Suferința este o taină care ne unește cu Domnul Iisus Hristos, în viața noastră are rol de curățare, de purificare, pentru a fi aflați vrednici de Împărăția lui Dumnezeu. „Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului” (Părintele Arsenie Boca). De curând mi-a fost recomandat volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud” de Ionuț Țene. Lucrarea descrie foarte bine suferința celor ce au patimit în temnițele comuniste, ca mai apoi să devină ''Sfinții închisorilor''. Pr. Roman Braga, ne spune: …''Suferința face bine nu numai creștinului, ci oricui, pentru că dacă nu suferi, nu înțelegi nimic. Suferința este o experiență bună. Chiar și în Scriptură scrie că suferința est e semnul că Dumnezeu te iubește. În Epistola către Evrei, la capitolul 12, Apostolul Pavel spune că dacă nu suferim, nu suntem copiii lui Dumnezeu… Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește. Dacă nu suferim, nu suntem fii ai lui Dumnezeu. După ce trăiești suferința, înțelegi mai bine lucrurile de pe lumea asta, mai adânc decât cei care nu au trăit vreo suferință''. Mărturisesc că la început am fost puțin speriată deoarece titlul te trimite clar cu gândul la cercetare, documentare, la o lecție de istorie. Autorul, a moștenit de la părinți dragostea pentru cultură, setea de cunoaștere, pasiunea pentru știință și istorie, este absolvent al Facultăți de Istorie a Universităţii „Babes-Bolyai”, licenţiat în 1995 1995, cu teza de licenţă „Manifestaţii studenţeşti anticomuniste, la Cluj, în 1946”, coordonator prof. univ. dr. Marcel Stirban. Pasiunea pentru istorie l- a determinat să studieze și să publice această carte despre martirii, mucenicii și mărturisitorii creștini din perioada comunistă. În inchisoarea de la Aiud s- au jertfit pentru credință și libertate mii de detinuți, printre aceștia se remarcă: fizicianul Gheorghe Manu, Daniil Sandu Tudor, Constantin Gane, Florea Mureșan, Ilarion Felea sau Gheorghe Jimboiu, rugătorul inimii. Pe lâgă ei decoperim preoți de mare valoare: Valeriu Gafencu, Sofian Boghiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Ioan Ianolide, Costache Oprișan, Nicolae Purcărea, George Manu, Iustin Pârvu sau Ilie Lăcătușu care au înțeles rolul lor de mărturisitori și răscumpărători ai neamului românesc în perioada iadului comunist. …''Aiud și Gherla erau fabrici de martiri în cel mai literal sens al cuvantului. Noi eram martori ai degradării propriului trup. De la un anumit stadiu nu mai eram în stare să simțim nimic – era ca o paceadâncă. Puteai să simți numai coloana vertebrală. Singurul mijloc de subzistență a trupului era rezistența mușchilor. Depășirea acestui stadiu ne făcea să așteptăm și să ne pregătim de moarte: a trăi permanent cu această realitate și având-o mereu în fața ochilor a fost un lucru înspăimântător. (Ne vorbește Părintele Justin, vol. I, Fundatia Justin Parvu, Petru Voda) '' .Autorul descrie cu acuratețe ororile pe care le au trăit deținuți în temnițele comuniste chiar de la cei ce au supraviețuit. Dovezile clare demonstrează cruzimea celor care s- au comportat ca niște monștri, nu ca ființe umane…'' Apoi, i-au dezbrăcat până la pielea goală, zvârlindu-i grămadă în bezna din Celula Neagră; căci, fără nici o lumină, întunericul din Celula Neagră era absolut. Parcă uitați, acolo au stat, între urină și fecale, trei zile și trei nopți. Nemâncați, în frig, în umezeală. N-aveau nici scaune, nici masă, nici vreun pat. Alergau toți prin murdărie, de la un colț la altul, spre a se încălzi și spre a nu lăsa trupurile să se prăbușească.''
Ionut
Țene surprinde însă și spiritul de solidaritate, iubirea de aproapele ce se
creează între cei ce suferă împreună, preoți, mireni, oameni de cultură, dorința
de a ajuta, de a preluara povara de la cei mai bătrâni și bolnavi și a suferi
în locul lor, bucuria de a sărbători creștinește, în armonie și în comuniune cu
semenii și cu Bunul Dumnezeu... Tradițiile și obiceiurile de iarnă sunt frumos
redate de poetul Radu Gyr in colindul compus chiar în acele vremuri de cumplită
suferință și care a fost recitat de toți deținuții:
A venit și-aici
Crăciunul
Să ne mângâie
surghiunul.
Cade alba nea
Peste viața mea.
Peste suflet
ninge.
Cade alba nea
Peste viața mea
Care-aici se
stinge.
Tremură albastre
stele
Peste lacrimile
mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a
pus
Numai lacrimi
grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a
pus
Pâlpâiri de
stele… (Colind)
Printre martiri
acelor timpuri mulți dintre ei sunt vâlceni și poate din dragoste pentru
meleagurile vâlcene de unde își au obârșia părinți săi, poate din solidaritate,
autorul ne descrie la pag.63… Cum a
biruit Pr. Dumitru Bălașa, prin credință, reeducarea de la Aiud. Întâlnim
deasemenea mărturii tulburătoare despre : Mircea Vulcănescu,Vasile Voiculescu, Petre Pandrea, Radu Gyr, Valeriu Anania, Petre
Tuțea, Dumitru Stăniloaie și mulți alți oameni de valoare. Despre metodele
inumane folosite în închisorile comuniste am citit pentru prima dată în
cartea '' Memorii'' a ierarhului vâlcean, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu
Anania. Un capitol aparte îl ocupă ..
''Minunile de la Aiud! Rugăciunile sfinților din „Râpa Robilor” se înalță
până la Cer.
„Fericiți cei
prigoniți pentru dreptate” stă scris pe frontispiciul Aiudului. Fericirile lui
Hristos transmise pe Muntele Măslinilor, la Aiud își găsesc confirmarea
lăuntrică pentru fiecare pelerin
sau credincios
poposit. În 1992 aici s-a ridicat un monument,
iar în septembrie 2004, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe atunci
arhiepiscop de Alba Iulia, a dat binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu să
înfiinţeze un schit cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în care să fie
pomeniţi toţi martirii neamului românesc.
Scriitorul Claudiu Târziu a cercetat
minunile de la Aiud. El le-a surprins catehetic într-un eseu de referință.'' Puține închisori comuniste au exersat arta
fizică a torturii așa cum s-a întâmplat la Aiud. Au murit sub chin mii de
oameni, aruncați apoi, precum câinii, la margini de drum. Dar Dumnezeu a vrut
altfel! Osemintele martirilor au fost transformate în moaște sfinte, făcătoare
de mari minuni. Zeci de mănăstiri din țară și de la Muntele Athos au luat
părticele din rămășitele foștilor deținuți politici de la Aiud, care astăzi
vindecă boli incurabile și izvorăsc mir. Moartea și suferință au fost
transformate în nădejde și în viață. Parcă le-au crescut genunchii din
pardoseală. Una lângă altă, dinaintea iconostasului, două statui ale ultimei
speranțe, murmurând neîncetat rugăciuni….'' Părintele Iustin Pârvu spunea: „Aiudul este
cel mai sfânt loc al românilor”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian și al
apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul Ro-mâniei a
adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9martie ca Ziua
Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, publicată în
Monitorul Oficial partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de
pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9
martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici. În acel an s-au
organizat numeroase simpozioane, conferințe, manifestări cultural - religioase
care au readus în actualitate, și spre cunoașterea și înțelegerea tinerilor, aceea
pagină de istorie, de tristă amintire care a zguduit din temelii Biserica
Ortodoxă Română. Patriarhul Justinian Marina, vâlcean de origine, s-a luptat
din răsputeri să-și salveze ''turma de la pieire''. Se știe că la 28 octombrie 1959 autorităţile comuniste au emis decretul 410, realizat
în baza unui raport al ministrului de interne Alexandru Drăghici, decret care
ordona desfiinţarea a mai mult de două treimi din totalitatea mănăstirilor.
Aplicat direct de Securitate, fără concursul Patriarhiei, Decretul a dus la
închiderea unor mănăstiri şi la alungarea a mai mult de jumătate din călugări. Decretul
a putut fi însă aplicat doar parţial datorită împotrivirii patriarhului şi
spiritului de solidaritate al mărturisitorilor credinţei din lăcaşurile
monahiceşti, care în felul acesta au salvat continuitatea şi demnitatea
Bisericii. Mi-a fost dat ca în toamna anului 2010, la Techirghiol să-l
întâlnesc pe părintele Arsenie Papacioc care mi-a spus următoarele cuvinte,
pentru care dau mărturie ...'' Patriarhul Justinian Marina a fost cel mai
tânăr, cel mai longeviv și hărăzit de Bunul Dumnezeu să conducă destinele
Bisericii Ortodoxe Române în acele vremuri tulburi ''. Volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea
de la Aiud”, este o carte pe care o citești pe nerăsuflate fiind captivantă și
bine argumentată. Slavă Domnului pentru marii noștri înaintași, bucurie pentru
tinerii și talentați scriitori precum Ionuț Țene.
Zenovia Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu