiener Neustadt. Și incepe spectacolul! Rând pe rând, formații de dansuri populare din diferite ținuturi românești încântă spectatori, urmează doamnele interprete de muzică populară care smulg aplauze la scena deschisă iar apoi un domn cu mustață și prestanță, cu ochi albaștri și senini începe să recite poezii patriotice cu o voce puternică, cu un timbru vocal aparte, cuvintele se rostogolesc lin spre inima ascultătorilor și pătrund adânc în sufletul românilor plecați de nevoie pe uși străine, lăsând în urmă : părinții, copii, casa și tot ceea ce aveau mai scump pe lume. Liniștea ce se așterne în sală este întreruptă de câte un suspin, de câte un oftat din rărunchi cum spune românul. Lacrimile se scurg nestingherite pe fețele româncuțelor nostre nevoite să - și câștige un codru de pâine pentru ele și pentru familia lăsată în țară, acolo printre străini, cu greu și cu multă trudă. Domnul Nicole Băciuț și versurile domniei sale au emoționat întreaga suflare venită să - și manifeste dragostea față de neam și de țară. Talentul său oratoric a ridicat publicul în picioare. Frumos moment ! Frumos șí talentat român, am rostit la unison ! Acele clipe minunate au rămas veșnice în amintirea mea. Este dificit să scrii despre domnul Nicolae Băciuț, Omul faptelor, Omul care a adunat în palmares cele mai frumoase disticți pentru activitatea culturală pe care o slujește cu multă pasiune, credință și profesionalism. Opera sa vastă este cunoscută și apreciată de marii intelectuali ai timpurilor noastre.Sincer, modest, afectuos iar în ciuda recunoașterii valorii sale se comportă normal și natural cu semenii săi. Îi plac oamenii, este dornic să îndrume și să ajute tinerii, este prezent la manifestările culturale din țară și din străinătate iar în discursurile sale aduce bucurie și lumină în sufletele celor prezenți la evenimente. A cunoscut savanți, scriitori, artiști, preoți, slujitori ai Bisericii, pe care i-a prețuit întotdeauna. Pentru cei care au plecat dintre noi, s-a îngrijit ca amintirea lor să nu se piardă. După întâlnirea de la Viena, l-am revăzut la Mănăstirea Nicula cu prilejul '' Colocviilor de la Nicula ''. Și de această dată avea să ne impresioneze cu talentul unic de recitator, cu versurile frumoase și potrivite, cu privirea blândă și vorba aleasă.Am fost binecuvântată ca alături de Mitropolitul Andrei Andreicuț, să -l aud vorbind cu multă emoție de marele ierarh vâlcean, Bartolomeu Valeriu Ananaia a cărei amintire este vie la Nicula, locul pe care l-a considerat cea de a doua casă a sa. Toate creațiile domnului Nicolae Băciuț sunt deosebite dar cartea “La taclale cu Dumnezeu” pe care  am primit-o cu dedicație în anul 2019, la Reghin cu prilejul manifestării '' La noi în sat la șezătoare '', organizată de doamna Roxana Man, director al Muzeului Etnografic “Anton Badea”  , ocupă un loc special în sufletul meu. “N-am stat la taclale cu Dumnezeu decât atunci când a fost voia Lui, fiindcă toate poemele mele sunt scrise în această stare, dintr-un suflu, aşa cum ele mi-au fost inspirate, eu nefăcând decât să traduc în cuvinte mesajele pe care le-am primit ( Cănd stai de vorbă cu Dumnezeu).”  Întâlnirea cu domnul Băciuț este o permanentă sărbătoare, m-am bucurat în vara anului 2021 că ne -am revăzut la Sighișoara cu prilejul Caravanei Culturii și a lansări cărți scrisă de doamna Silvana Andrada Tcancenco . Prin poemele sale, prin scrierile istorice și religioase, poetul, aduce în sufletul cititorului liniște, lumină și culoare precum florile din grădina Raiului.   Pentru domnul Nicolae Băciuț scrisul şi mişcarea culturală sunt ca apa şi aerul. Nu poate trăi fără ele. Slavă Bunului Dumnezeu că pot sta uneori  La taclale cu domnul Nicolae Băciuț.

 

Caravana Iubirii fără frontiere la Viena

 

                                             Caravana Iubirii fără frontiere la Viena

 

 

 

Anul 2021 a fost proclamat de Patriarhia Română, ''Anul omagial al pastorației românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor''. După evenimentele de la 1989, mulți români au luat calea străinătăți pentru un trai mai bun, însă cu cât distanța de locurile natale este mai mare cu atât dorul de cei dragi este mai dureros. Dezrădăcinarea este grea. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea). Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Chiar dacă vremurile sunt grele,  chiar dacă nu ne-am văzut  prea bine fețele din cauza măștilor, împreună cu poetele Rodica Rîpeanu și Nastasica Popa - Năvodari, Mihai Ghebrea și Viorel - Vâlcea am mers în Austria la  frați noștri  plecați prin lume de nevoie. Cu sprijinul părintelui Nicolae Dura și al Consiliului parohial, duminică 24 octombrie 2021 am organizat acțiunea ''Caravana Iubirii fără frontiere'' la Biserica Ortodoxă Română din Viena.După o noapte de mers continuu, după ce la frontiere nu am avut obstacole, la primele ore ale dimineții eram deja la Biserică. Am participat la Sfânta Liturghie împreună cu frați noștri, i-am privit cum își duceau copii la Sfânta Împărtașanie și am lăcrimat, am văzut cum aprindeau lumări pentru cei plecați la cer , i-am văzut ascultând slujba smeriți și pătrunși de cuvintele părintelui Nicolae Dură. Apoi am coborât într-o sală unde versurile colegelor au smuls lacrimi de dor și de durere de la româncuțele noastre. Am prezentat cărțile : ''În veșnicia unei clipe'', ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu și ''Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile'', ediţie îngrijită de Adrian Constantin Catană, Zenovia Zamfir, Maria Lica Catană și am transmis mesajul managerului Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", conf. univ. dr. Remus Grigorescu. Doamna Rodica Râpeanu descrie frumos și emoționant desfașurarea manifestării ... ''Roțile mestecau din kilometri cu o foame pantagruelică pentru ineditul necunoscut.

