Primăvara,
anotimpul renașterii, al iubirii, al bucuriei, este perioada în care natura
începe să se transforme, să capete o altă culoare. Timid, cu capul plecat, de
sub stratul de frunze moarte se ivește un ghiocel, vestind o primăvară frumoasă
împodobită cu o mantie verde, cu parfum de flori și adieri diafane de vânt.
Într-o zi de primăvară timpurie, la 22 februarie 1901, a văzut lumina zilei,
Ioan Marina, fiul lui Marin și Elena Marina. Vorbind cu delicateţe şi cu duioşie despre mama sa, nu uita să facă legătura
între dânsa şi slujirea lui preoţească. "Preoţia mea - mărturisea el - a
fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşi pe drumul înţelegerii slujirii
lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă.
Am avut privilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creştinism
autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi aproapele. Mireasma
acestui duh din căminul copilăriei mele, moştenit de la bunicii, moşii şi
strămoşii mei, vrednici slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi
întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre
trecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată".
Hărăzit
de Bunul Dumnezeu, cum avea să spună Părintele Arsenie Papacioc, a urcat
treptele ierarhiei Bisericii până la înalta demnitate de Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române. Bucuria regăsirii şi trăirii credinţei strămoşeşti, a
spiritualităţii şi a identităţii româneşti , a întăririi în comuniunea
dătătoare de putere, mângâiere şi nădejde în Dumnezeu, se împleteşte cu nevoia
cunoaşterii trecutului, a înaintaşilor, a strămoşilor. Sfântului Apostol
Pavel, îndeamnă zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri
care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au
încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7). Un mare duhovnic
contemporan spunea că drumul sau calea spre desăvârșire trece în mod
obligatoriu prin proba ispitelor, a încercărilor sau necazurilor fără de voie,
a suferințelor trupești și sufletești. Nu putem gusta din bucuriile raiului,
fără a sorbi din cupa amară a încercărilor.
Istoria
Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist a fost profund marcată
de personalitatea patriarhului Justinian Marina. A avut una dintre cele mai
lungi cârmuiri ( 1948 – 1977 ), rezistând în scaunul patriarhal aproape trei
decenii. A fost lăudat și criticat în egală măsură, fiind văzut atât drept Patriarhul Roșu, cât și salvatorul
Bisericii Ortodoxe Române. Cu prilejul comemorării a 40
ani de la trecerea în veșnicie, în Biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală, Patriarhul Daniel a
evidențiat jertfelnicia părintelui Patriarh Justinian și a evocat virtuțile și
eforturile sale care l-au transformat într-un model vrednic de urmat pentru
toți slujitorii Bisericii lui Hristos.
Lucrarea sa
pastorală, culturală, misionară, duhovnicească și socială pentru binele
Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler și
credincioși, un model luminos și inspirator de fidelitate și slujire a
Mântuitorului Iisus Hristos și a Bisericii Sale, a subliniat Preafericirea Sa.
Aducem
prinos de recunoștință memoriei acestui vrednic arhipăstor al Ortodoxiei
Românești care a iubit Biserica Lui Hristos din poporul român cu dragoste
nețărmurită și a reușit cu înțelepciune și dăruire jertfelnică să apere, să
păstreze și să transmită valorile eterne ale credinței noastre strămoșești, a
spus Preafericirea Sa....
https://www.activenews.ro/stiri-social/40-de-ani-de-la-trecerea-la-cele-vesnice-a-Patriarhului-Justinian-Marina.-Cuvantul-Patriarhului-Daniel-la-slujba-de-pomenire-.
A rânduit Bunul Dumnezeu șă văd lumina zilei într-un
loc binecuvântat, în satul Cioponești de pe malul Cernei – cea frumos
curgătoare, la câțiva kilometri de zona pe unde odinioară își purta pașii Vrednicul
de pomenire Patriarhul Justinian Marina. Apoi, destinul m-a adus la
Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul
’’ Vâlcea – Casa Cărții vâlcene. În acest Templu al Culturii, am descoperit că
este datoria mea creștinească de a-m cinsti înaintași, pentru că dacă nu ne
cunoaștem trecutul nu ne putem construi
frumos viitorul. Încet, încet, cu multă evlavie, am început să-l caut, să mă
documentez, ,să cercetez, iar când l-am descoperit am înțeles ce mult trebuie
să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că a îngăduit să scriu și să rostesc numele
Patriarhului Justinian Marina. În vara anului 2009, pe 6 iunie, de Rusalii ,
dată la care în 1948 era înscăunat ca Patriarh al României am organizat prima
manifestare cultural-spirituală în memoria sa, la tâmpla bisericii Cuvioasa Paraschiva, adusă pe cheltuială proprie și rectitorită în
localitatea natală. Candela aprinsă atunci spre
veșnica aducere aminte și cinstire a ars necontenit prin organizarea a
numeroase simpozioane, manifestări culturale, editarea unor cărți despre viața
și activitatea patriarhului pe ogorul
Domnului. La două dintre aceste evenimente cultural – spirituale a
participat și Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și
Muscelului. În toamna anului 2011, pe data de 18 septembrie 2011,
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului și
Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei
Râmnicului înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, au oficiat Sfânta
Liturghie la biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva , din satul Suiești, cu
ocazia aniversarii a 60 de ani de la rectitorire. La acest eveniment
sărbătoresc a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul
Râmnicului, care i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți. Cu această ocazie,
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a lansat ideea ca în aceea zonă șă fie
ridicată o Mănăstire spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte a celui ce
a fost numit de domnul Gheorghe Vasilescu
Un Apostol al Bisericii și al Neamului Românesc. Eu care,
inițiasem manifestarea , am spus – de ar fi punem fiecare câte o cărămidă și
vom face mănăstire.
Înaltpreasfinția Sa vorbea despre
Patriarhul Justinian ca un autentic patriot român. „Ceea ce uimește este
faptul că timpul lucrează în favoarea distinsului ierarh al Bisericii străbune.
Mircea Eliade spunea despre orice operă care se macină în timp că doar după 30
de ani se vede ce mai rămâne din ea. Gândindu-ne la opera celebrului Patriarh
Justinian, putem spune azi că, după patru decenii, lucrarea inimii sale – grija
pentru Biserica lui Hristos – a fost una de excepție și ea a crescut în
dinamică diamantină. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus și pune mare
grijă în a se izvodi pentru toată lumea adevărata personalitate a patriarhilor
Bisericii Ortodoxe Române, cei care au avut chemare de la Dumnezeu de a împlini
binecuvântatele rosturi duhovnicești și administrative ale Bisericii lui
Hristos din România pentru românii din lume. Desigur, anul acesta, specialiști,
ierarhi și cei care au avut fericirea de a-l cunoaște personal pe Patriarhul
Justinian au dragoste să evoce episoade emoționante, laturi ale personalității
genialului pălmaș din via Domnului nostru Iisus Hristos”. În toamna anului
2014 Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul
Râmnicului a decis înființarea
unei mănăstiri în satul Suiești, din comuna Stănești, acolo unde s-a născut
Patriarhul Justinian Marina. Piatra de temelie a Mănăstirii Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe-Suiești a fost așezată, în prezența ctitorilor și a
obștii monahale, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie la
20 iunie 2015.
Locul
acesta, binecuvântat de Dumnezeu prin nașterea celui de-al treilea Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, își primește astăzi prinosul de recunoștință din
partea noastră, a Bisericii, și a autorităților, prin începerea lucrărilor de
construcție a mănăstirii din satul în care s-a născut, în urmă cu mai bine de
un secol, Patriarhul Justinian Marina. (…) De fel din locul acesta, Patriarhul
Justinian a binecuvântat prin viața sa aleasă atât satul în care s-a născut,
Biserica Ortodoxă din Vâlcea, unde a fost preot, la Băbeni și la Biserica
Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea, Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, dar și
întreaga Patriarhie, prin lucrarea providențială pe care a avut-o, fiind un
patriarh care a dat un suflu nou Bisericii, care a apărat Biserica de puterea
ciocanului și a secerii comuniste, a spus Înaltpreasfinția
Sa în cuvântul rostit cu aceea ocazie. Munca Patriarhului Justinian Marina a
fost impresionantă, iar pe piatra de mormânt de la Mănăstirea Radu Vodă,
inscripționată în zid, cu un an înainte de a trece la cele veșnice,
spunea … M-am luptat lupta cea bună. Credinţa am păzit. Am ajuns la capătul
drumului vieţii. De acum încolo, mă aşteaptă răsplata dreptăţii, pe care mi-o
va da Domnul, Judecătorul cel drept în ziua aceea”. Autoarea
prezintă în lucrarea sa și părerea unor personalități ale Bisericii
Ortodoxe Române , care l-au definit ca slujitor
și apărător al Bisericii Ortodoxe Române .
Patriarhul Justinian Marina
va rămâne în conștiința neamului românesc ca Un Apostol al Bisericii și al
Neamului Românesc , Un
fiu al Vâlcii străbune !
Zenovia Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu