Veniţi de luaţi lumină !S-a auzit un
glas biruitor în noapte.C-a înviat Iisus Hristos, Mântuitorul
lumii,şi ne-a adus prin jertfa Sa, iertare de păcate.
Veniţi ca să-L primiţi pe Hristos,
veniţi să luaţi lumină din Lumina Lui, veniţi ca să luaţi
adevăr, înţelepciune, iubire din Adevărul, Înţelepciunea,
Iubirea adusă de El în lume. El a eliberat sufletele noastre din
locuinţa morţilor şi a deschis raiul pentru toţi. Sfântul
Apostol Pavel spune: Dacă nu este credinţă în Înviere, atunci
zadarnică este credinţa mea şi viaţa mea, am putea adăuga,
zadarnice sunt şi cultura şi tehnica şi ştiinţa.
Învierea Domnului, pe care o retrăim
în fiecare an ca eveniment unic, a fost asociată întotdeauna cu
lumina. De aceea, Paştele este sărbătoarea luminii, iar în
perioada ce urmează, până la Înălţare, se vorbeşte tot mai
mult despre lumina necreată ce izvorăşte din mormântul lui
Hristos. Suntem chemaţi să primim lumină şi suntem îndemnaţi să
prăznuim această sărbătoare a luminii, făcându-ne în acelaşi
timp purtători de lumină.
Paştele este cea mai veche şi
importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii
speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui
Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie
Boca, singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi
necredincioşi.
Sărbătoarea Învierii Domnului este
cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile
anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu
mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea
noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.
Paştile sunt în Ortodoxie
"sărbătoarea sărbătorilor". Dacă sărbătoarea este o
tâşnire de viaţă dumnezeiască în creaţie şi ca atare o
ţâşnire de lumină mai presus de fire, Paştile sunt ţâşnirea
deplină a vieţii dumnezeieşti în existenţa noastră creştină.
Bucuria Învierii nu e nici trecătoare,
nici nedeplină. E bucuria prin excelenţă, pentru că e bucuria
eternă şi deplină. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în
noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Căci toate
motivele de întristare apar acum fără însemnătate faţă de
biruirea morţii. De ce să ne întristăm de pricini care ne conduc
spre moarte, când ştim acum că prin moarte trecem la viaţa
veşnică. De aceea Biserica cântă în noaptea Învierii: "Cu
bucurie unul pre altul să ne îmbrăţişăm: O, Paştile! Izbăvirea
de întristare". Iar în cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur
din noaptea de Paşti se spune: "Nimeni să nu plângă pentru
sărăcie, că s-a aratat împărăţia pentru toţi. Nimeni să nu
se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a eliberat pe noi moartea
Mântuitorului". Paştele este cea mai mare
sărbătoare a creştinătăţii şi,
deloc întâmplător, această celebrare anuală a Învierii lui
Iisus are loc primăvara, în anotimpul renaşterii naturii. Este o
sărbătoare a luminii şi a bucuriei, a reîntoarcerii la noi înşine
şi la lucrurile frumoase din jurul nostru. Paştele este o
sărbătoare a familiei, o perioadă de comuniune sufletească şi un
prilej de a ne apropia de cei dragi. Paştele înseamnă linişte şi
lumină, miros de cozonac şi pască şi, nu în ultimul rând,
prilejul de a ne întâmpina cunoscuţii cu acel atât de drag nouă
“Christos a înviat!” A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina
zilei la sat, ''acolo unde s- a născut veşnicia'', cum spunea
Lucian Blaga, să copilăresc în curtea bisericii, să-mi potolesc
setea de cunoaştere într-o familiei de creştini foarte credincioşi
. Poate cele mai frumoase amintiri sunt cele trăite alături de
familie şi prieteni la Sfintele Sărbători. Îmbrăcaţi în haine
noi, spovediţi şi împartaşiţi, ascultam cu bucurie şi emoţie
Sfânta Liturghie a Naşteri Domnului , a Învierii Domnului,
aştepatam nerăbdători tradiţiile şi obiceiurile pe care le
respectam cu sfinţenie , clipele frumoase de atunci sunt balsam
pentru sufletul de acum. Ca orice creştin am visat dintotdeauna să
păşesc sfioasă pe urmele Mântuitorului în Ţara Sfântă. Când
omul doreşte Bunul Dumnezeu împlineşte. În luna ianuarie 2016 am
primit ''Drum Binecuvântat'' în ''Ţara iubirii fără sfârşit''
.
De îndată ce ajungi în Israel, ai
sentimentul ciudat că ai pătruns într-un spaţiu al sacrului şi,
cu toate că esti îmbrăcat în blugi şi geacă , constaţi că
nu-ţi mai aparţii, încerci zadarnic să-ţi explici miracolul
acestei întâmplări fericite –Doamne! Sunt pe Pământ Sfânt!
SHALOM... salutul păcii din Cetatea lumii! Cuvânt cu etimologie
ebraică, care nu înseamnă numai pace, ci înţelesul se extinde,
cuprinzând nu numai pacea minţii, ci cea a întregii finţe-duh,
suflet şi trup. Cu acest cuvânt vorbeşte Iisus, ucenicilor săi:
"Vă las pacea, vă dau pacea Mea". Am intrat în Oraş, cu
dar de preţ, trimis şi binecuvântat de Dumnezeu, pentru cei din
Israel: ploaia! Fiecare picătură de apă este preţuită în
Israel, singura sursa de apă dulce, find râul Iordan, cu matca în
Liban, ce traversează Ţara Sfântă, şi se varsă în Marea
Galileii. Însoţeşte-mă, Doamne Iisuse Hristoase, prin „Ţara
iubirii fără sfârşit'' cu gândul, cu dorul, cu iubirea Ta, spre
sfintele Tale urme de lumină, de suferinţă şi de biruinţă!
Pentru un orice creştin, Ierusalimul este loc scump, pentru că pe
el a păşit Domnul şi Izbăvitorul. Aici a aşezat El pe strămoşii
credinţei celei adevărate. Aici se află mormântul cel mai scump
de pe pământ. Unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale
creştinătăţii, Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Invierii
Domnului, din Ierusalim, este una dintre cele mai vizitate destinaţii
de pe harta creştinătăţii.Acest loca? de cult este o construcţie
impresionantă înălţată
în secolul al XI-lea, de cruciaţi, în
locul altei biserici vechi, zidită de Sfânta Elena în secolul IV,
în Ierusalim.Biserica adăposteşte Muntele Golgota şi Mormântul
Domnului Iisus Hristos; dar şi peştera unde Sfânta împărăteasă
Elena a descoperit Crucea Domnului.Aici a prins viaţă Biserica
creştină. Păşesc cu emoţie şi bucurie pe urmele Mântuitorului
rugându-mă pentru iertare, mulţumind pentru binecuvântare.
Privesc şi mă minunez, simt că plutesc , încerc să găsec
cuvintele potrivite pentru acel moment '' minunat de frumos'', şi nu
pot scoate un sunet, parcă văd aievea chipul Domnului Iisus păşind
printre pelerini . În acest spaţiu
sfânt în fiecare an de paştele
ortodox se aprinde Lumina Sfântă .În mod suprafiresc ea este o
minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă
din an în an, în Sâmbăta Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea
mai mare minune din zilele noastre văzută atât de credincioşi,
cât şi de necredincioşi. Este minunea care uimeşte toată mintea
şi dovedeşte oamenilor până la sfârşitul veacurilor că
Hristos, lumina lumii şi Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat
din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţa veşnică. Hristos a
inviat din morti,/Cu moartea pe moarte călcând/
Şi celor din morminte/Viaţă
dăruindu-le, răsună în toate bisericile imnul de slavă închinat
domnului Iisus Hristos.
Zenovia Zamfir
