În vremuri grele, Dumnezeu trimite ca păstori oameni providențiali Patriarhul Justinian Marina

 

Auzim adesea în jurul nostru ,, nimic nu este întâmplător în această viață ”, toate sunt destinate, ursite sau cum spunea Mitropolitul Bartolomeu Anania ,, toate au o rânduială”. Adevărul este că ,, a rânduit Bunul Dumnezeu ” ca eu să văd lumina zilei la țară ,, acolo unde s-a născut veșnicia ”, cum bine a rostit Lucian Blaga, să copilăresc într-un loc binecuvântat , pe unde odinioară și-a purtat pașii ,, Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina ”, să lucrez într-o instituție de cultură, ,, Casa Cărții ”, Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul ” Vâlcea, să scriu cărți și să-mi cinstesc cum se cuvine înaintașii. Frumoasă șansă, minunat destin! Copilăria mi-am petrecut-o alături de alți vecini, pe dealuri, la pârâul Cerna cu apa lui limpede și curgătoare iar de cele mai multe ori în curtea bisericii din sat, care se află chiar peste drum de casa părintească. Despre marele ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina, am aflat că este din aceea zonă abia după evenimentele din 1989. Se știe că în perioada comunistă religia era separată de Biserică dar ambele erau condamnate. În acele vremuri tulburi Patriarhul Justinian Marina a încercat și a reușit să conducă ,, corabia Bisericii Ortodoxe Române spre liman”, ne spunea domnul George Stan, medicul care a fost în preajma marelui ierarh aproape  șaptesprezece ani. Am avut șansa să vorbesc de mai multe ori cu domnia sa, îmi povestea cu lacrimi în ochi cât de greu a fost pentru ,, Apostolul neamului românesc ”, cum l-a numit domnul Gheorghe Vasilescu în scrierile sale, în aceea perioadă de prigoană comunistă. A suferit cumplit când prin Decretul 410/1959, articolul 7, se impunea excluderea din mănăstiri a tuturor călugărilor cu vârsta mai mică de 55 de ani, precum și a tuturor monahiilor cu vârsta mai mică de 50 de ani. Faptul că s-a opus, i-a determinat pe mai marii vremii să-l trimită cu domiciliul forțat la Schitul Dragoslavele. Văzând că această tactică făcea mai mult rău ,, turmei sale”, Patriarhul Justinian Marina, a aplicat arta diplomației și încet, încet a reușit să salveze o parte dintre preoții, monahii și monahiile prigoniți pe nedrept. Dar judecata omului nu se compară cu judecata Domnului! O parte dintre monahii care au suferit în temnițele comuniste, astăzi sunt Sfinți. În ultimii ani, cercetătorii au scos la lumină din arhivele securității mai multe documente din care rezultă că Patriarhul Justinian Marina s-a zbătut ,, ca un leu ” , să-și salveze clerul din ghearele comuniștilor. Printre Sfinții Închisorilor care au fost protejați. ajutați, de marele ierarh, se numără : Ilie Cleopa, Arsenie Boca, Ilie Lăcătușu, născut în comuna Tetoiu din județul Vâlcea. Viețile acestor Sfinți sunt adevărate file din istoria poporului român. În cartea ,, Memorii ” a Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, un vâlcean din localitatea Glăvile, descoperim cât de mult și-a iubit Patriarhul Justinian Marina clerul și poporul. Întâlnirea celor doi ierarhi, sprijinul și conlucrarea pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, a fost considerată ca fiind providențială. Despre Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, se spune că... << s-a născut pe 10 aprilie 1912, la Sulița, Botoșani, și a trecut la Domnul pe 2 decembrie 1998. A fost arhimandrit, duhovnic și stareț al Mănăstirii Sihăstria Neamțului. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar al lui Dumnezeu pentru poporul român”. Și-a dedicat întreaga viață nevoinței, rugăciunii și pocăinței. Prin predicile sale, a ajutat mulți oameni să se întoarcă la credință și să își schimbe viața. În primele două luni după naștere, pruncul Constantin, viitorul Părinte Cleopa, era tot timpul bolnav. Neștiind ce să mai facă, mama lui s-a dus cu pruncul la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu, de la Schitul Cozancea, care a sfătuit-o să dăruiască pe copil Maicii Domnului. Atunci mama s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei metanii, și, căzând în genunchi, a zis plângând: „Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!” După ce a fost dăruit Maicii Domnului, pruncul Constantin s-a făcut sănătos și nu a mai fost bolnav de moarte toată viața sa. Iar părintele Conon a zis mamei sale că acest copil o să trăiască cel mai mult dintre toți – iar cuvintele sale se vor dovedi adevărate...>> Ziarul - Lumina, un articol de: Raluca Brodner - 06 Ianuarie 2014. În toamna anului 2025, am avut bucuria de a ajunge la mormântul Sfântului Cuvios Ilie Cleopa care ,, este loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din toate zonele țării. Mai ales cei care l-au cunoscut pe marele duhovnic de-a lungul celor 64 de ani petrecuți numai la Sihăstria vin să se închine la mormânt și, susțin ei, simt binecuvântarea și ajutorul părintelui Cleopa în realizarea dorințelor ”. Emoția a fost mare! Părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, slujitor și duhovnic la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, ucenic al părintelui Cleopa, spunea ... „Patriarhul Justinian Marina l-a adus pe părintele Cleopa Ilie din pustie. L-a ajutat să iasă de sub prigoana și de sub urmărirea comunistă, deoarece comuniștii aveau interesul să-l omoare. Patriarhul Justinian, care îl iubea pe părintele Cleopa foarte mult și îl prețuia pentru viața lui duhovnicească înaltă, a intervenit pe lângă autorităţile comuniste de atunci, pe lângă Dej, pe lângă Emil Botnăraș, care era ministru de interne la vremea respectivă, și i-au dat grațiere. L-au căutat, aproape trei luni de zile, părintele Petroniu Tănase și alți părinți din Mănăstirea Sihăstria, prin locurile unde ştiau că părintele se ascunde și, întâmplător, au dat de un ucenic al părintelui Cleopa, care îi spusese acestuia deja de decretul de graţiere, şi atunci părintele Cleopa nu a mai avut sentimentul de frică că este urmărit de Securitate şi a revenit în mănăstire”. Grijă părintească și mult efort pentru a-l apăra, a depus Patriarhul Justinian Marina și pentru Părintele Arsenie Boca. Personal a făcut demersuri pentru a-l elibera de la Canal. Printre alte mărturii, a rămas memorabil gândul Patriarhului Justinian Marina pe care-l exprima în fața maicilor profesoare de la Seminarul Monahal Hurezi: „Nu știu ce-i cu omul acesta, că mereu e luat, și mereu eliberat, și de fiecare dată iese mai luminat”, Monahia Zamfira Constantinescu, „Notă asupra ediţiei I”, în Idem, Cărarea Împărăţiei, p. 339. Știind că Părintele Arsenie este povățuitorul duhovnicesc al maicilor de la Mănăstirea Hurezi, și că sunt de mare încredere în acele vremuri tulburi, Părintele Patriarh își spunea problemele complicate cu care se confrunta iar maicile se duceau la Părintele Arsenie. După o vreme, atunci când venea Patriarhul Justinian, îi spuneau ce anume le-a sfătuit Părintele. În vara anului 2024, am cunoscut-o pe maica Magdalena de la Mănăstirea Hurezi. La cei peste nouăzeci de ani ai săi avea o minte strălucitoare și amintiri prețioase. Mi-a povestit cum le-a prevenit Patriarhul Justinian despre urgia ce urma să se abată asupra Bisericii Ortodoxe Române și a slujitorilor ei, ,, vin vremuri grele dar așa cum roadele pomului nu se scutură la cea mai mare furtună ci doar se înclină și își revin, așa va fi și cu credința, va fi greu dar nu va dispărea”. Vorbea mai mult în pilde pentru a nu fi reclamat la securitate, știa că este urmărit. Celor mai apropiați preoți, monahi și monahii le spunea să nu se teamă de comuniști ,, aveți grijă, le place să fie lăudați, ziceți ca ei și faceți ca voi, așa procedez și eu”.  Bunul Dumnezeu l- a povățuit să fie înțelept ca șerpii și blând ca porumbeii pentru  a salva Biserica de la un dezastru, de la distrugerea în masă a locașurilor de cult, de la asasinarea clericilor și pervertirea oricăror urme sfinte. Am scris câteva cărți despre viața și activitatea Prea Fericitului Întru Pomenire Patriarhul Justinian Marina pe ,, Ogorul Domnului ”, și am constatat că dragostea sa pentru Dumnezeu și aproapele a lăsat dâre adânci de lumină atât pentru noi cât mai ales pentru generațiile viitoare. Trecerea anilor scoate la lumină noi mărturii despre faptul că ,, a fost hărăzit de Dumnezeu să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române în acele vremuri tulburi ” cum spunea părintele Arsenie Papacioc atunci când l-am vizitat la Techirghiol. Într-unul din articolele sale, scriitorul Dan Ciachir l-a numit ,, Providențialul Patriarh Justinian Marina” ! Fie numele lui binecuvântat de acum și până în veac! 

Smerenie multă, dragoste și bunătate la Mănăstirea Kato Xenia

 

Grecia m-a fascinant dintotdeauna prin miturile sale despre zei, eroi și creaturi mitologice, povești care m-au inspirat în primele scrieri, atunci când am publicat cele două romane. Dar în realitate, Grecia este un spațiu încărcat de istorie și de spiritualitate,  apreciat atât de istorici și cercetători, cât și de pelerini ortodocși din toată lumea. Personalități precum Platon, Aristotel sau Alexandru cel Mare, au marcat antichitatea greacă. Leagănul civilizației europene, cum adesea a fost considerat spațiul elen, este și locul unde s-a dezvoltat Biserica Creștină. Când am ajuns prima dată în Grecia am descoperit că, ceea ce mi-am imaginat eu, era total diferit de ceea ce, era în realitate.  Așezată pe Riviera Olimpului, Paralia Katerini te încântă cu un peisaj frumos, de pe plaja Marii Egee poți admira în zare Muntele Olimp, care nu este atât de spectaculos cum credeam eu. Timp de câteva zile, în care am mers în excursiile opționale printre care o vizită la Meteora, am încercat să înțeleg unde este povestea și unde se situează realitatea.  Dorința de cunoaștere, bucuria de a vedea ,, cu ochii mei ”, m-au  determinat să merg într-un pelerinaj creștin, anul următor. Cronologic, creștinismul a fost adus în Grecia de Sfântul Apostol Pavel, cu toate că apostolicitatea Bisericii se sprijină, de asemenea, pe Sfântul Andrei care a propovăduit Evanghelia și a suferit moarte mucenicească în Patras, pe Sfântul Apostol Tit, însoțitorul lui Pavel, care a propovăduit Evanghelia în Creta, pe Sfântul Apostol Filip care, după tradiție, a vizitat și a propovăduit în Atena, pe Sfântul Luca Evanghelistul care a primit moarte mucenicească în Teba, pe Sfântul Ioan Teologul care a fost exilat în Insula Patmos unde a primit Apocalipsa ce constituie ultima carte a Noului Testament. Tradiția spune că Maica Domnului însăși a vizitat Sfântul Munte în anul 49 d.Hr.. Astfel, Grecia este prima țară europeană care a primit Evanghelia lui Hristos. Au urmat și alte pelerinaje pentru a mă convinge că ,, fiecare palmă de pământ grecesc ” spune o poveste. Am vizitat majoritatea mănăstirilor care conțin moaștele marilor sfinți, precum: Nectarie, Spiridon, Grigorie, Dimitrie izvorâtorul de mir. Mi-am dorit să colind pe Acropole dar timpul petrecut la Atena a fost foarte scurt. Multe și frumoase au fost emoțiile trăite, minunate au rămas amintirile acelor clipe binecuvântate. Un loc aparte în sufletul meu este dedicat Mănăstiri Kato Xenia. Acolo, Maica Andreea, o româncuță smerită și cu multă dragoste de Dumnezeu, ne-a primit cu bunătate și bucurie, ne-a povestit despre istoria locului. Iar potrivit ,  https://www.sihastriaputnei.ro/recomandari/manastirea-kato-xenia... << Mănăstirea Kato Xenia din Grecia se află în apropierea orașului Almiro, la o distanță de 7 kilometri de autostrada Tesalonic-Atena. Mănăstirea adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Panaghia Xenia” și o parte din Brâul Maicii Domnului, informează Ziarul Lumina. Maicile de la Mănăstirea Kato Xenia au reușit să ridice pe solul arid al Greciei o mănăstire cu adevărat deosebită închinată Maicii Domnului. Mănăstirea este așezată pe un deal, încă verde, ferit parcă de razele arzătoare ale soarelui. Pe dealul geamăn se văd trei cruci, o mică golgotă, unde în fiecare an, în Vinerea Mare, se face o procesiune în amintirea Patimilor Mântuitorului. Mănăstirea încântă prin arhitectura specifică Greciei, țiglă roșie, ziduri din piatră și chilii vopsite în alb. Biserica mănăstirii este închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În vecinătatea ei sunt așezate chiliile cu paraclisul icoanei „Panaghia Xenia” și care mai adăpostește racla cu Brâul Maicii Domnului și părticele de sfinte moaște. Curtea interioară a corpului de chilii este invadată de vegetație, o armonie între verdele copacilor și coloritul florilor care te duce cu gândul la mănăstirile de maici din țara noastră.

„Străina”

Numele mănăstirii este în directă legătură cu icoana Maicii Domnului, având Pruncul în brațe, icoană ce este făcătoare de minuni, datând din perioada iconoclastă (secolul VI), când cinstitorii sfintelor icoane erau persecutați, iar icoanele erau distruse. Pentru a fi salvată din mâna prigonitorilor, icoana a fost pusă într-un cufăr și aruncată pe mare. Voia Maicii Domnului a fost să ajungă în vechea așezare a actualului port Ahilio, unde a strălucit cu raze de lumină. Astfel a fost găsită ca o comoară, localnicii numind-o „Străina” – „Xenia”, fiindcă nu știau de unde vine. În locul unde Maica Domnului a binevoit să fie descoperită icoana, creștinii au ridicat o mănăstire. Existența sfântului lăcaș a fost pusă în pericol pentru că, fiind la malul mării, pirații au atacat-o în nenumărate rânduri, umplând biserica cu paie și dându-i foc. Deși focul a ars întreaga așezare sfântă, icoana a trecut prin foc fără să ardă, însă ca semn al minunii săvârșite a fost înnegrită de fum. Din fața numeroaselor atacuri ale piraților, călugării au luat icoana Maicii Domnului și s-au refugiat la Mănăstirea Panaghia Chisiotisa, care astăzi se numește Ano Xenia (Xenia de sus). Sfânta icoană a poposit aici până în anul 1750, când, din cauza atacurilor turcilor asupra mănăstirii, monahii au luat icoana și au construit un metoc la 12 kilometri mai jos cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, purtând numele Kato Xenia (Xenia de Jos). În anul 1980, în urma unui mare cutremur, mănăstirea a fost distrusă în întregime. Din cauza instabilității terenului pe care a fost construită mănăstirea, autoritățile timpului nu au aprobat refacerea pe același loc, motiv pentru care s-a început reconstrucția la un kilometru mai jos. Până astăzi, Mănăstirea Kato Xenia este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din întreaga Grecie, atât pentru icoana făcătoare de minuni „Panaghia Xenia”, cât și datorită faptului că adăpostește, din secolul al VI-lea, și două bucăți din Cinstitul Brâu pe care Maica Domnului l-a purtat pe când era în viață. Acesta a fost adus de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos și este păstrat în racla din argint făurită în Țara Românească în secolul al XVIII-lea. Hramul mănăstirii este pe 23 august, ziua în care se sărbătorește icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia”, când mii de pelerini din toată lumea, care caută mila Maicii Domnului și mijlocirea ei la Tronul lui Dumnezeu, vin să-i aducă cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu>>. A doua oară când am ajuns la Mănăstirea Kato Xenia, maica Andreea ne-a așteptat cu un sirop de fructe, mai multe prăjiturele și cu multă bucurie. Orice cuvânt românesc răsună în jurul său îi aduce aminte de țara sa, de copilărie, de părinți. Dar Dumnezeu a hărăzit-o cu darul a sluji la Mănăstirea Maicii Domnului așezată în această parte de lume unde mii de credincioși își găsesc alinare. Îi ofer o carte cu Patriarhul Justinian Marina în care este prezentată și Mănăstirea Suiești, ctitorită de curând în localitatea natală a marelui ierarh vâlcean și o primește cu mare sfială. Vorbind despre Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, maica Andreea ne ascultă cu mare atenție. La un moment dat spun și despre activitățile sociale desfășurate în centrele de copii și dorința mea de a le oferi o vacanță în Grecia. Am să vorbesc cu Maica Stareță de aici și poate vă oferim și noi sprijin, ne încurajează Măicuța. Despre stareța mănăstirii, maica Nimfodora părintele Pimen Vlad spunea...,, este o stareță cu viață sfântă. Pot spune chiar, o stareță care mi-a ajuns la suflet. Ea are smerenie multă, dragoste și bunătate. Nu o să o vedeți niciodată țipând, supărată, nervoasă, mânioasă, ci întotdeauna plină de dragoste și bunătate. Așa conduce ea mănăstirea și pe celelalte maici, cu răbdare, cu smerenie și cu dragoste”. De această turul mănăstirii l-am făcut alături de maica Antonia, o româncă sfioasă și evlavioasă. Plec de acolo cu multă bucurie în suflet și speranța că data viitoare voi reveni împreună cu copiii din centrele sociale.  

Mozaicul plin de iubire al Christei -Iohana Udrea

 

Viața fiecăruia dintre noi este un dar și o poveste scrisă de Dumnezeu! În această călătorie pământească, se împletesc bucuriile cu tristețile, lacrimile cu zâmbetele, căderile cu ridicările. Vine o vreme când ne facem timp și pentru micile noastre pasiuni, pentru a aduce la lumină clipe, oameni, care ne-au marcat existența. Fiecare om vine în viața noastră cu un motiv anume, pentru un timp, un anotimp sau pentru totdeauna. Întâlnirea mea cu familiile Luci și Vașile Trușcă , Christa -Iohana și Ionel Udrea a fost una binecuvântată. Pasiunile comune pentru frumos și literatură, pentru cultură și cuvântul scris, ne-au unit și împreună am readus în actualitate Liga Scriitorilor Filiala Vâlcea pe care am redefinit-o ,, Valeriu Anania ’’, în semn de respect și considerație pentru marele om de cultură vâlcean și ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul’’  Vâlcea îmi oferă oportunitatea de a iniția și organiza programe și proiecte culturale, sociale, spirituale diverse . Astfel, la începutul lunii mai 2024, alături de Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore, Hodoroagă Liliana, Eufrosina Lazăr, Rodica Prodan, am pornit în pelerinajul cultural – spiritual ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, având ca obiectiv întâlnirea cu frații din diaspora, Austria, Germania, Elveția. După o noapte petrecută pe drum și un somn ’’ pe apucate ’’ în mașină, am ajuns la Viena. Bucuria revederii, zâmbetul și chipul blajin al părintelui Emanuel Nuțu, ne-a făcut să uităm toată oboseala. Într-un cerc al iubirii și al prieteniei, la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ștefan cel Mare”, alături de scriitoarea Sifora Sava, domnul arhitect M. Popescu și câțiva oameni de cultură stabiliți în Viena ne-am bucurat în tihnă de versul dulce strămoșesc. Joi, 10 mai 2024, chiar în ziua sfântă a ,, Izvorului Tămăduirii ’’, am primit binecuvântarea părintelui Nicolae Dura la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” și am rostit un gând frumos la bustul poetului nepereche Mihai Eminescu, aflat în fața bisericii din Viena. Cu binecuvântarea părintelui Emanuel Nuțu, la ora 9,00 ne-am întâlnit cu un grup de copii și voluntari români ai parohiei. Le-am recitat versuri și le-am prezentat câteva creați proprii. După amiază am ajuns în Nürnberg,  la Christa și Ionel Udrea , care de aproximativ 30 de ani erau în Germania, dar nu au uitat niciodată ’’ iarba verde de acasă’’. Cu sprijinul părintelui Teofil Herineanul de la Biserica Ortodoxă din Nürnberg (Bavaria), care se află în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, în prezența IPS Mitropolitul Serafim, înconjurat de un sobor de preoți, după finalizarea slujbei Sfântului Maslu, am fost prezentați confraților din aceea parte de lume. Părintele Mitropolit ne-a vorbit cu multă evlavie, emoție și bucurie despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele nostru, ne-a felicitat pentru inițiativa de a ne vizita frații din diaspora, parcurgând mii de kilometri. Seara ne-am bucurat de ospitalitatea și bunătatea Christei și a lui Ionel Udrea, petrecând noaptea la ei. Așa am aflat de pasiunea și dorința Christei de a scrie, care nu s-a născut peste noapte, era în ființa de ani de zile însă nu găsise răgazul de a îmbina ,, mozaicurile ” și ale redea cititorilor. Christa te impresionează de la bun început prin educația aleasă și o generozitate rar întâlnită în zilele noastre. Povestea de dragoste dintre ea și olteanul Ionel poate fi un scenariu de film, de mare succes. Iubirea lor a depășit toate barierele și obstacolele celor din jur iar acum, după ani de căsătorie se iubesc cu aceeași pasiune și un respect aparte. Pentru a o încuraja să publice parte din scrierile sale, în anul 2024, am lucrat împreună și alături de Carmen Tania Grigore, Adriana Weimer la volumul ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, care a fost premiat de Liga Scriitorilor din România. În anul 2025 ,  Christa -Iohana Udrea  semnează cartea ,, Mozaic ’’. Se știe că marile romane au fost inspirate din fapte reale. Încă de la început, prin ,, Cuvânt – înainte ’’ , autoarea ne mărturisește...,, Mai bine mai târziu decât niciodată ! La miez de noapte se sfârșește o zi, dar începe una nouă. A venit acel moment în viața mea  când am decis să scriu despre ceea ce de multă vreme îmi răvășește nopțile. Va fi o călătorie în timp, împletită cu amintirile mele din copilăria fără televizor, telefon sau jocuri electronice, din gândurile mamei mele și rețetarul ei scris într-un caiet dictando și diverse mozaicuri, care vor completa armonios cele scrise. Ca sursă de inspirație am avut diverse notițe găsite într-un geamantan vechi și cartea cu zodiile copacilor, a Mariei Leondin... ’’ . Volumul este interesant structurat și te captivează prin mulțimea detaliilor despre viață, copaci, despre trăirile și amintirile autoarei. Viața este un amalgam de sentimente,  ,, Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic’’ – Albert Einstein. În prefața lucrării, intitulată ,, Mozaic cu parfum de copilărie ’’ , doamna scriitoare Luci Trușcă, ne spune...,, Fiecare mozaic începe cu prezentarea unui copac de referință și a persoanei născute sub semnul acestui copac, potrivit perioadei din calendar, detaliind trăsăturile persoanei respective, care rezultă din acest corespondent copac – om. Studiile vin de demult, din vremea celților, ele reprezentând la vremea respectivă un ghid al conduitei, urmat și respectat, ghid care, probabil, asigura un fel de echilibru al comunității. Autoarea s-a ,, jucat ’’ un pic, alăturând acestor studii povestioare din copilăria sa,...Prezentarea fiecărui mozaic se încheie cu câte o rețetă din caietul bunicii, găsit în geamantanul amintirilor, uitat de multă vreme pe undeva, reprezentând tărâmul surprizelor ce vor fi văzute cu ochii maturității... ’’ . Această carte, autoarea o dedică copiilor și nepoților, un dar de mare preț, care în timp le va rămâne cea mai frumoasă comoară. Un început timid în lumea slovelor, lucrarea ,, Mozaic’’ este plină de iubire și o surpriză frumoasă pentru iubitorii de literatură.

 

Ortodoxismul românesc in viața unui mirean

 

Este toamnă afară, o toamnă frumoasă este și în sufletul meu, de o zi de toamnă a anului 2024 îmi amintesc în această perioadă, de o clipă minunată trăită alături de comunitatea de români din Germania. În perioada 14-16 octombrie 2024, în Nürnberg, Germania, s-au desfășurat mai multe activități în cadrul proiectului ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. Luni, 14 octombrie 2024, la Parohia Sfântul ,,Mucenic Dimitrie'', cu sprijinul P.C. Pr. Teofil Herineanu, strănepotul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului, eu alături de doamna Christa Udrea, ca membre ale Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea, în prezența fraților români din diaspora, am prezentat cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', Marți, 15 octombrie 2024, egumena, monahia Marina Muntean, stareța Mănăstiri "Sfinții Martiri Brâncoveni" din Nürnberg, ne-a însoțit la Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord unde Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord a rostit o binecuvântare și un cuvânt de învățătură, ne-a felicitat pentru lucrarea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', în care se regăsește și o parte din istoria Mitropoliei, iar la final am participat cu toții la o agapă frățească. Miercuri, 16 octombrie 2014, la sediul Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu“din Nürnberg, doamna Ionela Van Rees-Zota, fondatoarea centrului și a agenției de presă "Așii Români", dar si a ziarului "Vocea ta" - singurul ziar lunar în limba română din Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Franta, Olanda am oferit o donație de carte din partea Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul '', Vâlcea și volumele ’’Patriarhul Justinian Marina, fiul al Vâlcii Străbune’’, autori: Zenovia Zamfir, George Rotaru , dr. Alin Pavelescu și ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. „Rugăciunea e cel mai important lucru în viața omului, cu atât mai mult a creștinului și a noastră, a ortodocșilor. Biserica Ortodoxă este o Biserică rugătoare și o Biserică ascetică unde noi postim, ne nevoim cu postul, cu înfrânarea de la mâncare, de la băutură, de la plăcere pe lumea acestea, o perioadă”, spunea Mitropolitul Serafim al Germaniei, la o întâlnire cu românii din diaspora. Mai mult, Dumnezeu vrea să fim fericiți, să ne bucurăm permanent de viață. Harul lui Dumnezeu îl primim la Botez și îl păstrăm în noi prin Sfintele Taine și prin faptele bune : rugăciune, spovedanie, împărtășanie, citirea cărților sfinte, milostenie, smerenie, nașterea și creșterea copiilor cu dragoste de Dumnezeu și multe altele. Noi suntem creștini din cele mai vechi timpuri. Conform tradiției bisericești ortodoxe românești, creștinarea populațiilor din spațiul carpato-danubiano-pontic, adică România de astăzi, s-a produs undeva în secolul I d Hr, odată cu misionariatul Sfântului Apostol Andrei în zona Sciției Minor, zona Dobrogei de astăzi. Acesta ar fi ajuns în această zonă în anul 46 d Hr, înainte de cucerirea romană a Daciei. În ziua venirii în România, în 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a sărutat pământul și a numit țara noastră ,, Grădina Maicii Domnului''. Suntem un popor binecuvântat și avem ,, o datorie creștinească și o poruncă dumnezeiască'' să ne cinstim înaintașii dar și să ne educăm copiii în credință și dragoste de Dumnezeu. Trăim vremuri tulburi, timpul pare că s-a comprimat, totul este într-o continuă alergare, într-o căutare ce se dovedește a fi deșartă. Și totuși, în unele școli se mai predau lecții de religie, în comunități se mai respectă sărbătorile religioase iar cel mai important, în cele mai multe familii se învață rugăciuni, copii sunt îndrumați să meargă la biserică. Încă de mici trebuie să conștientizăm că toată nădejdea este în Dumnezeu și încrederea în sine. Nădejdea este una dintre cele trei virtuți teologice de care amintește Sfântul Apostol Pavel: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Co. 13, 13).Nădejdea izvorăște în suflet prin harul lui Dumnezeu. Ea este cea care ne dă putere să așteptăm cu încredere fericirea veșnică pe care Dumnezeu ne-a făgăduit-o tuturor.

Prin nădejde, avem încredere că vom moșteni Împărăția lui Dumnezeu și nu vom fi lipsiți de mijloacele necesare pentru mântuirea noastră. Noi mirenii credem că Dumnezeu este creatorul tuturor și a toate și că, de dragul nostru, El S-a făcut până și OM – „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3, 16). Merg adesea prin mănăstiri și mă bucur să văd tineri care se roagă, care aprind o lumânare, care deși nu stau la toată slujba pleacă din biserică mai luminoși la chip, devin mai încrezători. Slavă Bunului Dumnezeu că la Bibliotecă unde îmi desfășor activitatea am posibilitatea să merg prin centrele de bătrâni și copii, că proiectul ,, Iubirea de aproapele meu '' îmi oferă șansa de a aduce bucurie acolo unde este tristețe, de a da speranță acolo unde tinerii sunt dezamăgiți. Printre activitățile desfășurate am avute și pelerinaje cultural – spirituale. Într-un an am mers cu tinerii de la Centrul de plasament „Casa Pinocchio” Băbeni la mănăstirile vâlcene, în alt an am ajuns în Moldova, la Mănăstirile Râșca, Voroneț, vizitând mai întâi Mănăstirile ,, Piatra Fântânele '', Toplița. I-am implicat într-un proiect intitulat , ,,Pe urmele marilor ierarhi Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul” și am mers la locurile natale, acolo unde au văzut lumina zilei cei doi ierarhi vâlceni. Sensul cuvântului „ortodox” vine din limba greacă şi este compus din două elemente: orthos care înseamnă drept, corect, în chip drept şi doxa care are sensul de părere, slavă, glorie, cinste, însă înseamnă si „dreaptă credinţă” „dreaptă opinie”. În limbile slave şi în alte limbi orientale termenul este tradus ca „pravoslavie”, care înseamnă „dreaptă mărire a lui Dumnezeu”. Părintele Gheorghios Metallinos spunea că : „Ortodoxia este un nou mod de viețuire, o nouă existență, Viața în Hristos, care a intrat în istorie prin Întruparea Cuvântului Veșnic al lui Dumnezeu”, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cu credință și cu dragoste, noi mirenii ne apropiem de Dumnezeu, pururea și-n veci vecilor. Amin !

Unde ne ducem, de ce venim - Titina Nica Țene

 Fiecare Om are povestea lui. Fiecare dintre noi poartă în sine  picături de lumină și umbre întunecate, care deseori se prind în luptă și ne fac să devenim mai puternici. Uneori suntem tentați să spunem că viața este un roman, un munte pe care urcăm și coborâm de nenumărate ori. Talanți primiți în dar i-am înmulțit și spre toamna vieții ne bucurăm de roadele muncii noastre. Printre oamenii minunați pe care am avut șansa de a-i cunoaște, familia Țene m-a impresionat în mod deosebit. Domnul Florin Al Țene, poet, critic literar, cronicar, jurnalist, istoric și filozof apreciat atât în țară cât și străinătate , fii - Florin, specialist în imagine de televiziune, Ionuţ, istoric,  poet , scriitor cu un doctorat în istoria recentă a poporului român iar soția, Titina,  poetă cunoscută și apreciată. Ce frumos ! Mai rar o astfel de familie ! Greu de înțeles, dar cunoscând opera fiecăruia în parte ai ocazia să constați că este vorba de talent, de har și dar. Mai întâi am citit despre domniile lor, apoi i-am zărit de la distanță iar într-o toamnă aurie, spre seară, pe la chindie, am avut ocazia de a dialoga cu doamna și domnul Țene. Cu vorba dulce și frumoasă, cu chipul senin și zâmbetul strălucitor, doamna Titina Nica Țene este fermecătoare. Cu talentul și imboldul de a scrie, își cucerește publicul iubitor de cultură prin sinceritatea și aparenta simplitate a versurilor care pornesc din inimă și ajung la sufletul cititorilor. Versurile poetei amintesc de vremuri de demult, de satul copilăriei, de părinți, ele au o muzicalitate și o emoție profundă. Locurile natale, natura, oamenii dragi din jur, sunt principale teme de versificare iar sprijin permanent i-a fost Bunul Dumnezeu ... ’’Ce m-aș face, Doamne, fără tine?’’ …’’ Mă agăț de Tine, ca ultimă speranță,/ De multe ori cad, dar și mă ridic,/ conștientă fiind, că, pe-acest Pământ ,/ Fără Tine, Doamne, nu am fi NIMIC…’’ (Ce m-aș face, Doamne, fără tine?) ’’. De multe ori se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie înțeleaptă. Soție, mamă, bunică, scriitoare , spre bucuria tuturor, doamna Țene se descurcă admirabil. ’’Ne ținem, strâns, de mână, trecem pragul/, Lăsând în urmă vise și amintiri,/ Pe care le-am clădit din ce te miri/ Și, curajoși, trecurăm iarăși pragul…’’(Trecurăm pragul). Ce tablou frumos de familie ! Greutățile vieții însă nu i-a ocolit . Cel mai greu moment a fost și cel mai dificil . În anul 1981, după o noapte de stat la coadă, la ulei, cu toată familia și nereușind să vină acasă cu nici-o picătură de ulei, țiganii i-au călcat în picioare, a scris o scrisoare lui Adrian Păunescu, la revista Flacăra. Cu o săptămână înainte venise la Cluj însoțind familia dictatorului Ceaușescu. În scrisoare a arătat că în Cluj și în țară se moare de foame și ar fi de bun simț să nu-l mai susțină pe dictator. Adrian Păunescu a trimis scrisoarea la Securitatea din Cluj și, ca urmare Titina Nica Ţene a fost dată afară din servici. A fost nevoită să lucreze la revista Tribuna șapte ani pe un post neadecvat studiilor, cu o jumătate de normă. După Revoluție a fost pusă în drepturi. Înaintând pe drumul vieții, doamna Titina simte o mare bucurie să scrie pentru nepoți, povestind despre copilărie și confirmând spusele lui Ellen Glasgow:’’ Cu cât îmbătrânesc, cu atât simt mai profund că puținele bucurii ale copilăriei sunt cele mai bune pe care ți le poate da viața.’’ –( Ellen Glasgow). În cartea ’’Copiii îngerii lui Dumnezeu..’’ spunea :’’ nu am învățat așa de multe, din altă parte, cum am învățat de la copii. Toți copiii sunt îngeri trimiși de Dumnezeu pe pământ’’. Locurile natale, care sunt locuri sfinte pentru fiecare dintre noi, sunt prezente în scrierile domniei sale. S-a născut o copilă ‚’’cam pirpirie și cam neagră’’ și ’’vânată’’, pe care părinții o crezuseră moartă ,căci avusese cordonul ombilical în jurul gatului și nu plânsese la naștere, dar Dumnezeu i-a dăruit nu doar zile, i-a dăruit o viață frumoasă, plină de roade, cu amintiri minunate, din care povestește cu har de povestitor înnăscut tuturor  cititorilor.  La Ușurei, pe plaiurile natale, cerul era ‚’’albastru ca vioreaua’’, a cunoscut ‚’’cântecul sapelor’’ acolo, spune autoarea în Antologia de povestiri ‚’’Clipe pe puntea vieții’’   ‚’l-am cunoscut pe Dumnezeu’’ , acolo a înțeles ‚’’ce înseamnă să fii bun : ’’Adică să nu dăm dracu’, să nu rupem copacii, florile că și ele au viață și sunt făcute tot de Dumnezeu. Să nu chinuim animalele.’’. Lipsurile materiale ale perioadei copilăriei au fost considerate normale pentru copilul de atunci dar sunt descrise de autoare cu multă seninătate și împăcare: ’’În copilărie nu am avut calculator, televizor, ca acum, nu am avut păpuși. Păpușile le făceam din coceni de porumb, plămădindu-le capul din lut amestecat cu apă și uscat la soare. Le îmbrăcam frumos cu pânză rămasă de la mama, de la țesut. Mingea cu care ne jucam o făceam din păr de capră sau dintr-un ciorap tetra umplut cu cârpe, după care împleteam cu sfoară gheomotocul obținut.’’ Acum, privește partea pozitivă a lucrurilor, considerând că au contribuit pe deplin la dezvoltarea creativității: ’’Nu-mi pare rău că nu am avut jucării frumoase cum au azi copii. Și ale noastre erau frumoase, țineam la ele ca la ochii din cap. Doar erau făcute de noi. Eram mai legați de natură și ne bucuram din inimă de lucrurile confecționate de noi. Pe deasupra eram atenți la discuțiile oamenilor mari. Nu aveam curent electric în comună. Satul era luminat de stele și Lună’’. Despre viața și cărțile doamnei Titina Țene, s-a scris și se va mai scrie multă vreme de acum încolo, însă pentru noi vâlcenii este timpul să-i oferim doamnei scriitoare Titina Nica Țene un strop din respectul și considerația noastră de iubitori de cultură. Ca o concluzie... ’’ Ce să-nțeleg, din asta, Doamne,/ unde ne ducem, de ce venim,/ nici nu am mers prea mult prin viață/ și-am și-nceput să ruginim’’(Ce să-nțeleg?)

A fost ,, Sublim” la Chișinău

 

La începutul lunii octombrie 2025, în Republica Moldova, la Chișinău, s-a desfășurat cea de a III a , ediție a Taberei Literare ,, Sublim ”. Evenimentul de amploare a reunit scriitori, actori, cantautori din : Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Drobeta-Turnu Severin, Timișoara, București, Drăgășani, Baia Mare, Zalău, Craiova, Londra și Varșovia. Manifestarea a cuprins lansări de carte, cenacluri literare, în diferite locații precum Biblioteca Municipală ,, B.P. Hașdeu ”, Sala de Conferințe ,, Regency” din Chișinău, vizite tematice la Palatul Parlamentului Republicii Moldova și Complexul Cricova. Întâlnirea culturală de la Biblioteca Centrală a BM Chișinău, din cadrul Cenaclului Literar „Magia cuvântului" a fost moderată de Victoria Fonari, poet,  critic literar, membru UZPR și Zenovia Zamfir, scriitoare, reprezentantă a Bibliotecii Județeane ,,Antim Ivireanul” Vâlcea, membră UZPR. În cadrul evenimentului, Ovidiu Vasile, inițiatorul și fondatorul Grupului Literar ,,Sublim”, a prezentat „Revista de pe noptieră". Scriitoarea Victoria Fonari a vorbit despre activitățile Cenaclului Literar „Magia cuvântului" care sunt reflectate în presă: Literatura și arta, Făclia, Univers pedagogic pro. A citit din poeziile sale din cel mai recent volum de versuri publicat. Profesorul și scriitorul Gelu Dragoș a prezentat cartea de recenzii „Raftul lui Gelu”. A urmat lansarea de carte: „Îndrăgostește-mă de tine”, autor Ina Dumitrescu și un recital de poezie susținut de autorii: Daniela Vâlceanu, Cornelia Diță, Florina Cuteanu, Alin Cucuruzan, Ionela Flood, Corina Lupuțan,  Adriana Apostol, Valeria Merca, Nicoleta Tudor și Alin Georgescu. Momentele muzicale au fost asigurate de cantautorul Dan State și rapsodul popular Traian Balcău. Doamna Carmen Nyilas a vorbit despre proiectul și revista ,, Sublim”. La final Elena Ștefănuț, interpretă de muzică populară și o parte din ansamblu de joc popular, reprezentanți ai Asociației ,,De la lume adunate și-napoi la lume date” au încântat participanți cu un purpuriu de melodii și dansuri populare. Doamna Zenovia Zamfir, de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea , a prezentat și donat volumul „Caravana Iubirii fără frontiere. Maica Domnului, nădejdea noastră”, realizat în colaborare cu Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore și Christa Udrea, cartea „Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură” coautoare: Iuliana Radi, Jeni Ioana Dicu. Timp de câteva zile, muzica și poezia au unit inimile oamenilor de cultură de pe ambele maluri ale Prutului.

De fiecare dată când vine toamna, plecăm la drum Cluj, Câmpulung Moldovenesc, Varatic

 

În ultimii ani tehnologia a progresat cu o viteză extraordinară, transformând modul în care trăim, lucrăm, schimbând fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Reflectând la impactul ei, atât pozitiv, cât și negativ, am ajuns la concluzia că întâlnirile culturale în care să ne vedem ,, om cu om ’’,  ,, să dăm mâna cu mână ’’, sunt mai relevante decât cele virtuale. Perioada pandemiei cred că ne-a marcat pe fiecare în parte și ne-a determinat să înțelegem cât de importante sunt momentele petrecute cu cei dragi, cu prietenii, cu colegii. În urmă cu patru ani, în zi toamnă târzie, alături de un grup de scriitori din : Vâlcea, Năvodari, Arad, Drăgănești- Olt , am inițiat proiectul ,, Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră’’ și am plecat la frații noștri din diasporă. Știam cum este viața ,, printre străini ’’, văzusem cât de greu este dorul de cei dragi, de părinți, de copii, de țară și am dorit să le oferim câteva clipe de bucurie și de iubire frățească. Prin aceste întâlniri încercăm să promovăm dialogul, diversitatea culturală și valorile românești. Aceste evenimente au adus împreună oameni aplecați spre literatură, artă, istorie și tradiții, oferind oportunități de schimb de idei și cunoaștere. Aceste întâlniri reprezintă totodată un prilej de a desfășura activități diverse. Aceeași nevoie de comuniune și de cunoaștere am constatat și la nivel național. La sugestia doamnei Luci Trușcă, președinta Ligii Scriitorilor ,, Valeriu Anania ’’ am organizat întâlniri culturale sub genericul ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ”.  Am început la Craiova, am mers la Târgu Jiu, Maramureș, Cluj, la Petrila în Valea Jiului, am participat la șezători literare și tabere literare. La începutul lunii septembrie 2025, într-o zi de toamnă frumoasă, cu soare blând și adieri de vânt suave, am pornit la drum ,, Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul ”, cu dorința de a ne ,, înfrăți prin cuvânt și de a ne uni prin cultură ’’, cu scriitori și oameni de cultură din Moldova noastră dragă. Cu sprijinul doamnei Cornelia Moț și al soțului, domnul Adrian, cu participarea doamnelor Maria Nicolae și Valentina Ioana, am pornit dis de dimineață din Deva prin România ,, Grădina Maicii Domnului ”. Pe drum am făcut popas la Cluj, unde am avut onoarea de a primi binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și a Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. La invitația doamnei Simonei Vlasa, realizator de emisiuni, am mers în studiourile Radio Renașterea pentru un interviu. În prezentarea făcută pentru ascultători, doamna Vlasa, spunea...<< „Invitată în studio este doamna Zenovia Zamfir, scriitoare și vicepreședinte al Ligii Scriitorilor „Valeriu Anania” din Vâlcea. Domnia sa este inițiatoarea ,, Pelerinajului Spiritual-Cultural pe urmele Marilor Ierarhi Vâlceni, Mitropolitul Bartolomeu și Patriarhul Justinian” aflat la a III- a ediție....>>. Spre seară am ajuns la Mănăstirea Nicula unde am fost întâmpinați de Maica Galineea, ,, Îngerul păzitor’’ al Mitropolitului Bartolomeu Anania. Am depănat amintiri, am vizitat celebra bibliotecă a marelui ierarh vâlcean iar noaptea am dormit la mănăstire, vegheați de Maica Domnului, a cărei icoană făcătoare de minuni se află în Biserică. La primele ore ale dimineții am pornit din nou la drum. Cu sprijinul domnului scriitor Constantin Tiron, al doamnei poete Gabriela Braha, cu implicarea colegelor de la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc, am organizat o întâlnire cu scriitorii din zonă sub genericul ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ”. Emoții și multă bucurie am trăit alături de prietenii veniți la o ,, clipă întru veșnicie ’’. Domnul Constantin Tiron, un colos în lumea culturii românești, cunoscut în Bucovina, ca fiind „voievodul” care unește linia Moldovei cu obiceiurile, tradițiile, datinile păstrate de la străbunii noștri, pe care le transmite cu multă dragoste generațiilor de astăzi și de mâine. Este un al doilea Creangă, hărăzit cu mult talent, dăruind o literatură fantastică pentru românii de toate vârstele, din ținutul Bucovinei și din toată țara. Actorul, umoristul și scriitorul Constantin Tiron, este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București, și are un palmares impresionat „în lumea artistică”. A obținut sute de premii naționale și internaționale, fost recompensat cu zeci de diplome de excelență și  diplome de onoare. La manifestare au participat și au prezentat din propriile creații membrii Cenaclului literar -umoristic " Țara de sus" Câmpulungul Bucovinei : Ana Andronicescu a recitat mai multe poezii și pamflete , Traian  Nistiriuc ne-a încântat cu poezii, Felicia Oblezniuc ne-a împărtășit câteva impresii , a recitat și având un talent vocal aparte ne-a interpretat o priceasnă. Gânduri frumoase au fost postate pe pagina de socializare a Bibliotecii ,, Întâlnirea scriitorilor și păstrătorilor de cultură din Vâlcea, Deva și Câmpulung Moldovenesc, la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc , a fost un senin prilej de tihnă și armonie a cuvintelor, împărtășire și celebrare a cuvântului scris și spus! Aleasă prețuire scriitorului  Constantin Tiron - președinte onorific Cenaclul Literar ,,Țara de Sus", Zenovia Zamfir - Vâlcea, Cornelia Moț - Deva, tuturor invitaților și, cu bucurie, doamnei profesor Felicia Oblesniuc pentru cuvântul cântat! ” După eveniment, am mulțumit domnului Tiron, doamnei Braha și colegelor bibliotecare pentru clipa de bucurie și am plecat spre Mănăstirea Varatic cu sufletul împăcat și amintiri frumoase. Prin această vatră monahală au trecut și au trăit mari personalități ale culturii românești printre care : Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Veronica Micle, care e și înmormântată aici, Mitropolitul Bartolomeu Anania sau academiciana Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Obosiți dar încântați ajungem la Mănăstirea Varatic spre seară iar maica stareță Iosefina, ne întâmpină cu un zâmbet larg pe chipul senin și privirea blândă. Suntem impresionați de ceea ce vedem în jurul nostru dar și de maica Iosefina care la vârsta de 14 ani a ales să vină la mănăstire și să numai plece niciodată, iar din anul 2002 este stareță. Lucrările simpozionului ,, Pe urmele Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania la Varatic ” au reunit în Centrul Cultural Spiritual Varatic, oameni de cultură din Vâlcea, Buzău, Văratec și monahii de la mănăstire. Vizităm casa în care a locuit Mitropolitul Bartolomeu Anania și admirăm peisajul de toamnă ce învăluie livada de meri, iar gândul ne duce la versurile scriitorului Constantin Tiron :

De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și văd atât de bine
Ce-am vrut să fac în viață și, azi, ce-abia mai sunt!...

,, De fiecare dată când toamna vine-n mine”, așa cum bine zicea domnul Tiron în poezia ,, Când vine toamna ”, timp de câteva zile plecăm la drum prin raiul românesc, pentru a trăi clipe frumoase alături de oameni minunați, pentru a călători și a ne bucura de România ,, o țară binecuvântată ” !