Satul românesc a fost și este un fascinant univers care ne caracterizează pe
noi ca popor milenar. Viața satului cu lumea lui în toate ipostazele sale, de
la evenimente cu semnificaţie istorică , la aspecte şi trăiri de fiecare zi,
boteze, nunți, ȋnmormântări, viaţa câmpenească a fost scrisă și descrisă de
poeții neamului românesc.„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. / Eu cred că
veşnicia s-a născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi
zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ
undeva” (de Lucian Blaga), în „Sufletul satului românesc”. Poporul român putem
spune, din binecuvântarea lui Dumnezeu, că este un popor de țărani cu știința
de la Dumnezeu de lucrători ai pământului. Viaţa este trecătoare dar sufletul rămâne
veșnic, atunci sufletul satului românesc nu a murit, el trăiește prin
generaţii, din suflet în suflet de om, găsindu-şi sălaş în inima celor care îşi
au rădăcinile în el. În lumea mirifică a satului vâlcean a văzut lumina zilei
doamna Iuliana Radi, bibliotecar la Biblioteca Publică Bunești. Cunoscând
valorile și tradițiile românești, a înțeles foarte bine nevoia de a conserva, de
a îmbogăți zestrea culturală și a transmite mai departe generațiilor viitoare
frumusețea patrimoniului românesc. La 1 Decembrie 2023, de
Ziua Națională a României, în localitatea Bunești, visul doamnei Iuliana Radi
de a avea un loc unde – să spună povești tinerilor despre vremurile de ieri și
de astăzi ale localității, a devenit realitate. În prezența unui public
numeros, alături de consilierii locali, elevi, cadre didactice, oameni de
cultură, domnul primar Viorel Radi a inaugurat Muzeul Satului. Prezent la eveniment,
domnul Ilinca Alexandru, cel mai vestit opincar din țară, spunea ...’’ A
vorbi despre tradiție și istorie locală nu înseamnă a te întoarce în trecut, ci
înseamnă ați asuma identitatea, a fi real, a aparține lumii. Trebuie să ne
cunoaștem rădăcinile, trecutul, tradițiile pentru a ne construi viitorul’’. De
altfel, Muzeul este locul unde oamenii dornici de
cunoaștere vin pentru a admira obiecte de patrimoniu și a descoperi povești
despre trecut. „Eu cred că mai întâi a fost satul şi după aceea au venit
dealurile din jur, ca să păzească frumuseţea asta” (Octavian Goga). Buneștenii,
cum le este drag să li se spună, se înscriu printre realizatorii de seamă ai
artei populare românești, reușind să obțină adevărate valori artistice în
diferite domenii, dar mai ales în cusăturile cu acul, țesutul la război,
ornamente în lemn, îmbinând armonios utilul cu plăcutul. În 1973 a luat ființă
o secție de artizanat, frumoasele ii și obiecte fiind expune într-o sală a Căminului
Cultural, care trezeau vizitatorilor admirația pentru frumusețea, gingășia și
varietatea lor. Elementele vechiului port popular al buneștenilor îl făcea
asemănător cu acela al dacilor: căciula, cămașa și izmenele din cânepă,
brâul și betele, înlocuite mai târziu cu chimirul. Costumul femeiesc era compus
din cămașa, cusută uneori din două bucăți, una până la brâu cu râuri și
alesături și alta de la brâu în jos peste care veneau doua zăvelci, în față și
în spate, strînse cu bete peste mijloc. Pe cap purtau cârpă de borangic, iar în
picioare opinci cu ciorapi sau obiele din lână. În zilele de sărbătoare
zăvelcile erau înlocuite cu oregul, iar cârpa cu marama. Începutul noului an,
2024, ne aduce în prim plan Muzeul Satului din Bunești. Sub genericul ,,Împletim povești și poezie,, doamna Iuliana Radi ne-a oferit
oportunitatea de a împărtăși povești, poezii și impresii literare, alături de
Luci Trușcă- scriitoare, Marinela Capșa-scriitoare, Ana-Maria
Cîrstea-jurnalist, dar și șansa de a descoperi tainele țesutului tradițional
alături de doamna Cristina Niculescu - producător de mătase naturală. Născută
în Stoenești, județul Vâlcea, iubitoare de tradiții, fascinată de poveștile
despre „Drumul Mătăsii”, doamna Cristina Niculescu,
în 2007 a înființat o plantație de dud și a adus larve pentru viermii de
mătase de la Institutul de Sericicultură din București. Drumul spre succes a
fost anevoios dar nu imposibil. Sprijinită și încurajată de familie, Doamna
Niculescu, a îmbinat meșteșugul țesăturilor deprins în familie, în perioada
copilăriei când lucra alături de mama la Colectivul Arta Populară cu informații
și povești despre tehnica specifică de prelucrare a borangicului de la
târgurile de meșteșugari și de la vecinii din sat. Povestea Cristinei Niculescu
a fost dată ca exemplu într-o conferință dedicată „Apropierii culturale în
modă” organizată de Universitatea pentru Arte Creative din Marea Britanie în
cadrul proiectului de cooperare europeană „Give (Back) Credit to the Heritage
Communities”, coordonat de Andreea Tănăsescu și Ondina Taut. La manifestarea ’’Împletim povești și poezie", tinerii prezenți au recitat versuri
din creația poetului Ilorian Păunoiu, iar poveștile și poezia s-au împletit
armonios cu firul de borangic al doamnei Cristina Niculescu, producător de
mătase naturală și creator de artă populară. Prezent la eveniment , domnul
Viorel Radi, primarul localității a evidențiat frumusețea, importanța tradiției
și a meșteșugului popular în comunitate. Eu am avut onoarea de a fi moderator.
La final, doamna Iuliana Radi ne-a oferit șansa de a degusta produse autentice
din propria gospodărie, și de a ne bucura de versurile...
"Nu sunt ce par a fi
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu....
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât...Cel care sunt!..."
Întoarcerea către
rădăcini, autenticitate și elementele care au definit identitatea românească
este un răspuns pentru viitorul incert care se profilează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu