Adunate de prin suflet, vremurile bune s-au ascuns In memoriam Nicolae Dinescu

 

Venirea primăverii aduce cu sine soare, păsări călătoare, un aport de energie pozitivă și renașterea naturii. Este momentul să ne dezmorțim și să pornim la drum.''  Primăvara este timpul pentru planuri și proiecte.'' - Lev Tolstoy. Pentru al cincilea an consecutiv, o delegație de vâlceni a continuat proiectul "Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul". Evenimentul a debuta cu un popas la Mănăstirea Cozia unde a fost înălțată o rugăciune, a continuat cu o vizită la Mănăstirea Dumbrava din județul Alba unde maica stareță Mina a prezentat istoricul sfântului lăcaș. La Cluj, împreună cu doamna Mariana Păun, am fost invitate pentru un interviu de doamna Simona Vlasa în studiourile Radio "Renașterea". A urmat vizitarea mănăstirii Nicula unde Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului, şi-a găsit a doua casă. Prelatul a terminat aici de tradus Biblia în versiunea sa, şi-a scris memoriile şi a primit oaspeţi, a spus poveşti cu tâlc şi şi-a pregătit predicile. Spre seară delegația a fost întâmpinată de maica Hrisofora, stareța Mănăstirii Ilva Mare. Se știe că părintele Daniel Ureche a început construirea unei mici mânăstiri din lemn în anul 1992, pe un teren moștenit de la părinții săi. Construcția a fost la început un schit de călugări. În anul 1996 mânăstirea este terminată, pictată iar apoi este sfințită în data de 6 august, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” de către Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. La Școala Gimnaziala Ilva Mare, delegația vâlceană a fost întâmpinată de doamna director prof. drd. Dana Pop. La întâlnirea cu elevii clasei a VIII-a, coordonați de doamna prof. drd. Singeorzan Aurica, am evocat viața și activitatea marilor ierarhi vâlceni alături de doamnele, Maria Catană și Mariana Păun. Pelerinajul cultural a continuat cu vizitarea mănăstirii Voronet. Maica stareță Gabriela Platon împreună cu doamna Irina Păcurariu, jurnalist la TVR, au felicitat și binecuvântat membrii delegației. Ziua s-a încheiat cu un popas la mănăstirea Râșca unde oamenii de cultură din Vâlcea au fost întâmpinați de părintele stareț Gabriel. Acest periplu cultural - spiritual ne-a umplut sufletul de bucurie, am revăzut locuri frumoase și ne-am întâlnit cu oameni minunați, elevi talentați,  monahi binecuvântați , plini de har , evlavie, dragoste de Dumnezeu și de semeni. În timp ce ne pregăteam de întoarcere, am primit un mesaj de la Antoanela prin care mă întreba dacă este adevărat că '' Nea Nae '' a plecat la ceruri. Vestea a picat ca un trăsnet peste noi. Eram atât de detașați și rupți de realitate încât cu greu ne-am revenit din șoc. După ce am întrebat mai mulți prieteni, ne-am convins că '' Tatăl nostru '', cum obișnuiam să - i spunem uneori lui Nea Nae , ne-a părăsit pentru totdeauna. Toí cei ce l-am cunoscut mai bine pe domnul Nicolae Dinescu, putem spune că părea nemuritor, atât prin spiritul său mereu tânăr cât și prin forma sa fizică, se simțea că a fost sportiv de performață, avea o vervă și o abordare a vieții de invidiat pentru vârsta sa. Mi-a fost dat șă-l cunosc cu mulți ani în urmă, am mers într-o delegație în Serbia, la Uzdin unde o comunitate de români au o Asociație Culturală puternică și organizează multe manifestări pentru menținerea tradițiilor și obiceiurilor românești. Încă de atunci am descoperit că în ciuda atitudinii sale războinice, a tonului poruncitor, era de o blândețe și gingășie aparte. Mai târziu aveam să aflu că viața nu a fost deloc ușoară pentru el și familia lui , că au suferit multe nedreptăți din partea regimului de tristă amintire. Pentru cei din jur, dorința sa de a fi mereu în centrul atenției, de a se așeza mereu în prezidiu la activitățile culturale, de a se impune șef,  președinte la mai multe asociații culturale era greu de înțeles și de acceptat. Au fost dispute aprinse în acest sens dar sub platoșa de om dur, insensibil, dornic de a parveni, se ascundea un om harnic, dedicat pasiunilor sale, ajuta în masura în care considera că este nevoie, era '' grabnic ajutător '' cum aveam să mă conving. În anul 2013 am inițiat proiectul " Iubirea de aproapele meu " și mergeam chiar și de două ori pe lună în centrele de copii și de bătrâni de pe întreg teritoriul județului Vâlcea. De fiecare dată a venit cu mașina proprie și nu a cerut bani pentru combustibil, era prezent la orice oră din zi când trebuia să ne deplasăm, a mers cu noi și la Zătreni, pe părintele Iov, monahul care scrie cu degetele de la picioare îl aprecia foarte mult, era sensibil la suferință și nu ne-a refuzat nicioadată . Trebuie să mărturisesc că la începutul colaborări nu înțelegeam felul dumnealui de a fi, vorbea foarte tare, da dispoziții, se agita, comenta, ba mai mult , avea un stil pe care nu l-am aprobat niciodată - obișnuia să vorbească de rău pe toți colegi atunci când nu erau prezenți. Firește că și despre noi avea aceleași '' vorbe frumoase '' chiar dacă în față ne alinta  '' copii mei '' .'' Există oameni buni şi oameni răi. Lumea în ansamblu nu poate fi judecată, pentru că nu are cine s-o judece '' – Mihail Mataringa. Dar Nea Nae ne-a lăsat moștenire multe amintiri frumoase. Avea un șarm aparte, avea simțul umorului dezvoltat, un talent nativ de a te face să râzi chiar și atunci când erai trist, în ciuda '' gurii prost puse '' , cum se zice în popor era foarte sărintor, dacă cineva din preajmă avea o problemă '' mergea până în pânzele albe '' și o rezolva. Multe clipe și momente inedite ne-a fost dat să petrecem alături de el și de soție, doamna Adriana Mărăcinescu Dinescu! Am fost în Germania , am colindat țara în lung și-n lat, am mers la simpozioane, ne-a fost alături când am făcut demersuri pentru construcția Mănăstirii Suiești din localitatea natală a Patriarhului JustinianMarina, ne-a susținut în proiectul '' Caravana Culturii '', am realizat emisiuni culturate la televiziuni locale și naționale, a mediatizat evenimentele pe care le organizam, personal m-am bazat de multe ori pe priceperea și bunăvoința sa. Despre zonele pe unde am colindat, despre proiectele pe care le-am inițiat și coordonat împreună, despre oamenii pe care i-am întâlnit și care ne-au rămas prieteni, voi scrie mai pe larg într- un alt articol. Acum se impune să punctăm câteva date biografice preluate de pe internet.... „Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea anunță, cu regret, stingerea din viață a profesorului și omului de cultură, NICOLAE DINESCU, la vârsta de 80 ani.„Nea Nae“, așa cum îi spuneu toți vâlcenii, cu multă simpatie, a fost un om de o vivacitate rară: fotbalist, arbitru divizionar, profesor de educaţie fizică, antrenor de categoria I, arbitru internaţional, ziarist și publicist.Prof. dr. Nicolae Dinescu a jucat fotbal la echipele „Voinţa“ şi „Flamura Roşie“ din Râmnicu Vâlcea, dar şi la „Steagul Roşu” din Bucureşti. A fost antrenor la clubul Chimia Râmnicu Vâlcea şi Lotru Brezoi, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport Vâlcea şi preşedinte al Clubului Chimia (1972-1974), perioadă în care Chimia a câştigat „Cupa României“ şi a promovat în divizia națională. Deasemenea, a fost preşedinte al Societăţii Culturale „Anton Pann”, coordonatorul Facultăţii „Spiru Haret”, director al Academiei Olimpice Române – Filiala Vâlcea, preşedinte al Asociaţiei „Veteranmont România” – Filiala Vâlcea, cetățean de onoare al orașului Horezu, profesor coordonator al facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Spiru Haret” din Râmnicu Vâlcea, preşedinte al Clubului Pensionarilor din Cultură, Învăţământ, Artă, Ştiinţă şi Sport, realizator de emisiuni la TV „Vâlcea 1”, președinte al Filialei Vâlcea a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Dar, mai înainte de toate Nea Nae a fost un mare iubitor al Râmnicului și al oamenilor lui. Va rămâne un model de urmat prin tot ceea ce a realizat în sport și în educația sportivă.Dumnezeu să-l odihnească în pace, întru eternitate!” a transmis dr. Florin Epure, director executiv la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Vâlcea.
Când a fost preşedinte al Societăţii Culturale '' Anton Pann '',  a înfiinţat filiale în multe localităţi vâlcene, realiza  manifestări în comune și sate mai ales cu ocazia sărbătoririi unor personalităţi sau evenimente legate de comemorarea altora. Pentru activitatea sa  deosebită în domeniile sportului, turismului, învăţământului şi ziaristicii a primit titlul de Cetăţean de Onoare. Argint viu, Nea Nae, prieten, tată spiritual, neastrâmpărat, neobosit, un Om printre Oameni - Nicolae Dinescu. Veșnică pomenire , pomenirea lui din neam în neam !

Zenovia Zamfir

 

Atunci, acum și pentru totdeauna

 

                                  Atunci, acum și pentru totdeauna

Despre ospitalitatea românească s-a dus vestea în toată lumea, despre frumusețea portului popular s-au scris numeroase cărți și studii de specialitate, despre generozitatea fraților noștri basarabeni aveam să mă conving pentru prima oară în primăvara anului 2012. Împreună cu jurnalistul Ştefan Nemecsek din Lupeni, județul Hunedoara și domnul scriitor Virgil Cisteianu din Alba Iulia, județul Alba, am onorat invitația fraților de peste Prut de a participa la mai multe evenimente culturale, organizate în capitala țării, la Chișinău și în  localitatea Borogani. Am pornit la drum în luna martie, mai spre sfârșit pentru a sărbători împreună Ziua Unirii Basarabiei cu România – sărbătoare națională de suflet a întregului spațiu românesc. La Borogani, am mers chiar pe data de 27 martie. Când am ajuns în fața Muzeului din localitate și am văzut mai multe persoane de diferite vârste îmbrăcate în costume naționale iar un bărbat împreună cu o femeie ne așteptau cu pâine și sare la intrare mi-au dat lacrimile. Nu credeam că voi trăi vreodată un moment atât de emoționant ! Apoi, în holul instituției, un grup folcloric ne-a întâmpinat cu un spectacol de muzică și dansuri populare. A fost extraordinar ! Prezentarea și lansarea cărților noastre s-a desfășurat într-o atmosferă autentic românească. Prietenia, aceea relație bazată pe gânduri și opiniii asemănătoare, pe clipe de bucurie pentru fericirea celui de lângă tine, este cel mai frumos și sigur sentiment pe care îl poate experimenta o persoană. Prietenie, fraternitate ! Am trecut prin toate stările posibile. La final ne-am bucurat de faimoasele ''plăcinte poale în brâu'', de bucate gustoase și alese. Acele clipe și momente mi-au rămas intipărite în memorie pentru totdeauna. Doamna profesoară Ecaterina Odagiu, organizatoarea acelui eveniment minunat, dimpreună cu colegii și colegele sale ne sunt prieteni și la ora actuală. Am scris frumos unii despre alții, ne felicităm reciproc cu ocazia câte unei reușite. Anul următor a fost rândul nostru să fim gazde. Din relatările prietenilor, am aflat că au fost la fel de impresionați și ne poartă o frumoasă amintire. Plecarea domnului scriitor - jurnaist Ştefan Nemecsek la ceruri, ne-a blocat pentru un timp însă în vara anului 2019, dorul de basarabenii noștri dragi m-a determinat să plec din nou la drum, să trec Prutul de ar fi fost nevoie chiar și înot. În contextul evenimentelor dedicate satului românesc, alături de doamnele: Maria Catană, Ludmila Pătroiu,  Liana Catană, Luciana Danciu, Mihai Bodogan, în prima decadă a lunii august am onorat invitaţia doamnei profesoare Ecaterina Odagiu şi a doamnei primar Elena Savițki din localitatea Borogani, Republica Moldova de a participa la o serie de evenimente culturale care au evocat vatra străbună de ieri şi de astăzi, sub genericul ''Satule vatră frumoasă, dorul mi-e aici acasă''. Schimburile interculturale au debutat cu un cuvânt de salut şi de suflet transmis pe scena amplasată în faţa Muzeului Borogani, apoi au continuat cu un spectacol de muzică populară în interpretarea solistului din Valea Jiului, Mihai Bodogan. A doaua zi în sala Muzeului am lansat cărţile : ''În veşnicia unei clipe'' , ''Im Memoriam -Ştefan Nemecşek'', ''În lacrima iubirii inimile nu plâng niciodată'', pe care le-am publicat împreună cu doamnele :Maria Catană, Cornelia Moţ, Ecaterina Odagiu, Iuliana Radi şi domnul doctor Alin Pavelescu, a revistelor Bibliotecii Judeţene ''Antim Ivireanul'' Vâlcea : ''Vitralii Culturale'', ''Casa Cărţii''. O donaţie de carte din partea Bibliotecii Judeţene şi a unui grup de doamne din Vâlcea, ''Istoria Literatuii Române de la origini şi până în prezent'' scrisă de George Călinescu au întregit clipa de emoţie şi bucurie. În semn de preţuire şi respect, doamna primar Elena Saviţki a premiat membrii delegaţiei cu Diplome. În ultima zi, delegaţia vâlceană a fost primită în vizită de prietenie de doamna primar Angela Creţu din localitatea Tigheci, raionul Leova. Doar cuvinte frumoase şi gânduri alese avem la adresa gazdelor noastre doamnele :Ecaterina Odagiu, Maria Basarab, Maria Velicoglo, tuturor celor prezenţi la evenimentele realizate împreună. Venirea pandemiei a stopat pe moment vizitele reciprocece dar prietenia continuă. În vara anului 2020, am inițiat un proiect on -line intitulat '' Întru iubire, credinţă şi lumină-Cultura și dragostea de aproapele nostru în vremuri de restriște'' . Pe această cale am rugat-o pe doamna profesoară Ecaterina Odagiu să ne transmită un gând iar domnia sa nu a ezitat. <<Prieteni dragi,mă alătur şi eu iniţiativei doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Judeţeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea de a- mi exprima iubirea şi solidaritatea pentru semenii noştri de pretutindeni prin următoarele gânduri.Numai împreună vom reuşi!.Ziua bună prieteni din Petroșani, Vulcan, Vâlcea, Hunedoara, Bucov, Vălenii de Munte, Basarabia și din toată Țara. În aceste clipe grele pentru noi și întreaga planetă este important să ne susținem, să ne amintim de momentele frumoase și emoționante petrecute împreună. Cu ocazia Marii Uniri a Basarbiei cu Țara, eveniment marcat astăzi la data de 27 martie, îmi împărtășesc amintirile cu voi, cei care ne sunteți alături mereu. Uniți pentru vecie.Sub acest generic s-au desfășurat activitățile culturale în cadrul zilei Diasporei din satul Borogani raionul Leova la data de 04-05 august 2019. Am avut prezenţi la acest eveniment mai mulți invitați, dar și oaspeţi din România, judeţul Vâlcea. Grație doamnei Zenovia Zamfir, scriitoare, publicistă, reprezentanta Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul,, din Râmnicu Vâlcea am avut ocazia să organizăm o întâlnire de suflet. Ne-au onorat cu prezența doamnele Lucia Danciu, Maria Catană, Liana Catană, Ludmila Pătroiu împreună cu interpretul de muzică populară Mihai Bodogan din Petroşani. Distinsul artist a încântat publicul cu melodii populare din Ardeal, Oltenia şi Moldova, dar şi a rapsodului neamului nostru, Nicolae Sulac. Oaspeţii din România şi toată asistenţa a fost impresionată de teatralizarea evenimentului petrecut lângă râuleţul Ialpugel. Satul Borogani, în contextul evenimentelor istorice şi a conflictului dintre Imperiul Otoman şi cel Rus între anii 1853-1856 a fost dezbinat în partea Rusiei şi a Moldovei timp de 22 de ani.În anul 1878 judeţele Izmail, Cahul şi Bolgrad au fost retrocedate Imperiului Rus. Pentru borogăneni evenimentul a urmat cu ridicarea hotarului dintre cele două părţi. Evenimentul a continuat a doua zi, la Muzeul de Istorie şi Etnografie, cu o întâlnire emoționantă a delegaţiei din România și angajații din instituțiile de învățământ, localnici și elevi din sat. Scriitoarea Zenovia Zamfir a fascinat auditoriul, vorbind cu multă dăruire despre conținutul cărților sale , ''Monografia comunei Stănești'' și ''Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina''. Cu drag a relatat despre viața și opera Patriarhului Justinian Marina, grija față de localitatea natală Stănești județul Vâlcea, loc sfințit de Bunul Dumnezeu în care s-a născut și scriitoarea Zenovia Zamfir, o adevărată fiică a neamului. Scriitoarea Maria Catană a prezentat lucrarea '' Trecut și prezent în comuna Glăvile '', locul nașterii marelui Mitropolit Bartolomeu Anania. În continuare asistența a ascultat despre impresionantele lăcaşe de cult din Valea Jiului, activitatea Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul,, din Râmnicu Vâlcea și aparițiile scriitoricești din zonă. Am onorat memoria regretatului scriitor şi publicist Ştefan Nemecşec, autorul '' Mineriadei literare '', la care a participat și eleva Elena Jalbă din Borogani. Oaspeţii ne-au oferit în dar o bogată colecţie de carte românească şi Monumentala lucrare a scriitorului George Călinescu,'' Istoria Literaturii române de la origini până în prezent''. O comoară inedită, de la frate la frate. La finele întâlnirii am ascultat piese muzicale, interpretate cu mult dor de interpretul Mihai Bodogan. Evenimentele petrecute la Borogani vor rămâne un reper istoric și cultural despre care se va vorbi în ani .Mulțumim din suflet oaspeților noștri pentru clipele minunate petrecute împreună>>.

Cu mare drag,

Ecaterina Odagiu, profesoară de istorie, director-fondator al Muzeului satului Borogani.

Atunci, acum și pentru totdeauna dragostea frățescă, iubirea de neam și de țară să ne unească !

Clipe frumoase, Oameni minunați, Amintiri prețioase ! Slavă Bunului Dumnezeu pentru aceste daruri !

Zenovia Zamfir

Lumea satului de ieri se păstrează și astăzi la Zătreni

 

Lumea satului, a fost și rămâne o lume de poveste, o lume mirifică. Acolo în sat, unde s-a '' născut veșnicia '' , cum spunea Lucian Blaga, este rădăcina neamului românesc, este locul unde viața e pansament pentru minte , trup și suflet. Izvorul tradițiilor și al obiceiurilor, satul este locul unde oamenii trăiesc în comuniune, se bucură să fie împreună, să se ajute între ei în orice clipă și să înfăptuiască lucruri frumoase de care să se mândrească, să se bucure și pe care să le lase moștenire generațiilor viitoare. În Oltenia de sub munte, satul încă mai poartă amprenta trecutului, mai sunt zone unde datorită Bisericii, viața are un ritm al bucuriei spiritualizate, care se răsfrânge în  datini, întâmplări și trăiri îndeobşte. Iubirea ce întrepătrunde viaţa duhovnicească s-a sălăşluit în viaţa săteanului având mereu alături mila şi iubirea lui Dumnezeu. Printre satele vâlcene, unde tradițiile și obiceiurile se mai păstrează vii, unde vestigiile trecutului sunt bine păstrate într-o casă a lor, în cadrul Muzeului Etnografic, este localitatea Zătreni. Inaugurat în anul 2009, Centrul Cultural de la Zătreni adăpostește pe lângă muzeu și biblioteca publică locală. Se spune că Muzeul Etnografic de la Zătreni deține cea mai impresionantă colecție de la sat de obiecte vechi din județ. Tezaurul cuprinde peste 5.300 de exponate în colecțiile sale, dintre care unele au sute de ani, și a fost adunat grație localnicilor care au donat piesele fericiți să știe că în acest fel vor fi mult mai prețuite, vor avea o viață mai lungă, și vor duce mai departe povestea locului, a oamenilor și a timpurilor demult apuse. În spațile special amenajate întâlnim de la pistoale la vase de lut, de la costume populare la războaie de țesut, de la vârtelnițe, vase de metal sau lemn, la unelte agricole ori gospodărești. Ideea muzeului a aparținut unui învățător - Sergiu Popescu Nil, iar astăzi este dusă mai departe de familia Constantin și Mirela Lițoiu, el primar, ea bibliotecară. Prezent la inaugurare, fostul învățător menționa printre altele: „Sunt aici ca reprezentant al norodului care m-a obligat, prin munca lui, să-i păstrez averea materială și spirituală și să o transmit mai departe generațiilor viitoare. O avere care vorbește despre cultura și civilizația poporului român care a pătimit pe acest pământ”. Mare și frumoasă a fost bucuria mea când am vizitat pentru prima dată Centrul Cultural și am văzut cu câtă pasiune și dăruire se ocupă doamna Lițoiu de păstrarea și conservarea comorilor din vitrine. Mergeam împreună cu Iuliana Radi de la Biblioteca Publică din Bunești la Părintele Iov Pătraşcu, monahul care scrie cu degetele de la piciorul stâng. Zătreni era una dintre cele mai dezvoltate zone de pe Valea Oltețului, fiind prima localitate rurală din Vâlcea cu o școală de meserii, o  fabrică de sobe, vestită în secolul trecut în întreaga țară. Teracota fabricată aici a împodobit sute de conace boierești și chiar castelele de la Peleș și Săvârșin. După Al Doilea Război Mondial, așezarea a fost organizată ca un mic orășel: cu judecătorie, bancă populară, fabrică de teracotă ...Aici se mai păstrează un castel medieval, apărut prin îmbinarea unei cule și a unui conac. Edificiul, deși unitar, apare în lista monumentelor istorice din judeţ cu două numere de cod, unul identificând Cula Zătreanu şi celălalt Conacul Boicescu, pentru a se distinge cele două etape de construire. De ani de zile, comuna Zătreni este condusă de domnul primar Constantin Lițoiu, născut și crescut pe acele melaguri, despre care vorbește cu nostalgie într-un interviu... ”Hmm, copilărie frumoasă, cu vacanțele școlare, cu scalda în apele Oltețului, cu hore și sărbători, cu muncă multă. Așa am fost noi educați de mama, care, pentru noi, înseamna totul. Am fost cuminți sau, mă rog, cât se poate spune despre niște băieți care băteau și mingea, dar mergeam și după lemne la pădure.... ”.  Pe data de , 9 februarie 2023, am revenit în Zătreni cu doamna Ana Maria Cîrstea de la Radio România Actualități și domnul Gaby Henning de la TVR Craiova pentru a filma și a transmite la radio date despre trecutul și prezentul localități vâlcene. Am fost impresionați de colecțiile adunate în timp, de grija pe care o acordă doamna Maria Lițoiu fiecărui obiect, de povestea din spatele construcției muzeului pe care o aflăm de la domnul primar Constantin Lițoiu. Clădirea a aparținut primei școli gimnaziale din mediul rural din Vâlcea.  A fost readusă la strălucirea de altădată în 2017 , la inițiativa domniei sale , cu sprijinul consilierilor locali, printr-o investiție realizată în cadrul Programului de Dezvoltare a Satului Românesc, prin Compania Națională de Investiții (CNI). La final, am mers la Părintele Iov Pătraşcu...'' este un călugăr de la care avem multe de învăţat. Îndură suferinţa strângând din dinţi, aşteptând să capete un moment în care să tragă adânc aer în piept, fără să crâcnească, fără să spună că durerile pe care le duce zi de zi sunt atât de puternice încât, pe oricare dintre noi ne-ar pune la pământ. Zâmbeşte, povesteşte, se bucură când este vizitat, se luptă din răsputeri să le vorbească tuturor celor care îi calcă pragul, deşi fiecare cuvânt pe care îl spune parcă este rupt din întreaga lui fiinţă, necesitând un efort extraordinar”. În drum spre Zătreni, am făcut popas la Biblioteca din Berbești pentru a înmâna doamnei bibliotecare Emilia Gulică un premiu pentru eleva Bîrdac Eva care a participat la concursul „Vâlcea , colț de rai”. Neprețuitele comori pe care le întâlnim în localitatea Zătreni, ne provoacă sentimente diferite,  ne îmbogățesc duhovnicește, făcându‑ne să cugetăm la creația Domnului, la ...''cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, pe care cu înțelepciune le‑ai făcut (Ps. 103, 25)''. Izvoarele, pădurea, frumusețea cerului albastru, liniștea în care trăiau oamenii, atmosfera din lumea satului de ieri se păstrează și astăzi la Zătreni.

Zenovia Zamfir

Pribegind prin lume, dăruind iubire

 

La cumpăna dintre anotimpuri, atunci când pământul începe să se descrețească de la înghețul năprasnic, când firișoarele plăpânde de iarbă se înalță îcrezătoare spre razele soarelui dar încă mai sunt petice de zăpadă pe dealuri și munți, când ziua devine mai lungă și noaptea mai caldă, am pornit din nou la drum, de această dată spre Oradea. Orice călătorie începre cu o rugăciune și Mănăstirea Izbuc este cea mai importantă oază de credință și rugăciune din zona Bihorului.  Dan Ghinea în România Geografică ne spune... '' Mănăstirea Izbuc, care adăposteşte o obşte de călugari, se află “cuibărită” într-o poiană din mijlocul unei păduri de la poalele M-ţilor Codru Moma şi Bihor, pe un loc numit, cu secole în urmă, “La călugări” (fapt care confirmă existenţa unui lăcaş monhal în trecutul îndepărtat), în arealul satului Călugări (numit Ponoarele, în perioada 1 ianuarie 1965 – 20 mai 1996) din comuna Cărpinet, judeţul Bihor, la 10 km Sud de oraşul Vaşcău şi 104 km Sud Est de municipiul Oradea, situate în partea de Vest a României. Mănăstirea Izbuc, aflată în apropierea unui izvor carstic, numit izbuc, a fost întemeiată la propunerea profesorului şi geografului Simion Mehedinţi care, în anul 1924, a cercetat căldarea carstică de la Izbuc, unde se află şi renumitul izvor din satul Călugări. Sugestia savantului Simion Mehedinţi de a înfiinţa o obşte monahală în acest loc a fost îmbrăţişată de către episcopul de Oradea din acel timp, Roman Ciorogariu, care a cerut aprobarea canonică a Sfântului Sinod, astfel încât, la 13 iunie 1928, a început construirea unei biserici şi a chiliilor, terminate în anul 1930. Această mănăstire s-a înfiripat pe locul unui vechi schit, întemeiat în jurul anului 1772 de doi călugări veniţi de la mănăstirea Prislop – schit de care, în perioada 1800-1920 nimeni n-a mai ştiut de existenţa lui. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de episcopul Roman Ciorogariu al Oradei şi construită în anii 1928-1930 prin osârdia arhimandritului Atanasie Popescu, împreună cu obştea monahală, fiind pictată abia în anii 1969-1972 de Nicolae Popa...''. Și cum nimic nu este întâmplător, luni, 27 februarie 2023, la Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea s- a desfășurat acțiunea ''Grija marilor ierarhi vâlceni- Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul pentru persoanele vârstnice''. La evenimentul coordonat de părintele director Radu Rus, am participat alături de doamna Viorica Cherteş - preşedinta Asociaţiei Femeilor Ortodoxe din Episcopia Oradiei şi am prezentat cărțile : "Oameni, Locuri, Istorii" și „Amintiri ale măreției trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile”, realizată împreună cu Maria și Adrian Constantin Catană. Trebuie să spun că acest pelerinaj cultural - religios și social a fost cu frumoase și mari încercări. După ce am fost nevoiți să schimbăm mașina și echipa deoarece colega Maria Petrică a avut un deces în familie, am ajuns cu greu și cu mult efort ( am împins mașina pe coline ), pe o ninsoare ca în povești, la Mănăstirea Izbuc . Slavă Domnului că am fost primiți cu vorbe frumoase, cu bucate și cuvinte alese ! Pe moment am uitat de griji. Împreună cu părintele Agripir am vizitat complexul mănăstiresc iar în biserica nouă ne-am închinat la icoana Maicii Domnului, dând Slavă Domnului pentru bucuria a fi într-un colț de rai, așa am văzut și simțit locul în ciuda întunericului. Am băut apă de la un izvor care se află lângă mănăstire şi care izbucneşte la anumite intervale – izbuc intermitent. Fenomenul carstic este considerat factor de minuni, pe seama lui punându-se vindecări miraculoase. Este cunosct în ţară şi peste hotare, fiind unic în Europa. “Veneau aici bolnavi din toate judeţele din jurul Bihorului, din Cluj, Satu-Mare, Arad, Hunedoara şi mulţi dintre ei s-au întors după aceea spunând că s-au facut bine şi s-au tămăduit. Am văzut oameni schilozi aduşi cu targa sau căruţa, copii purtaţi de părinţi în spate ori alţii abia umblând sprijiniţi în baston. Oamenii veneau 15 km pe jos, de la gara din Vaşcău. Doamne, multe minuni s-or făcut la acest izvor... ”, spunea un localnic , din satul Călugări unui jurnalist. A doua zi, covorul de nea, pomii împodobiți cu zăpadă de un alb imaculat ne-a tăiat răsuflarea. Peisajul era de basm însă noi trebuia să ajungem la Oradea pentru întâlnirea cu tinerii liceeni. Ne bucuram și sufeream în egală măsură. Curentul electric se întrerupsese la la căderile masive de zăpadă pe liniile de înaltă tensiune, semnal la telefon nu era pentru a anunța o eventuală întârziere...Cred Doamne ! Iartă necredinței mele , spuneam în gând. Iar minunile sunt lângă noi. Cu sprijinul părintelui stareț, Arhimandritul Mihail Tărău, cu ajutorul celor care se ocupau de deszăpezire am ajuns în timp util la drumul județean care se afla într-o stare bună de circulațíe și am plecat cu toată viteza spre Oradea. Și când rugăciunea este sinceră și curată, Dumnezeu veghează, iat noi am ajuns la timp pentru manifestarea dedicată marilor ierarhi vâlceni. La Liceul Ortodox am fost întâmpinați cu multă căldură de doamnele din Asociația Femeilor din Oradea , de doamna președintă Viorica Cherteș, de părintele director Radu Rus și părintele director adjunct Dorel Leucea, de cadrele didactite și de elevi. La intrare, te întâmpină cuvintele - Echilibru între minte şi suflet, premisă a reuşitei în viaţă!  Cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă destinsă și prietenească. Pentru momentele frumoase pentrecute, se cuvine să mulțumesc tuturor celor ce s-au ocupat să fim împreună și în comuniune cu Dumnezeu și semenii noștri, tuturor și fiecăruia în parte. Am avut șansa să ofer câteva diplome din partea Ascior Filiala Vâlcea, ca semn a trecerii printr-o '' clipă întru veșnicie''. Am plecat de acolo cu gândul la cuvintele din Sfânta Scripturî...''Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea''... Ioan 15:16-17 VDC. Dar Dumnezeu nu rămâne dator. Că visele devin realitate, mulți dintre noi ne-am convins. După o agapă frățească oferită de doamna Viorica Cherteș, am plecat spre localitatea Voivozi Șimian, locul domniei sale de obârșie. Dorința sa arzătoare de a vedea satul împodobit cu o biserică a devenit realitate. Câtă zbatere se sflă în umbra falnicelor ziduri, numai Viorica și Bunul Dumnezeu știe. O felicit din tot sufletul și mă bucur sincer iar la final împreună cu părintele paroh am înalțat o rugăciune. În drum facem un popas în biserica din localitatea Mihai Viteazul pentru a saluta colegele din zonă și pe doamna notar Livia Bara, pentru a primi o binecuvântare de la părintele paroh. Un moment emoționant am petrecut în casa familiei Corodi Maria și Iosif,  prieteni Vioricăi, care ne-au primit cu inima deschisă și plăcinte românești pe masă. A fost minunat ! Pe înserat am ajuns la Manastirea Sfintei Cruci care a luat ființă în anul 1992, fiind amplasată la aproximativ doi kilometri distanță de orașul Oradea, într-un loc unde înainte de această dată nu exista nici o așezare. În locul sterp specific zonei, se înalță azi, din credință, pentru credincioși, o adevarată comoară a Transilvaniei - un adevărat complex monahal. În doar câțiva ani obștea mănăstirii a sporit impresionant, în fruntea cărora se află  maica stareță, Stavrofora Mina Badila și părintele duhovnic Protosinghel Atanasie Paleu, cei care veghează la respectarea bunelor rânduieli statornicite prin canoanele sfinților părinți. După un somn profund și odihnitor am mers la rugăciune. În biserica frumos împodobită cu odoare alese am înălțat o rugăciune și am mulțumit maicii starețe pentru ospitalitate și bucate alese, chiar de post fiind. Apoi, marți , 28 februarie 2023, la Biblioteca Județeană “Gheorghe Șincai” Bihor, am participat la manifestarea „TALENT ȘI DĂRUIRE”, prezentată de tinerii artiști ai Asociației Down Oradea. La activitatea coordonată de doamna Luminița Moga au participat : doamna Ancuța Florina Șchiop managerul instituției, doamna doctor- scriitor Simiona Mihuțiu și tinerii de la Asociația Down Oradea. Personal am prezentat cartea „Locuirea în iubire, Ilorian Păunoiu'' , am transmis mesajul managerului Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea, conf. univ. dr. Remus Grigorescu și am evidențiat proiectele și programele ce se desfășoară la instituția de cultură vâlceană. ... Despre momentul extrem de emoționat, doamna doctor Simona Mihuțiu, a scris... ''O LECȚIE DE VIAȚĂ, DE DEMNITATE ȘI DE IUBIRE -Uneori uităm să fim fericiți, să ne bucurăm de acele lucruri simple care ne colorează existența. Adesea, dimineața, când zorii zilei își revarsă lumina, uităm să fim mulțumiți că ne mai este oferită încă o zi, iar seara, prea obosiți de ceea ce este în jurul nostru și de noi înșine, nu ne oferim răgazul să mai contemplăm un asfințit. Majoritatea, sănătoși fiind, nu realizăm ce dar incomensurabil ni s-a oferit: sănătatea! Prea orgolioși, ni se pare că noi suntem cei care ducem în spate grijile de zi cu zi, întâmpinând greutăți și obstacole din când în când. Frecvent adoptăm postura de victime sau, dimpotrivă, ne împăunăm cu realizările noastre. Am participat la expoziția tinerilor artiști ai asociației Down Oradea, organizată în parteneriat cu Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai Oradea. Vă îndemn să participați și voi, să vă îndemnați copiii să facă acest lucru. Ce putem învăța aici? În primul rând respectul pentru viață! În al doilea rând afli ce înseamnă demnitatea și iubirea, pentru că părinții acestor copii cu sindrom Down, ca și cei care au copii care suferă de autism, strivesc între pleoape o lacrimă de-a lui Isus, purtându-și cu voință, cu nețărmurită dragoste, o cruce toată viața.Tinerii m-au impresionat prin sensibilitatea și candoarea lor. Ei poartă emoții și sentimente cu frecvențe superioare nouă. ..,'' Cu aceeași sinceritate și emoție , se mărturisește și doamna Luminița Moga...'' Blândețe, gingășie și iubire revărsate asupra noastră din preaplinul sufletelor tinerilor Asociației Down Oradea, la întâlnirea specială ce a avut loc la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor. A fost o bucurie să fim în preajma lor, o binecuvântare a lui Dumnezeu, ce a născut în noi îndemnul biblic: Bucurați-Vă!Am fost alături : tineri, părinți, voluntari, psihopedagogi și invitați, într-o atmosferă aparte. Surpriza a venit din partea distinselor doamne Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, ce ne-a transmis un mesaj de peste Carpați, un mesaj de suflet și credință, speranță și optimism. Și a doamnei doctor Simona Mihuțiu care ne-a încântat sufletele cu delicate poeme recitate din creația proprie.O bucurie și o binecuvântare!'' Slavă Bunului Dumnezeu pentru clipele binecuvântate și oamenii minunați pe care i-am întâlnit în acele zile de neuitat!.

Zenovia Zamfir

 

 

Peste suflet ninge în volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud” de Ionuț Țene

 Suferința este o taină care ne unește cu Domnul Iisus Hristos,  în viața noastră are rol de curățare, de purificare, pentru a fi aflați vrednici de Împărăția lui Dumnezeu. „Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului” (Părintele Arsenie Boca). De curând mi-a fost recomandat volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud” de Ionuț Țene. Lucrarea descrie foarte bine suferința celor ce au patimit în temnițele comuniste, ca mai apoi să devină ''Sfinții închisorilor''. Pr. Roman Braga, ne spune: …''Suferința face bine nu numai creștinului, ci oricui, pentru că dacă nu suferi, nu înțelegi nimic. Suferința este o experiență bună. Chiar și în Scriptură scrie că suferința est e semnul că Dumnezeu te iubește. În Epistola către Evrei, la capitolul 12, Apostolul Pavel spune că dacă nu suferim, nu suntem copiii lui Dumnezeu… Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește. Dacă nu suferim, nu suntem fii ai lui Dumnezeu. După ce trăiești suferința, înțelegi mai bine lucrurile de pe lumea asta, mai adânc decât cei care nu au trăit vreo suferință''. Mărturisesc că la început am fost puțin speriată deoarece titlul te trimite clar cu gândul la cercetare, documentare, la o lecție de istorie. Autorul, a moștenit de la părinți dragostea pentru cultură, setea de cunoaștere, pasiunea pentru știință și istorie, este absolvent al Facultăți de Istorie a Universităţii „Babes-Bolyai”, licenţiat în 1995 1995, cu teza de licenţă „Manifestaţii studenţeşti anticomuniste, la  Cluj, în 1946”, coordonator prof. univ. dr. Marcel Stirban. Pasiunea pentru istorie l- a determinat să studieze și să publice această carte despre martirii, mucenicii și mărturisitorii creștini din perioada comunistă. În inchisoarea de la Aiud s- au jertfit pentru credință și libertate mii de detinuți, printre aceștia se remarcă: fizicianul Gheorghe Manu, Daniil Sandu Tudor, Constantin Gane, Florea Mureșan, Ilarion Felea sau Gheorghe Jimboiu, rugătorul inimii. Pe lâgă ei decoperim preoți de mare valoare: Valeriu Gafencu, Sofian Boghiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Ioan Ianolide, Costache Oprișan, Nicolae Purcărea, George Manu, Iustin Pârvu sau Ilie Lăcătușu care au înțeles rolul lor de mărturisitori și răscumpărători ai neamului românesc în perioada iadului comunist. …''Aiud și Gherla erau fabrici de martiri în cel mai literal sens al cuvantului. Noi eram martori ai degradării propriului trup. De la un anumit stadiu nu mai eram în stare să simțim nimic – era ca o paceadâncă. Puteai să simți numai coloana vertebrală. Singurul mijloc de subzistență a trupului era rezistența mușchilor. Depășirea acestui  stadiu ne făcea să așteptăm și să ne pregătim de moarte: a trăi permanent cu această realitate și având-o mereu în fața ochilor a fost un lucru înspăimântător. (Ne vorbește Părintele Justin, vol. I, Fundatia  Justin Parvu, Petru Voda) '' .Autorul descrie  cu acuratețe ororile pe care le au trăit deținuți în temnițele comuniste chiar de la cei ce au supraviețuit. Dovezile clare demonstrează cruzimea celor care s- au comportat ca niște monștri, nu ca ființe umane…''  Apoi, i-au dezbrăcat până la pielea goală, zvârlindu-i grămadă în bezna din Celula Neagră; căci, fără nici o lumină, întunericul din Celula Neagră era absolut. Parcă uitați, acolo au stat, între urină și fecale, trei zile și trei nopți. Nemâncați, în frig, în umezeală. N-aveau nici scaune, nici masă, nici vreun pat. Alergau toți prin murdărie, de la un colț la altul, spre a se încălzi și spre a nu lăsa trupurile să se prăbușească.'' 

Ionut Țene surprinde însă și spiritul de solidaritate, iubirea de aproapele ce se creează între cei ce suferă împreună, preoți, mireni, oameni de cultură, dorința de a ajuta, de a preluara povara de la cei mai bătrâni și bolnavi și a suferi în locul lor, bucuria de a sărbători creștinește, în armonie și în comuniune cu semenii și cu Bunul Dumnezeu... Tradițiile și obiceiurile de iarnă sunt frumos redate de poetul Radu Gyr in colindul compus chiar în acele vremuri de cumplită suferință și care a fost recitat de toți deținuții:

A venit și-aici Crăciunul

Să ne mângâie surghiunul.

Cade alba nea

Peste viața mea.

Peste suflet ninge.

Cade alba nea

Peste viața mea

Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele

Peste lacrimile mele.

Dumnezeu de sus

În inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele.

Dumnezeu de sus

În inimi ne-a pus

Pâlpâiri de stele… (Colind)

Printre martiri acelor timpuri mulți dintre ei sunt vâlceni și poate din dragoste pentru meleagurile vâlcene de unde își au obârșia părinți săi, poate din solidaritate, autorul ne descrie la pag.63… Cum a biruit Pr. Dumitru Bălașa, prin credință, reeducarea de la Aiud. Întâlnim deasemenea mărturii tulburătoare despre : Mircea Vulcănescu,Vasile Voiculescu,  Petre Pandrea, Radu Gyr, Valeriu Anania, Petre Tuțea, Dumitru Stăniloaie și mulți alți oameni de valoare. Despre metodele inumane folosite în închisorile comuniste am citit pentru prima dată în cartea '' Memorii'' a ierarhului vâlcean, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. Un capitol aparte îl ocupă ..

''Minunile de la Aiud! Rugăciunile sfinților din „Râpa Robilor” se înalță până la Cer.

„Fericiți cei prigoniți pentru dreptate” stă scris pe frontispiciul Aiudului. Fericirile lui Hristos transmise pe Muntele Măslinilor, la Aiud își găsesc confirmarea lăuntrică pentru fiecare pelerin

sau credincios poposit. În 1992 aici s-a ridicat un monument, iar în septembrie 2004, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, a dat binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu să înfiinţeze un schit cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în care să fie pomeniţi toţi martirii neamului românesc.

Scriitorul Claudiu Târziu a cercetat minunile de la Aiud. El le-a surprins catehetic într-un eseu de referință.'' Puține închisori comuniste au exersat arta fizică a torturii așa cum s-a întâmplat la Aiud. Au murit sub chin mii de oameni, aruncați apoi, precum câinii, la margini de drum. Dar Dumnezeu a vrut altfel! Osemintele martirilor au fost transformate în moaște sfinte, făcătoare de mari minuni. Zeci de mănăstiri din țară și de la Muntele Athos au luat părticele din rămășitele foștilor deținuți politici de la Aiud, care astăzi vindecă boli incurabile și izvorăsc mir. Moartea și suferință au fost transformate în nădejde și în viață. Parcă le-au crescut genunchii din pardoseală. Una lângă altă, dinaintea iconostasului, două statui ale ultimei speranțe, murmurând neîncetat rugăciuni….''  Părintele Iustin Pârvu spunea: „Aiudul este cel mai sfânt loc al românilor”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul Ro-mâniei a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9martie ca Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici. În acel an s-au organizat numeroase simpozioane, conferințe, manifestări cultural - religioase care au readus în actualitate, și spre cunoașterea și înțelegerea tinerilor, aceea pagină de istorie, de tristă amintire care a zguduit din temelii Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Justinian Marina, vâlcean de origine, s-a luptat din răsputeri să-și salveze ''turma de la pieire''. Se știe că la 28 octombrie 1959 autorităţile comuniste au emis decretul 410, realizat în baza unui raport al ministrului de interne Alexandru Drăghici, decret care ordona desfiinţarea a mai mult de două treimi din totalitatea mănăstirilor. Aplicat direct de Securitate, fără concursul Patriarhiei, Decretul a dus la închiderea unor mănăstiri şi la alungarea a mai mult de jumătate din călugări. Decretul a putut fi însă aplicat doar parţial datorită împotrivirii patriarhului şi spiritului de solidaritate al mărturisitorilor credinţei din lăcaşurile monahiceşti, care în felul acesta au salvat continuitatea şi demnitatea Bisericii. Mi-a fost dat ca în toamna anului 2010, la Techirghiol să-l întâlnesc pe părintele Arsenie Papacioc care mi-a spus următoarele cuvinte, pentru care dau mărturie ...'' Patriarhul Justinian Marina a fost cel mai tânăr, cel mai longeviv și hărăzit de Bunul Dumnezeu să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române în acele vremuri tulburi ''.  Volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud”, este o carte pe care o citești pe nerăsuflate fiind captivantă și bine argumentată. Slavă Domnului pentru marii noștri înaintași, bucurie pentru tinerii și talentați scriitori precum Ionuț Țene.

Zenovia Zamfir