Sublimul de la Tabăra ’’Sublim’’ Cluj – Napoca

 

                                     

Fiecare întâlnire culturală este un prilej de bucurie, un popas de suflet într-o perioadă în care zbuciumul cotidian este efervescent, o sărbătoare a cuvântului, a cântului, a prieteniei. Pentru al doilea an consecutiv, oameni de cultură din toate colțurile țării, din Serbia și Diaspora (Londra), au revenit la Cluj pentru a se simți „sublim”, în tabăra literar-muzical-culturală „SUBLIM”. Gazde ospitaliere, poeți consacrați, oameni minunați , Ovidiu Vasile, Rodica Mureșan și Alin Cucuruzan, le-au oferit invitaților clipe minunate, momente speciale, amintiri de neuitat. Din motive obiective nu am ajuns la timp pentru a participa la activitatea de la Penitenciarul Gherla. Ideea inedită care l-a început a creat controverse în rândul scriitorilor s-a dovedit a fi o experiență deosebită. Din relatările colegilor am înțeles că au vizitat muzeul , Sala Cavalerilor, au interacționat cu membrele grupului „Lotus”, care iubesc literatura, arta (pictura, artizanatul), cerc de petrecere a timpului în mod creativ, format de către Alin Cucuruzan cu câțiva ani în urmă. Trebuie să știm că în penitenciare nu au ajuns doar cei care dintr-un motiv sau altul au încălcat legile, ci și mari intelectuali care au fost închiși pe nedrept, pe baza unor scenarii care au dus la denigrarea unor oameni de cultură nevinovați . Prin infernul de la Gherla au trecut şi Constantin Noica, Paul Goma , Nicolae Steinhardt , precum şi lotul de prizonieri de război români, pe care în 1955, conform înţelegerii dintre K. Adenauer şi N. Hruşciov, statul sovietic i-a îmbarcat într-un tren de marfă, transportându-i la graniţa cu România. Organele de anchetă din Iaşi i-au rejudecat pentru prejudicii aduse „marii noastre prietene de la Răsărit”, trimiţându-i la Gherla. În scrierile sale Nicolae Steinhardt prezintă propria viziune despre condițiile din penitenciar:<< „În atmosfera de zgribuleală, jale, gheţăraie şi jeg, izbutesc să fiu calm. Celula e alcătuită din oameni de treabă toţi, şi politicoşi. Nu o luăm în tragic, între noi gentili, voioşi cum numai la închisoare pot fi oameni”. Ceea ce îi apropie pe aceștia este destinul comun care îi uneşte. Toţi trăiesc în acelaşi mediu în care „funinginea îmbracă totul cu un praf gros, grăsos, de o negreaţă sloioasă”. Niciunul nu este mai presus de celălalt, fiind toţi egali indiferent de statutul social pe care îl avuseseră odinioară>>. Sâmbătă, 13 iulie 2014, după o noapte petrecută în autocar pe drumul Vâlcea- Cluj, am ajuns exact la timp pentru a lua parte la manifestările programate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” Cluj Napoca. Căldura specifică unei zile de vară fierbinte nu ne-a împiedicat să fim martorii unor tradiții ardelenești transmise din generație în generație, precum nunta, pețitul miresei, vizita la casa nașilor și-a mirilor, degustarea unor produse specifice zonei . Evenimentul a fost realizat împreună cu solista de muzică populară Elena Ștefănuț, violonistul Vasile Popa, „toboșarul” Romulus Moldovan și asociația (ansamblul) „De la lume adunate și-napoi la lume date”. Într-un cerdac din mijlocul muzeului ne-am dat măsura talentului recitând din propria creație sau prezentând câte o lucrare pe care am realizat-o cât mai recent. Eu am dus în dar celor trei magnifici, cum i-am numit încă de anul trecut, Rodica, Ovidiu și Alin, cartea ’’ Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească ’’ , pe care am realizat-o împreună cu colega de la Biblioteca Publică din Bunești, Iuliana Radi și în care am publicat aspecte de la prima ediție a Taberei ’’Sublim’’. M-a bucurat revederea cu : Silvia și Florin Pătrăchioiu , Corina Ofelia și Cristi Corpodean, Mihai Groza, Constanța Triță, Cornelia Diță, Leliana Rădulescu, Georgeta Ciucă, Dragoș Gelu, Lidia Roman, Ionela Nicoleta Flood, Ioan Astaloș, Florentina Curteanu, cer iertare dacă am omis pe cineva dar nu am fost de la începutul taberei. Și de această dată Corina Lupuțan a încântat auditoriu cu un recital de operă, Adriana Berezovsky, ne-a trimis cu gândul la valurile înspumate ale Atlanticului iar Corina Ofelia Corpodean ne-a delectat cu un purpuriu de melodii nemuritoare. Pe parcursul celor două zile de manifestări intense scriitoarea Silvia Giurgiu și-a lansat romanul „Isprăvile lui Cupidon”, prof. dr. Mihai Groza a oferit o lecție de istorie, în stilul caracteristic, cu documente și argumente despre Castelul BAMFY din Bonțida. Dragoș Gelu, a făcut o recenzie a volumului de poezii „Dor de infinit”, editura „Transylvanian Edition” Londra, autoare Ionela Nicoleta Flood – președinta Societății „Românca”, care a înființat în 2010 una dintre cele mai mari biblioteci de carte în limba română din Marea Britanie (Glasgow), cu sprijinul Consiliului Județean Maramureș. Și sculptorul Ioan Astaloș a venit în ultima seară șă salute prietenii scriitori reuniți la „Roata Făget” din Cluj. Sublimul de la Tabăra ’’Sublim’’ a fost realizat și cu sprijinul soțiilor, Carmen și Monica, cu participarea copiilor care și-au secondat cu mare atenție părinții. Ce-a de a II a ediție a Taberei ’’Sublim’’, printr-un program complex,  bine ales și foarte bine organizat s-a dovedit a fi de mare însemnătate culturală pentru scriitori participanți. Cuvintele frumoase și alese ale domnului Ovidiu Vasile vor rămâne daruri de suflet pentru toți cei prezenți dar și pentru iubitori de cultură. ’’ Și-am fost pe rând, niște țărani nuntași sau la castel domnițe, cavaleri, trei ceasuri pe la temniță ocnași, am recreat cuvinte din tăceri, fiind ai bucuriei lor părtași, pe calea veșniciilor rămași, urmând direcții către nicăieri’’. Și-au fost emoții, și-au fost clipe minunate ce vor deveni amintiri prețioase !   

Zenovia Zamfir

 

Românii din Spania continuă să simtă și să viseze românește

 

Nebănuite, neștiute și pline de împliniri sunt cărările vieții ! … ” Am convingerea că fiecare dintre noi venim pe lume cu un rost de împlinit, cu un sens precis în funcţionalitatea Universului. Este motivul pentru care suntem dotaţi cu o anumită zestre nativă şi ne naştem în locul şi în condiţiile adecvate drumului pe care îl avem de străbătut în viaţă”. ..spunea la o conferință, renumitul profesor – cercetător , scriitor Constantin Dulcan. Conștient sau inconștient, voit sau nevoit, în ” călătoria ” pe acest pământ, fiecare dintre noi ne împlinim menirea pentru care am venit. M-a binecuvântat Bunul Dumnezeu, ca la maturitate să înțeleg și să pot revărsa asupra semenilor mei darurile și harurile primite. În ultimii ani, proiectele social – culturale au devenit parte din ființa mea și se derulează cu multe bucurii, atât la nivel județean cât și în marile orașe din țară și străinătate : Cluj, Iași, Viena, Parla, lângă Madrid. La începutul lunii mai, 2023, împreună cu un grup de prieteni, reuniți sub egida ” Caravana culturii și a iubirii fără frontiere ” , am plecat prin Europa având ca obiective – o întâlnire cu frații români din diasporă, cei din Spania, și o vizită în Portugalia, mai precis la Fatima, zonă faimoasă pentru altarul de aici ce aniverseaza evenimentele din 1917, când trei copii de țărani au văzut-o pe Maica Domnului, Fecioara Maria de la Fatima. M-a ajutat Bunul Dumnezu și de -a lungul timpului am fost prin locurile binecuvântate de Maica Domnului, la : Efes- Turcia, Medjugorje -Bosnia Herțégovina, Lourdes – Franța. Se spune că… ” Duminică, 13 mai 1917, într-un sat ascuns din Serra do Aire, în centrul Portugaliei, trei copii, Lucia dos Santos, frații Francisco și Jacinta Marto, se jucau în timp ce îngrijeau o turmă, pe un câmp care aparținea tatălui Luciei. Către prânz, după ce au participat la slujbă ca de obicei, au văzut două fenomene luminoase, ca două fulgere, și apoi o frumoasă Doamnă, mai strălucitoare decât soarele.

• << De unde sunteți, doamnă?
• Eu sunt din ceruri >>.

Așa a început prima conversație între Fecioara Maria și Lucia.

Aceasta a fost prima apariție a Maicii Domnului de la Fatima. ”

Astăzi, pe locul aparițiilor se află Sanctuarul Maicii Domnului a Rozariului din Fatima. Mii de oameni din întreaga lume fac un pelerinaj la acest sanctuar în fiecare an. Pentru a ajunge pe data de , 2 mai 2023, la Centrul Cultural Românesc “Sf. Antim Ivireanul” din Parla, Spania, am plecat cu trei zile mai devreme deoarece drumul era lung și obositor. Cu priceperea lui Mihai în a găsi cazare la orice oră din zi, indiferent de țară, cu îndemânarea lui Chirică la mânuirea volanului, pelerinajul cultural- spiritual s-a desfășurat frumos. Nevoia de a călători, dorința de a realiza clipe frumoase celor din jurul nostru, m-a determinat să înițiez proiectul ” Caravana culturii și a iubirii fără frontiere ”, pentru românii plecați din țară, pentru frații aflați la mii de kilomentri distanță de cei dragi. Cu ani în urmă am înțeles cât de greu este dorul de țară, dorul de familie, dorul de tot ceea ce este frumos, de valorile şi de sufletul acestui popor, de cultura lui, de sfinții strămoși, de baladele noastre frumoase, de mila, dragostea, smerenia românilor noștri de pretutindeni. Cuvântul ” Dor ” nu poate fi tradus, pentru că el nu există în nici o limbă, în ” Dor ” sunt amestecate sentimente de bucurie, durere, tristețe, melancolie, patimă, dar și stropi de fericire. Dorul de cei dragi, dorul de locurile copilăriei, este una dintre cele mai puternice emoții, pe care cei mai mulți dintre noi o trăim zilnic. Din aproape în aproape am ajuns la destinațție. O noapte am petrecut într-un decor de vis în Alpii italieni, două zile la malul Mării Mediterane și vizitarea câtorva obiective turistice renumite din Barcelona, anume – Catedrala Sagrada Familia, opera neterminată a faimosului Gaudi și Mănăstirea Montserrat, aflată la o altitudine de 720 de metri, unde se poate ajunge, pe trasee turistice amenajate, pe vârful cel mai înalt al muntelui, Sfântul Ioan, cu o înălțime de 1.236 de metri. Lângă mănăstire se mai află și „Drumul Crucii”, unde este amenajată „Peștera Sfântă” și locul legendar unde a fost găsită icoana Sfintei Fecioare din Montserrat. Așadar,…” marți, 2 mai 2023, la Centrul Cultural Românesc “Sf. Antim Ivireanul” din Parla, Spania, a avut loc o întâlnire culturală sub genericul: „Caravana Culturii și a Iubirii fără frontiere” . La evenimentul coordonat de părintele Eugen Barz și de Dragoș Cosmin Popa, cu pariciparea poeților români reuniți sub egida ASARS Iberica/ Asociación de Escritores y Artistas Rumanos de España, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul managerului bibliotecii, conf. univ. dr. Remus Grigorescu, a prezentat și donat lucrările : ”Oameni, Locuri, Istorii”, ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, „Între clipa ce va veni și visul ce a fost”, ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi și Alin Pavelescu, ”Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile”, ediţie îngrijită de Adrian Constantin Catană, Zenovia Zamfir, Maria Lica Catană. Poezia și recitalul muzical susținut de Gelu Aldea și „Trupa de weekend” au adus un strop de Românie în inimile fraților români prezenți. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu”, a fost consemnat pe pagina Bibliotecii . Momentul a fost întregit de o ” agapă frățească ”, am cinat împreună prin grija părintelui și cu sprijinul soției , am vorbit despre ospitalitatea românească, am lăcrimat la aducerea aminte de tradițiile și obiceiurile românilor la zilele sfinte de sărbătoare, ne-am descris locurile natale și frumusețea satului din care ne tragem seva. Indiferent de anotimp, iarna împodobit cu o matie diafană de nea, primăvara în mii de culori, cu flori de câmp și ape cristaline , toamna cu al ei alai de frunze ruginii iar vara cu soare și pășuni înverzite, satul românesc a rămas tezaur de comori. Pentru o clipă cât o eternitate, am fost cu toții în armonie și comuniune. Părintele Barz a reușit să strângă în jurul său, români veniți din toate colțurile țării, stabiliți în arealul din Madrid și împrejurimi. Din dragoste de neamul românesc, de famiile lăsate în țară, se adună în ” Casa Domnului ” pentru a -și potoli dorul ce le arde în piept. Aici se roagă , cântă și vorbesc în graiul dulce strămoșesc. Despre preotul – poet, citeam într-un articol al domnului Aurel Podaru,…” Eugen Barz a pătruns în lumea literaturii contemporane, scriind din unghiul unui observator al concretului ridicat la rang de simbol creștin, nu pornind de la textul biblic, ci ajungând firesc la el, după un ocol prin cele văzute. Acesta mi se pare succesul lirismului său, cu, uneori, montaje suprarealiste, lirism vorbind nu despre o dezordine a lumii, ci despre o bogăție a celor ieșite din mâinile Creatorului.” Pentru a confirma cele spuse în articol, redăm un poem reprezentativ pentru creația lui Eugen Barz: „Mereu am știut/ că degetele dreptei mele/ au fost făcute/ ân zi de sărbătoare,/ pe care le înmulțesc./ Cu ele înalț jertfe/ care coboară între voi/ âmpărțind bucurii,/ cu ele ridic potirul/ să luați veșnicia./ Când le împreunez la rugăciune,/ îmbracă nume de sfinți/ știuți și neștiuți,/ să ne transformăm/ în nuntași veșnici/ lângă bucatele Martei,/ fii ai Mariei/ născuți din speranță”. Prin anul 2020, părintele – poet, în interviul acordat domnului Valentin Iacob, se mărturisea…”De țara mea nu mă pot desprinde. Aici sunt și rădăcinile, și enoriașii mei. De aceea vin mereu acasă, la mama mea, care are 96 de ani. Și mai vin ca să îmi lansez și cărțile, să mă întâlnesc cu scrii­torii mei români, vin să îmi adăp setea de lim­ba română. Ori de câte ori mă întorc din Ro­mânia, fac câteva co­lete mari cu cărți, pe care să le duc fraților mei din îndepărtata peninsulă iberică. Pentru că românii din Spania continuă să simtă și să viseze româ­nește” . Seara petrecută împreună cu frații din Parla a fost minunată.

Zenovia Zamfir

 

Întru credință și jertfelnicie ortodoxă

 

În Biserica Ortodoxă Română, a doua duminică după Rusalii este dedicată Tuturor Sfinţilor Români. În această duminică îi cinstim pe toţi sfinţii români, adică pe cei pe care îi cunoaştem, dar şi pe cei care, vieţuind în ţara noastră, au bineplăcut lui Dumnezeu prin virtuţile lor, însă, din cauze necunoscute, au rămas neştiuţi de nimeni. Această zi de cinstire a sfinţilor dăruiţi Ortodoxiei universale de neamul românesc a fost instituită în anul 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Duminică, 7 iulie 2024, Biserica de lemn, bisericuța de sub pod cum o mai numesc vâlcenii, a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii veniți la sărbătoarea hramului. Întoarcerea oamenilor la credință este o necesitate dar și o realitate. Bisericile și mănăstirile sunt tot mai pline de oameni de toate vârstele, copii aleargă nestingheriți, tinerii se roagă pentru cele mai arzătoare dorințe ale lor, bătrâni își plâng durerile și singurătățile, doar Bunul Dumnezeu mai poate fi scăparea la greutățile pe care le întâmpină fiecare. Dintotdeauna Biserica Ortodoxă Română a încercat să găsească soluții la toate problemele mirenilor săi. În ciuda interdicțiilor și a obstacolelor pe care le-a întâmpinat, Casa Domnului a avut totdeauna ușa deschisă pentru cei aflați în suferință, chiar dacă nu a reușit să aline toate durerile. La inițiativa doamnei Cati Jijeu, cu sprijinul părintelui Dumitru Piloiu , la Biserica cu hramurile Duminica Sfinților Români și Sfântul Mare Mucenic Mina, domnul Ionuț Țene, istoric – scriitor, a ținut o Conferință despre Sfinții Români . Cunoștințele tânărului istoric, vocea plină de emoție, nevoia de cunoaștere, au fost primite cu aplauze de cei aflați în biserică. Autor a mai multor lucrări cu teme diverse, domnul Țene și-a încântat auditoriu cu vorbe frumoase și cuvinte alese, cu dorința de a transmite generațiilor viitoare zestrea valoroasă pe care a moștenit-o de la înaintași săi. Cu origini vâlcene, fiul al renumitului scriitor, jurnalist de seamă, președintele Ligii Scriitorilor cu sediul în Cluj, Florin Al. Țene, născut în municipiul Drăgășani și al doamnei poete Titina Țene, care a văzut lumina zilei în localitatea Șușani, județul Vâlcea, domnul Ionuț a dovedit că este un important Om de cultură. Cartea sa, „NEÎNFRÂNȚII. REEDUCAREA DE LA AIUD”, este o filă de istorie din perioada comunistă, o cunoaștere și recunoaștere a martirilor din temnițele comuniste. În lucrarea domniei sale descoperim o pleiadă de intelectuali și preoți care au pătimit în temnițele comuniste,  printre care Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Nicolae Purcărea, Ilie Lăcătușu, Ioan Ianolide , Arsenie Papacioc care au refuzat orice compromis . Spunea în cap. IV. „Sfinții Închisorilor au înțeles perfect adâncimea luptei lor, că de fapt duc un război spiritual împotriva materialismului comunist și că doar prin martiriu și mărturisire pot învinge Molohul marxist. A fost un război al imanentului împotriva transcendentului, al fizicului contra metafizicului și al întunericului versus Luminii.” În fața preoților care au săvârșit Sfânta Liturghie, a familiei Ioana și Florin Dobrescu veniți special pentru această întâlnire de suflet, a unui public numeros, domnul Ionuț Țene a conferențiat cu mult suflet, dovedind că acolo unde este trudă și dăruire, Bunul Dumnezeu revarsă harurile sale spre a fi de folos tuturor. Așadar, în Duminica a doua după ­Rusalii, în Biserica Ortodoxă ­Română îi sărbătorim pe „sfinţii ierarhi, preoţi şi diaconi care s-au săvârşit muceniceşte şi au mărturisit şi au apărat cu jertfelnicie credinţa ortodoxă, neamul şi ţara noastră, dar şi credincioşii care au primit cununa sfinţeniei prin patimile şi sângele lor; sfinţii cuvioşi şi cuvioase care s-au săvârşit trăind deplin viaţa călugărească şi care, prin pilda vieţii lor şi prin rugăciune, au hrănit duhovniceşte pe toţi credincioşii; sfinţii români ucişi de oştile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum şi cei care au căzut în luptă cu aceştia, sau în amară robie pentru credinţă, Biserică şi neam; și toţi ceilalţi, sfinţi creştini ortodocşi români din toate timpurile şi de pretutindeni, ştiuţi şi neştiuţi, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii şi virtuţilor creştine, pe care Dumnezeu i-a înscris în Cartea Vieţii“ (pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, „Predici”).

Ionuț Țene este un scriitor complex și original iar prezența sa la Râmnic a fost bine plăcută tuturor celor prezenți la biserica unde cu har și dăruire păstorește părintele Dumitru Piloiu.