Armonii literar -muzicale, ’’ Maica Domnului , nădejdea noastră ’’

 

Nevoia de a pleca ’’ în lume ’’ pentru un trai mai bun atrage după sine multe provocări, incertitudini și experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, indiferent de țara aleasă ca destinație. Traiul peste hotare reprezintă schimbarea casei, a prietenilor, adaptarea la noile condiții de muncă , învățarea unei alte limbi, părăsirea celor mai dragi ființe, copii, părinți. Am avut ocazia să trăiesc departe de casă trei luni de zile și am simțit personal cât de greu este.  „Probabil că nu vei realiza imediat, dar într-o bună zi te vei privi altfel. Crești, evoluezi și mergi mai departe (...) Unele cicatrice sunt bune, altele rele, dar nimic nu va mai fi la fel. Lucruri care erau importante odată își pierd din însemnătate. Lucruri care păreau lipsite de valoare devin, dintr-o dată, importante. Prieteniile devin neprețuite. Familia devine un concept vag și nu mai iei nimic de bun. Mutarea peste hotare te va face să realizezi că obiectele nu aduc fericirea. Mai mult, începi să redefinești ideea de succes“, spune Russell Ward. Uneori te cuprinde un dor de casă care te seacă la inimă. ’’ Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile’’ - Octavian Paler . Am văzut în jurul meu mulți oameni triști care deși erau realizați din punct de vedere material tânjeau după locurile natale, sufereau pentru că nu aveau timp să-și viziteze rudele și prietenii apropiați. Am văzut însă și un fenomen care m-a bucurat enorm. Prezența preoților în comunitățile de români, săvârșirea Sfintei Liturghii în spații închiriate dar pline de conaționali veniți să-și ostoiască dorul de Dumnezeu, de neam, de țară, să poată vorbi limba străbună cu frații din toate zonele românești, Oltenia, Moldova, Ardeal, Maramureș. Încet, încet , au început să vină îmbrăcați în costume tradiționale, la finalul slujbei rămâneau la o agapă frățească cu produse românești. Sunt țări unde preoți împreună cu români noștri au construit biserici din temelie. Mi-a fost dat ca în perioada 27-29 noiembrie 2015, să particip la festivitățile culturale dedicate Marii Uniri și Zilei Naționale a României, intitulate ,,Toamna culturală românească”, organizate de domnul Ioan Godja , de Centrul Cultural Româno-Austriac ,,Unirea”, cu sediul în orașul Wiener- Neustadt din Austria. Tradiția acestei sărbători a început în anul 2003, la fiecare sfârșit al lunii noiembrie, an de an. Este aniversarea în care tot românul se regăsește mai bine și petrece cu multă bucurie alături de prieteni și cunoștințe venite din mai multe zone ale Austriei și ale întregii Europe. Au fost trei zile de artă, cultură, muzică, împărtășind lumina sufletească în vorba de ACASĂ. Atunci am înțeles cât de frumoase și importante sunt întâlnirile culturale , cât efort și dăruire depun organizatori, am văzut implicare la toți membrii familiei domnului Godja, soție, copii. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană Vâlcea, m-a determinat ca în toamna anului 2021, să inițiez proiectul ''Caravana Iubirii fără frontiere''  . La Biserica Ortodoxă Română din Viena, în prezența și cu sprijinul părintelui Nicolae Dura a avut loc un recital de poezie și prezentare de cărți. La Wiener Neustadt, domnul Ioan Godja de la Radio TV Unirea Internațional din Austria și preoții Ioan Iulian Hotico, Felician Petru Vladu și Petru Vladu - senior au așteptat delegația venită din România alături de românii veniți din zona Vienei și din localitățile învecinate. Versurile poetelor Rodica Rîpeanu și Nastasica Popa au ajuns la inimile fraților români, eu am prezentat cartea ''Și soarele a tăcut - Liliana Hinoveanu '', o lucrare dedicată jurnalistei din Craiova în paginile căreia a fost publicat și un text al domnului Ioan Godja. Un moment emoționant și neprevăzut în programul manifestării ''Caravana Iubirii fără frontiere'' l-a constituit întâlnirea cu domnul Adrian Fejzulahi, de la '' Royal Orchester Wiener ''. Impresionat de activitatea prodigioasă a bibliotecii și de faptul că membrii delegației i-au oferit câte o carte, acesta i-a invitat la un concert prezentat de ''Wiener Royal Orchester''. Anul următor, în perioada 23 - 30 octombrie 2022, am organizat întâlniri culturale sub genericul ''Caravana Iubirii fără frontiere'' , ''Armonii literar -muzicale, Maica Domnului , nădejdea noastră''. La Viena în Biserica cu hramurile ’’ Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare’’ păstorită de pr. paroh doctorand Nuțu Emanoil, cu sprijinul domnului Ioan Godja, cu participarea unui grup de scriitori din Maramureș, muzica și poezia românească au adus un strop de Românie tuturor participanților nevoiți să-și desfășoare activitatea profesională departe de locurile natale. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu. Pelerinajul cultural – spiritual a continuat dincolo de Marea Nordului. În Suedia, la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Borås , românii au venit de la distanțe apreciabile (200 km) pentru a trăit pentru o clipă în armonie și comuniune cu semenii de pretutindeni. După slujba de vecernie oficiată de preotul paroh Andrei Hoha a urmat un moment de muzică, poezie și rugăciune comună. La final s-a făcut un schimb de cărți, reviste, icoane, diplome, impresii, emoții. Aceste manifestări culturale , mi-au dat posibilitatea de a vedea că românii noștri indiferent cât de departe s-ar afla nu au uitat de unde au plecat, nu și-au uitat neamul și portul strămoșesc, că dorul de țară i-a apropiat mai mult de Dumnezeu, că ori de câte ori au ocazia merg la biserică însoțiți de copii. Mai mult , preoții au inițiat numeroase programe și proiecte pe lângă biserică unde copii sunt implicați. Se fac serbări în preajma marilor sărbători creștine, copii nou născuți sunt botezați și creștinați în biserică. Părintele Emanuel Nuțu a reușit să construiască în Viena o biserică românească, după modelul celei de la Voroneț. :i anul acesta, împreună cu scriitoarele Carmen Tania Grigore, Adriana Weiner, jurnalistul Mihai Ghebrea, cu sprijinul părintelui Emanuel Nuțu și al domnului Ioan Godja vom relua periplul ''Caravanei Iubirii fără frontiere''  și  ne vom vizita frații noștri din Viena. Ne vom continua seria întâlnirilor culturale ’’ Întru cuvânt ’’ la Nurenberg , unde părintele Teofil , cu binecuvântarea IPS Mitropolit Serafim veghează ca românii noștri din aceea parte de lume să -și găsească alinarea în biserica pe care cu mult suflet și dăruire o păstorește de mai mulți ani. Gazde ospitaliere ne vor fi familia Crista și Ionel Udrea. La finalul pelerinajului, cu ajutorul maicii Starețe Antonia vom aduce Slavă Bunului Dumnezeu la Mănăstirea  „Acoperământul Maicii Domnului” din Elveția. Cu gândul la țara noastră , cu versurile Baladei lui Nicolae Dabija în suflet, ne rugăm Maicii Domnului să ne ocrotească și să ne mântuiască !

…. Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt –
Mai exista ceva sfânt.

Cât avem o țară sfântă – Nicolae Dabija

 

Tristețe, durere , un gol imens în suflet...despărțirile sunt întotdeauna grele. Plecarea domnului Nicolae Dabija în țara de peste veacuri a lăsat multă durere în sufletele celor ce l-au cunoscut, celora care i-au apreciat opera , celor pe care i-a ajutat pe drumul frumos și spinos al scrisului. Frumoase și alese cuvinte au început să curgă la dresa marelui scriitor și patriot...’’Soarele vieții a apus pentru o ființă atât de dragă nouă, scriitorul basarabean Nicolae Dabija. În acest univers al tristeții ne rămân stelele amintirilor, care să ne aline durerea’’. Sau... ’’Timpul pământean s-a scurs foarte repede pentru scriitorul și publicistul basarabean Nicolae Dabija, un prieten și colaborator al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, care a trecut în eternitate’’. Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare. A rânduit Bunul Dumnezeu să-l cunosc personal pe domnul academician, scriitor, istoric și mai presus de toate un mare patriot, Nicolae Dabija în anul 2012. La inițiativa domnului Virgil Șerbu Cisteianu, scriitor, directorul revistei "Gând Românesc, Gând   European", alături de domnul Ştefan Nemecșek, scriitor, jurnalist, directorul cotidianelor "Curierul Văii Jiului" și "Zona Specială"  am onorat invitația doamnei Elena Căldare, director biblioteca "Alba Iulia" din Chișinău și a doamnei Oxana Munteanu, profesor la liceul "Petru Rareș" Chișinău, de a participa în cadrul proiectului "Caravana Cărții" la o serie de evenimente importante dedicate Basarabiei, în perioada 23-30 martie 2012. A fost o onoare pentru mine și un bun prilej de a cunoaște oameni, personalități marcante ale culturii, locuri pline de istorie și legendă . Am participat la lansări de carte ale unor tinere frumoase și talentate, Maria Hâncu, Oxana Munteanu, prezentate în fața unui public numeros de domnii academicieni Nicolae Dabija și Mihai Cimpoi, am vizitat Zaimul unde domnul prof. universitar Ion Găină ne- a întâmpinat cu un grup de copii care au fost protagoniștii unui spectacol minunat și ne-a ajutat să redescoperim personalitatea lui Alexei Mateevici. Casa memorială devenită muzeu la inițiativa domniei sale este un adevărat "loc de pelerinaj" pentru iubitorii de cultură. La Borogani, elevii, cadrele didactice împreună cu localnicii ne-au făcut o primire emoționantă, cu pâine și sare iar domnul Victor Iftode primar, doamna profesoară Ecaterina Odagiu, împreună cu Ion Caşu, director Casa de Cultură, conducătorul unui ansamblu folkloric, ne-au purtat pe "aripi de cânt și dor" în lumea mirifică a satului românesc. Îmi aduc aminte cu mare drag de acele clipe frumoase, de frații noștri care ne-au primit și onorat cum se cuvine. Pentru domnii academicieni Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija aveam un respect deosebit iar șansa de a fi împreună la un eveniment cultural , de a purta discuții cu domniile lor despre artă și cultură a fost minunată și a rămas una dintre cele mai speciale amintiri. După acele zile petrecute în armonie și comuniune, doamna profesoară Ecaterina Odagiu a scris și publicat un articol cu titlul ’’ Punți culturale între frați ’’. L-am revăzut apoi pe domnul Nicolae Dabija la evenimentele culturale organizate de domnul academician Gheorghe Păun la Curtea de Argeș. Era incredibil de modest și empatic.  Avea un zâmbet plăcut și o privire caldă. La una din multele și remarcabilele manifestări de la Argeș i-am oferit o carte cu Patriarhul Justinian Marina iar domnia sa mi-a povestit... eu m-am născut într-o bibliotecă. Atunci când am deschis ochii, i-am deschis pe niște cărți: cărți pe  sub paturi, cărți pe sub masă, cărți, cărți, cărți în toată casa bunicilor mei – Ioan și Ana Dabija – unde am văzut lumina zilei. Ce se întâmplase? Unchiul meu, arhimandritul Serafim Dabija, stareț al mănăstirii Zloți, înainte de a fi arestat în 1947 și condamnat la ani grei de Siberie „pentru că a construit o mănăstire în scopuri antisovietice” (așa scrie în sentință), a reușit să salveze uriașa bibliotecă mănăstirească. Când am venit la universitatea din Chișinău, am adus cu mine niște volume din acea bibliotecă: Iorga, Eminescu, Stere, Russo. În ele scria altceva decât ne spuneau profesorii la ore. Viața și activitatea domnului Nicolae Dabija, dâra de lumină lăsată în urma sa vor dăinui peste veacuri. Spicuim câteva repere din biografia sa...Nicolae Dabija s-a născut pe 15 iulie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia. Fiul Cristinei şi al lui Trofim Ciobanu, nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul din marii duhovnici români, deportat în Gulag în 1947. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 1975 a debutat cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, urmat de cărțile de poezie „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămașă”, ”Lacrima care vede”, ”Oul de piatră”, ”Cerul lăuntric”, ”Tăceri asurzitoare”, „Mierla domesticită”, „Fotograful de fulgere”, „Maraton printre gloanțe”, „Psalmi de dragoste” ș.a. În ultimul deceniu, Nicolae Dabija a editat trei cărți de proză. Romanul său „Tema pentru acasă” (2009) a ajuns la cea de-a opta ediție, cu peste 60000 de exemplare vândute, fiind tradus în mai multe limbi, ceea ce constituie un record pentru o carte de proză românească și apreciat în Franța cu prestigiosul Premiu „Prix de l’ Autre Edition” și care a apărut și în Statele Unite ale Americii. Este autor a peste 80 de volume de poezie, proză și eseuri.Din 1986, Nicolae Dabija este redactor-șef al săptămânalului „Literatura și Arta”, publicație care în perioada sa de glorie depășea tirajul de 260 mii de exemplare. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova (legislaturile 1990-1994, 1998-2001), contribuind la promovarea unor legi istorice, precum Declarația de Independență a Republicii Moldova, legile despre Tricolorul în calitate de Drapel de Stat, despre Stema de Stat și Imnul de Stat al Republicii Moldova. Nicolae Dabija a fost distins cu Ordinul Republicii, Ordinul Steaua României în grad de Comandor, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste, Premiul „Giacommo Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei din Recanati, Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani”, oferit la Fantana i Liri, Marele Premiu „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internațional de Poezie de la Havana și alte distincții prestigioase. Despre marele patriot basarabean multe și frumoase sunt cuvintele celor ce l-au cunoscut. Spre exemplu...’’Nicolae Dabija este poate cea mai complexă personalitate culturală din Basarabia. Unul dintre cei mai de seamă poeţi contemporani, cercetător profund şi original al literaturii vechi ro­mâneşti, autor de manuale şcolare, unele dintre ele arse în Transnis­tria bolşevică, altele scoase azi din învăţământul Basarabiei încă bolşevizate, animator al vieţii politice şi, credem că nu exagerăm, un eminent publicist, inima celei mai vibrante publicaţii basarabene „Literatura şi arta”, în care curajosul bărbat răstoarnă aproape săptămânal câte o brazdă de aur la rubrica „Vai de capul nostru!” – Nicolae Dabija este o vie dovadă că Basarabia n-a murit şi n-are când să moară.’’ (Grigore Vieru). Iar Ioan Alexandru spunea...’’ Opera sa poetică plăsmuită până acum izvorăște de foarte departe, din adâncurile limbii ce ni l-a dăruit pe marele Eminescu, căreia îi ascultă în acest veac, pe sfârșite, și celui de-al doilea mileniu al Logosului întrupat în istorie, imperativele etice, splendoarea, și-i răspunde cu dureroasă bucurie angajându-se în ascensiunea sa ce implică dăruirea așa cum au cunoscut-o, acceptat-o, nemuritorii înaintași, de dincolo de Varlaam până la Mateevici sau Matcovschi, contemporanii săi, ca să vorbim doar de câțiva din matca ce-o reprezintă  ’’. Mi-a fost dat ca la evenimentele organizate de domnul academician Gheorghe Păun, prilejuite de sărbătorirea Zilei Revistei „Curtea de la Argeș” și evocarea domnului academician, scriitor Nicolae Dabija să o cunosc pe fiica acelui remarcabil om de cultură. Cred că modestia este o caracteristică a familiei Dabija, fiindcă și Doina Dabija a fost la fel de discretă, binevoitoare, inteligentă , gingașă, frumoasă. Ne-a încântat cu vorbe alese despre Om-ul , tatăl, personalitatea aleasă , domnul Nicolae Dabija. Minunată clipa, veșnică să fie amintirea ! 

Balada lui Nicolae Dabija.... Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.

Zenovia Zamfir   

Maica Domnului, nădejdea noastră. Pelerinaj cultural Vâlcea – Viena- Borås

 

Dor – acest cuvânt care nu se întâlnește la nici un popor, spune multe despre sensibilitatea sufletului românului, care nu îşi schimbă ţara fără să sufere, chiar dacă acolo unde merge îi e mai bine din punct de vedere financiar, el tânjește după locul în care s-a născut, unde a copilărit, unde a mers pentru prima dată în biserică. A rânduit Bunul Dumnezeu să ajung și eu într-o țară străină pentru o perioadă relativ scurtă de timp, atunci am văzut și am simțit la fel, că dorul țară , de cei dragi este foarte greu, uneori te seacă la inimă . Acolo, românii veniţi să muncească pentru o viaţă mai bună aveau nevoie să vorbească româneşte, își doreau întâlniri cu alţi români, vorbeau cu delicatețe de mâncare românească, de petrecerile româneşti, de portul lor tradiţional. I-am înâlnit în jurul preoților, care săvârșeau Sfânta Liturghie în spații improvizate, închiriate, i-am văzut cum își priveau cu dragoste pruncii, cum îi învățau să -și facă semnul crucii, cum se mândreau cu costumele populare pe care le aduseseră de acasă. Acele momente mi-au rămas vii în memorie iar acum că lucrez la Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul’’ Vâlcea și am posibilitatea să organizez proiecte culturale, sociale, m-am gândit cu drag la cei pe care i-am cunoscut în scurtul răgaz petrecut dincolo de hotare. Pentru ei și pentru mulți alți ca ei am inițiat proiectul ’’ Caravana iubirii fără frontiere’’ . La cea de a II a ediție, în anul 2022, am făcut popas în Viena, unde cu sprijinul domnului Ioan Godja, preşedintele Asociaţiei Cercul Cultural Româno-Austriac UNIREA din Wiener Neustadt (Viena), am ajuns la părintele Emanuel Nuțu. Maramureșan, get – beget, cu o familie frumoasă, domnul Ioan Godja a fost și este organizatorul unor evenimente culturale de mare avengură , de altfel cu domnia sa am colaborat chiar de la prima ediție a caravanei. L-am cunoscut în anul 2016, când împreună cu doamna Liliana Hinoveanu, o mare jurnalistă din Oltenia de sub munte, scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț, scriitorul Puiu Răducan, doamna doctor Valentina Popescu și un grup de oameni de cultură din mai multe zone ale țării, am participat la sărbătoarea Zilei Naționale a României, de 1 Decembrie chiar în inima Austriei, la Viena. Domnul Godja a organizat o gamă largă de evenimente la care să ne mândrim că suntem români și la care să nu uităm că suntem români. Este un mare patriot român, cu iubire de români, de acest popor și oferă sprijin necondiționat românilor din Austria pentru a se manifesta ca la ei acasă. Ioan Godja a demonstrat prin ceea ce a făcut că , „cultura n-o muritu”, așa cum spunea un prieten apropiat domniei sale, înființând postul RTV „Unirea” și Asociația „Cercul Cultural Româno-Austriac” păstrează vie flacăra românismului în afara granițelor. Întâlnirea cu familia Godja și părintele Emanuel Nuțu în Biserica cu hramurile Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare a fost foarte emoționantă. Sala de la subsolul bisericii unde se reunesc frații români din Viena și împrejurimi a răsunat de glasurile gingașe ale copiilor, de melodiile religioase interpretate de Maria Brădean. Comuniune, armonie, iubire, muzică și poezie, o seară de neuitat.

Despre părintele Nuțu aveam să aflu că… https://www.antena3.ro/actualitate/romani-preot-biserica-micul-voronet-viena-672967.html Preot ca și tatăl său, acesta și-a dorit să aducă o bucățică din draga lui Bucovina pe meleagurile străine. „Îl însoțeam în mod deosebit seara, la slujbele de seară, și s-au așezat în sufletul și în mintea mea foarte multe amintiri, amintiri sfinte”, povestește preotul Emanuel Nuțu. De la aceste amintiri, în urmă cu 12 ani s-a născut ideea de a construi „micul Voroneț”. Șapte ani s-au scurs până când părintele Emanuel Nuțu a reușit să pună prima cărămidă la temelia bisericii. https://jurnalul.ro/timp-liber/manastirea-voronet-viena-preotul-emanuel-nutu-biserica-ridicata-romani-patron-spiritual-stefan-cel-mare-952247.html. Mânăstirea Voroneț din Viena. Preotul Emanuel Nuțu: „Biserica ridicată de către români şi care îl are ca patron spiritual pe Sf. Voievod Ştefan cel Mare” . Lăcaşul de cult a fost ridicat cu nisip din Bucovina, după proiectul unor arhitecţi care au studiat detaliile celebrei mănăstiri. Biserica mai trebuie pictată şi „îmbrăcată” în albastru de Voroneţ. În jurul ei, părintele a construit o comunitate unită de credincioşi dar şi un loc căruia aproape 50 de familii îi spun acasă. Credincioşi: Noi ne bucurăm că îl avem în turn pe Hristos Pantocratul cel care ţine de toate, are grijă de tot şi toate… S-a descoperit acest albastru şi nădăjduim că vom putea să procuram acea culoare şi să fie aplicată ca fond pentru partea de exterior. Biserica ţine pasul cu timpurile actuale şi are inclusiv lift care duce la subsol. Acolo funcţioneaza şcoala parohială, unde peste 100 de copii învaţă limba română. Evenimentul s-a desfășurat sub genericul ”Caravana Iubirii fără frontiere” , ”Armonii literar -muzicale, Maica Domnului , nădejdea noastră”. Din delegație au făcut parte : Liliana Ghiță Boian – scriitor- jurnalist, Maria Catană scriitor, Elena Hodoroagă – publicist, Mihai Ghebrea – jurnalist, Maria Brădean și Pandele Bebe Jianu – interpreți de muzică religioasă. Au participat au participat alături de românii veniți din toate colțurile Austriei, domnul Nicoară Mihali-scriitor, membru Uniunea Scriitorilor din România, Florica Zamfira -cantautor, Lazăr Năsui- scriitor, Adriana Weimer- poet, membru Uniunea Scriitorilor din România, reprezentant media Romania-Austria. Muzica și poezia românească au adus un strop de Românie tuturor participanților nevoiți să-și desfășoare activitatea profesională departe de locurile natale. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu. De la Viena, delegația vâlceană alături de familia Jianu venită din Drăgănești – Olt a plecat spre Suedia. Drumul a fost lung, dar ’’Bucuria de a dărui… Bucurie ’’, a eliminat orice umbră de oboseală. În Suedia, la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Borås , românii au venit de la distanțe apreciabile (200 km) pentru a trăit pentru o clipă în armonie și comuniune cu semenii de pretutindeni.

Românii din Spania continuă să simtă și să viseze româ­nește

 

Nebănuite, neștiute și pline de împliniri sunt cărările vieții ! … ” Am convingerea că fiecare dintre noi venim pe lume cu un rost de împlinit, cu un sens precis în funcţionalitatea Universului. Este motivul pentru care suntem dotaţi cu o anumită zestre nativă şi ne naştem în locul şi în condiţiile adecvate drumului pe care îl avem de străbătut în viaţă”. ..spunea la o conferință, renumitul profesor – cercetător , scriitor Constantin Dulcan. Conștient sau inconștient, voit sau nevoit, în ” călătoria ” pe acest pământ, fiecare dintre noi ne împlinim menirea pentru care am venit. M-a binecuvântat Bunul Dumnezeu, ca la maturitate să înțeleg și să pot revărsa asupra semenilor mei darurile și harurile primite. În ultimii ani, proiectele social – culturale au devenit parte din ființa mea și se derulează cu multe bucurii, atât la nivel județean cât și în marile orașe din țară și străinătate : Cluj, Iași, Viena, Parla, lângă Madrid. La începutul lunii mai, 2023, împreună cu un grup de prieteni, reuniți sub egida ” Caravana culturii și a iubirii fără frontiere ” , am plecat prin Europa având ca obiective – o întâlnire cu frații români din diasporă, cei din Spania, și o vizită în Portugalia, mai precis la Fatima, zonă faimoasă pentru altarul de aici ce aniverseaza evenimentele din 1917, când trei copii de țărani au văzut-o pe Maica Domnului, Fecioara Maria de la Fatima. M-a ajutat Bunul Dumnezu și de -a lungul timpului am fost prin locurile binecuvântate de Maica Domnului, la : Efes- Turcia, Medjugorje -Bosnia Herțégovina, Lourdes – Franța. Se spune că… ” Duminică, 13 mai 1917, într-un sat ascuns din Serra do Aire, în centrul Portugaliei, trei copii, Lucia dos Santos, frații Francisco și Jacinta Marto, se jucau în timp ce îngrijeau o turmă, pe un câmp care aparținea tatălui Luciei. Către prânz, după ce au participat la slujbă ca de obicei, au văzut două fenomene luminoase, ca două fulgere, și apoi o frumoasă Doamnă, mai strălucitoare decât soarele.

– << De unde sunteți, doamnă?

– Eu sunt din ceruri >>.

Așa a început prima conversație între Fecioara Maria și Lucia.

Aceasta a fost prima apariție a Maicii Domnului de la Fatima. ”

Astăzi, pe locul aparițiilor se află Sanctuarul Maicii Domnului a Rozariului din Fatima. Mii de oameni din întreaga lume fac un pelerinaj la acest sanctuar în fiecare an. Pentru a ajunge pe data de , 2 mai 2023, la Centrul Cultural Românesc “Sf. Antim Ivireanul” din Parla, Spania, am plecat cu trei zile mai devreme deoarece drumul era lung și obositor. Cu priceperea lui Mihai în a găsi cazare la orice oră din zi, indiferent de țară, cu îndemânarea lui Chirică la mânuirea volanului, pelerinajul cultural- spiritual s-a desfășurat frumos. Nevoia de a călători, dorința de a realiza clipe frumoase celor din jurul nostru, m-a determinat să înițiez proiectul ” Caravana culturii și a iubirii fără frontiere ”, pentru românii plecați din țară, pentru frații aflați la mii de kilomentri distanță de cei dragi. Cu ani în urmă am înțeles cât de greu este dorul de țară, dorul de familie, dorul de tot ceea ce este frumos, de valorile şi de sufletul acestui popor, de cultura lui, de sfinții strămoși, de baladele noastre frumoase, de mila, dragostea, smerenia românilor noștri de pretutindeni. Cuvântul ” Dor ” nu poate fi tradus, pentru că el nu există în nici o limbă, în ” Dor ” sunt amestecate sentimente de bucurie, durere, tristețe, melancolie, patimă, dar și stropi de fericire. Dorul de cei dragi, dorul de locurile copilăriei, este una dintre cele mai puternice emoții, pe care cei mai mulți dintre noi o trăim zilnic. Din aproape în aproape am ajuns la destinațție. O noapte am petrecut într-un decor de vis în Alpii italieni, două zile la malul Mării Mediterane și vizitarea câtorva obiective turistice renumite din Barcelona, anume – Catedrala Sagrada Familia, opera neterminată a faimosului Gaudi și Mănăstirea Montserrat, aflată la o altitudine de 720 de metri, unde se poate ajunge, pe trasee turistice amenajate, pe vârful cel mai înalt al muntelui, Sfântul Ioan, cu o înălțime de 1.236 de metri. Lângă mănăstire se mai află și „Drumul Crucii”, unde este amenajată „Peștera Sfântă” și locul legendar unde a fost găsită icoana Sfintei Fecioare din Montserrat. Așadar,…” marți, 2 mai 2023, la Centrul Cultural Românesc “Sf. Antim Ivireanul” din Parla, Spania, a avut loc o întâlnire culturală sub genericul: „Caravana Culturii și a Iubirii fără frontiere” . La evenimentul coordonat de părintele Eugen Barz și de Dragoș Cosmin Popa, cu pariciparea poeților români reuniți sub egida ASARS Iberica/ Asociación de Escritores y Artistas Rumanos de España, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul managerului bibliotecii, conf. univ. dr. Remus Grigorescu, a prezentat și donat lucrările : ”Oameni, Locuri, Istorii”, ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, „Între clipa ce va veni și visul ce a fost”, ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi și Alin Pavelescu, ”Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile”, ediţie îngrijită de Adrian Constantin Catană, Zenovia Zamfir, Maria Lica Catană. Poezia și recitalul muzical susținut de Gelu Aldea și „Trupa de weekend” au adus un strop de Românie în inimile fraților români prezenți. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu”, a fost consemnat pe pagina Bibliotecii . Momentul a fost întregit de o ” agapă frățească ”, am cinat împreună prin grija părintelui și cu sprijinul soției , am vorbit despre ospitalitatea românească, am lăcrimat la aducerea aminte de tradițiile și obiceiurile românilor la zilele sfinte de sărbătoare, ne-am descris locurile natale și frumusețea satului din care ne tragem seva. Indiferent de anotimp, iarna împodobit cu o matie diafană de nea, primăvara în mii de culori, cu flori de câmp și ape cristaline , toamna cu al ei alai de frunze ruginii iar vara cu soare și pășuni înverzite, satul românesc a rămas tezaur de comori. Pentru o clipă cât o eternitate, am fost cu toții în armonie și comuniune. Părintele Barz a reușit să strângă în jurul său, români veniți din toate colțurile țării, stabiliți în arealul din Madrid și împrejurimi. Din dragoste de neamul românesc, de famiile lăsate în țară, se adună în ” Casa Domnului ” pentru a -și potoli dorul ce le arde în piept. Aici se roagă , cântă și vorbesc în graiul dulce strămoșesc. Despre preotul – poet, citeam într-un articol al domnului Aurel Podaru,…” Eugen Barz a pătruns în lumea literaturii contemporane, scriind din unghiul unui observator al concretului ridicat la rang de simbol creștin, nu pornind de la textul biblic, ci ajungând firesc la el, după un ocol prin cele văzute. Acesta mi se pare succesul lirismului său, cu, uneori, montaje suprarealiste, lirism vorbind nu despre o dezordine a lumii, ci despre o bogăție a celor ieșite din mâinile Creatorului.” Pentru a confirma cele spuse în articol, redăm un poem reprezentativ pentru creația lui Eugen Barz: „Mereu am știut/ că degetele dreptei mele/ au fost făcute/ ân zi de sărbătoare,/ pe care le înmulțesc./ Cu ele înalț jertfe/ care coboară între voi/ âmpărțind bucurii,/ cu ele ridic potirul/ să luați veșnicia./ Când le împreunez la rugăciune,/ îmbracă nume de sfinți/ știuți și neștiuți,/ să ne transformăm/ în nuntași veșnici/ lângă bucatele Martei,/ fii ai Mariei/ născuți din speranță”. Prin anul 2020, părintele – poet, în interviul acordat domnului Valentin Iacob, se mărturisea…”De țara mea nu mă pot desprinde. Aici sunt și rădăcinile, și enoriașii mei. De aceea vin mereu acasă, la mama mea, care are 96 de ani. Și mai vin ca să îmi lansez și cărțile, să mă întâlnesc cu scrii­torii mei români, vin să îmi adăp setea de lim­ba română. Ori de câte ori mă întorc din Ro­mânia, fac câteva co­lete mari cu cărți, pe care să le duc fraților mei din îndepărtata peninsulă iberică. Pentru că românii din Spania continuă să simtă și să viseze româ­nește” . Seara petrecută împreună cu frații din Parla a fost minunată.

Poezii și poeme cu Rodica Nicoleta Ion și Cristian Mărgineanu

 

                        Poezii și poeme cu Rodica Nicoleta Ion și Cristian Mărgineanu

 

Cu bucuria în suflet că voi revedea oameni dragi, cu primăvara în priviri, cu speranța unui eveniment cultural deosebit, am pornit la drum spre Craiova alături de familia Luci și Vasile Trușcă, de  doamna profesor Jeni Dicu. Venirea primăverii , anotimpul renașterii, al frumosului , ne face să simțim călătoria ca o evadare din cotidian, ca un dar pentru setea de cunoaștere, de aventură. Invitația domnului profesor Cristian Mărgineanu de a participa la lansarea volumului de poezii Poeme în oglindă pe care l-a realizat împreună cu doamna Rodica Nicoleta Ion ne-a luat prin surprindere, dar am acceptat cu plăcere. Afișul frumos conceput, ne anunța - Biblioteca Aman găzduiește joi, 29 februarie, lansarea volumului „Poeme în oglindă”, autori Rodica Nicoleta Ion și Cristian Mărgineanu. Evenimentul va avea loc în sala „Acad. Dinu C. Giurescu”, începând cu ora 15.00, în prezența invitaților Zenovia Zamfir, Luci Trușcă, Marinela Capșa, Lorin Cimponeriu, Maria Marin, Radu Florea, Nana Ileana Filip și Mircea Suchici, Sara Maria Mihai, Sorina Barbu, Leliana Rădulescu ce vor oferi un intermezzo muzical celor prezenți. Căci nimic nu este întâmplător, la voia întâmplării, cum suntem tentați să credem uneori. Talentul și harul Omului nu țin de pregătirea profesională. Domnul Cristian Mărgineanu a scris și publicat versuri încă din școala gimnazială, apoi cărările vieții l-au purtat paralel cu pasiunea pentru poezie ajungând cadru didactic, dar la catedra de sport. Fiind prins în zbuciumul vieții cotidiene a lăsat pasiunea de a scrie pentru... vremea când va fi. Și cum – toate la timpul lor, o încercare grea, un moment de liniște, de regăsire, de regândire a priorităților l-a adus la masa de scris. “Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.” –  spunea Emma Thompson. Și așa, încet , încet, domnul profesor Mărgineanu a pus în cuvinte frumoase și alese, gândurile, dorurile, regretele, dar nu în ultimul rând iubirile. Poeziile au prins contur iar întâlnirea, deloc întâmplătoare, mai bine zis scrisă în cartea destinului, cu doamna Rodica Nicoleta Ion, a fost momentul devenirii poetului Cristian Mărgineanu. Știm că de la a scrie și până a te prezenta în fața cititorului, drumul este presărat cu multe ezitări, emoții, dar atunci când Omul dorește, Dumnezeu împlinește. “Cărţile sunt mai mult decât cărţi, ele sunt viaţa, sufletul şi miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, esenţa şi chintesenţa vieţilor lor.” – Amy Lowell.

Imensitatea simt că mă cuprinde

Este banală viața pe pământ

Când voi călători în extra spațiu

O să-mi doresc atunci să fiu doar vânt, se mărturisește domnul Cristian Mărgineanu într-una dintre creațiile sale.

În sala devenită neîncăpătoare pentru prieteni, pentru iubitori de frumos, muzica și poezia s-au îmbinat armonios, iar evenimentul a fost la înălțimea așteptărilor. Vizibil emoționată, cu vocea tremurând, doamna Rodica Nicoleta Ion a prezentat rând pe rând invitați și protagoniști unei seri culturale de neuitat. Domnia sa a copilărit în satul Cornu, din comuna doljeană Orodel, fiind crescută de bunici, apoi a venit să înveţe la Craiova. Pasiunea pentru scris a apărut pe când era elevă la Şcoala generală nr. 21, „Gheorghe Ţiţeica”. Când vorbeşte despre debutul în volum, ochii i se umplu de lacrimi: şi din cauza emoţiilor, dar mai cu seamă amintindu-şi de alt ajutor, nesperat, pe care l-a primit. „Un văr de-al meu, din Spania, m-a întrebat de ce nu public, pentru că scriu foarte frumos. I-am spus că situaţia financiară nu îmi permite. Era într-o zi de Rusalii când am primit telefon: nu mi-a venit să cred când mi-a spus că mi-a trimis suma de 10 milioane lei, bani cu care am reuşit să public prima dată în volum. Şi, de la carte la carte, am strâns bănuţi ca să pot să o public pe următoarea…”, povesteşte Rodica Nicoleta Ion. Evenimentul s-a desfășurat într-o sală plină de cărți, pentru că “O cameră fără cărți este ca un corp fără suflet.” – Marcus Tullius Cicero.  Scriitorii invitați, părtași la clipa întru veșnicie a celor doi protagoniști au avut doar cuvinte de laudă.

’’ Ce bine este când știu că am Prietene... Ce fericită sunt că Universul mi-a acordat acest privilegiu în această viață! Mă simt atât de Puternică... Și atât de Curajoasă să Zbor cât mai sus...

Vă mulțumesc, dragile și neprețuitele mele prietene! Și vă iubesc! Întotdeauna... Noi... ’’ , spunea într-o postare Rodica. 

Am trăit alături de domnul și doamna Mărgineanu, de fiica și ginerele, emoția unui debut în poezia doljeană cu adevărat promițător. O seară frumoasă poate deveni cu ajutorul prietenilor una specială. La invitația poetului și a lui nea Nelu, am încheiat momentul cultural la Hanul Ghercești , un loc unde tradiția se îmbină armonios cu modernitatea. Spațiul frumos împodobit cu obiecte și costume tradiționale te poartă în lumea satului românesc. Nea Nelu a adunat de-a lungul timpului cele mai reprezentative unelte și obiecte folosite în gospodăriile de odinioară.

„Mă pun altar sub sabia durerii,

Să curgă sânge peste trupul meu,

Dar sunt român ce n-a uitat de țară

Așa să mă ajute Dumnezeu!”

Rodica Nicoleta Ion, fragment din volumul volumului „Poeme în oglindă”.

Oameni și clipe de poveste la început de primăvară !

Maica Domnului , nădejdea noastră Pelerinaj cultural Vâlcea – Viena- Borås

 

Dor – acest cuvânt care nu se întâlnește la nici un popor, spune multe despre sensibilitatea sufletului românului, care nu îşi schimbă ţara fără să sufere, chiar dacă acolo unde merge îi e mai bine din punct de vedere financiar, el tânjește după locul în care s-a născut, unde a copilărit, unde a mers pentru prima dată în biserică. A rânduit Bunul Dumnezeu să ajung și eu într-o țară străină pentru o perioadă relativ scurtă de timp, atunci am văzut și am simțit la fel, că dorul țară , de cei dragi este foarte greu, uneori te seacă la inimă . Acolo, românii veniţi să muncească pentru o viaţă mai bună aveau nevoie să vorbească româneşte, își doreau întâlniri cu alţi români, vorbeau cu delicatețe de mâncare românească, de petrecerile româneşti, de portul lor tradiţional.  I-am înâlnit în jurul preoților, care săvârșeau Sfânta Liturghie în spații improvizate, închiriate, i-am văzut cum își priveau cu dragoste pruncii, cum îi învățau să -și facă semnul crucii, cum se mândreau cu costumele populare pe care le aduseseră de acasă. Acele momente mi-au rămas vii în memorie iar acum că lucrez la Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul’’ Vâlcea și am posibilitatea să organizez proiecte culturale, sociale, m-am gândit cu drag la cei pe care i-am cunoscut în scurtul răgaz petrecut dincolo de hotare. Pentru ei și pentru mulți alți ca ei am inițiat proiectul ’’ Caravana iubirii fără frontiere’’ . La cea de a II a ediție, în anul 2022, am făcut popas în Viena, unde cu sprijinul domnului Ioan Godja, preşedintele Asociaţiei Cercul Cultural Româno-Austriac UNIREA din Wiener Neustadt (Viena), am ajuns la părintele Emanuel Nuțu. Maramureșan, get – beget, cu o familie frumoasă, domnul Ioan Godja a fost și este organizatorul unor evenimente culturale de mare avengură , de altfel cu domnia sa am colaborat chiar de la prima ediție a caravanei. L-am cunoscut în anul 2016, când împreună cu doamna Liliana Hinoveanu, o mare jurnalistă din Oltenia de sub munte, scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț, scriitorul Puiu Răducan, doamna doctor Valentina Popescu  și un grup de oameni de cultură din mai multe zone ale țării, am participat la sărbătoarea Zilei Naționale a României, de 1 Decembrie chiar în inima Austriei, la Viena. Domnul Godja a organizat o gamă largă de evenimente la care să ne mândrim că suntem români și la care să nu uităm că suntem români. Este un mare patriot român, cu iubire de români, de acest popor și oferă sprijin necondiționat românilor din Austria pentru a se manifesta ca la ei acasă. Ioan Godja a demonstrat prin ceea ce a făcut că , „cultura n-o muritu”, așa cum spunea un prieten apropiat domniei sale, înființând postul RTV „Unirea” și Asociația „Cercul Cultural Româno-Austriac” păstrează vie flacăra românismului în afara granițelor. Întâlnirea cu familia Godja și părintele Emanuel Nuțu în Biserica cu hramurile Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare a fost foarte emoționantă. Sala de la subsolul bisericii unde se reunesc frații români din Viena și împrejurimi a răsunat de glasurile gingașe ale copiilor, de melodiile religioase interpretate de Maria Brădean. Comuniune, armonie, iubire, muzică și poezie, o seară de neuitat. Despre părintele Nuțu aveam să aflu că... https://www.antena3.ro/actualitate/romani-preot-biserica-micul-voronet-viena-672967.html Preot ca și tatăl său, acesta și-a dorit să aducă o bucățică din draga lui Bucovina pe meleagurile străine. "Îl însoțeam în mod deosebit seara, la slujbele de seară, și s-au așezat în sufletul și în mintea mea foarte multe amintiri, amintiri sfinte", povestește preotul Emanuel Nuțu. De la aceste amintiri, în urmă cu 12 ani s-a născut ideea de a construi "micul Voroneț". Șapte ani s-au scurs până când părintele Emanuel Nuțu a reușit să pună prima cărămidă la temelia bisericii.  https://jurnalul.ro/timp-liber/manastirea-voronet-viena-preotul-emanuel-nutu-biserica-ridicata-romani-patron-spiritual-stefan-cel-mare-952247.html. Mânăstirea Voroneț din Viena. Preotul Emanuel Nuțu: "Biserica ridicată de către români şi care îl are ca patron spiritual pe Sf. Voievod Ştefan cel Mare" . Lăcaşul de cult a fost ridicat cu nisip din Bucovina, după proiectul unor arhitecţi care au studiat detaliile celebrei mănăstiri. Biserica mai trebuie pictată şi "îmbrăcată" în albastru de Voroneţ. În jurul ei, părintele a construit o comunitate unită de credincioşi dar şi un loc căruia aproape 50 de familii îi spun acasă. Credincioşi: Noi ne bucurăm că îl avem în turn pe Hristos Pantocratul cel care ţine de toate, are grijă de tot şi toate... S-a descoperit acest albastru şi nădăjduim că vom putea să procuram acea culoare şi să fie aplicată ca fond pentru partea de exterior. Biserica ţine pasul cu timpurile actuale şi are inclusiv lift care duce la subsol. Acolo funcţioneaza şcoala parohială, unde peste 100 de copii învaţă limba română. Evenimentul s-a desfășurat sub genericul ''Caravana Iubirii fără frontiere'' , ''Armonii literar -muzicale, Maica Domnului , nădejdea noastră''. Din delegație au făcut parte : Liliana Ghiță Boian - scriitor- jurnalist, Maria Catană scriitor, Elena Hodoroagă - publicist, Mihai Ghebrea - jurnalist, Maria Brădean și Pandele Bebe Jianu - interpreți de muzică religioasă. Au participat au participat alături de românii veniți din toate colțurile Austriei, domnul Nicoară Mihali-scriitor, membru Uniunea Scriitorilor din România, Florica Zamfira -cantautor, Lazăr Năsui- scriitor, Adriana Weimer- poet, membru Uniunea Scriitorilor din România, reprezentant media Romania-Austria. Muzica și poezia românească au adus un strop de Românie tuturor participanților nevoiți să-și desfășoare activitatea profesională departe de locurile natale. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu. De la Viena, delegația vâlceană alături de familia Jianu venită din Drăgănești – Olt a plecat spre Suedia. Drumul a fost lung, dar ’’Bucuria de a dărui... Bucurie ’’, a eliminat orice umbră de oboseală. În Suedia, la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Borås , românii au venit de la distanțe apreciabile (200 km) pentru a trăit pentru o clipă în armonie și comuniune cu semenii de pretutindeni. După slujba de vecernie oficiată de preotul paroh Andrei Hoha a urmat un moment de muzică, poezie și rugăciune comună. La final s-a făcut un schimb de cărți, reviste, icoane, diplome, impresii, emoții. Au fost prezentate și donate cărțile : ''Oameni, Locuri, Istorii'', ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, "Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului", ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi, Maria Catană și Alin Pavelescu. ''Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile'', ediţie îngrijită de Adrian Constantin Catană, Zenovia Zamfir, Maria Lica Catană . Părintele Andrei Hoha, împreună cu familia sa, veghează ca frații noștri din aceea parte de lume să-și găsească liniștea și dorul de cei dragi la umbra icoanei Maicii Domnului cu pruncul cel sfânt în brațe. A fost emoționant să-i vedem îmbrăcați în costume populare și să ne trateze cu sarmale în foi de varză românească. În Anul Omagial al Rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț, întânirea întru cuvânt și iubire de Dumnezeu a fost un dar oferit românilor de pretutindeni. La întoarcea spre casă, membrii delegației s-au revăzut în centrul istoric al Vienei cu domnul Adrian Fejzulahi – director la Filarmonica '' Royal Orchester Wiener'', pe care l-au cunoscut din întâmplare la prima ediție a caravanei. Originar din Albania, de o noblețe și o modestie specifică oamenilor valoroși, domnul Fejzulahi, i-a invitat pentru a doua oară consecutiv, la un concert al Filarmonicii '' Royal Orchester Wiener'' . Slavă Domnului că am putut oferi o clipă de bucurie românilor noștri dragi care şi l-au luat în valiză cu mare drag atunci când au plecat de acasă icoanele sfinte, tablourile cu părinți, pozele cu locurile dragi, care să le amintesc cine sunt, de unde vin şi încotro trebuie să meargă, atunci le este greu.

Patriarhul Justinian Marina slujitor harnic și înțelept al Bisericii Strămoșești

 

Primăvara, anotimpul renașterii, al iubirii, al bucuriei, este perioada în care natura începe să se transforme, să capete o altă culoare. Timid, cu capul plecat, de sub stratul de frunze moarte se ivește un ghiocel, vestind o primăvară frumoasă împodobită cu o mantie verde, cu parfum de flori și adieri diafane de vânt. Într-o zi de primăvară timpurie, la 22 februarie 1901, a văzut lumina zilei, Ioan Marina, fiul lui Marin și Elena Marina. Vorbind cu delicateţe şi cu duioşie despre mama sa, nu uita să facă legătura între dânsa şi slujirea lui preoţească. "Preoţia mea - mărturisea el - a fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşi pe drumul înţelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creştinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moştenit de la bunicii, moşii şi strămoşii mei, vrednici slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată".
Hărăzit de Bunul Dumnezeu, cum avea să spună Părintele Arsenie Papacioc, a urcat treptele ierarhiei Bisericii până la înalta demnitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Bucuria regăsirii şi trăirii credinţei strămoşeşti, a spiritualităţii şi a identităţii româneşti , a întăririi în comuniunea dătătoare de putere, mângâiere şi nădejde în Dumnezeu, se împleteşte cu nevoia cunoaşterii trecutului, a înaintaşilor, a strămoşilor.  Sfântului Apostol Pavel, îndeamnă zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7). Un mare duhovnic contemporan spunea că drumul sau calea spre desăvârșire trece în mod obligatoriu prin proba ispitelor, a încercărilor sau necazurilor fără de voie, a suferințelor trupești și sufletești. Nu putem gusta din bucuriile raiului, fără a sorbi din cupa amară a încercărilor.

Istoria Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist a fost profund marcată de personalitatea patriarhului Justinian Marina. A avut una dintre cele mai lungi cârmuiri ( 1948 – 1977 ), rezistând în scaunul patriarhal aproape trei decenii. A fost lăudat și criticat în egală măsură, fiind văzut atât drept Patriarhul Roșu, cât și salvatorul Bisericii Ortodoxe Române. Cu prilejul comemorării a 40 ani de la trecerea în veșnicie, în Biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală, Patriarhul Daniel a evidențiat jertfelnicia părintelui Patriarh Justinian și a evocat virtuțile și eforturile sale care l-au transformat într-un model vrednic de urmat pentru toți slujitorii Bisericii lui Hristos.

Lucrarea sa pastorală, culturală, misionară, duhovnicească și socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler și credincioși, un model luminos și inspirator de fidelitate și slujire a Mântuitorului Iisus Hristos și a Bisericii Sale, a subliniat Preafericirea Sa.

Aducem prinos de recunoștință memoriei acestui vrednic arhipăstor al Ortodoxiei Românești care a iubit Biserica Lui Hristos din poporul român cu dragoste nețărmurită și a reușit cu înțelepciune și dăruire jertfelnică să apere, să păstreze și să transmită valorile eterne ale credinței noastre strămoșești, a spus Preafericirea Sa.... https://www.activenews.ro/stiri-social/40-de-ani-de-la-trecerea-la-cele-vesnice-a-Patriarhului-Justinian-Marina.-Cuvantul-Patriarhului-Daniel-la-slujba-de-pomenire-. 

A rânduit Bunul Dumnezeu șă văd lumina zilei într-un loc binecuvântat, în satul Cioponești de pe malul Cernei – cea frumos curgătoare, la câțiva kilometri de zona pe unde odinioară își purta pașii Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina. Apoi, destinul m-a adus la Biblioteca Județeană  ’’Antim Ivireanul ’’ Vâlcea – Casa Cărții vâlcene. În acest Templu al Culturii, am descoperit că este datoria mea creștinească de a-m cinsti înaintași, pentru că dacă nu ne cunoaștem trecutul nu ne putem  construi frumos viitorul. Încet, încet, cu multă evlavie, am început să-l caut, să mă documentez, ,să cercetez, iar când l-am descoperit am înțeles ce mult trebuie să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că a îngăduit să scriu și să rostesc numele Patriarhului Justinian Marina. În vara anului 2009, pe 6 iunie, de Rusalii , dată la care în 1948 era înscăunat ca Patriarh al României am organizat prima manifestare cultural-spirituală în memoria sa, la tâmpla bisericii Cuvioasa Paraschiva, adusă pe cheltuială proprie și rectitorită în localitatea natală. Candela aprinsă atunci spre veșnica aducere aminte și cinstire a ars necontenit prin organizarea a numeroase simpozioane, manifestări culturale, editarea unor cărți despre viața și activitatea patriarhului pe ogorul Domnului. La două dintre aceste evenimente cultural – spirituale a participat și Înaltprea­sfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. În toamna anului 2011, pe data de 18 septembrie 2011, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie la biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva , din satul Suiești, cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la rectitorire. La acest eveniment sărbătoresc a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a lansat ideea ca în aceea zonă șă fie ridicată o Mănăstire spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte a celui ce a fost numit de domnul Gheorghe Vasilescu  Un Apostol al Bisericii și al Neamului Românesc. Eu care, inițiasem manifestarea , am spus – de ar fi punem fiecare câte o cărămidă și vom face mănăstire.

Înaltprea­sfinția Sa vorbea despre Patriarhul Justinian ca un autentic patriot român. „Ceea ce uimește este faptul că timpul lucrează în favoarea distinsului ierarh al Bisericii străbune. Mircea Eliade spunea despre orice operă care se macină în timp că doar după 30 de ani se vede ce mai rămâne din ea. Gândindu-ne la opera celebrului Patriarh Justinian, putem spune azi că, după patru decenii, lucrarea inimii sale – grija pentru Biserica lui Hristos – a fost una de excepție și ea a crescut în dinamică diamantină. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus și pune mare grijă în a se izvodi pentru toată lumea adevărata personalitate a patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, cei care au avut chemare de la Dumnezeu de a împlini binecuvântatele rosturi duhovnicești și administrative ale Bisericii lui Hristos din România pentru românii din lume. Desigur, anul acesta, specialiști, ierarhi și cei care au avut fericirea de a-l cunoaște personal pe Patriarhul Justinian au dragoste să evoce episoade emo­ționante, laturi ale personalității genialului pălmaș din via Domnului nostru Iisus Hristos”. În toamna anului 2014 Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului a decis înființarea unei mănăstiri în satul Suiești, din comuna Stănești, acolo unde s-a născut Patriarhul Justinian Marina. Piatra de temelie a Mănăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe-Suiești a fost așezată, în prezența ctitorilor și a obștii monahale, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie la 20 iunie 2015.

Locul acesta, binecuvântat de Dumnezeu prin nașterea celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, își primește astăzi prinosul de recunoștință din partea noastră, a Bisericii, și a autorităților, prin începerea lucrărilor de construcție a mănăstirii din satul în care s-a născut, în urmă cu mai bine de un secol, Patriarhul Justinian Marina. (…) De fel din locul acesta, Patriarhul Justinian a binecuvântat prin viața sa aleasă atât satul în care s-a născut, Biserica Ortodoxă din Vâlcea, unde a fost preot, la Băbeni și la Biserica Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea, Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, dar și întreaga Patriarhie, prin lucrarea providențială pe care a avut-o, fiind un patriarh care a dat un suflu nou Bisericii, care a apărat Biserica de puterea ciocanului și a secerii comuniste, a spus Înaltpreasfinția Sa în cuvântul rostit cu aceea ocazie. Munca Patriarhului Justinian Marina a fost impresionantă, iar pe piatra de mormânt de la Mănăstirea Radu Vodă, inscripționată în zid, cu un an înainte de a trece la cele veșnice, spunea … M-am luptat lupta cea bună. Credinţa am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieţii. De acum încolo, mă aşteaptă răsplata dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel drept în ziua aceea”.     Autoarea  prezintă  în lucrarea sa  și părerea unor personalități ale Bisericii Ortodoxe Române ,  care l-au definit ca slujitor și apărător al Bisericii Ortodoxe Române .   Patriarhul Justinian Marina va rămâne în conștiința neamului românesc ca Un Apostol al Bisericii și al Neamului Românesc ,                                                  Un fiu al Vâlcii străbune !

 

Zenovia Zamfir