La cumpăna dintre
anotimpuri, atunci când pământul începe să se descrețească de la înghețul
năprasnic, când firișoarele plăpânde de iarbă se înalță îcrezătoare spre razele
soarelui dar încă mai sunt petice de zăpadă pe dealuri și munți, când ziua
devine mai lungă și noaptea mai caldă, am pornit din nou la drum, de această
dată spre Oradea. Orice călătorie începre cu o rugăciune și Mănăstirea Izbuc
este cea mai importantă oază de credință și rugăciune din zona Bihorului. Dan Ghinea în România Geografică ne spune...
'' Mănăstirea Izbuc, care adăposteşte o obşte de călugari, se află “cuibărită”
într-o poiană din mijlocul unei păduri de la poalele M-ţilor Codru Moma şi
Bihor, pe un loc numit, cu secole în urmă, “La călugări” (fapt care confirmă
existenţa unui lăcaş monhal în trecutul îndepărtat), în arealul satului
Călugări (numit Ponoarele, în perioada 1 ianuarie 1965 – 20 mai 1996)
din comuna Cărpinet,
judeţul Bihor,
la 10 km Sud de oraşul Vaşcău
şi 104 km Sud Est de municipiul Oradea, situate în partea de Vest a României.
Mănăstirea Izbuc, aflată în apropierea unui izvor carstic, numit izbuc,
a fost întemeiată la propunerea profesorului şi geografului Simion Mehedinţi
care, în anul 1924, a cercetat căldarea carstică de la Izbuc, unde se află şi
renumitul izvor din satul Călugări. Sugestia savantului Simion Mehedinţi de a
înfiinţa o obşte monahală în acest loc a fost îmbrăţişată de către episcopul de
Oradea din acel timp, Roman Ciorogariu, care a cerut aprobarea canonică a Sfântului
Sinod, astfel încât, la 13 iunie 1928, a început construirea unei biserici şi a
chiliilor, terminate în anul 1930. Această mănăstire s-a înfiripat pe locul
unui vechi schit, întemeiat în jurul anului 1772 de doi călugări veniţi de la
mănăstirea Prislop – schit de care, în perioada 1800-1920 nimeni n-a mai ştiut
de existenţa lui. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul “Adormirea Maicii
Domnului” a fost ctitorită de episcopul Roman Ciorogariu al Oradei şi
construită în anii 1928-1930 prin osârdia arhimandritului Atanasie Popescu,
împreună cu obştea monahală, fiind pictată abia în anii 1969-1972 de Nicolae
Popa...''. Și cum nimic nu este întâmplător, luni, 27
februarie 2023, la Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea s- a
desfășurat acțiunea ''Grija marilor ierarhi vâlceni- Justinian Patriarhul și
Bartolomeu Mitropolitul pentru persoanele vârstnice''. La evenimentul coordonat
de părintele director Radu Rus, am participat alături de doamna Viorica Cherteş
- preşedinta Asociaţiei Femeilor Ortodoxe din Episcopia Oradiei şi am prezentat
cărțile : "Oameni, Locuri, Istorii" și „Amintiri ale măreției
trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile”, realizată împreună cu Maria și
Adrian Constantin Catană. Trebuie să spun că acest pelerinaj cultural -
religios și social a fost cu frumoase și mari încercări. După ce am fost
nevoiți să schimbăm mașina și echipa deoarece colega Maria Petrică a avut un
deces în familie, am ajuns cu greu și cu mult efort ( am împins mașina pe
coline ), pe o ninsoare ca în povești, la Mănăstirea Izbuc . Slavă Domnului că
am fost primiți cu vorbe frumoase, cu bucate și cuvinte alese ! Pe moment am
uitat de griji. Împreună cu părintele Agripir am vizitat complexul mănăstiresc
iar în biserica nouă ne-am închinat la icoana Maicii Domnului, dând Slavă
Domnului pentru bucuria a fi într-un colț de rai, așa am văzut și simțit locul
în ciuda întunericului. Am băut apă de la un izvor care se află lângă
mănăstire şi care izbucneşte la anumite intervale – izbuc intermitent.
Fenomenul carstic este considerat factor de minuni, pe seama lui punându-se
vindecări miraculoase. Este cunosct în ţară şi peste hotare, fiind unic în
Europa. “Veneau aici bolnavi din toate judeţele din jurul Bihorului, din Cluj,
Satu-Mare, Arad, Hunedoara şi mulţi dintre ei s-au întors după aceea spunând că
s-au facut bine şi s-au tămăduit. Am văzut oameni schilozi aduşi cu targa sau
căruţa, copii purtaţi de părinţi în spate ori alţii abia umblând sprijiniţi în
baston. Oamenii veneau 15 km pe jos, de la gara din Vaşcău. Doamne, multe
minuni s-or făcut la acest izvor... ”, spunea un localnic , din satul Călugări
unui jurnalist. A doua zi, covorul de nea, pomii împodobiți cu zăpadă de un alb
imaculat ne-a tăiat răsuflarea. Peisajul era de basm însă noi trebuia să
ajungem la Oradea pentru întâlnirea cu tinerii liceeni. Ne bucuram și sufeream
în egală măsură. Curentul electric se întrerupsese la la căderile masive de
zăpadă pe liniile de înaltă tensiune, semnal la telefon nu era pentru a anunța
o eventuală întârziere...Cred Doamne ! Iartă necredinței mele , spuneam în
gând. Iar minunile sunt lângă noi. Cu sprijinul părintelui stareț, Arhimandritul
Mihail Tărău, cu ajutorul celor care se ocupau de deszăpezire am ajuns în timp
util la drumul județean care se afla într-o stare bună de circulațíe și am
plecat cu toată viteza spre Oradea. Și când rugăciunea este sinceră și curată,
Dumnezeu veghează, iat noi am ajuns la timp pentru manifestarea dedicată
marilor ierarhi vâlceni. La Liceul Ortodox am fost întâmpinați cu multă căldură
de doamnele din Asociația Femeilor din Oradea , de doamna președintă Viorica
Cherteș, de părintele director Radu Rus și părintele director adjunct Dorel
Leucea, de cadrele didactite și de elevi. La intrare, te întâmpină cuvintele - Echilibru
între minte şi suflet, premisă a reuşitei în viaţă! Cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte
Sofronie, Episcopul Oradiei, evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă
destinsă și prietenească. Pentru momentele frumoase pentrecute, se cuvine să
mulțumesc tuturor celor ce s-au ocupat să fim împreună și în comuniune cu
Dumnezeu și semenii noștri, tuturor și fiecăruia în parte. Am avut șansa să
ofer câteva diplome din partea Ascior Filiala Vâlcea, ca semn a trecerii printr-o
'' clipă întru veșnicie''. Am plecat de acolo cu gândul la cuvintele din Sfânta
Scripturî...''Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit
să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice
veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea''... Ioan 15:16-17 VDC. Dar
Dumnezeu nu rămâne dator. Că visele devin realitate, mulți dintre noi ne-am
convins. După o agapă frățească oferită de doamna Viorica Cherteș, am plecat
spre localitatea Voivozi Șimian, locul domniei sale de obârșie. Dorința sa
arzătoare de a vedea satul împodobit cu o biserică a devenit realitate. Câtă
zbatere se sflă în umbra falnicelor ziduri, numai Viorica și Bunul Dumnezeu
știe. O felicit din tot sufletul și mă bucur sincer iar la final împreună cu
părintele paroh am înalțat o rugăciune. În drum facem un popas în biserica din
localitatea Mihai Viteazul pentru a saluta colegele din zonă și pe doamna notar
Livia Bara, pentru a primi o binecuvântare de la părintele paroh. Un moment
emoționant am petrecut în casa familiei Corodi Maria și Iosif, prieteni Vioricăi, care ne-au primit cu inima
deschisă și plăcinte românești pe masă. A fost minunat ! Pe înserat am ajuns la
Manastirea Sfintei Cruci care a luat ființă în anul 1992, fiind amplasată la
aproximativ doi kilometri distanță de orașul Oradea, într-un loc unde înainte
de această dată nu exista nici o așezare. În locul sterp specific zonei, se înalță
azi, din credință, pentru credincioși, o adevarată comoară a Transilvaniei - un
adevărat complex monahal. În doar câțiva ani obștea mănăstirii a sporit
impresionant, în fruntea cărora se află maica stareță, Stavrofora Mina Badila și părintele
duhovnic Protosinghel Atanasie Paleu, cei care veghează la respectarea bunelor
rânduieli statornicite prin canoanele sfinților părinți. După un somn profund
și odihnitor am mers la rugăciune. În biserica frumos împodobită cu odoare
alese am înălțat o rugăciune și am mulțumit maicii starețe pentru ospitalitate
și bucate alese, chiar de post fiind. Apoi, marți , 28
februarie 2023, la Biblioteca Județeană “Gheorghe Șincai” Bihor, am participat
la manifestarea „TALENT ȘI DĂRUIRE”, prezentată de tinerii artiști ai
Asociației Down Oradea. La activitatea coordonată de doamna Luminița Moga au
participat : doamna Ancuța Florina Șchiop managerul instituției, doamna doctor-
scriitor Simiona Mihuțiu și tinerii de la Asociația Down Oradea. Personal am prezentat
cartea „Locuirea în iubire, Ilorian Păunoiu'' , am transmis mesajul managerului
Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea, conf. univ. dr. Remus Grigorescu
și am evidențiat proiectele și programele ce se desfășoară la instituția de
cultură vâlceană. ... Despre momentul extrem de
emoționat, doamna doctor Simona Mihuțiu, a scris... ''O LECȚIE DE
VIAȚĂ, DE DEMNITATE ȘI DE IUBIRE -Uneori uităm să fim fericiți, să ne bucurăm
de acele lucruri simple care ne colorează existența. Adesea, dimineața, când
zorii zilei își revarsă lumina, uităm să fim mulțumiți că ne mai este oferită
încă o zi, iar seara, prea obosiți de ceea ce este în jurul nostru și de noi
înșine, nu ne oferim răgazul să mai contemplăm un asfințit. Majoritatea,
sănătoși fiind, nu realizăm ce dar incomensurabil ni s-a oferit: sănătatea!
Prea orgolioși, ni se pare că noi suntem cei care ducem în spate grijile de zi
cu zi, întâmpinând greutăți și obstacole din când în când. Frecvent adoptăm
postura de victime sau, dimpotrivă, ne împăunăm cu realizările noastre. Am
participat la expoziția tinerilor artiști ai asociației Down Oradea, organizată
în parteneriat cu Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai Oradea. Vă îndemn să
participați și voi, să vă îndemnați copiii să facă acest lucru. Ce putem învăța
aici? În primul rând respectul pentru viață! În al doilea rând afli ce înseamnă
demnitatea și iubirea, pentru că părinții acestor copii cu sindrom Down, ca și
cei care au copii care suferă de autism, strivesc între pleoape o lacrimă de-a
lui Isus, purtându-și cu voință, cu nețărmurită dragoste, o cruce toată
viața.Tinerii m-au impresionat prin sensibilitatea și candoarea lor. Ei poartă
emoții și sentimente cu frecvențe superioare nouă. ..,'' Cu aceeași sinceritate
și emoție , se mărturisește și doamna Luminița Moga...'' Blândețe,
gingășie și iubire revărsate asupra noastră din preaplinul sufletelor tinerilor
Asociației Down Oradea, la întâlnirea specială ce a avut loc la Biblioteca
Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor. A fost o bucurie să fim în preajma lor, o
binecuvântare a lui Dumnezeu, ce a născut în noi îndemnul biblic:
Bucurați-Vă!Am fost alături
Zenovia
Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu