Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră Austria, Germania, Elveția

 

La început a fost nevoia de libertate, după ridicarea restricțiilor de emigrare a intervenit argumentul economic, salarii mari, un nivel de viață ridicat. La ora actuală, milioane de români sunt plecați în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie. Dacă la început partea financiară a fost suportul moral principal, pe măsură ce timpul a trecut dorul de familie, de copii, părinți, a început să se simtă tot mai puternic. Viața este ca un râu care în drumul său uneori lin , alteori năvalnic, ne duce în locuri la care ne-am fi așteptat mai puțin...sau mai mult. Uneori ne trezim departe de cei dragi, de zâmbetul mamei, de chipul blând al tatei, de frații, de bunicii noștri care ne-au făcut din copilăria la sat o poveste de neuitat. Atunci când îți este greu, când dorul de casă te frământă îndreaptă-l spre Patrie. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina și viața poporului nostru înaintea lui Dumnezeu, este credința cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintașilor noștri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea). Îndreaptă-ți dorul la glia străbună când te simți singur, amintește-ți de mirosul florilor din grădina de acasă, amintește-ți de lătratul și săriturile de bucurie ale câinelui din curtea părintească, lăsa emoțiile să te umple de căldura celor ce te așteaptă acasă. Cu ani în urmă am trăit experiența ’’traiului printre străini’’, pentru o perioadă de câteva luni. Atunci am înțeles cu adevărat ce înseamnă ...dorul ! Deși aveam de toate, mâncare bună, cazare bună, o vorbă frumoasă, câteva ore pe zi libere, tot nu am putut să mă adaptez. Uneori simțeam un gol imens în stomac, o stare de letargie pe care nu o puteam înțelege. Așa cum obișnuiam și acasă, duminica mergeam la biserică, de fapt într-un loc închiriat, improvizat , cu un altar adaptat la spațiul disponibil, dar plin de confrați. Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când am descoperit că toți veneau să -și aline dorul de cei dragi, că toți înălțam câte o rugăciune pentru noi și pentru cei rămași acasă. Am fost deasemenea impresionată de preotul care slujea cu toată ființa sa, care în cuvântul de învățătură strecura multe vorbe și povețe care să le amintească tuturor că Dumnezeu este alinare, că Maica Domnului este nădejdea tuturor.  Atunci mi-am propus ca, dacă viața îmi va oferi posibilitatea de a reveni printre frații de peste hotare, să le aduc un strop de bucurie, să le ofer un dar care să le amintească de ’’ România, Grădina Maicii Domnului’’ ! Publicasem câteva cărți și aveam în lucru altele. Și cum Dumnezeu veghează ca dorințele să se împlinească, în toamna anului 2021, am inițiat primul pelerinajul cultural – spiritual ''Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră'', am continuat în 2022 și în primăvara anului 2023. Împreună cu un grup de oameni de cultură am colindat Europa în lung și-n lat. Întâlnirile întru cuvânt, cânt și iubire de Dumnezeu, de la Viena până la Borås în Suedia, Parla – Spania,  au fost un dar oferit românilor de pretutindeni. Fiecare călătorie a fost plină de emoții, peripeții, aventuri, care ne-au lăsat în suflet multe bucurii și amintiri prețioase. La Parla – Spania, părintele Barz ne-a întâmpinat alături de un grup de scriitori, cu melodii românești interpretate magistral de membrii unei formații de muzică pop – folk. În Viena, preoții Nicolae Dura și Emanuel Nuțu au reușit performanța extraordinară de a construi din temelii două  biserici românești unde alături de părinți, copiii participă la diferite activități unde învață limba și tradițiile poporului român.  Uneori participă la slujbă în costume tradiționale. La Borås, frații noști veniți de la sute de kilometri distanță împreună cu părintele Andrei Hoha și familia domniei sale, ne-au așteptat îmbrăcați în costume naționale și ne-au ospătat cu sarmale în foi de viță. Anul acesta, la începutul lunii mai, cu sprijinul familiei Christa și Ionel Udrea, alături de Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore, Hodoroagă Liliana, Eufrosina Lazăr, Rodica Prodan, am pornit din nou la drum spre confrații din diasporă. După o noapte petrecută pe drum și un somn ’’ pe apucate ’’ în mașină, am ajuns la Viena. Bucuria revederii, zâmbetul și chipul blajin al părintelui Emanuel Nuțu, ne-a făcut să uităm toată oboseala. Într-un cerc al iubirii și al prieteniei, la Biserica Ortodoxă "Sfântul Ștefan cel Mare",  alături de scriitoarea Sifora Sava, domnul arhitect M. Popescu și câțiva oameni de cultură stabiliți în Viena ne-am bucurat în tihnă de versul dulce strămoșesc. Joi, 10 mai 2024, chiar în ziua sfântă a ’’ Izvorului Tămăduirii ’’, am primit binecuvântarea părintelui Nicolae Dura la Biserica Ortodoxă Română "Sfântul Apostol Andrei" și am rostit un gând frumos la bustul poetului nepereche Mihai Eminescu, aflat chiar în fața bisericii din Viena. Cu binecuvântarea părintelui Emanuel Nuțu, la ora 9,00 ne-am întâlnit cu un grup de copii și voluntari români ai parohiei. Le-am recitat versuri și le-am prezentat câteva creați proprii. În puținele clipe petrecute împreună am trăite momente de încântare și bucurie pură. Cu inima ușoară, cu soarele în priviri am plecat voioși la drum spre Nürnberg. Revederea cu Christa și Ionel Udrea a fostă plină de emoții și lacrimi de bucurie. Stabiliți de peste 30 de ani în Germania, cei doi soți nu au uitat niciodată ’’ iarba verde de acasă’’, mai mult, așteaptă cu nerăbdare pensia pentru a se retrage la căsuța de poveste pe care au construit-o pe malul pârâului Cerna din județul Vâlcea. Seara, am fost așteptați de părintele Teofil Herineanul la Biserica Ortodoxă din Nürnberg (Bavaria), care se află în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei. După ce IPS Mitropolitul Serafim, înconjurat de un sobor de preoți a finalizat slujba Sfântului Maslu, am fost prezentați confraților chiar de Înaltpreasfinția Sa. Cu un chip blând, coborât parcă dinicoane, părintele Mitropolit ne-a primit cu zâmbetul pe față, ne-a vorbit despre Dumnezeu, despre iubire, despre puterea rugăciunii. Pentru că i-am oferit în dar cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă de: George Rotaru, Zenovia Zamfir , Dr. Alin Pavelescu, a spus că domnia sa, a avut marea șansă de a-l cunoaște personal. Cuvinte izvorâte din suflet , poezii recitate de doamnele Adriana Weimer și Tania Carmen Grigore,  mai multe volume de proză și poezie au fost darurile noastre pentru frații din diasporă. <<  Să avem credința neclintită că Mântuitorul Iisus Hristos, înviat din morți, este cu noi în tot momentul și ne ajută, dacă ne rugăm, să biruim păcatul cu toate consecințele lui nefaste care culminează cu moartea. El ne cheamă mereu: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi ” (Luca 11, 28) >>, ne îndeamnă părintele Mitropolit Serafim. La final am avut onoarea de a fi oaspeții Înalpreasfinției sale. În anul 1994, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la cererea mai multor preoți și credincioși din Germania, a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord pentru a se îngriji de viața duhovnicească a românilor ortodocși din această parte a Europei. La primele ore ale dimineții de duminică, 12 mai 2024, am pornit spre Elveția. Drumul presărat cu peisaje desprinse parcă din ilustratele care promovează turismul, ne-au încântat și ne-au făcut călătoria de sute de kilometri mai ușoară. După ce am vizitat pe fugă, orașul Berna, capitala Elveției, ne-am continuat periplul prin locuri de poveste , cu munții ale căror creste erau încă albe de zăpada care nu se topise, până la apele limpezi și cristaline ce se rostogoleau vijelios de pe stânci în adevărate cascade, străjuite pe alocuri de poienițe înverzite. La Mănăstirea ’’ Acoperământul Maicii Domnului ’’ din Elveția am fost întâmpinați de maica stareță Antonia . Cu chipul smerit, ochii de culoare cerului, un albastru infinit, cu graiul dulce românesc, maica Antonia ne-a încântat cu vorbe frumoase și alese, cu povețe și sfaturi prețioase. Și aici, ca de altfel peste tot pe unde pașii ne-au purtat, am întâlnit ’’Oameni care sfințesc locul’’. În ciuda greutăților cu care s-au confruntat și se confruntă, măicuțele continuă să-l slujească pe Dumnezeu cu multă râvnă. Pe tot parcursul pelerinajului ''Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră'', derulat sub egida Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea am încercat sentimentul de ’’ Bucuria de a dărui...bucurie’’. IPS Mitropolitul Serafim spunea...„Și toată umanitatea este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și în umanitate, ca în fiecare dintre noi, trebuie să domnească iubirea. Dacă este iubire, înseamnă că este pace, că este armonie, că este unitate”. Emoții, Bucurii , Clipe Binecuvântate ! Slavă Domnului !

Zenovia Zamfir

 

 

 

Armonii literar -muzicale, ’’ Maica Domnului , nădejdea noastră ’’

 

Nevoia de a pleca ’’ în lume ’’ pentru un trai mai bun atrage după sine multe provocări, incertitudini și experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, indiferent de țara aleasă ca destinație. Traiul peste hotare reprezintă schimbarea casei, a prietenilor, adaptarea la noile condiții de muncă , învățarea unei alte limbi, părăsirea celor mai dragi ființe, copii, părinți. Am avut ocazia să trăiesc departe de casă trei luni de zile și am simțit personal cât de greu este.  „Probabil că nu vei realiza imediat, dar într-o bună zi te vei privi altfel. Crești, evoluezi și mergi mai departe (...) Unele cicatrice sunt bune, altele rele, dar nimic nu va mai fi la fel. Lucruri care erau importante odată își pierd din însemnătate. Lucruri care păreau lipsite de valoare devin, dintr-o dată, importante. Prieteniile devin neprețuite. Familia devine un concept vag și nu mai iei nimic de bun. Mutarea peste hotare te va face să realizezi că obiectele nu aduc fericirea. Mai mult, începi să redefinești ideea de succes“, spune Russell Ward. Uneori te cuprinde un dor de casă care te seacă la inimă. ’’ Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile’’ - Octavian Paler . Am văzut în jurul meu mulți oameni triști care deși erau realizați din punct de vedere material tânjeau după locurile natale, sufereau pentru că nu aveau timp să-și viziteze rudele și prietenii apropiați. Am văzut însă și un fenomen care m-a bucurat enorm. Prezența preoților în comunitățile de români, săvârșirea Sfintei Liturghii în spații închiriate dar pline de conaționali veniți să-și ostoiască dorul de Dumnezeu, de neam, de țară, să poată vorbi limba străbună cu frații din toate zonele românești, Oltenia, Moldova, Ardeal, Maramureș. Încet, încet , au început să vină îmbrăcați în costume tradiționale, la finalul slujbei rămâneau la o agapă frățească cu produse românești. Sunt țări unde preoți împreună cu români noștri au construit biserici din temelie. Mi-a fost dat ca în perioada 27-29 noiembrie 2015, să particip la festivitățile culturale dedicate Marii Uniri și Zilei Naționale a României, intitulate ,,Toamna culturală românească”, organizate de domnul Ioan Godja , de Centrul Cultural Româno-Austriac ,,Unirea”, cu sediul în orașul Wiener- Neustadt din Austria. Tradiția acestei sărbători a început în anul 2003, la fiecare sfârșit al lunii noiembrie, an de an. Este aniversarea în care tot românul se regăsește mai bine și petrece cu multă bucurie alături de prieteni și cunoștințe venite din mai multe zone ale Austriei și ale întregii Europe. Au fost trei zile de artă, cultură, muzică, împărtășind lumina sufletească în vorba de ACASĂ. Atunci am înțeles cât de frumoase și importante sunt întâlnirile culturale , cât efort și dăruire depun organizatori, am văzut implicare la toți membrii familiei domnului Godja, soție, copii. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană Vâlcea, m-a determinat ca în toamna anului 2021, să inițiez proiectul ''Caravana Iubirii fără frontiere''  . La Biserica Ortodoxă Română din Viena, în prezența și cu sprijinul părintelui Nicolae Dura a avut loc un recital de poezie și prezentare de cărți. La Wiener Neustadt, domnul Ioan Godja de la Radio TV Unirea Internațional din Austria și preoții Ioan Iulian Hotico, Felician Petru Vladu și Petru Vladu - senior au așteptat delegația venită din România alături de românii veniți din zona Vienei și din localitățile învecinate. Versurile poetelor Rodica Rîpeanu și Nastasica Popa au ajuns la inimile fraților români, eu am prezentat cartea ''Și soarele a tăcut - Liliana Hinoveanu '', o lucrare dedicată jurnalistei din Craiova în paginile căreia a fost publicat și un text al domnului Ioan Godja. Un moment emoționant și neprevăzut în programul manifestării ''Caravana Iubirii fără frontiere'' l-a constituit întâlnirea cu domnul Adrian Fejzulahi, de la '' Royal Orchester Wiener ''. Impresionat de activitatea prodigioasă a bibliotecii și de faptul că membrii delegației i-au oferit câte o carte, acesta i-a invitat la un concert prezentat de ''Wiener Royal Orchester''. Anul următor, în perioada 23 - 30 octombrie 2022, am organizat întâlniri culturale sub genericul ''Caravana Iubirii fără frontiere'' , ''Armonii literar -muzicale, Maica Domnului , nădejdea noastră''. La Viena în Biserica cu hramurile ’’ Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare’’ păstorită de pr. paroh doctorand Nuțu Emanoil, cu sprijinul domnului Ioan Godja, cu participarea unui grup de scriitori din Maramureș, muzica și poezia românească au adus un strop de Românie tuturor participanților nevoiți să-și desfășoare activitatea profesională departe de locurile natale. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu. Pelerinajul cultural – spiritual a continuat dincolo de Marea Nordului. În Suedia, la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Borås , românii au venit de la distanțe apreciabile (200 km) pentru a trăit pentru o clipă în armonie și comuniune cu semenii de pretutindeni. După slujba de vecernie oficiată de preotul paroh Andrei Hoha a urmat un moment de muzică, poezie și rugăciune comună. La final s-a făcut un schimb de cărți, reviste, icoane, diplome, impresii, emoții. Aceste manifestări culturale , mi-au dat posibilitatea de a vedea că românii noștri indiferent cât de departe s-ar afla nu au uitat de unde au plecat, nu și-au uitat neamul și portul strămoșesc, că dorul de țară i-a apropiat mai mult de Dumnezeu, că ori de câte ori au ocazia merg la biserică însoțiți de copii. Mai mult , preoții au inițiat numeroase programe și proiecte pe lângă biserică unde copii sunt implicați. Se fac serbări în preajma marilor sărbători creștine, copii nou născuți sunt botezați și creștinați în biserică. Părintele Emanuel Nuțu a reușit să construiască în Viena o biserică românească, după modelul celei de la Voroneț. :i anul acesta, împreună cu scriitoarele Carmen Tania Grigore, Adriana Weiner, jurnalistul Mihai Ghebrea, cu sprijinul părintelui Emanuel Nuțu și al domnului Ioan Godja vom relua periplul ''Caravanei Iubirii fără frontiere''  și  ne vom vizita frații noștri din Viena. Ne vom continua seria întâlnirilor culturale ’’ Întru cuvânt ’’ la Nurenberg , unde părintele Teofil , cu binecuvântarea IPS Mitropolit Serafim veghează ca românii noștri din aceea parte de lume să -și găsească alinarea în biserica pe care cu mult suflet și dăruire o păstorește de mai mulți ani. Gazde ospitaliere ne vor fi familia Crista și Ionel Udrea. La finalul pelerinajului, cu ajutorul maicii Starețe Antonia vom aduce Slavă Bunului Dumnezeu la Mănăstirea  „Acoperământul Maicii Domnului” din Elveția. Cu gândul la țara noastră , cu versurile Baladei lui Nicolae Dabija în suflet, ne rugăm Maicii Domnului să ne ocrotească și să ne mântuiască !

…. Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt –
Mai exista ceva sfânt.