Povești și amintiri ale bunicilor din Perișani, județul Vâlcea

Așezată pe tărâmul de basm al Țării Loviștei, comuna Perișani este zona care păstrează cu sfințenie tradițiile și obiceiurile transmise din generație în generație, oamenii poartă cu demnitate și mândrie tichia neagră și straiele lor alb-negre la biserică și în zile de mare sărbătoare. Privită de sus, din înălțimea munților Făgăraș și Cozia, localitatea impresionează prin varietatea formelor de relief, muntele și apa au sculptat adevărate dantelării în stâncile ce stau de strajă la hotar. Plaiurile acestea de vis au fost menționate încă din anul 1233, într-un document consemnat în colecția Hurmunzaki, unde se spune faptul că, pe aceste plaiuri, oștile voievozilor aveau în frunte căpetenii viteze. Pe aici, „pe drumul cel mare” al Loviștei, își înfipsese hotarul „Țara lui Seneslau”, voievodul românilor, urmat de Tihomir, tatăl lui Basarab, apoi de Basarab, ctitorul Țării dintre Carpați și Dunăre, țară a cărei întemeiere s-a decis, spun vechile mărturii istorice, tot aici, la Perișani. După unele documente și în special Cronica pictată de la Viena (scrisă la 28 de ani de la bătălia de la Posada), aici se găsește și Posada înfrângerii lui Carol Robert de Anjou de către Basarab Întemeietorul, lupta pecetluindu-se în perioada 9-12 noiembrie 1330. Pe aceste meleaguri pline de legende , m-au purtat pașii încă din vremea adolescenței. Prietenia cu Mihaela Antonescu, astăzi Martin mi-a oferit bucuria  de a cunoaște locuri frumoase și mai presus de toate, oameni minunați,  gospodari, ospitalieri. Bunici,  Ana și Constantin Antonescu mi-au deschis ușa casei cu multă dragoste și bunătate, acolo în satul Mlăceni, am descoperit o altfel de Românie, o lume cu multă sfințenie, în armonie și comuniune cu Dumnezeu și semenii lor, cinstiți și respectoși cu cei ce treceau prin curtea lor. De atunci anii au trecut, bunicul a plecat în veșnicie, bunica Ana, crește și educă generații de ,, Antonești ’’ iar eu le trec pragul casei ori de câte ori drumurile mă poartă prin acele zone pitorești, și se întâmplă destul de des. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană, de a scrie și de a participa la evenimente culturale desfășurate prin diferite colțuri ale țării dar și dincolo de hotare mi-a oferit posibilitatea de a împărțăși cu frații români ,, Bucuria de a dărui...Bucurie ’’. La Perișani am fost cu nenea Ilinca Alexandru, ultimul opincar, cum mai este cunoscut , cu Viorel Cherăscu  de la Televiziunea Etalon iar împreună cu domnul primar Ion Sandu și câteva tinere talentate coordonate de doamna bibliotecar Denisa Sandu am filmat emisiunea ,, La noi în sat la șezătoare’’. Am mai fost apoi cu doamna jurnalistă Ana Maria Cîrstea și am filmat câteva puncte turistice și istorice de mare însemnătate. ,, Țara Loviștei este precum un Tibet istoric, străjuit de munți din toate părțile, cu două porți de intrare, prin Câineni și Racovița, un enorm destin al valahilor, care, precum o cetate, se închide în urma pelerinului și se deschide dincolo, în sufletul lui’’, spunea într-un articol jurnalistul Liviu Popescu. Țara Loviștei mai poate fi numită Țara de Dincolo de Munți, țara păstorilor și a căutătorilor de aur, loc de poveste, locul zânelor din basmele vechi ale străbunilor. În zi de toamnă târzie, când Dumnezeu a pictat întreaga zonă cu cele mai frumoase culori, pe 9 noiembrie 2024, am mers la Perișani pentru Simpozionul cu tema ,,Posada 1330", ediția a XXV-a. Programul evenimentului, coordonat de domnul Eugen Petrescu, președinte al Filialei Judeţene Cultul Eroilor „Regina Maria”, a fost complex și a cuprins :

-dezbateri privind Bătălia de la Posada de la 1330, susținute de istorici și oameni de cultură din România

- prezentarea volumului ,,Cuvioasa Teofana Basarab - Sfânta Țarină", autor Dr. Ivo Gheorghiev (Vidin)

- o colecție cărți și periodice care fac referire la evenimentul „Posada 1330”, aflate în prezent la Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul ’’ Vâlcea

- o expunere legată de celebrarea Bătăliei de la Posada, cu indicativul YR7BP, în cadrul Maratonului radio susținut de Organizația Națională ,,Cercetașii României", realizată de domnul Nicu Almaș.

 Un moment important și emoționant l-a constituit lansarea volumului ,,Povești din bătrâni", coordonat de Tudor Călin Zarojanu, Marian Coman și Robert Antonescu, în colaborare cu Școala Gimnazială Perișani.  În Sala Căminului Cultural din Perișani, bunica Ana Antonescu a intrat maiestoasă, înconjurată de cei trei băieți și cele trei fiice , veniți din diferite colțuri ale țări împreună cu propriile familii. Un tablou de familie minunat ce a impresionat pe toți oamenii de cultură prezenți la simpozion. Patru generații de ,, Antonești ’’, bunica Ana, fii și fiicele, nepoții și strănepoții au venit să fie alături de Robert Antonescu la prezentarea cărții ,,Povești din bătrâni", ce cuprinde o arhivă cu  povești și amintiri ale bunicilor și străbunicilor din satele : Băiașu, Mlăceni, Poiana, Pripoarele, Perișani, Podeni, Spinu și Surdoiu. Lucrarea a fost realizată cu sprijinul elevilor și al cadrelor didactice de la Școala Gimnazială Perișani. În prezentarea Antologiei, domnul Robert Antonescu, a subliniat că „nu e vorba doar despre trecut, ci și despre noi, cei de azi. Sunt, în esență, poveștile noastre, ale tuturor, rădăcinile adânci din care ne hrănim și noi, cei de azi. Și de fiecare dată când ne-am luat rămas-bun de la vreun sătean, am simțit că încheiem nu doar un interviu, ci o întâlnire cu istoria”. Legănat și adormit cu poveștile de viață ale bunicilor Ana și Constantin, crescut și educat în spiritul valorilor  morale precum: respectul, bunătatea, sinceritatea, loialitatea și solidaritatea, Robert, fiul lui Olimpiodor și Olimpia Antonescu, este astăzi un bun ambasador al frumoasei și legendarei comune Perișani. Pentru realizarea lucrării, autorii au primit un sprijin important din partea domnului Olimpiodor Antonescu, președintele Fundaţiei ,,Nişte ţărani'' . La final, domnul primar Dumitru Leonte a mulțumit tuturor invitaților și participanților, oferind diplome. După acel eveniment cultural bine organizat, poveștile și amintirile bunicilor din Perișani, județul Vâlcea și- au început călătoria către cititorii de toate vârstele, fiind un bun îndrumar despre sinceritate, simplitate, bunătate, iubire de Dumnezeu, de neam și de țară, evlavie și smerenie .

 

Zenovia Zamfir

 

 

 

Fîrtățești, file de poveste

 

Tradițiile și obiceiurile românești sunt zestrea de suflet a țăranilor de pe Valea Cernei. Păstrate și transmisie din generație în generație, ele au fost îmbogățite sau ușor modificate de-a lungul timpului, însă sunt parte din ființa neamului românesc. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei, în vatra satului, acolo unde s-a născut veșnicia, cum frumos spunea Lucian Blaga. Ca urmași ai marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Bartolomeu Anania, am înțeles că avem o datorie omenească și o poruncă Dumnezeiască de a ne cinsti înaintași, de a ne cunoaște valorile culturale și patrimoniale, de a le îmbogăți și a le transmite generațiilor viitoare. Începând cu anul 2009, am inițiat și coordonat numeroase evenimente și manifestări culturale în localitățile natale ale celor doi mari ierarhi vâlceni, la nivel local, județean, național dar și dincolo de granițe. Printre activitățile de suflet, precum Caravana Culturii, Maica Domnului nădejdea noastră - Caravana Iubirii fără frontiere, am gândit împreună cu doamna Luci Trușcă – președinta Ligii Scriitorilor ’’Valeriu Anania’’ și colegii scriitori, proiectul Pelerinaj cultural spiritual pe urmele marilor înaintași Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul.  Acest pelerinaj este precedat de un concurs de Tradiții și obiceiuri românești, care se adresează elevilor de la școlile generale de pe firul pârâului Cerna. Încă de la prima ediție, 2023, printre participanți și premianți s-au numărat și elevi din comuna Fîrtățești. Mi-a fost drag să văd că alături de cadrele didactice, elevi, părinți, s-a implicat și domnul primar Nicole Voicescu. Dana, soția domniei sale, mi-a fost colegă la Liceul Vasile Roaită, actualul Colegiu Național Mircea cel Bătrân. M-am bucurat să aflu că familia Voicescu, oameni harnici și gospodari , cum se spune în lumea satului, se preocupă și de educația tinerilor din localitate. Este foarte important să avem o generație care să cunoască și să aprecieze comoara, zestrea înaintașilor din care-și trage seva. Se spune că Omul sfințește locul.  La Școala Gimnazială din Fîrtățești, am găsit un colectiv de profesori tineri și dornici de a-și desfășura cu mult profesionalism și multă dedicație, calitatea de dascăli.  Alături de doamna director Andreia Vasile, doamna bibliotecar Ramona Diaconu, doamna profesoară de limba și literatura română Mariana Dinu, a vegheat ca lucrările trimise de elevi la concurs să fie bine structurate , documentate și acolo unde a fost cazul, la poezie, talentul să fie pus în valoare. Atât în anul 2023, cât și anul acesta, festivitatea de premiere a avut loc într-un cadru festiv, la Mânăstirea Suiești iar în anul 2024, în localitatea Glăvile, la Casa Memorială Bartolomeu Anania. Ceremonia, la care au luat parte, elevi, cadre didactice, părinți, scriitori, preotul Dumitru Popa, primarii Iustin Duicu – Glăvile, Alexandru Dediu de la Păușești- Măglași și nu în ultimul rând Nicolae Voicescu – Fîrtățești, a fost urmată de o agapă frățească ( masa de prânz ), oferită de părintele stareț Antim de la Mănăstirea Suiești, sfințită în anul 2017, spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte de un Apostol al neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina. Fiindcă această lucrare este dedicată elevilor din localitatea Fîrtățești, la inițiativa doamnei profesoare Mariana Dinu, se cuvine să scriem câteva rânduri despre această zonă frumoasă. De treci codrii – pădurea Cotoșmanu, de mergi pe firul Cernei, cea frumos curgătoare, cu ape limpezi și cristaline, la o răscruce de drumuri ajungi în comuna Fîrtățești. Localitatea rurală din Vâlcea, cu nu mai puţin de 20 de sate componente, este cea mai întinsă comună din județ. Prima atestare documentară vine de la satul Cățetu în 18 ianuarie 1480, satul Rusăneşti în 1483 apoi satul Fârtățeşti în 1510 într-un hrisov semnat de Vlad Călugărul la Târgovişte. Înainte de 1968, localitatea era parte componentă a regiunii Oltenia. Între anii 1968 şi 1989, localitatea a fost parte componentă a județului Vâlcea şi era în aceeaşi componență în care este şi în prezent. Fârtățești a fost una din vetrele importante ale satului românesc medieval, un sat cu o aristocrație boierească, cu importante participări la evenimentele istorice, revoluțiile din 1821, 1848, primul război. În această zonă românii au creat printre primele școli, au apărat identitatea lor, au păstrat și îmbogățit patrimoniul cultural. Cu o vechime de aproape trei decenii în administraţia publică locală, domnul primar Nicolae Voicescu, într-un interviu acordat doamnei Adelina Iorgulescu, spunea „Aici, avem de muncă!”. Asta se reflectă în zecile de biserici, în frumoasele case vechi în stil românesc. Este o localitate în care în ultimii ani, s-au reîntors mulți dintre cei plecați în afară. Printre frumoasele realizări ale domnului primar Voicescu, un loc aparte îl ocupă... mănăstirea ce poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, clădită pe un vârf de deal din comună, un loc de unde poţi admira toată frumuseţea  zonei. Noi, spunea domnia sa, în același interviu, am contribuit cu materiale de construcţie, cu un utilaj sau două, din partea primăriei, dar contribuţia masivă a fost sprijinită financiar şi benevol de oamenii din comună, de colegii mei din primărie şi de alţi credincioşi ce au văzut în acest loc un mic colţ de rai. Din 2021 am deschis porţile acestui lăcaş de cult, care a fost sfinţit de PS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului şi care a şi fost înzestrat cu moaştele Sfântului Filip, prin bunăvoinţa Prea Sfinţiei sale. Vrem să dedicăm acest loc sfinţit atât pelerinilor, cât şi celor aflaţi în nevoie şi vom continua să contribuim la dezvoltarea acestui aşezământ. În lucrările prezentate la concursul Tradiții și obiceiuri , elevii de la școala gimnazială au descris în cuvinte alese frumusețea localității, creând file de poveste. Zonă binecuvântată de Dumnezeu, comuna Fîrtățești, cu oameni gospodari, cu tineri bine educați va dăinui veșnic.

Zenovia Zamfir

Românii din diaspora găsesc în Biserică nu doar un colț de cer, ci și un petec de pământ românesc

 

Toamna, anotimpul melancoliei și al nostalgiei, anotimpul poeziilor rostite în șoaptă, al versurilor tulburătoare, toamna a sosit învăluită în mister iar noi privim fascinați spectacolul naturii ce defilează prin fața mașinii. Caldă și rece în același timp, mohorâtă, alteori însorită, câteodată tristă, toamna este momentul ideal pentru o călătorie prin lume. „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” – Nichita Stănescu . Alături de Christa și Ionel Udrea, am plecat la drum odată cu înserarea, am împachetat în bagaje amintirile prețioase de la prima întâlnire cu frații români de la Nuremberg, și ne îndreptăm plini de speranță că vom trăi momente și clipe la fel de emoționante. Revăd pe ecranul imaginației chipul blând al Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim,  smerenia și evlavia din ochii maicii starețe Marina,  zâmbetele și lacrimile de bucurie ale celor ce ne-au primit cu multă prietenie. Am inițiat proiectul ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'' din dorința de a trăi ,, Bucuria de a dărui...bucurie ’’ și Dumnezeu ne-a răsplătit înzecit efortul și zbaterea. Cât de greu a fost, cum am reușit să ajungem în Austria , Germania, Spania, Suedia, cum am dormit uneori în microbuz, cum am mâncat pâine cu slană și ceapă, cum am fost întâmpinați și câte lacrimi am vărsat pe ascuns, doar Bunul Dumnezeu știe. Dorul de țară și de cei dragi te seacă la suflet uneori și singurul leac la kilometri distanță de casă este Domnul Dumnezeul nostru, Biserica și slujitorii ei. Așa am simțit și fiecare întâlnire cu frații din diaspora s-a realizat în Casa Domnului, în Biserică am rostit împreună o rugăciune, am înălțat împreună un imn de Slavă Domnului, alături de preoții sfintelor lăcașe, unele construite din temelie precum cele din Austria, unde preoții parohi, Ion Dura și Emanuel Nuțu au plantat o bucățică de Românie în inima Vienei, alte închiriate dar în care preoții parohi , Andrei Hoha în Suedia, Eugen Barz în Spania aduc liniște și pace în sufletele celor ce le trec pragul. La Nuremberg, din anul 2001, se află sediul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, amenajat în fosta biserică „Epifaniaskirche” (evanghelică), care a fost cumpărată împreună cu două clădiri, monumente istorice, unde se află și Centru Eparhial precum și Mânăstirea ,, Sf. Martiri Brâncoveni ’’, unde funcționează şcoala de pictură Sf. Luca . Biserica a fost mărită prin prelungirea altarului, a pronaosului şi ridicare unei cupole. Ea a fost pictată în tehnica fresco de pictorul Grigore Popescu (Bucureşti). În curtea bisericii a fost ridicată o sală de întruniri de 200 locuri.  Fiecare ediție a ,,Caravanei Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'' ( au fost trei până acum ) , a fost o experiență și o lecție de neuitat. În primăvara anului 2024, chiar de ,, Izvorul Tămăduirii ’’ am pășit cu emoție în Biserica din Nuremberg iar după ce s-a finalizat slujba , Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim,  ne-a prezentat fraților români veniți în număr mare în zi de sărbătoare. A fost un moment înălțător ! Într-un interviu realizat de Stelian Gombos, Înaltpreasfinția Sa, sublinia ...<< Fiecare om în această lume s-a născut într-un anumit loc, a fost marcat de o cultură de o tradiție, de o confesiune religioasă căreia îi aparține. Oriunde merge în lume duce cu el această zestre. La fel și noi românii ne ducem în Occident sau în altă parte, suntem totuși români plecați dintr-o țară, dintr-o Biserică, dintr-o cultură, dintr-o limbă. Ori, dacă le uităm sau nu vrem să ținem cont de acestea ne vom desfigura identitar. Nu putem fi europeni, occidentali, nu pot fi german decât în măsura în care sunt român pentru că asta e identitatea mea >>.  Pe drum spre casă am hotărât cu  Adriana Weimer și Carmen Tania Grigore să punem pe hârtie impresiile și trăirile acelor clipe de poveste. S-a alăturat demersului nostru și Christa Udrea iar la începutul lunii octombrie , 2024, cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', a văzut lumina tiparului la Editura ,, Ecou Transilvănean ’’, a doamnei Nadia Farcaș. A rânduit Bunul Dumnezeu ca în toamna anului 2024, să revin în Germania și așa cum s-a scris, https://www.facebook.com/profile.php?id=100063536891681,  Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul", Vâlcea...<< În perioada 14-16 octombrie 2024, în Nürnberg, Germania, s-au desfășurat mai multe activități în cadrul proiectului ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. Luni, 14 octombrie 2024, la Parohia Sfântul ,,Mucenic Dimitrie'', cu sprijinul P.C. Pr. Teofil Herineanu, strănepotul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului, doamna Zenovia Zamfir alături de doamna Christa Udrea, membre ale Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea au prezentat cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', publicată împreună cu scriitoarele Adriana Weimer și Carmen Tania Grigore. În cadrul manifestării, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea. Marți, 15 octombrie 2024, egumena, monahia Marina Muntean, stareța Mănăstiri "Sfinții Martiri Brâncoveni" din Nürnberg, a însoțit delegația vâlceană la Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord . Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord a rostit o binecuvântare și un cuvânt de învățătură, a felicitat autoarele cărții ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', în care se regăsește și o parte din istoria Mitropoliei, a transmis un mesaj de felicitare colectivului de salariați ai Bibliotecii și conducerii acesteia. Miercuri, 16 octombrie 2014, la sediul Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu“din Nürnberg, doamna Ionela Van Rees-Zota, fondatoarea centrului și a agenției de presă "Așii Români", dar si a ziarului "Vocea ta" - singurul ziar lunar în limba română din Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Franta, Olanda a primit o donație de carte din partea Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul '', Vâlcea și volumele ’’Patriarhul Justinian Marina, fiul al Vâlcii Străbune’’, autori: Zenovia Zamfir, George Rotaru , dr. Alin Pavelescu și ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', autori Zenovia Zamfir, Christa Udrea, Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore. Doamna Ionela Van Rees-Zota, a mulțumit domnului director și colectivului de salariații ai Bibliotecii Județene Vâlcea pentru darurile primite și a transmis un mesaj de felicitare pentru frumoasa activitate de promovare a culturii vâlcene >>. Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim a oferit un interviu pentru Revista „Deisis”, în care a vorbit despre greutățile pastorației în diaspora. Întrebat fiind despre jertfa preoților din diaspora, Înaltpreasfinția Sa a spus că  << „misiunea în diaspora este, cu adevărat, o misiune apostolică”. „Ca și apostolii, noi toți slujitorii mitropoliei am pornit la misiune «fără toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani» (Luca 9, 3). La ­început, mitropolia n-a avut o biserică proprie sau un sediu episcopal, după cum nici parohiile nu aveau biserica lor sau case parohiale. Și nici salarii! Dar acest lucru s-a dovedit a fi o mare ­binecuvântare”. „Căci atunci când n-ai nimic, ai totul! Dumnezeu mișcă inima credincioșilor ca să-ți vină în ajutor, fie pentru plătirea chiriei ­bisericii, fie pentru înzestrarea ei cu obiectele de cult necesare sau chiar pentru a zidi sau cumpăra o biserică....” >>. Am plecat spre Olanda unde urma să mă întâlnesc cu Mariana Pârvu, o fostă colegă de liceu, cu inima împăcată că și de această dată am trăit clipe pline de iubire și de bucurie . Românii din diaspora continuă să rămână conectați cu patria-mamă, iar dorul de casă și legăturile familiale îi determină să vină cât mai des la Biserică, să-și aline sufletul, să-și găsească liniștea și pacea în Casa Domnului.

Zenovia Zamfir

Se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt

 

De treci Pădurea Crăiască, una dintre puţinele păduri din România cu arbori seculari, descoperi că în Maramureș încă mai sunt oaze naturale nealterate de intervenția brutală a omului. În această parte de țară, cu povești și tradiții populare unice, cu oameni aspri, hotărâţi,  frumoşi, cu munți drepți, înalți și plini de bogății naturale, timpul pare că s-a comprimat. Un loc parcă pictat de Dumnezeu, un tărâm desprins din basmele citite în copilărie, Maramureșul te inspiră la visare, la creație, te ajută să te detașezi de frământările cotidiene. Acest ținut de poveste, se reflectă armonios în tradițiile și obiceiurile perene, simplitatea și spiritualitatea oamenilor reprezintă imaginea idilică a satului românesc. Frumusețea locurilor este întregită de ospitalitatea și generozitatea maramureșenilor care te întâmpină cu multă bucurie ori de câte ori le treci pragul casei. Am venit și revenit ori de câte ori am avut posibilitatea de a participa la evenimente culturale, întâlniri literare, pentru a fi în comuniune cu iubitori de cuvânt sosiți din toate colțurile României ,, Grădina Maicii Domnului ’’. La sfârșit de vară fierbinte și început de toamnă aurie, la invitația neobositului condeier și vestit staroste Vasile Bele, ne-am dat întâlnire în Stațiunea Izvoare, pentru a ne potoli setea de cunoaștere la renumitele izvoare din Țara Maramureșului. Colțul de rai în care ne-am reunit, pe lângă peisajele desprinse din poveștile bunicilor, este completat de o frumoasă mănăstire ale cărei turle se înalță timid către cer. Un loc mirific, un grup de scriitori cu dragoste de cultură, o interferență a artelor, ne-au făcut clipele și momentele de neuitat. Fiecare zi a fost o sărbătoare. Emoțiile întâlnirii în Tabăra Literară ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!" ediția a -III-a, s-au simțit la prezentarea fiecărui participant. Programul a fost complex, lansări de carte,  expoziție de pictură, muzică și poezie, spectacol de tradiții și obiceiuri, vineri, 30 august 2024, o delegație din localitatea Șișești coordonată de domnul scriitor Gavril Babiciu și părintele – scriitor Radu Botiș au prezentat lucrarea ,,Șișești – Maramureș- în vâltoarea istoriei ’’,  iar pe 31 august, în costume tradiționale, am sărbătorit Ziua Limbii Române chiar la Mănăstirea Izvoare, de lângă tabăra noastră. Cu sprijinul Maicii Starețe Domețiana Dan, cu participarea părintelui Călin Izvoare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie iar apoi au fost comemorați toți scriitori români plecați în veșnicie. La evenimentul cultural internațional, care s-a desfășurat în ținutul Maramureșului, au participat oameni de cultură din toate zonele țării și de dincolo de Prut: președintele UZPR, Filiala ,,Mihai Eminescu", Timișoara - Dumitru Buțoi, Luci Trușcă – președinta Ligii Scriitorilor ,,Valeriu Anania’’ Vâlcea, membrii UZPR Gelu Dragoș, Mioara Baciu, Mihai Marian, Marinela Belu Capșa, Zenovia Zamfir, Mirela Cocheci, Dumitru Tîlvescu- membru al Uniunii Scriitorilor din România, scriitorii Cristi Mărgineanu și Leliana Mihaela Rădulescu din Craiova, Carmen Pinte – Petroșani, Florentina Danu – Brașov, Georgeta Tudor și Sofia Marin – Buzău, Natașa Peteu – Medgidia, Marieta Coman – Turda, Maria Tomița Corini – Republica Moldova, Olimpia Mureșan din Maramureș, familia de muzicieni – scriitori Vaida din Baia Mare, Andrada Diaconescu – Vâlcea, Cristina Bele și Eugen Marchiș din Maramureș. Ascultând creațiile colegilor, mi-am adus aminte de poezia doamnei Lucica Țigănuș Meleacă , din Galați, intitulată sugestiv ,,Țăranul și Limba română’’...

În durerea Limbii mele

române

Se frângea întristat dintr-o

Pâine

Cel țăran dintre roade de

Grâne

Cu muncitele-i mâini

preabătrâne.

 

În fărâma de azi și de

 Mâine

 Rostul lui din cuvântul

străbun

Mai dospește-n cuptorul de

 Pâine

 Gustul Limbii și-al Pâinii

 preabun....

Întâlnirea literară s-a dovedit a fi o sărbătoare a cuvântului scris și rostit. Ideea unui foc de tabără la final, ne-a dus cu gândul la anii adolescenței, la perioada când participam cu tinerii de vârsta noastră, la diferite excursii și expediții. Ne-am bucurat cu toată ființa, am cântat, am dansat, am râs, ne-am făcut dedicații muzicale. Totul a fost intens. Ca reprezentantă a Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul’’ Vâlcea, partener în organizarea Taberei Literare, am prezentat cărțile ‚, Oameni, Locuri, Istorii’’, ’’Mărturii în lumina Icoanei Maicii Domnului’’ , ’’Mărturii ale măreției trecutului îngropat de veacuri – comuna Glăvile’’ și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul instituției. Se cuvine să felicităm și să mulțumim familiei Cristina și Vasile Bele care ne-au oferit o parte din sufletul lor prea plin de omenie și de gingășie. Scriitorul Vasile Bele ne uimește cu puterea sa de a fi peste tot și pretutindeni, de a scrie aparent cu o mare ușurință dar de fapt cu o mare profunzime. Indiferent de genul literar abordat, poezie, acrostih, cronică, el reușește să-și surprindă plăcut cititorul. Despre Om-ul de cultură Vasile Bele se scrie și se va vorbi multă vreme de acum încolo. Prin zbaterea sa, se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt.

Zenovia Zamfir     

Cornel Udrea - Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate

 

Într-o societate tot mai dominată de comunicarea virtuală, taberele literare, taberele de creație sunt adevărate oaze de cultură, de normalitate. A rânduit Bunul Dumnezeu să-mi desfășor activitatea profesională în cea mai frumoasă clădire din Râmnicu Vâlcea, în cea mai importantă instituție de cultură, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Vâlcea, o clădire unicat, a cărei cupolă – vitraliu, a intrat în Cartea Recordurilor. Șansa de a fi zi de zi printre cărți și autori este o mare binecuvântare, iar noi, cei ce trudim pe acest frumos ,, Ogor al Culturii ’’ ne străduim să fim cât mai bine pregătiți. Printre modalitățile de a fi la curent cu noutățile din domeniul scrisului contemporan se numără și taberele literare. La sfârșitul lunii mai 2022, în judeţul Sălaj s-a desfăşurat ediția a VI-a a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Alături de scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, au venit colegi iubitori de slovă scrisă din toată țara. Prietenia, acest dar de preț care nu poate fi cumpărat sau vândut, este motivul pentru care an de an, doamna Mariana Moga, un Om și un promotor de cultură remarcabil, ne cheamă și ne adună în cele mai frumoase zone din România ,,Grădina Maicii Domnului’’ , cum a numit-o Papa Ioan al II - a, pentru a  ne bucura de literatură, de prietenie, de clipe ce vor deveni amintiri frumoase. ,,Nu îmi iubesc prietenii nici cu inima nici cu mintea. Pentru că inima s-ar putea opri, iar mintea ar putea uita. Îi iubesc cu sufletul. Sufletul nu se oprește și nu uită niciodată!" -Rumi. În miezul unei primăveri călduțe, ne-am reunit într-un colț de rai, care ne-a fascinat chiar de la prima vedere, pentru a trăi momente de neuitat în cea de a VI- a ediție a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”. Atunci și acolo, l-am cunoscut mai bine pe domnul Cornel Udrea, marele scriitor și ziarist pe care l-am întâlnit pentru prima dată în Tabăra de la Batiz din anul 2019. Împreună cu familia Triță, alături de colegii scriitori participanți la frumosul eveniment cultural, ne-am bucurat de prezența domnului Cornel Udrea, care la vremea respectivă a afișat o mină puțin sobră, probabil fiindcă era implicat în desfășurarea unor activități din program, dar la care a renunțat destul de repede. Îmi amintesc cu drag de o după-amiază petrecută la piscină alături de domnia sa, Ovidiu, Alin, Maria Vaida, Ionela Flood și alți câțiva colegi, ceilalți erau plecați să viziteze unele obiective istorice din zonă. Ne-a încântat cu umorul său spontan, cu epigrame și scrieri satirice. Apoi l-am revăzut la Sălaj. Atunci m-am convins că este foarte deștept, multe dintre schițele umoristice care au fost interpretate de marii actori ai anilor ’70, ’80 și difuzate de Televiziunea Română, au fost scrise de domnia sa, că este mucalit dar și bun, și blând... "Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni." – Seneca. Prietenia de care m-am bucurat în ultimii săi ani de viață este una dintre cele mai prețioase amintiri, ne citeam reciproc postările, făceam unele comentarii acolo unde se impunea, ne trimiteam binețe și urări de sănătate. Veste plecării sale în țara de peste veacuri m-a bulversat. Știam cu toții că este suferind dar ne doream să-l știm cât mai multă vreme aproape. Încercând să înțeleg mai multe despre Om-ul care mă onorase cu prietenia sa, am găsit și am selectat câteva frânturi din interviurile oferite colegilor de breaslă.

Iulia GHIDIU  - ,, CORNEL UDREA – omul care face cuvintele să zâmbească ’’, ...  << Gena umorului a existat în mine, este moștenire de la mama. Ea ne povestea basme, dar le interpreta, avea un întreg registru de interpretare și asta se lipea foarte bine de sufletul nostru, al meu și al fratelui meu. De acolo vine, de la acest exercițiu al zâmbetului în familie. Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate, prin intermediul zâmbetului. Zâmbetul este cel care îmbogățește spiritual orice ființă omenească, îi acordă credit în fața vieții. Umorul curat, sănătos, nu cel căzut în vulgaritate, este cel mai important câștig al omului, pentru că ține loc și de medicament și de terapii savante. Românul este un umorist desăvârșit. Toate basmele de-a lungul istoriei au foarte, foarte mult umor. Dacă ne gândim cum sunt descriși zmeii, Muma Pădurii, Zgripțuroaica, vedem că se fac niște portretizări absolut colosale. În basmele noastre, umorul mai poate fi stârnit și prin absurd, lucru unic în literatura, în cultura mondială. Am publicat până acum 64 de cărți de umor dintre cele care mi-au apărut și ele mă reprezintă în totalitate.... Am avut întotdeauna ușurința scrisului, o ușurință pe care, uneori, am plătit-o, pentru că a dus, inevitabil, și la superficialitate. Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit. Nu am o oră a zilei, dar cea mai bună perioadă este dimineața, când optimismul locuiește cu tine. >>

Cu altă ocazie, într-un interviu realizat de realizat de Florin Danciu ... << Trăim vremuri complicate, avem nevoie de preoţi, psihologi, doctori, etc. Ce să mai caute un umorist în lumea asta?

Vai de mine! Mai ales acum este nevoie de scriitorii de umor, de cei care și-au făcut din zâmbet o meserie, având vocația aceasta, s-o numim a facerii de bine, în sensul adevărat al cuvântului. Pentru mine, întotdeauna și în toată viața, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a vedea oamenii venind spre mine cu un zâmbet pe buze știind că urmează un banc, urmează o glumă, urmează ceva care înseninează cerul sufletului..... Da, este nevoie de umoriști, este nevoie de oameni de spirit, pentru că umorul nu poate fi făcut de oricine, umorul aparține –spun eu- oamenilor cu foarte multă inteligență vie, cu un spirit ludic deosebit. Aș vrea să-i văd pe cei care se uită la noi și ne confundă cu saltimbancii, ne confundă cu cei care fac tot felul de giumbușlucuri verbale, de-a dragul de-a fi în linia întâi, să-i văd pe aceia răspunzând unui test. Le dau 50 de cuvinte pe care să le facă să zâmbească. Ei bine, ne întâlnim după o zi sau după un secol să vedem dacă au reușit. Vremurile nu sunt complicate, vremurile sunt ostile, dar le complicăm noi, îngrozitor de mult. În ceea ce privește umorul politicienilor, cei care ne concurează serios pentru că au acces la sticlă, la televiziuni, ei bine, umorul Acela va rămâne în câteva antologii, niște volume absolut serioase... >>

Printre cei care i-au fost colegi s-au numărat Simona Vlasa de la Radio Renașterea , epigramistul Nichi Ursei care....

La aniversarea maestrului Cornel Udrea

Dacă tot trecură anii,

Aş dori, pentru Cornel,

Cartea să-i aducă banii

Fotbalistului Bănel!

(Nichi Ursei – Râmnicu Vâlcea)

 

La întrebarea domnului Ioan Vasiu /UZPR, - Ce înseamnă Radio Cluj pentru Cornel Udrea?

Maestru a răspuns... << 42 de ani de activitate neîntreruptă, la care se adaugă anii de după, fiindcă ziaristica nu este o meserie pe care s-o pui în cui la pensioare, așa cum fac funcționarii sau alte categorii de oameni ai muncii care încep să trăiască o altă viață, cu alte reguli, cu alte norme. Radio Cluj, pentru mine a însemnat certificatul de intensitate profesională, o dragoste unică și irepetabilă. Am un sentiment de bunăstare sufletească și încă în fonoteca Studioului de Radio Cluj se află sute de benzi cu emisiunile mele, benzi de magnetofon ce sunt crâmpeie de viață, viața însăși. Radio Cluj mi-a oferit prilejul nevisat de a cunoaște oameni mari ai națiunii române, actori și scriitori, oameni de știință, personalități nu numai transilvane, care ne-au îmbogățit viața și sufletul. A fost o experiență excepțională, în care zi de zi mi-am perfecționat condeiul, modul de a vorbi, de a exploata realitatea și, din toate acestea, a consolida profesia și menirea >>.

Măsura talentului de scriitor satiric a lui Conel Udrea este dată de o scrisoare pe care o afişează plutonierul-major Volea Duboi Mânătarcă, din cadrul Miliţiei oraşului Puiuţi, înaine de plecarea acestuia în concediu, din volumul ,, Chiar el a spus cu mâna lui ’’ (Editura Şcoala Ardeleană, Cuj-Napoca, 2019). Este un text care concurează, ca stil şi limbaj, cu textele lui Tudor Muşatescu:

             “ÎNŞTIINŢARE

În perioada 1-15 ale lunii august curent suntem plecaţi. Rugăm să vă apţineţi de la fapte! Cine îl mănâncă undeva, să meargă în alte localităţi să efectueze.

În perioada amintită nu se permite violuri, violări de domiciliu, bătăi bufet, în tren, gară.

Nemulţumiţi să puie în cutia de Reclamaţii ce vor şi ce le trebuie. Se interzice cu desăvârşire lăsare căruţe în faţa Primăriei, pentru caii care face anumite porcării şi femeia de serviciu de la Consilul Local e în concediu şi ea ca şi noi la maternitate. Doar nu o să adune tovarăşul Primar (Măturici, Panseluţă, iarmaroc) balegile cabaline.

Am fost informaţi că la Alimentara, centru, cartier <<Proletarul Roşu>> nu mai bagă bere la sticlă. Găsiţi la butoi, la cabana <<Pomelnic>> şi este şi mai ieftin. Arătaţi numai buletinul de Puiuţi. Şi flotanţii poate!

Concedeu plăcut!” (p. 218)....’’ scris de Ilie Rad

Într-un dialog cu familia Titina și Florin Al. Țenea, aveam să aflu că erau buni prieteni cu domnul Cornel Udrea, se respectau și apreciau reciproc, se întâlniseră la editură chiar cu o zi înainte de plecarea în veșnicie a marelui scriitor. O operă vastă, amintiri și momente de neuitat pentru cei ce l-au cunoscut, lasă în urma sa, marele ziarist și scriitor, Cornel Udrea.

 

Zenovia Zamfir

Tabăra de Creație Băilești, 2024 Albumul cu amintiri al domnului Mitel Gîrleanu

 

În fiecare palmă de pământ românesc există o picătură din sângele înaintașilor noștri care au dat jertfa supremă pentru ca noi să fim liberi astăzi. Fiecare palmă de pământ are istoria ei, una mai zbuciumată, alta mai puțin dramatică. Fiecare dintre noi avem datoria omenească de a ne cunoaște trecutul și de a ne cinsti înaintași. Locurile natale trebuie să fie locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. Când domnul Mitel Gîrleanu m-a invitat în Tabăra de Creație de la Băilești, gândul mi-a zburat imediat la renumitul și inegalabilul actor Amza Pelea, la schițele umoristice cu zaibărul și naș Pandele, la descrierea locurilor și a oamenilor de la țară simpli dar cinstiți, cu respect pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul lor. După ce am detaliat puțin am înțeles că domnul Mitel își iubește neamul, țara, țărâna sfântă din care-și trage seva, scopul taberei fiind acela de a pune în valoare istoria, oamenii, locurile din zona municipiului Băilești. Frumos! Situat în Câmpia Desnățuiului sau Câmpia Băilești, pe râul Sărăceaua, la 60 km sud-vest de municipiul Craiova, a fost atestată documentar la 4 ianuarie 1536 cu numele Băiulești. Ulterior s-a dezvoltat ca centru agricol și comercial și s-a extins în 1832 prin contopirea mai multor așezări rurale. A fost declarat oraș la 3 mai 1921, iar municipiu la 4 iulie 2001. Revederea cu domnul Mitel Gârleanu și colegii scriitori veniți din diferite colțuri ale țării a fost emoționantă. Pe o căldură aproape infernală, în luna august este încă vară fierbinte, am fost așteptați ca niște mari personalități, nu că nu am fi, dar puțină modestie este necesară, cu pâine și cu sare de tineri îmbrăcați în costume naționale, a urmat poza de grup la statuia marelui actor Amza Pelea din fața Casei de Cultură și apoi ne-am deplasat la o locație stabilită de organizatori unde am găsit răcoare și o atmosferă primitoare. După deschiderea oficială declarată de domnul primar Mușuroi Irinel-Codruț, acompaniat de neobositul Mitel, muzica a descrețit fețele tuturor și ne-a dat un imbold de a merge la microfon și a ne prezenta. O poezie , un gând bun, au rostit : Liliana și Pandele Jianu, Carmen și Cornel Pinte,  Florentina Danu, Leliana Rădulescu, Nicoleta Tudor, Mihai Coman, Ina Dumitrescu, Augustin Jianu, Ion Dascălu, Alin Culescu, familia Cristi Mărgineanu, familia Marian Ciuciulete, domnul pictor Nichita, cantautori Ion Crețeanu, Dan State, Nicolae Cimpoieru, Adrian Ciucu, doamnele din Băilești Dida și Nina, sper să nu fi uitat pe cineva. Că olteni au idei multe se știe dar se confirmă și de această dată. Pentru o mai bună comuniune și pentru a evita costuri inutile, domnul Gîrleanu a găsit soluția ideală, ne-a cazat fie acasă la domnia sa, fie la prieteni iar în fiecare dimineață și seară ne întâlneam la Bază, o locație cochetă, așezată și amenajată într-un crâng cu arbori seculari și proprietari prietenoși. Trebuie precizat că întreaga familie a domnului Gîrleanu, soția, fiicele, nepoata, au fost alături de noi. Frumos și emoționant în aceeași măsură! Eu am primit repartiție la domnul Marian și mărturisesc sincer că am fost copleșită de ospitalitatea și generozitatea sa și a Mamei sale. Programul taberei a fost complex și presărat cu multe surprize frumoase. Pentru că am reprezentat Biblioteca Județeană din Vâlcea, la final următorul comunicat a fost postat pe pagina instituției  - ,, În perioada 11 – 18 august 2024, în municipiul Băilești, județul Dolj s-a desfășurat ’’Tabăra de Creație Băilești’’, ediția a II-a, inițiată și organizată de domnul Mitel Gîrleanu.  Timp de câteva zile, scriitori din mai multe zone ale țării au prezentat cele mai frumoase dintre creațiile lor, au adus un omagiu marelui actor Amza Pelea originar din aceea parte a Olteniei de sub munte, au lansat cărți și au vizitat locuri pline de istorie și spiritualitate. La Monumentul Eroilor din Belogradchik, Bulgaria, a fost depusă o coroană de flori iar în Cetate au fost lansate mai multe cărți. La Mănăstirea Maglavit, cu sprijinul părintelui Paulian doamna Zenovia Zamfir a prezentat cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă împreună cu George Rotaru și doctor Alin Pavelescu, Liliana Ghiță Boian și Pandele Jianu au creat un moment liric special iar domnul Ion Crețeanu a interpretat Balada Brâncovenilor. La Monumentul Eroilor de la Calafat, membrii taberei au fost întâmpinați de domnul poet Cristinel Badea care le-a prezentat istoria locului și faptele de vitejie ale înaintașilor iar domnii Ion Crețeanu, Dan State, Adrian Ciucu, Nicolae Cimpoeru au cântat melodii patriotice. În cadrul lucrărilor taberei s-au lansat cărți, a fost și o expoziție de pictură a doamnei Carmen Pinten, iar muzica a întregit atmosfera lirică . La Casa Memorială Amza Pelea a avut loc ’’un moment de aducere aminte și cinstire’’ a regretatului actor, au recitat și au transmis gânduri toți membrii taberei, iar Formația "Opus " & Cornel Popescu au oferit un moment liric special. Prezentă la manifestare, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea și a dăruit cartea ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'' care este o lucrare dedicată evenimentelor culturale desfășurate în instituția vâlceană ’’. Mărturisesc că la Mănăstirea Maglavit, am avut mai multe emoții deoarece au venit să ne întâmpine familia Marieta , Virgil Roșca, împreună cu Mama sa. Amintiri frumoase și clipe speciale mă leagă de această familie. Cu ani în urmă am lucrat împreună pe șantierele patriei iar dumnealor au fost foarte protectori cu mine. Le port un mare respect. De acolo am plecat la Onișor, localitatea natală a lui Virgil și am petrecut Sfânta Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului în armonie, depănând și retrăind momentele frumoase de altădată. Deși vremurile sunt grele avem posibilitatea de a trăi clipe minunate în compania unor oameni deosebiți așa cum s-a întâmplat la Tabăra de Creație Băilești. Felicitări domnului Mitel Gîrleanu pentru – Albumul cu amintiri pe care toți cei prezenți în tabără îl vor purta în suflet !