Amintiri pentru un mâine, când azi va fi un ieri îndepărtat

Amintiri pentru un mâine, când azi va fi un ieri îndepărtat

Amintirile sunt călătorii şi trăiri de neuitat ale sufletului. Ne putem reîntoarce în locuri pline de emoţii sau revedea chipuri dragi nouă atunci când ne este dor, atunci când avem nevoie de un imbold pentru a merge mai departe, pentru a spera şi a visa pentru că visele de cele mai multe ori se transformă în realitate.Retrăim clipe frumoase şi ne bucurăm că amintirile şi-au găsit un loc în sufletul nostru şi vor rămâne mereu acolo chiar dacă în ele se regăsesc nu doar bucurii, ci şi tristeţi, neînpliniri, regrete. Fiecare amintire este o emoţie, o imagine, o stare, o clipă.Ele ne sunt mângâiere şi alinare, zâmbet şi lacrimă, nostalgie şi împlinire.Trebuie să ne construim amintiri pentru că ele vor fi casa noastră mai târziu.Mă reîntorc cu drag la clipele petrecute la Haţeg cu prilejul reuniuni poeţilor şi scriitorilor din ţară şi străinătate la începutul verii în cadrul Taberei „De amicitiae”, un eveniment frumos şi mult dorit, organizat de poeta Mariana Moga.La sfârşitul luni iunie 2019, am plecat la drum încă de la primele ore ale dimineţi pentru a mă întâlni cu Tanţi,Costi, Liliana şi Pandele, la Mănăstirea Lainici a cărei vechime se pierde în negura vremii necunoscându-se oficial şi istoric începuturile sale. După tradiţie, în secolul al XIV-lea Sfântul Cuviosul Nicodim de la Tismana a fost trimis în Ţara Românescă pentru a susţine ortodoxia şi pentru a da un suflu nou bisericii. El s-a aşezat într-o peşteră lângă mănăstirea Lainici. Tot Sfântul Nicodim a ctitorit mănăstirea Vodiţa de lângă Drobeta Turnu Severin şi Mănăstirea Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până la sfârşitul vieţii sale.Revederea cu prieteni este veselă şi zgomotoasă, ne îmbrăţisăm, glumim unii pe seama celorlalţi, bem o cafea de la termos, un lapte preparat de Tanţi şi plecăm voioşi mai departe spre Hunedoara. Frumuseţea Văii Jiului te îndeamnă la visare şi contemplare,aici, râul milenar şi-a făurit, pe o lungime de 33 km, cel mai sălbatic defileu de pe apele sale interioare, înfăţişând, aspru şi de temut, încleştarea dintre stânci şi şuvoaie .

Datorită frumuseţii sale, a sălbăticiei dar şi a unicităţii , Defileul Jiului a fost declarat parc naţional.Ajungem la destinaţie veseli şi puşi pe distracţie, Mariana Moga şi soţul ei Cristi ne primesc cu braţele deschise, cu zâmbetul pe buze şi vorbe frumoase ,alese.După ce ne cazăm coborâm la terasa de lângă piscină şi aşteptăm '' la un pahar de vorbă'' sosirea prietenilor scriitori.Sub cerul înstelat, cu lună argintie şi parfum de trandafiri, participanţi la tabăra de amiciţie se desfată cu muzică şi poezie din creaţii propri.Ecoul metaforelor, al versurilor de dragoste eternă se stinge târziu în noaptea de vară , la ferastra sufletelor poeţilor.E vis şi armonie, dor şi poezie. A doua zi am intrat în ritmul şi programul stabilit.De la conferința cu titlul „Poezia ce destin” dedicată poetei Yvonne Rosignon, susținută de criticul și istoricul literar Vaida Maria, urmată de lansarea antologiei „Clepsidra cu sentimente” prezentată de doamna Mariana Moga și criticul literar Antonia Bodea am trecut la prezentarea revistei Unirea și Radio Unirea din Austria realizată de domnul Constantin Avădanei.Ziua s-a încheiat cu prezentarea volumului „Satul poveștilor” semnat de scriitoarea Nadia Urian-Linul.În ziua destinată vizitări Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, precum și a Castelului Corvinilor din Hunedoara eu am chiulit, alături de alţi prieteni scriitori am stat în compania domnului Cornel Udrea.În după amiaza aceleiaşi zile am participat la o nouă conferință, susținută de doctorandul și istoricul Mihai-Octavian Groza, subiectul fiind „Religia Marelui Război reflectată în memorialistica românilor transilvăneni și bănățeni”, urmată de prezentarea volumului „Sebeșul și Marea Unire: memorii, acte și documente”, semnată de același Mihai-Octavian Groza care a oferit tuturor celor prezenți două cărți: „Lucian Blaga, Poemele Lumii-Les Poèmes De La Lumière” (bilingv româno- francez) și „Lucian Blaga - La Obârșie, La Izvor”. Seara s-au acordat diplome și premii din partea Despărțământului „Vasile Moga” al Asociației „Astra”, reprezentată de președintele acesteia istoricul Mihai-Octavian Groza; din partea Societății „Românca” Londra, prin doamna Ionela Flood, președinte și apoi din partea Radio TV „Unirea” Austria reprezentată de domnul Constantin Avădanei și umoristul Mihai Nae. Ziua s-a încheiat cu un moment muzical susținut de poeta Andrada Silvana Tcacenco și interpretul Bebe Jianu. Muzica, dansul și jocurile populare, îmbinate cu dialoguri comice sau comentariile umoristului Mihai Nae și ale poeților Vasile Bele, Romulus Moldovan au întregit clipele de bucurie petrecute în tabăra prieteniei, iubirii a creaţiei şi creatorilor.Cuvine- se cu adevărat să mulţumesc doamnei Mariana Moga – inițiatoarea acestui proiect, pentru şansa de a cunoaşte şi recunoaşte oameni valoroşi precum : dramaturgul și umoristul Cornel Udrea – membru USR; scriitorul Cornel Nistea – Președintele filialei Alba-Hunedoara a USR; scriitorul Horea Porumb, venit de la Paris, membru USR ; umoristul Mihai Nae – din Viena , Austria; scriitoarea Partole Claudia – din Chișinău, R.Moldova, membră USR și USM; poetul Nicolae Bălțescu - din Chișinău, R. Moldova; poeta Ionela Flood – președinta Societății „Românca” din Londra; doamna Nicoleta Dandu-Florescu – din partea Radio România Internațional; prof. Antonia Bodea – critic literar, Cluj Napoca; interpreta Cristina Muntean- venită din Țara Hațegului; istoricul Mihai-Octavian Groza – președinte al Despărțământului „ Vasile Moga” al Asocației ASTRA; prof.dr. Maria Vaida Maria – critic literar din Cluj Napoca; poeta Carmen Tania Grigore –România; poetul Constantin Trita-România; poeta Constanța Tanțy Triță – România; scriitorul Dragos Gelu – România; scriitorul Vasile Bele – România; poeta Doina Bonescu, România; poetul Romulus Moldovan-România; poetul Ovidiu Vasile – România; interpretul Pandele Jianu-România; cantautoarea Corina Ofelia Corpodean – România; poeta Silvana Andrada – România; poeta și editoarea Liliana Ghiță Boian – România; poetul Viorel Birtu Piraianu – România; poeta Popa Nastasica – România; poeta Mirela Minuţa – România; scriitoarea Nadia Urian Linul – România; poeta Rodica Mureșan-România; scriitoarea Paulina Georgescu-România; poeta Luminita Postolache – România; scriitorul Sandu Dumitru – România.Nu pot să nu amintesc programul special al primei zile: după festivitatea de deschidere a taberei, cu prezentarea Tricolorului Centenar de către domnul colonel în rezervă Avădanei Constantin, participanții și-au prezentat fișa de autor, sub genericul „Să ne cunoaștem mai bine”, coordonatorul momentului fiind scriitorul, dramaturgul și umoristul Cornel Udr, membru USR. A urmat lansarea de carte, a doctorului de suflete și litere, poetul Viorel Birtu – Pîrăianu,„Aripi de nisip” prezentat de poetul Dragoș Gelu și criticul literar Maria Vaida. După-amiază, am adus Slavă Bunului Dumnezeu la Mânăstiria Prislop,seara ne-am bucurat de un concert de muzică populară, susținut de o voce caldă din Țara Hațegului, interpreta Cristina Muntean.Prinși în zbaterea de zi cu zi, de multe ori uităm să mai privim în jurul nostru la micile frumuseți ale vieții, comori ce ne aşteaptă să ne bucurăm, să trăim fiecare clipă ca şi când ar fi ultima dar să ne îngrijim de sufletul nostru ca şi când am pleca în veşnicie chiar mâine.O floare, un copac, o frunză, cerul cu nori, un apus sau un răsărit, cântecul unei păsări, susurul apei, … toate acestea se întâmplă în jurul nostru în fiecare clipă, ne sunt alinare, dor şi încântare.Astfel de reuniuni literare, precum cea la care am fost părtaşi datorită doamnei Mariana Moga sunt ne sunt de un real folos trupesc dar mai ales sufletesc. “Recunoștința este cheia unei vieți fericite pe care o ținem în mâinile noastre, pentru că, dacă nu suntem recunoscători, atunci indiferent cât de mult am avea, nu vom fi fericiți – deoarece întotdeauna vom dori să avem altceva sau ceva mai bun.” (David Steindl-Rast).Recunosc, clipele petrecute în tabăra de amiciţie au fost frumoase, oamenii minunaţi şi tocmai de aceea, mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte că am fost împreună, în armonie şi comuniune.

Zenovia Zamfir

La noi în sat, la şezătoare

La noi în sat , la şezătoare

Tradițiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc poporul român, fiind parte integrantă din cultura naţională. Tradiţiile şi obiceiurile românilor diferă de la o zonă geografică la alta şi se regăsesc în literatura populară, creată, păstrată prin viu grai, de la o generaţie la alta, de către rapsozi. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat, ''acolo unde s-a născut veşnicia'', cum spunea Lucian Blaga, într-o zonă binecuvântată, pe unde odinioară îşi purta paşi preotul Ioan Marina, devenit mare ierarh iar la 6 iunie 1948 a fost întronizat Patriarh al României.La noi în sat, tradiţiile şi obiceiurile se mai păstrează,şcoala şi biserica sunt încă universul comunităţi. Prin astfel de manifestari, oamenii încearcă să dea însemnătate anumitor momente sau întamplări din viaţa lor.În sufletul satului găsim obiceiuri unice, printre care și șezătoarea.Numite şi habă sau clacă, şezătorile se organizau în serile lungi de iarnă, cu excepţia zilelor de marţi şi vineri, când nu se torcea, a duminicilor și a zilelor de sărbătoare. Acestea, erau întâlniri ale femeilor din sat pentru a toarce lâna, cânepa, a curăța porumbul, a croșeta, a coase. Atmosfera șezătorilor nu se limita doar la munca în sine, în cadrul acestor reuni fetele erau integrate în colectivitatea femeilor, se cânta, se rosteau ghicitori sau zicale, precum și hore colective. Șezătorile aveau şi rolul de a implica tineretul în activități tradiționale și a le transmite mai departe generaţiilor viitoare.Pe lângă poveștile despre viața satului, despre oamenii și întâmplările din localitate, femeile ajungeau să hotărască cine cu cine se căsătorește, ce anume sărbători vor fi orgaizate în comunitate.
Gazda șezătorii era aleasă din timp ,camera unde se desfăşura întâlnirea trebuia să fie încăpătoare, iar musafirii erau serviți cu mâncăruri tradiționale, precum și cu vin sau țuică fiartă.
Din registrul special al șezătorii fac parte și urătorile:
“Mărita-m-aş mărita,
Cu suveica nu ştiu da,
Pâinea n-o ştiu frământa,
Dar de pită n-ar fi bai,
Că nu ştiu face mălai.
Nici de mălai n-ar fi hibă,
Nu ştiu face mămăligă!
Omul leneş de-ajutat?
Dacă lenea îl stăpâneşte
Singur este vinovat!
Cine ziua nu munceşte
Doarme noaptea nemâncat!
La mândruţă jucăuşă
Stă gunoiul după uşă
Şi podeaua-i nespălată
Şi-a rămas nemăritată!”

“Tradiția adevărată e singura merinde sufletească” spunea Liviu Rebreanu. Lumea din care face parte țăranul român a fost întotdeauna plină de obiceiuri și tradiții,sărbătorile de iarnă, implicit nașterea Domnului, au reprezentat dintotdeauna o perioadă importantă pentru creștinii ortodocși, o perioadă de liniște, propice pentru insuflarea dragostei pentru tradiții copiilor, sărbătorile pascale aveau o importanţă deosebită în viaţa tăranilor.
„Suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani. De aceea, destinul nostru ca neam, ca putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul ţăranului – creatorul şi păstratorul culturii populare, centru generator, binecuvântat şi rodnic” , afirma Lucian Blaga.

Uneori, la şezători erau invitaţi şi muzicanţi din localitate.

Aceştia earau buni cunoscători ai obiceiurilor locale și interpretau melodii de joc. Atmosfera se relaxa iar veselie și bună dispoziție cuprindea toţi participanţi. Toată lumea ieșea la joc, copii alergau pe lângă părinţi sau se prindeau în horă.
“Când aud de şezătoare
Joc ţărâna sub picioare
Când aud de zi de lucru
Mi se-ngreunează trupul!
Bate pasul, măi băiete,
Nu mai sta lângă perete
Ia fata şi-o învârteşte
Şi o joacă româneşte!”
Feciorii strigau:
„Când mă prind cu mândra-n joc,
Din călcâie iese foc.
Iese foc şi sar scântei
Că eu joc de dragul ei.
E frumoasă şi voinică
Şi de lucru nu-i e frică
E fată de omenie
Aşa cum îmi place mie.
Fata care joacă bine
Ad-o Doamne lângă mine,
Fata care joacă rău
Du-o-n vale la pârău.”
Fetele răspundeau:
“Badea-i om de omenie,
Se cunoaşte dintr-o mie
Când vine în şezătoare
Cu cămaşa albă floare.”

Șezătoarea ,aceea tradiție unică păstrată de-a lungul anilor cu sfințenie de bătrânii satului, azi a început să se piardă în tumultul vieţii cotidiene.Pentru a împiedica dispariţia unor astfel de obiceiuri şi tradiţii valoroase, împreună cu colegii şi colegele de la Biblioteca Judeţeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, scriitori din toată ţara am organizat pe parcursul anului 2019 şi vom continua în anul 2020, şezători literar- artistice în şcoli, biblioteci, muzee,cămine culturale.De la munte la mare, Vâlcea , Năvodari, de la nord la sud, Baia Mare,Hunedoara, Buzău, Reghin, Curtea de Argeş am reînviat portul şi tradiţiile străbunilor,organizând şezători pentru tinerii liceeni dar şi pentru iubitori meşteşugurilor de odinioară, unul dintre acestea fiind opincăritul.Ne-au fost alături oamenii de cultură :academician Gheorghe Păun, Nicolae Băciuţ, George Mitrache,Constanţa şi Constantin Triţă, Liliana Ghiţă Boian, Pandele Jianu, Tatiana Mărcoianu, Mihai Bodogan, Angela Dumitraşcu,Marin Mitroescu, tânărul instrumentist Viorel Papuc, Nastasica Popa, Rodica Râpan, Ligia Diaconescu, Marinela Capşa, Violeta Negrea,Ilinca Alexandru ultimul opincar, Viorel Adrian Cherăscu,Ion Rusu,şi mulţi alţi prieteni.Ne- au fost gazde: Roxana Man, Victoria Radu, Nicolae Muşat, Ioan Romeo Roşianu, Ioana Goran, Iuliana Radi, Maria Tiţu, Maria Catană, Mihaela Silvia Marinescu, Georgeta Elena Cîrstea,Ilie Fîrtat, Crina Popescu,Monica Gheorghiu,George Baciu, Laurenţiu Domnişoru elevi, profesori, preoţi şi primari.

"Un popor care nu-şi cunoaşte trecutul e condamnat sa-l repete"(Nicolae Iorga). Sau parafrazând un filosof ''Un popor care nu şi cunoaşte trecutul'' e ca un copil care nu- şi cunoaşte părinţi.Vom continua seria manifestărilor tradiţionale şi a obiceiurilor în rândul tinerilor de la sate şi oraşe pentru a- le insufla dragostea pentru valorile neamului românesc.

Zenovia Zamfir