Adina Enăchescu – Seve aprinse în cuvânt

 

Adina Enăchescu – Seve aprinse în cuvânt

 

 

Născută pe meleaguri vâlcene , considerată „ poet , haijin, dramaturg, prozator , publicist, diplomat universitar în matematică (Sabin Bodea în dialog cu Adina Enăchescu , pag.50 )” , Adina Enăchescu a moştenit de la părinţii săi , învăţători Elena şi Alexandru , dragostea pentru frumos , tradiţie , artă şi cultură. După absolvirea Facultăţi de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti , unde l-a avut ca profesor şi mentor pe renumitul academician Gheorghe Moisil, s-a întors pe meleagurile natale. Cu pasiune şi pricepere a îndrumat generaţi de elevi vâlceni spre tainele matematicii.

Debutează în anul 1997 cu volumul „ Cântecele noastre '' , semnat împreună cu tatăl său Alexandru Enăchescu. Pornită pe drumul scrisului la o vârstă matură , doamna Adina a demonstrat în scurt timp talentul şi energia creatoare. Pe doamna Adina Enăchescu am întâlnit-o cu ani în urmă. M-a impresionat prin sinceritate , bunătate şi o dorinţă arzătoare de a scrie . „ Adina Enachescu si poeziile sale sunt doua realitati care se completeze una pe alta''.

„...Este o poetă profesionistă...valoroasă în tot ceea ce scrie , în general , şi în amănunt,”  spune domnul Marcel Crihană.

Membră a numeroase asociaţii şi societăţi culturale din Vâlcea şi din ţară , participantă şi câştigătoare a mai multor concursuri literare , domnia sa a demonstrat că niciodată nu este prea târziu să- ţi urmezi visul .

Cu un avânt greu de stăvilit a publicat poezie , proză iar în ultima perioadă haiku. Cărţile sale s- au bucurat de aprecerile multor personalităţi .

„ Adina Enăchescu introduce în literatura română o nouă specie literară – poezia în pilule , precum se poate vedea în următoarele două poeme:

amurg discret                           flori de gheţă

cânt Sonata în Verde                pe geamul casei-

frunze pe balcon                      unde-s marile ninsori?

 

(“Poezie în forme fixe” , Dacia literară , iulie 2008)

Acad.Constantin Ciopraga”

În anul 2011, domnul Doru Tismăneanu, spunea...„ Drumul Tainic al Poeziei – Destinul literar al Adinei Al.Enăchescu este paradoxal...Devotată trup şi suflet profesiei , pe care a practicat-o cu pasiune  câteva zeci de ani în oraşul natal , Râmnicu Vâlcea , doamna Adina Enăchescu a amânat pe mai târziu exerciţiul plin de frumuseţe , dar marcat şi de inerente greutăţi , al scrisului. A aşteptat vremi mai bune pentru litere , care iată , în cazul domniei sale , se pare , au venit.” Domnul George Ursa , preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti , o prezintă astfel:,, ...doamna Adina Enăchescu s-a aruncat spre amurgul vieţii în literatură cu un avânt greu de stăvilit. Nu-i lipseşte talentul , este şi un spirit liric , încrezătoare în sine şi în menirea de a scrie versuri , proză...” . În revista '' Viața de pretutindeni '', referitor la volumul „Din nou acasă“, domnul Petruș Andrei,scria... poeta-matematician scrie o poezie armonioasă, de factură clasică, având un larg registru de inspirație. Opera Adinei Enăchescu a adăugat noi pagini la monografia coșbuciană a satului românesc, cel de la sfârșitul mileniului al doilea și începutul noului mileniu. Poezia sa elogiază iubirea față de Țară, față de credință, față de creația populară, față de întreg tezaurul material și spiritual al românilor. În lirica erotică, poeta este romantică, dragostea ei fiind „până la moarte și chiar dincolo de ea“...Grădina Adinei Enăchescu este multicoloră, în ea înălțându-se spre lumină numeroase flori…de stil: epitetul, comparația proaspătă, metafora subtilă'''...   Într-un interviu acordat jurnaliștilor vâlceni, doamna profesoară se mărturisea... „Mie de mică mi-a plăcut să scriu şi să citesc. Tatăl meu era scriitor şi jurnalist, iar prin anii 50 - 60 publica în ziarele centrale editoriale. Mă lua pe lângă el atunci când scria, iar eu încercam să îl imit. Din cauza viziunilor sale ce nu se încadrau în linia partidului de la conducere a avut mari probleme cu Securitatea, aproape un an fiind închis în beciurile miliţiei. Din această cauză nu am reuşit să fac Filosofia, unde îţi trebuia un dosar curat. La Matematică am intrat de nevoie".Premiile nu au întârziat să apară, scriitoarea fiind o „abonată", a concursurilor naţionale şi, mai nou, internaţionale de versuri şi eseu. „De haiku m-am apucat din întâmplare. Eram la un cenaclu în Bucureşti când unii din colegii mei veniseră cu nişte versuri ce mi se păreau ciudate, dar în acelaşi timp plăcute. M-am documentat şi am decoperit această formă de poezie japoneză", spunea profesoara.

 Îmi amintesc cu drag de perioda când mergeam împreună la şedinţele şi lansările de cartea ale colegilor scriitori din Vâlcea şi din ţară. Fie ploaie , fie vânt , dânsa alături de Laura Vega '' nu pregeta”, cum se spune în popor. Prietenia cu Laura Vega era una interesantă, știu că împreună au organizat o deplasare la frații noștri din Basarabia și au dus foarte multe cărți. Le - am însoțit și m-am bucurat de emoția întâlnirii cu scriitori moldoveni. Momentul a rămas o amintire frumoasă pentru că am petrecut o clipă minunată pe malul Prutului , cântând, recitând versuri din creația proprie, jucându - ne cu apa puțin tulbure, fiind într-o anume armonie cu toți cei prezenți. Erau scriitori din toate zonele țării. Multe sunt amintirile mele legate de cele două scriitoare vâlcene pe care le -am respectat enorm. Drumurile la București, la ședințele Societății Scriitorilor Români, unde domnul președinte George Ursa ne întâmpina totdeauna cu zâmbetul pe față, cu vorba lină și privirea blândă vor rămâne veșnice în sufletul meu. Generoasă, binevoitoare , neobosită , plină de o energie molipsitoare ,  doamna Adina Enăchescu a lăsat o dâră de lumină în urma sa pentru toți iubitorii de cuvânt, de patrie, de pămâtul străbun. „ Ţărâna sfântă a locului dintâi”, „Florile gândului” , ,, Ecourile anotimpurilor'', „Miresme şi greieri'' , ,, Esenţe nipone'',  ,,Simfonie în verde''....sunt doar câteva din titlurile cărţilor apărute sub semnătura doamnei Adina Enăchescu. Drum lin printre stele, Om bun, profesor renumit, poetă remarcabilă!

 

 

Zenovia Zamfir

În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

 

În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

 

Mi-a fost hărăzit, să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, pe acele meleaguri pe unde odinioară își purta pașii Apostolul neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina, mi-a fost dat să lucrez într-o instituție de cultură, în Casa Cărții  Vâlcene, mi- afost dat să întâlnesc  Oameni ,frumoși, inteligenți, scriitori, ierarhi, monahi și monahi, mi-a fost dat să -l cunosc pe domnul Nicolae Băciuț. Un Om al cuvântului, un Om de cuvânt, un mare Om de cultură. Cartea domniei sale de vizită te impresionează încă de la bun început, scriitor, redactor șef , jurnalist, membru a numeroase asociații de cultură, premiat și onorat atât în țară cât și peste hotare. Dumnezeu a fost generos atunci cand s-a născut , a revărsat asupra sa un ocean de har, un izvor de daruri și multă putere de muncă. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea).Iubitor de cuvânt, iubitor de Dumnezeu, cercetător neobosit al istoriei neamului românesc, în scrierile sale, domnul Nicolae Băciuț descrie foarte frumos trecutul poporului român, redă foarte bine prezentul, transmite generațiilor viitoare frumusețea și  valoarea patrimoniului cultural. Participă la evenimentele culturale dedicate marilor momente istorice . Spre exemplu : Ziua Națională a României, sărbătorită la 1 Decembrie care marchează un moment important din istoria poporului român, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918 și reprezintă un prilej de bucurie pentru românii de pretutindeni. Împreună cu Puiu Răducan, Valentina Popescu și Liliana Hinoveanu am acceptat invitația domnului Ioan Godja de a participa la Ziua Națională a României, la Viena. Dorința de a păși pe urmele înaintașilor prin capitalele europene în calitate de scriitor a fost un gând al meu decând am publicat primele cărți iar acum așteptam cu inima bătând puternic de nerăbdare  întâlnirea cu Arta, Cultura, Arhitectura  despre care am citit. Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Bucuria întâlnirii la ceas aniversar, se citește pe chipurile celor prezenți la marele eveniment Ziua Națională a României, parte dintre ei sunt îmbrăcați în costume naționale iar cei mai mulți au la gât fulare cu tricolorul.Sunt  frumoși frații noștri din Viena, sunt veseli , sunt în armonie și comuniune cu Dumnezeu și frați lor veniți din țară special pentru ei , pentru a petrece o clipă împreună întru veșnicie. La un moment dat se aude o melodie de muzică populară interpretată de mai multe persoane, sunt doamne în costume tradiționale și bărbați cu tricolorul fluturând pe deasupra capetelor celor din apropiere. O imagine frumoasă, o imagine care vorbește despre România minunat de frumoasă. Ne alăturăm și cântăm împreună Noi suntem români, noi suntem români... La finalul cântecului ne îmbrățișem, ne salutăm, ne rostim numele și zona de unde venim. Intrăm împreună în sala îmbodobită cu steaguri tricolore , cu însemne românești, plină cu români veniți din toate colțurile Austriei la simpla strigare a domnului Ioan Godja, președintele Asociației Culturale Unirea din Wiener Neustadt. Și incepe spectacolul! Rând pe rând, formații de dansuri populare din diferite ținuturi românești încântă spectatori, urmează doamnele interprete de muzică populară care smulg aplauze la scena deschisă iar apoi un domn cu mustață și prestanță, cu ochi albaștri și senini începe să recite poezii patriotice cu o voce puternică, cu un timbru vocal aparte, cuvintele se rostogolesc lin spre inima ascultătorilor și pătrund adânc în sufletul românilor plecați de nevoie pe uși străine, lăsând în urmă : părinții, copii, casa și tot ceea ce aveau mai scump pe lume. Liniștea ce se așterne în sală este întreruptă de câte un suspin, de câte un oftat din rărunchi cum spune românul. Lacrimile se scurg nestingherite pe fețele româncuțelor nostre nevoite să - și câștige un codru de pâine pentru ele și pentru familia lăsată în țară, acolo printre străini, cu greu și cu multă trudă. Domnul Nicole Băciuț și versurile domniei sale au emoționat întreaga suflare venită să - și manifeste dragostea față de neam și de țară. Talentul său oratoric a ridicat publicul în picioare. Frumos moment ! Frumos șí talentat român, am rostit la unison ! Acele clipe minunate au rămas veșnice în amintirea mea. Este dificit să scrii despre domnul Nicolae Băciuț, Omul faptelor, Omul care a adunat în palmares cele mai frumoase disticți pentru activitatea culturală pe care o slujește cu multă pasiune, credință și profesionalism. Opera sa vastă este cunoscută și apreciată de marii intelectuali ai timpurilor noastre.Sincer, modest, afectuos iar în ciuda recunoașterii valorii sale se comportă normal și natural cu semenii săi. Îi plac oamenii, este dornic să îndrume și să ajute tinerii, este prezent la manifestările culturale din țară și din străinătate iar în discursurile sale aduce bucurie și lumină în sufletele celor prezenți la evenimente. A cunoscut savanți, scriitori, artiști, preoți, slujitori ai Bisericii, pe care i-a prețuit întotdeauna. Pentru cei care au plecat dintre noi, s-a îngrijit ca amintirea lor să nu se piardă. După întâlnirea de la Viena, l-am revăzut la Mănăstirea Nicula cu prilejul '' Colocviilor de la Nicula ''. Și de această dată avea să ne impresioneze cu talentul unic de recitator, cu versurile frumoase și potrivite, cu privirea blândă și vorba aleasă.Am fost binecuvântată ca alături de Mitropolitul Andrei Andreicuț, să -l aud vorbind cu multă emoție de marele ierarh vâlcean, Bartolomeu Valeriu Ananaia a cărei amintire este vie la Nicula, locul pe care l-a considerat cea de a doua casă a sa. Toate creațiile domnului Nicolae Băciuț sunt deosebite dar cartea “La taclale cu Dumnezeu” pe care  am primit-o cu dedicație în anul 2019, la Reghin cu prilejul manifestării '' La noi în sat la șezătoare '', organizată de doamna Roxana Man, director al Muzeului Etnografic “Anton Badea”  , ocupă un loc special în sufletul meu. “N-am stat la taclale cu Dumnezeu decât atunci când a fost voia Lui, fiindcă toate poemele mele sunt scrise în această stare, dintr-un suflu, aşa cum ele mi-au fost inspirate, eu nefăcând decât să traduc în cuvinte mesajele pe care le-am primit ( Cănd stai de vorbă cu Dumnezeu).”  Întâlnirea cu domnul Băciuț este o permanentă sărbătoare, m-am bucurat în vara anului 2021 că ne -am revăzut la Sighișoara cu prilejul Caravanei Culturii și a lansări cărți scrisă de doamna Silvana Andrada Tcancenco . Prin poemele sale, prin scrierile istorice și religioase, poetul, aduce în sufletul cititorului liniște, lumină și culoare precum florile din grădina Raiului.   Pentru domnul Nicolae Băciuț scrisul şi mişcarea culturală sunt ca apa şi aerul. Nu poate trăi fără ele. Slavă Bunului Dumnezeu că pot sta uneori  La taclale cu domnul Nicolae Băciuț.

 

Caravana Iubirii fără frontiere la Viena

 

                                             Caravana Iubirii fără frontiere la Viena

 

 

 

Anul 2021 a fost proclamat de Patriarhia Română, ''Anul omagial al pastorației românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor''. După evenimentele de la 1989, mulți români au luat calea străinătăți pentru un trai mai bun, însă cu cât distanța de locurile natale este mai mare cu atât dorul de cei dragi este mai dureros. Dezrădăcinarea este grea. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea). Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Chiar dacă vremurile sunt grele,  chiar dacă nu ne-am văzut  prea bine fețele din cauza măștilor, împreună cu poetele Rodica Rîpeanu și Nastasica Popa - Năvodari, Mihai Ghebrea și Viorel - Vâlcea am mers în Austria la  frați noștri  plecați prin lume de nevoie. Cu sprijinul părintelui Nicolae Dura și al Consiliului parohial, duminică 24 octombrie 2021 am organizat acțiunea ''Caravana Iubirii fără frontiere'' la Biserica Ortodoxă Română din Viena.După o noapte de mers continuu, după ce la frontiere nu am avut obstacole, la primele ore ale dimineții eram deja la Biserică. Am participat la Sfânta Liturghie împreună cu frați noștri, i-am privit cum își duceau copii la Sfânta Împărtașanie și am lăcrimat, am văzut cum aprindeau lumări pentru cei plecați la cer , i-am văzut ascultând slujba smeriți și pătrunși de cuvintele părintelui Nicolae Dură. Apoi am coborât într-o sală unde versurile colegelor au smuls lacrimi de dor și de durere de la româncuțele noastre. Am prezentat cărțile : ''În veșnicia unei clipe'', ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu și ''Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile'', ediţie îngrijită de Adrian Constantin Catană, Zenovia Zamfir, Maria Lica Catană și am transmis mesajul managerului Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", conf. univ. dr. Remus Grigorescu. Doamna Rodica Râpeanu descrie frumos și emoționant desfașurarea manifestării ... ''Roțile mestecau din kilometri cu o foame pantagruelică pentru ineditul necunoscut.

La ora 6 a.m. eram ajunşi la destinație.

...deşi obosiţi eram mai treji ca oricând!

Eram ajunşi in spatele primei Biserici Ortodoxe la care toți românii din capitala Austriei au visat să o aibā, biserică începută în 2002 şi ridicată de preotul , Nicolae Dura.

Bucuria mea a fost cu atât mai mare, din momentul în care am aflat că biserica s-a ridicat pe Simmeringer Hauptstrasse, o cale care leagă Apusul de Răsărit.

Pe acelaşi drum pe care au venit în Viena :"Mihai Viteazul, Horea cu suspinele Transilvaniei, Tudor Vladimirescu, Eminescu, Slavici, Ciprian Porumbescu, George Enescu" dar şi noi: eu — R R-ița Răpeanu, "Năvodăreancă de Țăndărei", doamna - Zenovia Zamfir, reprezentant bibliotecă "Antim Ivireanul", Mihai Gherbea, director la Casa de Copii Pinocchio din Orașul Băbeni, Nastasica Popa, preşedinte - Ascior Năvodoari.

Biserica ne-a îmbrățişat aşa friguroşi, flămânzi, smeriţi şi fericiți!

E o binecuvantare de la Dumnezeu să te alături în casa Domnului ca şi fiu ori fiică, dar mai ales să poți intra după voie, să te poți ruga pentru ai tăi şi țara ta şi nu numai.

Evenimentul a fost însuflețit de prezența enoriaşilor, ( cu toții, români ) frumoşi, curați, cuminți veniți la slujba de duminică unde se sărbătorea "Sf. Dimitrie cel Nou", creştini ce- au fost invitați după terminarea sfintei liturghii, de către părintele fondator al Bisericii Ortodoxe Române din Viena, preot. prof. dr. Nicolae Dura, să ia parte la împărtăşirea bucuriei sosirii noastre şi la evenimentul literar prezentat pe rând de noi, membrii delegației, "Caravana iubirii fără frontiere".

La terminarea emoționantei întâlniri, ne-am îmbrățişat, deşi străini şi neştiuți, dar înfrățiți de aceleaşi doruri şi dureri, şi am plâns împreună.

Drumul de cca. 895 km, destul de costisitor, spre surprinderea noastră, ne-a fost ostoit şi rãsplătit de către părinte care ne-a ospătat cu merinde calde şi din pocalul sfințit cu vin!

Călătoria delegației continuă, luând cu ea încărcătura emoțională a unei întâlniri şi totodată ale nedoritei despărțiri, de cei mai minunați noi prieteni, ( fiindcă tot am fi stat şi tot am fi vorbit ) dar eram aşteptați la Wiener Neustadt, de către domnul Ioan Godja, de la Radio TV Unirea Internațional din Austria și preoții Ioan Iulian Hotico, Felician Petru Vladu și Petru Vladu - senior, şi de românii veniți din zona Vienei, prieteni cu domniile lor, români de seamă ce activează pe diferite funcții în Austria, şi numele lor sunt onorante pentru țara noastră. Momentul a fost înnobilat de premii şi prietenii noi''. Întâlnirea cu domnul Ioan Godja este ilustrată de doamna Nastasica Popa...''Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.'' Mahatma Gandhi.

''Caravana iubirii dincolo de frontiere '' și-a continuat drumul. De astă dată am răspuns invitației domnului Ioan Godja-director radio Tv Unirea Viena. Am fost profund impresionați de primirea făcută! După interviuri am primit din partea domniei sale Diploma de onoare! Am făcut schimb de cărți, oferindu-i domnului Godja pe lângă cărțile de autori și cartea antologică ”În curtea Domnului” carte redactată de doamna Mariana Moga, oferind astfel posibilitate promovării tuturor colegilor de condei antologați,la r\ndul meu am oferit Diploma de Excelență și medalia Ascior din partea societății Ascior amintind că președintele fondator este domnul Nicolae Mușat care le transmite gînduri frumoase și alese. Deasemeni am oferit Diplome de Onoare preoților : Ioan Lucian Hotico,Felician Petru Vladu și Petru Vladu senior. După interviu am avut parte de o primire deosebită, am stat la aceeași masă cu enoriașii veniți din toate colțurile Vienei, am râs și ne-am bucurat de veșnicia clipei, pentru acel moment  ne-am simțít onorați și binecuvântați!

Vă mulțumim din suflet OAMENI ȘI ROMÂNI MINUNAȚI!

Mulțumim domnului Godja și soției domniei sale fără de care nu am fi putut avea acest privilegiu!

Să aveți parte de binecuvântări Divine!

Vă îmbrățișăm cu drag și prețuire!''.

Un moment emoționant și neprevăzut în programul manifestării ''Caravana Iubirii fără frontiere'' l-a constituit întâlnirea cu domnul Adrian Fejzulahi, de la '' Royal Orchester Wiener '' . În timp ce Mihai căuta pe stradă o persoană care să-l îndrume și să-i spună unde poate parca mașina, l-a întâlnit pe Adrian care văzând că are număr de România i-a explicat chiar vorbind fluent româna. Apoi ne-a invitat la o cafea . Impresionat de activitatea noastră, de curajul de a pleca pe drum în aceste vremuri grele și de faptul că i-am oferit  câte o carte,  ne-a invitat la un concert prezentat de ''Wiener Royal Orchester'' . Am fost onorați să fim chiar pe locurile din fața, am avut ocazia să dialogăm cu dirijorul orchesstrei, am închinat un pahar de șampanie în cinstea prieteniei ce s-a legat între noi. Slavă Domnului pentru clipele minunate și pentru toți oameni speciali pe care ni-a scos în cale ! A fost greu dar la final am cules lauri unui pelerinaj cultural - spiritual de excepție.

 

Zenovia Zamfir