La ora 6 a.m. eram ajunşi la destinație.

...deşi obosiţi eram mai treji ca oricând!

Eram ajunşi in spatele primei Biserici Ortodoxe la care toți românii din capitala Austriei au visat să o aibā, biserică începută în 2002 şi ridicată de preotul , Nicolae Dura.

Bucuria mea a fost cu atât mai mare, din momentul în care am aflat că biserica s-a ridicat pe Simmeringer Hauptstrasse, o cale care leagă Apusul de Răsărit.

Pe acelaşi drum pe care au venit în Viena :"Mihai Viteazul, Horea cu suspinele Transilvaniei, Tudor Vladimirescu, Eminescu, Slavici, Ciprian Porumbescu, George Enescu" dar şi noi: eu — R R-ița Răpeanu, "Năvodăreancă de Țăndărei", doamna - Zenovia Zamfir, reprezentant bibliotecă "Antim Ivireanul", Mihai Gherbea, director la Casa de Copii Pinocchio din Orașul Băbeni, Nastasica Popa, preşedinte - Ascior Năvodoari.

Biserica ne-a îmbrățişat aşa friguroşi, flămânzi, smeriţi şi fericiți!

E o binecuvantare de la Dumnezeu să te alături în casa Domnului ca şi fiu ori fiică, dar mai ales să poți intra după voie, să te poți ruga pentru ai tăi şi țara ta şi nu numai.

Evenimentul a fost însuflețit de prezența enoriaşilor, ( cu toții, români ) frumoşi, curați, cuminți veniți la slujba de duminică unde se sărbătorea "Sf. Dimitrie cel Nou", creştini ce- au fost invitați după terminarea sfintei liturghii, de către părintele fondator al Bisericii Ortodoxe Române din Viena, preot. prof. dr. Nicolae Dura, să ia parte la împărtăşirea bucuriei sosirii noastre şi la evenimentul literar prezentat pe rând de noi, membrii delegației, "Caravana iubirii fără frontiere".

La terminarea emoționantei întâlniri, ne-am îmbrățişat, deşi străini şi neştiuți, dar înfrățiți de aceleaşi doruri şi dureri, şi am plâns împreună.

Drumul de cca. 895 km, destul de costisitor, spre surprinderea noastră, ne-a fost ostoit şi rãsplătit de către părinte care ne-a ospătat cu merinde calde şi din pocalul sfințit cu vin!

Călătoria delegației continuă, luând cu ea încărcătura emoțională a unei întâlniri şi totodată ale nedoritei despărțiri, de cei mai minunați noi prieteni, ( fiindcă tot am fi stat şi tot am fi vorbit ) dar eram aşteptați la Wiener Neustadt, de către domnul Ioan Godja, de la Radio TV Unirea Internațional din Austria și preoții Ioan Iulian Hotico, Felician Petru Vladu și Petru Vladu - senior, şi de românii veniți din zona Vienei, prieteni cu domniile lor, români de seamă ce activează pe diferite funcții în Austria, şi numele lor sunt onorante pentru țara noastră. Momentul a fost înnobilat de premii şi prietenii noi''. Întâlnirea cu domnul Ioan Godja este ilustrată de doamna Nastasica Popa...''Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.'' Mahatma Gandhi.

''Caravana iubirii dincolo de frontiere '' și-a continuat drumul. De astă dată am răspuns invitației domnului Ioan Godja-director radio Tv Unirea Viena. Am fost profund impresionați de primirea făcută! După interviuri am primit din partea domniei sale Diploma de onoare! Am făcut schimb de cărți, oferindu-i domnului Godja pe lângă cărțile de autori și cartea antologică ”În curtea Domnului” carte redactată de doamna Mariana Moga, oferind astfel posibilitate promovării tuturor colegilor de condei antologați,la r\ndul meu am oferit Diploma de Excelență și medalia Ascior din partea societății Ascior amintind că președintele fondator este domnul Nicolae Mușat care le transmite gînduri frumoase și alese. Deasemeni am oferit Diplome de Onoare preoților : Ioan Lucian Hotico,Felician Petru Vladu și Petru Vladu senior. După interviu am avut parte de o primire deosebită, am stat la aceeași masă cu enoriașii veniți din toate colțurile Vienei, am râs și ne-am bucurat de veșnicia clipei, pentru acel moment  ne-am simțít onorați și binecuvântați!

Vă mulțumim din suflet OAMENI ȘI ROMÂNI MINUNAȚI!

Mulțumim domnului Godja și soției domniei sale fără de care nu am fi putut avea acest privilegiu!

Să aveți parte de binecuvântări Divine!

Vă îmbrățișăm cu drag și prețuire!''.

Un moment emoționant și neprevăzut în programul manifestării ''Caravana Iubirii fără frontiere'' l-a constituit întâlnirea cu domnul Adrian Fejzulahi, de la '' Royal Orchester Wiener '' . În timp ce Mihai căuta pe stradă o persoană care să-l îndrume și să-i spună unde poate parca mașina, l-a întâlnit pe Adrian care văzând că are număr de România i-a explicat chiar vorbind fluent româna. Apoi ne-a invitat la o cafea . Impresionat de activitatea noastră, de curajul de a pleca pe drum în aceste vremuri grele și de faptul că i-am oferit  câte o carte,  ne-a invitat la un concert prezentat de ''Wiener Royal Orchester'' . Am fost onorați să fim chiar pe locurile din fața, am avut ocazia să dialogăm cu dirijorul orchesstrei, am închinat un pahar de șampanie în cinstea prieteniei ce s-a legat între noi. Slavă Domnului pentru clipele minunate și pentru toți oameni speciali pe care ni-a scos în cale ! A fost greu dar la final am cules lauri unui pelerinaj cultural - spiritual de excepție.

 

Zenovia Zamfir   

 

 

 

 

Amintirile apar in timpul iubirii de cuvât

                                 Amintirile apar in timpul iubirii de cuvât

 

Razele unei dimineți însorite de vară, ne însoțesc pe  drumul noilor  aventuri, descoperi, clipe frumoase alături de prieteni veniți din toate colțurile țării la simpla chemare a doamnei scrisului românesc, o doamnă frumoasă și distinsă, Mariana Moga. Trăim vremuri tulburi, cu  restricții la tot pasul, nesiguranță și uneori frică , o perioadă grea și plină de obstacole. Curajul doamnei Mariana Moga - un adevărat magician al cuvântului şi sentimentului frumos înstelat în inima sa, cum a descris-o doamna Emilia Dabu, de a organiza o Tabără Literară, este un act de mare responsabilitate dar și un moment așteptat cu nerăbadare de toți cei ce participă la'' un pahar de veșnicie''. Cu multă experiență și o capacitate organizatorică deosebită, Mariana Moga reușește și de această dată șă - și surprindă plăcut colegii întru - cuvânt, prietenii iubitori de cultură, de frumos, de neam și de țară. Aflați într - o efervescență creatoare, participanți la cea de a V-a  ediţie a Taberei Prieteniei Literare „De amicitia” 2021,  ce se desfășoară în superba vilă Elisabeta de la periferia oraşului Unirii - Alba Iulia, și -au pregătit cele mai noi și frumoase cărți publicate. Revederea este plină de emoție și bucurie, a trecut aproape un an de la întâlnirea din județul Hunedoara organizată tot de doamna Mariana Moga iar dorul de vers și cântec românesc este mare și greu de stăvilit. Prietenia este unul dintre cele mai de preț daruri pe care le primim de la viață. Prietenia înseamnă iubire, încredere, compasiune, comunicare, speranță. Prinși în vârtejul problemelor cotidiene, serviciu, plata facturilor , de multe ori uităm care sunt adevăratele valori . Ideea unei tabere a prieteniei este cu atât mai importantă cu cât perioada pandemiei pe care o traversează întreaga planetă ne obligă să ne distanțăm cât mai mult unii de alți. Dorința de a ne bucura de un răsărit de soare, de o floare, de zâmbetul și chipul frumos al unui copil, de a ne îmbrățișa unii pe alții, de a ne ajuta unii pe alții este din ce în ce mai greu de realizat. Noi suntem un popor creștin, noi ne iubim unii pe alții... "Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm", așa cum suntem îndemnați la Sfânta Liturghie.  Ca oameni de condei avem posibilitatea și puterea de a menține această dragoste de Dumnezeu, de trecut și prezent, de aproapele, de frumos, de tot și de toate. Prietenia este conexiune, amintiri, prietenia este este atunci când oferim si primim iubire, respect și acceptare. Din prietenie, Cami și Cristinel Badea au făcut popas la Vâlcea pentru a merge împreună la Alba Iulia , cu mașina lor. I -am așteptat cu mare bucurie, sunt o familie veselă și frumoasă,  doi oameni care se iubesc și care sunt dornici de  a fi în armonie și comuniune cu semenii lor. Pe drum am depănat amintiri, am trecut în revistă propriile reușite pe plan profesional dar și pe tărâmul scrisului, am stabilit câteva planuri de viitor, am râs și am glumit, ne-am bucurat că suntem sănătoși, că avem pasiuni comune că ne susținem ideile și idealurile. Întâlnirea cu Mariana Moga , soțul Cristi și ceilalți colegi care erau deja la pensiune a fost minunată, am strigat și ne-am îmbrățișat cu toată puterea, de dor, de drag, de prea multă ...restricție. Fiind printre ultimii sosiți ne-am cazat fuguța, ne-am pus hainele de sărbătoare și după ce am mâncat, am mers cu toți în sala de conferințe special amenajată pentru activitățile diverse ce se vor derula pe tot parcursul taberei. Seriozitarea organizatoarei, importanța evenimentelor, sunt motivele pentru care venim cu drag. Sub genericul „Să ne cunoaştem mai bine” , s -a dat startul  celei de a V-a  ediţie a Taberei Prieteniei Literare „De amicitia”. Fiecare ne-am prezentat cât mai frumos și elegant posibil, în cuvinte meșteșugit alese am trecut în revistă cărțile publicate și o parte dintre cele mai bune recenzii și participări la concursuri, premii obținute. A fost o seară în care se simțea bucuria revederi, emoția participării la o manifestare de mare ținută culturală, în special pentru cei veniți prima dată. A doua zi au început lucrările taberie, lansări de carte, conferințe. Ne-au încântat cu creațiile lor : Silvia Giurgiu, Sergiu Botezatu din Republica Moldova, Liliana Ghiţă Boian Jianu, iar Gelu Dragoș a prezentat mai multe cărţi ale editurii „eCreator”Baia Mare semnate de: Ioan Romeo Roşiianu (două), Daniel Luca, drd. Petronela Apopei, Cristian Gabriel Moraru, cărţi care au fost oferite bibliotecii taberei „De amicitia”. Eu m-am înscris în program cu lucrările: 1. ''Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile'', ediţie îngrijită de : Adrian Constantin Catană, Maria Lica Catană, Zenovia Zamfir, 2.'' Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte '', ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir şi Iuliana Radi, 3. ''În veșnicia unei clipe'' , ediție îngrijită de: Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu. Despre cartea ''Amintiri ale măreției trecutului îngropat de veacuri - comuna Glăvile'', Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, spunea... '' Această monografie alcătuită cu multă însuflețire de către distinsele cecretătoare vâlcene Maria Catană și Zenovia Zamfir este dedicată satului natal al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, cel supranumit, pe bună dreptate, „Leul Ardealului”. Ar fi nedrept să fie trecute cu vederea originile sale din Oltenia rurală și legăturile mai puțin știute cu această regiune din vremurile pribegiilor sale. Dârzenia și buna îndrăzneală a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania provin, fără urmă de îndoială, din bătătura casei părintești din Glăvile, din Vâlcea centrală, satul descris în amănunt în cartea de față, unde l-am însoțit și eu pe mentorul meu, odrăslit în acest străvechi ținut românesc''. Doamna prof. dr. Maria Vaida ne-a încântat cu o conferință despre  „Poetul Gheorghe Pituţ sau Ochiul şi Noaptea”. Ziua s-a încheiat cu cu un moment artistic dăruit din tot sufletul de Corina Ofelia Corpodean, poetă și realizatoare de emisiuni culturale radio, care își încântă publicul cu vocea sa blândă, intensă, cu un timbru special. Corina este un Om frumos pe care îl asculți cu multă atenție și dragoste . Vineri, 25 iunie 2021, domnul istoric dr. Mihai Octavian Groza a susținut conferința „Lucian Blaga, destinul unui cărturar” iar doamna Maria Vaida a conferențiat despre „Oameni vechi şi noi”, autor Mihai Octavian Groza. A urmat un moment emoționant, lansarea cărţii „Oltul din inimă – In memoriam Costy Triţă”,  ''poetul iubirii'' cum era cunoscut și apreciat, un prieten bun care  a plecat mult prea de devreme în țara de peste veacuri, în luna septembrie 2020.  Au  rostit cuvinte frumoase: Mariana Moga, Mihai Octavian Groza, Doina Bonescu, Gelu Dragoş, Liliana Ghiţă Boian Jianu, Romulus Moldovan.  Apoi s- a lansat pe orbita scrisului românesc, Antologia „Clepsidra cu sentimente”  prezentată de  : Mariana Moga, Liliana Ghiţă Boian Jianu. Despre cartea frumos realizată, de la copertă până la textele colegilor scriitori, un cuvânt de folos, vorbe frumoase și din suflet dăruite pentru că ele descriu harul, talentul autorilor, am rostit și eu. Fiecare dintre cei ce au semnat în Antologie, au scris cu dragoste pentru cuvânt, pentru cititori, pentru eternitate. Ziua s-a încheiat cu un recital de muzică interpretat de  Bebe Jianu și pe ritmuri de muzică folk, cu melodii de suflet interpretate de Corina Ofelia Corpodean. Sâmbătă, 26 iunie 2021, a adus cu sine o nouă provocare dureroasă, lansarea cărţii „Reîmpărţind iubirile la doi”, autor  Constantin Triţă, lucrarea era în manuscris la editură atunci când poetul s-a stins sub privirile îndurerate ale soției sale. Pentru Tanty Triță, poetă și  soție, a fost foarte greu să vorbească despre cel mai iubit și drag soț,despre omul Costi, despre jumătatea sa. Văzut sau cât mai discret, fiecare am vărsat o lacrimă în amintirea unui mare poet, un prieten de nădejde, un om care a avut un gînd bun și o vorbă frumoasă pentru toți cei ce l-au cunosct. A urmat  prezentarea cărţii semnate de Liliana Ghiţă Boian Jianu&Pandele Bebe Jianu „Dialoguri imaginare şi povestiri istorice în acolada timpului”  prezentată de domnul scriitor, renumit om de cultură George Călin. Printre ultimele și frumoasele momente a fost  prezentarea cărţii  doamnei Nastasica Popa – „Gânduri indamine” . A  rostit vorbe alese domnul  George Călin  iar doamna prof.dr. Maria Vaida a făcut o cronică literară deosebită . Despre Nastasica și creațiile sale, cuvinte frumoase și alese am transmis și eu pentru că le merita din plin. Seara a fost dedicată muzicii populare iar tînăra și talentata interpretă Cristina Muntean a cântat cu drag și cu voie bună pentru toți participanți la Tabăra Literară„De amicitia”. În acele zile '' minunat de frumoase '', ne-am simțit liberi, ne-am veselit cu Vasile Bele și Gelu Dragoș, moroșeni noștri dragi, am schimbat gânduri și impresi, le-am apreciat creațiile fetelor  : Silvia Giurgiu, Daniela Vîlceanu, Ildi Șerban, Rodica Mureșean, veșnic pusă pe șotii, am râs la bancurile lui Romi Moldovan, un prieten drag, vesel și mereu amabil,  am ascultat cu drag poeziile lui Ovidiu Vasile și Alin Cucuruzan, ardeleni frumoși dar mai ales talentați. Cu versuri frumoase ne-au încântat și Cristinel Badea, Luminița Postolache, puștoaica noastră - olteancă de la Craiova, Doina Bonescu, Dumitru Vasile ne-a vorbit cu mult patos despre Cugirul său minunat, Stefania Petrov, care în ciuda ghinionului cu bagajul, a fost veselă și ne-a recitat din poeziile sale. Veníțí pentru prima dată în mijlocul nostru, domnul Daniel Luca și domnul Costel  Avrămescu ne-au cucerit cu scrierile domniilor lor. Respect și admirație pentru doamna Adriana Weimer, a muncit din zor , a  filmat și fotografiat non stop dar ne-a și recitat din propriile creați, mai timidă dar cu vers frumos a fost Carmen Grigore. Farmecul,  veselia, creațile literare ale celor două doamne :Nastasica Popa și Rodica Mureșan, au rămas vii în amintirea noastră.Tanțy, Liliana, Bebe, cu voi este mereu bucurie și sărbătoare în sufletul meu. Cuvinte frumoase și aleasă prețuire pentru toți colegii prezenți în tabără, deosebită considerație pentru doamna Maria Vaida, domnule Octavian Mihai Grozea, ne-ai încântat și mai ales ne-ai și filmat, te felicit pentru seriozitate și pentru efortul susținut în promovarea valorilor culturale. Gelu Dragoș dimpreună cu Vasile Bele au totdeauna un cuvânt frumos și o mare iubire pentru ținuturile natale , pentru zona pitorească a Maramureșului, mândru plai cu flori și cu ficiori.  Doamnele : Cornelia Costin si Maria Iancu , ne-au impresionat prin costumele populare pe care le-au purtat cu multă demnitate, prin dorința și eforul susținut de a menține și trasmite generațiilor viitoare din țară și străinătate, frumusețea și perenitatea portului popular. Mariana Moga - poezia ta de atitudine, de suflet, de spirit, dragoste şi înţelepciune, taine şi adevăruri, iubirea de țară și de neam,  ne încântă de multă vreme. Pe parcursul acestor zile au fost acordate diplome şi medalii din partea Societăţii „Românca” din Londra, a Radioului TV „Unirea” Wiener Neustadt - Austria, Editurii Globart Universum și a revistei  Poezii pentru sufletul meu, Asociația ASTRA, Despărțământul "Vasile Moga" Sebeș, din partea organizatorilor Taberei  Prieteniei Literare „De amicitia”. Mariana Moga - spirit organizatoric hărăzit de Bunul Dumnezeu cu darul prieteniei,  plecăm și de acestă dată cu amintirea unor clipe  minunate, cu dorința de a reveni cât mai curând într- o nouă tabără a prieteniei,  a creației, a iubirii de cultură, a iubirii de Dumnezeu și de semeni,  a iubirii de neam și de pământul străbun .

 

Zenovia Zamfir

 

Toamnă aurie, la Chiuzbaia pe chindie

Toamnă aurie, la Chiuzbaia pe chindie

În fereastra uitată deschisă, toamna se arată mai coaptă, mai obosită un pic, dar de o frumuseţe aparte, ea trăieşte din lumina de miere, blândă, duioasă ca o mângâiere. Toamna e de aur,nu strălucitor, aur blând, primitor şi odihnitor.Un aer rece, cu parfum de struguri copţi şi crizanteme îmbobocite pluteşte peste oraşul încă adormit.Mânaţi de un vânt rece, norii mărşăluiesc cu repeziciune, atât de aproape de pământ, încât pot fi atinşi de vârful copacilor, primele frunze au prins deja culorile focului, iar fumul dimineților dă şi mai mult farmec zilelor de toamnă timpurie. Distinsă şi mândră, toamna păşeşte pe meleagurile însetate de liniște, aleargă şi se zbenguie gândurile prin frunze, obosesc şi-apoi cad moleşite-n covorul cald, ţesut cu dragoste din frunze multicolore.A venit, a vemit toamna , totul în jur este galben şi ruginiu, totul în jur pare pustiu.A venit toamna cu frig şi cald, cu mere şi nuci, cu pere şi gutui, cu struguri şi vin ghiurghiuliu, a venit cu dor de munte şi de val argintiu. Toamna are o blîndeţe aparte, o melancolie care te îndeamnă să priveşti în tine .Soarele de toamnă alină frunzele arămii care încep încet, încet să atingă pământul scăldat de iubire.De-aş atinge o rază din soarele de toamnă, Doamne… ar sclipi şi în mine albastrul tainic al Cerului.Soarele de toamnă, galben precum grâul copt, crescut în cerul care, mai albastru şi mai tainic, îmbrăcat în razele Luminii fără sfârşit, are o altă poveste acum. Povestea din această zi de toamnă frumoasă și melancolică începe cu...au trecut zile , săptămâni, patru la număr iar eu sunt tot acolo...în Maramureșul cu flori frumoase, cu straie de sărbătoare, cu oameni dragi, cu plaiuri de vis, cu iubire și dor greu. În '' România, Grădina Maicii Domnului '', cum a spus Papa Ioan Paul al - ll- lea, în țara noastră '' minunat de frumoasă '' , cum a scris Alexandru Vlahuță în '' România Pitorească'', avem locuri și oameni de poveste, o poveste pe care o putem depăna la gura sobei pentru că în curând frigul ne va alunga în case, acolo înconjurați de nepoți și prieteni vom enumera încet, cu glas gâtuit de emoți șirul amintirilor frumoase trăite alături de oameni de cultură veniți din toate colțurile țării, la simpla chemare a bădiei, staroste vestit Vasile Bele dimpreună cu ai săi'' fârtați '' Nelu Danci și Gelu Dragoș. Despre cei trei prieteni, Vasile, Gelu și Nelu, scriitori talentați, oameni respectați, cum se spune în popor, fiecare dintre noi avem cuvinte de laudă, de respect, de aleasă considerație. Am călătorit o zi întreagă de la Vâlcea la Baia Mare, dar alături de Silvia Giurgiu, o scriitoare foarte talentată, timpul s-a scurs ușor. M-am delectat privind frumusețea peisajelor ce '' dansau '' în ritmul roților de la autocar, am visat și m-am imaginat trăind într-un castel la marginea unei ape, înconjurat de grădini de flori înmiresmate și protejate de arbori seculari. Întâlnirea cu Vasile, Vasilllleeeee și familia sa, Cristina - soția, o femeie frumoasă, o strașnică gospodină care ne-a răsfățat cu niște sărmăluțe în foi de viță și de varză cum numai în Maramureș poți savura, mama Ana - veșnic îngrijorată pentru puiul său, bucuroasă de oaspeți, Bianca - fiica, frumoasă și gingașă precum o trestie subțire, în adierea vântului tomnatic, care ne-a condus cu mașina pe serpentinele Chiuzbaiei mai ceva ca un pilot de curse, a fost atât de emoționantă încât mi-am șters fără să mă vadă nimeni o lacrimă de bucurie . Pe Bogdan, l-am cunoscut a doua zi, mândru ficior, frumos, falnic și mai ales de mare ajutor pentru familie. Revederea cu Olga Grigorov , Nelu și Virginia prietenii săi, pe care i-am cunoscut în Deltă a fost o adevărată sărbătoare. Minunați oameni ! Slavă Domnului că mi -a scos în cale așa prieteni! Am ajuns la cazare pe întuneric. Când Bunul Dumnezeu te iubește , îți dă șansa de a te trezi într-un colț de rai. Da , asta a fost senzația mea dis - de - dimineață când am ieșit în curte și am văzut unde mă aflu. Rugăciune și cuvinte de mulțumire am înalțat către cer. Oameni harnici și gospodari de renume, maramureșeni celor ''trei magnifici'' gazde primitoare, ne-au tratat și ospătat românește, frățește, ne-au oferit bucate tradiționale învelite cu multă dragoste și prietenie, ne-au cântat și încântat cu cântece frumoase de la moșii și strămoșii lor, ne -am horit și dănțuit alături de dănțăușii îndrumați magistral de neîntrecutul Vasile Ungur și de doamna coregraf Maria Seraz. Doamne ! Și tare bine ne -am simțit în Tabăra Literară ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !''. Prinsă în vârtejul evenimentelor de la Biblioteca Județeană '' Antim Ivireanul '' din Vâlcea, nu am avut răgaz să scriu un text. Printre evenimentele frumoase ce se derulează la Biblioteca Județeană unde îmi desfășor activitatea am avut șansa să fiu alături de un tânăr poet, Segiu Ilie Pîrvu, un elev care la Bacalaureat a obținut nota zece la toate materiile, care împreună cu cadrele didactice și colegii de la Colegiul de Informatică din Râmnic ne -a oferit o seară magnifică de muzică și poezie. Am avut bucuria de a fi moderatorul unei acțiuni culturale cu largi ecouri în lumea tinerilor talentați din Vâlcea. Tot în această perioadă ne-am serbat patronul spiritual al Râmnicului și al Bibliotecii, pe Sfântului Ierarh Martir '' Antim Ivireanul '', dar printre picături am citit și recitit scrierile colegelor prozatoare : Silvia Giurgiu, Daniela Vîlceanu, Ionica Bandrabur și cel mai recent, textul Mioarei Baciu. Harul colegelor nostre răzbate din fiecare cuvânt, pentru că... '' La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu'', Ioan 1:1-14 VDC. Am retrăit verdele - viață, din poezia Olgăi Grigorov, albastrul precum cerul ogindit în apa Dunării albastre, de unde își trage seva colega noastră. Felicitări doamnelor scriitoare, harăzite de Dumnezeu cu darul scrisului. Mergând pe

firul cronologic al evenimentelor Taberei Literare ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !'', începem cu...începutul, seara prezentărilor, ne-am luat inima în dinți, am ieșit în fața colegilor și cu emoție în glas ne-am spus povestea fiecare în felul său. De a doua zi, am intrat în programul pregătit cu trudă și cu mult suflet de cei '' trei fârtați'', care, aveam să constatăm la final, a fost presărat cu multe surprize și momente inedite . Ideea unei excursi la câteva obiective turistice emblematice ale Țării Mararamureșului a fost apreciată și trăită la intensitate maximă. Vizita la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței amenajat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației, ne-a smuls lacrimi de recunoștință pentru cei ce au pătimit pentru ca noi astăzi să avem o viață mai frumoasă și un trai mai bun. Motto-ul de la intrare: “Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”, este cutremurător. În zona destinată strategiei distrugerii religiei, aflăm că printr-un decret de lege, s-au suprimat toate ordinele călugărești, simpla exprimare a simpatiei față de un ordin, putând aduce detenție. Mulți preoți au fost condamnați pentru “trădare de neam și țară”. În cazul Bisericii Ortodoxe, conducerea a fost decapitată de la cap, 20 de înalți ierarhi fiind înlocuiți. Aproximativ 2000 de preoți ortodocși au fost arestați, reducându-se cu doua treimi numărul mănăstirilor și a călugărilor. Gândul mi-a zburat la Patriarhul Justinian Marina despre care am ascris mai multe cărți și pe care l -am descoperit ca fiul al localității de unde și eu îmi trag seva, comuna Stănești, județul Vâlcea. Multe lacrimi o fi vărsat și Preafericirea Sa în chilia de la Schitul Dragoslavele unde fusese trimis, doar nu era să se spună că era condamnat, și unde a stat aproape șase luni de zile, fără a ști mai nimic de '' turma sa'', fără să poată să -și apere fiii duhovnicești, fără să știe nimic de biserici și mănăstiri. În lucrarea ''Memorii'' , părintele Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, tot un fiu al Vâlcii străbune, din Glăvile, ne descrie cu lux de amănunte aceea perioadă de grea încercare pentru întreg poporul român. Plecăm cu inimile încărcate de durere și cu dorința de a aprinde o candelă în memoria înaintașilor noștri. Odată ajunși la Cimitirul vesel de la Săpânța ne regăsim puterea de '' a face haz de necaz'', de a citi versurile publicate pe crucile pictate cu un albastru precum cerul senin de deasupra noastră. Sculptor, pictor și poet popular Ion Stan Pătraș, ne - a lăsat moșteniere un loc unde viața și moartea coabitează și se tachinează reciproc. La ''o aruncătură de băț'' ajungem la Mănăstirea Săpânța - Peri. Grandiosul edificiu monahal este celebru datorită bisericii sale de lemn cu trei niveluri, şarpanta cu poală dublă şi o cruce de fier în vârf înaltă de 7 m. Și cum scriitori sunt imprevizibili, '' hai ai să facem'' un recital de poezie și o prezentare de carte în '' Altarul de vară''. Neștiind că avem nevoie de binecuvântare, aprobare, ne-am trezit luați la întrebări, pe bună dreptate de maica stareță. De îndată ce a înțeles cine suntem și ce dorim ne - a dat binecuvântare și a acceptat invitația noastră de a participa la eveniment, iar eu pentru ca maica să rămână cu o amintire frumoasă despre noi, i -am oferit în dar o carte, ''În veșnicia unei clipe'' , care descrie locurile de obârșie ale Patriarhului Justinian Marina. Părintele Radu Botiș, membru fondator al revistei '' Memorii maramureșene '' a rostit o cuvântare înălțătoare din care nu a lipsit rugăciunea “Tatăl Nostru” iar colegii, rînd pe rând au recitat din propriile creații cu multă emoție și evlavie față de Dumnezeu și de lăcașul sfânt în care ne aflam. Pentru că în program eram pe lista celor care trebuiau să prezinte o lucrare, am vorbit despre viața și activitatea pe ''Ogorul Domnului'' a celui ce avea să fie numit în scrierile vremii Un ''Apostol al neamului românesc'', Patriarhul Justinian Marina. Cuvintele se rânduiau în discursul meu molcom și pe alocuri mai repejor precum apa pârâului din apropiere, aducând cu ele date și momente mai puțin cunoscute despre Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din perioada 1948 - 1977. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru aceea clipă magică, Maicii Satrețe pentru aprecieri iar colegilor scriitori pentru gândurile alese. Am pornit mai departe, copleșiți de sfințenia locului. Drumul până la Mănăstirea Petrova a fost presărat cu cântece, unele generate de foamea ce ne încerca, altele de drag și de voie bună, cu vorbe de duh și cu bucuria de a fi împreună, de a ne bucura unii de alții. Firește că responsabili cu voia bună au fost neobosiți, minunați noștri prieteni : Vasile Bele, Gelu Dragoș, Olga Grigorov, care ne-au făcut să mai uităm de foame. Prin purtarea de grijă a părintelui stareț, la Mănăstirea Petrova ne- am ospătat cu bucate alese, pregătite în post și rugăciune pentru a fi și mai savuroase. Frumusețea locului unde este amplasată mănăstirea îți taie respirația. Înconjurată de păduri cu deschidere către întreaga vale a Vișeului, spre culmile Munților Maramureșului , având vizibilitate la piscurile semețe ale Munților Rodnei, zona a fost numită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcopul Maramureșului și Sătmarului ''Valea Luminoasă''. Și cum lucrurile mari se fac cu încercări mari , tocmai când mai aveam câțiva kilometri până la pensiune, Vasile Bele avea să treacă și prin emoția unei defecțiuni tehnice la autocarul care ne transporta. După zbateri și cu multă răbdare, care așa cum știm este calea spre mântuire, aveam să ajungem teferi și mai ales veseli la Pensiunea Rustic, o locație unde confortul sporește frumușetea locului, unde cei ce trudesc pentru a ne simți bine,'' ca la mama acasă'' sunt tineri, amabili, buni profesioniști . Seara avea să ne aducă alte momente frumoase și cu mare impact emoțional un crâmpei din ''obiceiul nunții tradiționale'' din zonă, prezentat de starostele -Vasile Bele, ajutat ca ''între fârtați'', de Viorel Ungur. Și pentru ca evenimentul să fie unul de avengură și de neuitat, protagoniști au fost chiar scriitorii participanți la tabără. Întregul ceremonial a cuprins : gătitul miresei și al mirelui, dansul găini, furatul miresei, răscumpărarea pantofului de către mire, ritualul de intrare a miresei în rândul femeilor măritate. Pe chipurile tuturor se citea bucuria și încântarea de a participa la un astfel de moment , bucuria de a fi împreună în armonie, comuniune și iubire. Următoarea zi avea să fie o mare piatră de încercare pentru Vasile Bele, vesel dar grijiuliu cu noi, și ai săi '' fârtați de cruce'', Dragoș Gelu care a fost atent cu fiecare , să ne simțim bine, Nelu Danci , amabil și binevoitor, ne - au prezentat Chiuzbaia, zona lor de suflet, locul de obârșie, locul sfânt al moșilor și strămoșilor lor. Emoțiile se puteau citi ușor pe chipurile celor ''trei magnifici''. Și pentru a fi cât mai credibili și - au pus straiul popular, au adus ajutoate, finul Gavril Firicel Grigor dimpreună cu fiica dar și cu Maica Marița, renumită pentru păstrarea tradițiilor din zonă, pentru dragostea de glia străbună. Primul popas- frumoasa Mănăstire Chiuzbaia, loc de rugăciune și închiunăciune, drag sufletelor celor cu sete de Dumnezeu. Ca un bun și iubitor de Dumnezeu, semeni și de cultură, părintele protosinghel Varlaam Coroian ne aștepta în curtea mănăstirii. După o rugăciune, un cuvânt de învățătură și un mic istoric al sfântului lăcaș, ne- am oprit în '' Altarul de vară'' pentru un recital de poezie, o prezentare de carte, un gând pios pentru cei ce au fost și numai sunt printre noi. Ne-au încântat cu creațiile lor : Mioara Baciu, Popa Ștefan, Elvira Răceală, Ioana Bandrabur iar eu am avut ocazia să vorbesc prietenilor despre Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, cel care a plecat în lume din Glăvile Vâlcii și a devenit un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române dar și un mare cărturar. Deasemenea am prezentat cartea ''Amintiri ale măreției trecutului îngropat de veacuri - comuna Glăvile'', pe care am realizat-o împreună cu Adrian Constantin Catană și Maria Catană, despre care Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, spunea... '' Această monografie alcătuită cu multă însuflețire de către distinsele cecretătoare vâlcene Maria Catană și Zenovia Zamfir este dedicată satului natal al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, cel supranumit, pe bună dreptate, „Leul Ardealului”. Ar fi nedrept să fie trecute cu vederea originile sale din Oltenia rurală și legăturile mai puțin știute cu această regiune din vremurile pribegiilor sale. Dârzenia și buna îndrăzneală a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania provin, fără urmă de îndoială, din bătătura casei părintești din Glăvile, din Vâlcea centrală, satul descris în amănunt în cartea de față, unde l-am însoțit și eu pe mentorul meu, odrăslit în acest străvechi ținut românesc''. Am plecat de mănăstire mai ușurați, am lăsat acolo toate greutățile și nemulțumirile pe care le simțim uneori și am coborât în sat pentru a vizita ''Muzeul din Chiuzbaia''. Domnul Breban Romică, fost ofițer al poliției române, mare iubitor al tradiției și valorilor maramureșene, ne-a demonstrat că acolo unde este dorință este și putință, a îndrăznit și a reușit să facă un muzeu al satului. Am fost uimiți și încântați de mulțimea și diversitatea obiectelor adunate în timp dar și de surpriza pregătită. Frumoasa și talentata sa fiică ne- a interpretat câteva melodii la vioară din repertoriul clasic, apoi acompaniată de domnul Romică, ne-au delectat cu câteva melodii din folclorul maramureșan. Frumos moment! Apoi am ajuns la biserica din sat unde am fost întâmpinați de părintele Andrei Mihail Bud. Plin de emoție și cu lacrimi în ochi, Vasile Bele ne-a vorbit despre satul său, despre părinți și despre preoții care l-au botezat și cununat, de familia sa frumoasă, de istoria locurilor natale, sfinte. De această dată ne-au încântat cu creațiilor lor doamnele prozatoare : Silvia Giurgiu, Paulina Georgescu și Mirela Penu. Frumos și cu dulceață în glas ne -a vorbit părintele Bud, ne-a binecuvântat la sosire dar și acum în ultima zi de activități, iar împreună am înălțat o rugăciune către Dumnezeu. Un moment emoționant și plin de evlavie a fost creat de Maria Tomița Corini, care ne-a impresionat prin sensibilitatea interpretării unei creații proprii. Am plecat spre pensiune vrăjiți de oamenii locului, de frumusețea Chiuzbaiei pe care Vasile Bele o cântă în versurile sale. În ultima seară, am avut parte de lansarea cărților doamnelor poete Olga Grigorov și Leliana Rădulescu, de un frumos recital din poezia domnului Ștefan Popa dar și de un moment poetic realizat de doamna Maria Tomița Corini. Poate cel mai așteptat moment a fost decernarea medaliilor de merit și de participare la Tabăra Literară ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !''. Fiecare dintre noi a mulțumit pentru clipele frumoase și bucuria de a fi prezenți la un eveniment de înaltă ținută , chiar dacă a fost prima ediție. Alte surprize, alți copiii frumoși, alte clipe magnifice. Trebuie să - i felicităm iarăș și iarăși, pentru că merită, pe ''cei trei fârtați'' deoarece au adus în jurul nostru tineri talentați, îmbrăcați în straie populare, tineri care sunt deja pe drumul frumos dar spinos al scrisului precum Rafael Alexandru Mitruți, tineri cu voce frumoasă și cu un repertoriu pe măsura talentului : Carla Dumitru, Daria Pop, Andrada Ardelean, Ioana Vlasin, Maria Ungur (fiica lui Viorel Ungur), Eliza Lazăr (nevăzătoare), Lăcrămioara Petruș, Daniel Firizan, Paul Marincaș, Laura Alexandra Mogoș care cochetează frumos cu grafica. Cuvine - se cu adevărat să vă mulțumim Cristina, Bianca și Bogdan Bele, doamnei patroane de la Pensiunea Rustic, doamnei Danci pentru prezențá în mijlocul nostru, tuturor și fiecăruia în parte, celor ce s-au străduit și garantez că au reușit să ne ofere clipe de neuitat. Nu știu dacă am descris toate momentele frumoase, nu știu dacă am omis din greșeală pe cineva, nu știu dacă am greșit față de cineva, știu însă sigur că am fost părtașă la un festin cultural - spiritual frumos gândit și organizat de ai noștri'' fârtați'', prieteni minunați: Vasile Bele, Nelu Danciu și Gelu Dragoș. Felicitări tuturor colegilor scriitori pentru creațiile pe care ni le-au împărtășit cu multă generozitate, am fost onorată să vă revăd pe cei ce vă cunosc și încântată să vă cunosc pe cei ce v -am întâlnit pentru prima dată la această Tabăra Literară '' Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !''. Fiecare ați lăsat o lacrimă de iubire în sufletul meu , Daniela Vîlceanu ai fost mereu atentă să imortalizezi momentul și să ni-l dăruiești și nouă, ești ca o adiere frumoasă de primăvară, cumătre Petre Grădinaru felicitări pentru costumul popular pe care l-ai purtat cu demnitate. Domnule Ionel Dumitru vă mulțumesc frumos pentru cuvintele alese primite în dar, felicitări Florentina Danu pentru cântul popular cu care ne-ai răsfățat. Aleasă considerație doamnelor : Mirela Penu, Maria Corini Olga Văduva Grigorov, Ionica Bandrabur, Elvira Răceală , Pușa Tudorache, Vasilica Mitrea, Limona Rusu, Liliana Badea, Leliana Rădulescu, Paulina Georgescu, Carmena Băițan, fam. Muși. Mioara Baciu, admirația și considerația este reciprocă , Silvia Giurgiu, talentul, harul și perseverența te vor purta pe culmi tot mai înalte, multe și frumoase. Onorată de revedere domnule Mircea Marcel Petcu, încântată să vă cunosc părinte Radu Botiș și domnilor : Toth Arpad, Ștefan Popa .Aleasă prețuire pentru doamnele Terezia Filip și Valeria Bilț, gânduri nobile, ne-ați impresionat prin cuvintele frumoase rostite la adresa noastră. Raol Alexandru Mitruț, cu tine Dumnezeu are planuri mari. Maică Mărița Grigor în chipul dumneavoastră blând, în portul mândru românesc am văzut întreaga Țară a Maramureșului și felicit din toată inima pe cei ce au paticipat din partea acestui colț minunat de țară, mulțumesc fiului Gavril Firicel pentru generozitate, nobile gânduri pentru Viorel Ungur , doamnelor profesoare și tinerilor care ne-au făcut din fiecare seară un spectacol și o clipă minunată. Iar pentru cei ''trei fârtați magnifici... Viaţa nu se explică, ci se trăieşte''..., Luigi Pirandello. Iertare dacă am uitat pe cineva în acestă frumoasă și dulce aducere aminte de clipele frumoase petrecute împreună la un pahar de veșnicie , în Tabăra Literară ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp!'' ,vă iubesc și vă prețuiesc. Aș finaliza cu rugăciunea pe care o primesc în fiecare zi de la părintele Iov Pătrașcu, monahul care scrie cu degetele de la picioare: ''Domnul și Maica Domnului să vă binecuvânteze, să vă ocrotească și să vă mântuiască! Amin !''