În
grădina Raiului cu Nicolae Băciuț
Mi-a
fost hărăzit, să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, pe
acele meleaguri pe unde odinioară își purta pașii Apostolul neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina, mi-a fost
dat să lucrez într-o instituție de cultură, în Casa Cărții Vâlcene, mi-
afost dat să întâlnesc Oameni ,frumoși,
inteligenți, scriitori, ierarhi, monahi și monahi, mi-a fost dat să -l cunosc
pe domnul Nicolae Băciuț. Un Om al cuvântului, un Om de cuvânt, un mare Om de cultură.
Cartea domniei sale de vizită te impresionează încă de la bun început,
scriitor, redactor șef , jurnalist, membru a numeroase asociații de cultură,
premiat și onorat atât în țară cât și peste hotare. Dumnezeu a fost generos
atunci cand s-a născut , a revărsat asupra sa un ocean de har, un izvor de
daruri și multă putere de muncă. Dragostea de
patrie, de
neam, de
pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa
poporului nostru înaintea lui Dumnezeu,
este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu
sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie,
trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor,
calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’
(Delavrancea).Iubitor de cuvânt, iubitor de Dumnezeu, cercetător neobosit al
istoriei neamului românesc, în scrierile sale, domnul Nicolae Băciuț descrie
foarte frumos trecutul poporului român, redă foarte bine prezentul, transmite
generațiilor viitoare frumusețea și
valoarea patrimoniului cultural. Participă la evenimentele culturale
dedicate marilor momente istorice . Spre exemplu : Ziua Națională a României, sărbătorită la 1 Decembrie
care marchează un moment important din istoria poporului român, cel în care
Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918
și reprezintă un prilej de bucurie pentru românii de pretutindeni. Împreună cu
Puiu Răducan, Valentina Popescu și Liliana Hinoveanu am acceptat invitația domnului Ioan Godja de
a participa la Ziua Națională a României, la Viena. Dorința de a păși pe urmele
înaintașilor prin capitalele europene în calitate de scriitor a fost un gând al
meu decând am publicat primele cărți iar acum așteptam cu inima bătând puternic
de nerăbdare întâlnirea cu Arta,
Cultura, Arhitectura despre care am
citit.
Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de
țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot
atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit
și simțit doar românește. Bucuria întâlnirii la ceas aniversar,
se citește pe chipurile celor prezenți la marele eveniment Ziua Națională a României, parte dintre ei sunt îmbrăcați în costume
naționale iar cei mai mulți au la gât fulare cu tricolorul.Sunt frumoși frații noștri din Viena, sunt veseli ,
sunt în armonie și comuniune cu Dumnezeu și frați lor veniți din țară special
pentru ei , pentru a petrece o clipă împreună întru veșnicie. La un moment dat se aude o melodie de muzică
populară interpretată de mai multe persoane, sunt doamne în costume
tradiționale și bărbați cu tricolorul fluturând pe deasupra capetelor celor din
apropiere. O imagine frumoasă, o imagine care vorbește despre România minunat de frumoasă. Ne alăturăm
și cântăm împreună Noi suntem români, noi
suntem români... La finalul cântecului ne îmbrățișem, ne salutăm, ne rostim
numele și zona de unde venim. Intrăm împreună în sala îmbodobită cu steaguri
tricolore , cu însemne românești, plină cu români veniți din toate colțurile
Austriei la simpla strigare a domnului Ioan
Godja,
președintele Asociației
Culturale Unirea din Wiener Neustadt.
Și incepe spectacolul! Rând pe rând, formații de dansuri populare din diferite
ținuturi românești încântă spectatori, urmează doamnele interprete de muzică
populară care smulg aplauze la scena deschisă iar apoi un domn cu mustață și
prestanță, cu ochi albaștri și senini începe să recite poezii patriotice cu o
voce puternică, cu un timbru vocal aparte, cuvintele se rostogolesc lin spre
inima ascultătorilor și pătrund adânc în sufletul românilor plecați de nevoie
pe uși străine, lăsând în urmă
:
părinții, copii, casa și tot ceea ce aveau mai scump pe lume. Liniștea ce se
așterne în sală este întreruptă de câte un suspin, de câte un oftat din rărunchi cum spune românul. Lacrimile se
scurg nestingherite pe fețele româncuțelor nostre nevoite să - și câștige un codru de pâine pentru ele și pentru
familia lăsată în țară, acolo printre străini, cu greu și cu multă trudă.
Domnul Nicole Băciuț și versurile domniei sale au emoționat întreaga suflare
venită să - și manifeste dragostea față de neam și de țară. Talentul său
oratoric a ridicat publicul în picioare. Frumos moment ! Frumos șí talentat
român, am rostit la unison ! Acele clipe minunate au rămas veșnice în amintirea
mea. Este dificit să scrii despre domnul Nicolae Băciuț, Omul faptelor, Omul
care a adunat în palmares cele mai frumoase disticți pentru activitatea
culturală pe care o slujește cu multă pasiune, credință și profesionalism.
Opera sa vastă este cunoscută și apreciată de marii intelectuali ai timpurilor
noastre.Sincer, modest, afectuos iar în ciuda recunoașterii valorii sale se comportă
normal și natural cu semenii săi. Îi plac oamenii, este dornic să îndrume și să
ajute tinerii, este prezent la manifestările culturale din țară și din
străinătate iar în discursurile sale aduce bucurie și lumină în sufletele celor
prezenți la evenimente. A cunoscut savanți, scriitori, artiști, preoți,
slujitori ai Bisericii, pe care i-a prețuit întotdeauna. Pentru cei care au
plecat dintre noi, s-a îngrijit ca amintirea lor să nu se piardă. După
întâlnirea de la Viena, l-am revăzut la Mănăstirea Nicula cu prilejul '' Colocviilor de la Nicula ''. Și de
această dată avea să ne impresioneze cu talentul unic de recitator, cu
versurile frumoase și potrivite, cu privirea blândă și vorba aleasă.Am fost
binecuvântată ca alături de Mitropolitul Andrei Andreicuț, să -l aud vorbind cu
multă emoție de marele ierarh vâlcean, Bartolomeu Valeriu Ananaia a cărei
amintire este vie la Nicula, locul pe care l-a considerat cea de a doua casă a
sa. Toate creațiile domnului Nicolae Băciuț sunt deosebite dar cartea “La
taclale cu Dumnezeu”
pe care am primit-o cu dedicație în anul 2019, la
Reghin cu prilejul manifestării '' La noi
în sat la șezătoare '', organizată de doamna Roxana Man, director al
Muzeului Etnografic “Anton Badea” , ocupă
un loc special în sufletul meu. “N-am stat la taclale cu Dumnezeu decât atunci
când a fost voia Lui, fiindcă toate poemele mele sunt scrise în această stare,
dintr-un suflu, aşa cum ele mi-au fost inspirate, eu nefăcând decât să traduc
în cuvinte mesajele pe care le-am primit ( Cănd stai de vorbă cu Dumnezeu).” Întâlnirea cu domnul Băciuț este o permanentă
sărbătoare, m-am bucurat în vara anului 2021 că ne -am revăzut la Sighișoara cu
prilejul Caravanei Culturii și a
lansări cărți scrisă de doamna Silvana Andrada Tcancenco . Prin poemele sale,
prin scrierile istorice și religioase, poetul, aduce în sufletul cititorului
liniște, lumină și culoare precum florile din grădina Raiului. Pentru domnul Nicolae
Băciuț scrisul şi mişcarea culturală sunt ca apa şi aerul. Nu poate trăi fără
ele. Slavă Bunului Dumnezeu că pot sta uneori
La taclale cu domnul Nicolae
Băciuț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu