Se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt

 

De treci Pădurea Crăiască, una dintre puţinele păduri din România cu arbori seculari, descoperi că în Maramureș încă mai sunt oaze naturale nealterate de intervenția brutală a omului. În această parte de țară, cu povești și tradiții populare unice, cu oameni aspri, hotărâţi,  frumoşi, cu munți drepți, înalți și plini de bogății naturale, timpul pare că s-a comprimat. Un loc parcă pictat de Dumnezeu, un tărâm desprins din basmele citite în copilărie, Maramureșul te inspiră la visare, la creație, te ajută să te detașezi de frământările cotidiene. Acest ținut de poveste, se reflectă armonios în tradițiile și obiceiurile perene, simplitatea și spiritualitatea oamenilor reprezintă imaginea idilică a satului românesc. Frumusețea locurilor este întregită de ospitalitatea și generozitatea maramureșenilor care te întâmpină cu multă bucurie ori de câte ori le treci pragul casei. Am venit și revenit ori de câte ori am avut posibilitatea de a participa la evenimente culturale, întâlniri literare, pentru a fi în comuniune cu iubitori de cuvânt sosiți din toate colțurile României ,, Grădina Maicii Domnului ’’. La sfârșit de vară fierbinte și început de toamnă aurie, la invitația neobositului condeier și vestit staroste Vasile Bele, ne-am dat întâlnire în Stațiunea Izvoare, pentru a ne potoli setea de cunoaștere la renumitele izvoare din Țara Maramureșului. Colțul de rai în care ne-am reunit, pe lângă peisajele desprinse din poveștile bunicilor, este completat de o frumoasă mănăstire ale cărei turle se înalță timid către cer. Un loc mirific, un grup de scriitori cu dragoste de cultură, o interferență a artelor, ne-au făcut clipele și momentele de neuitat. Fiecare zi a fost o sărbătoare. Emoțiile întâlnirii în Tabăra Literară ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!" ediția a -III-a, s-au simțit la prezentarea fiecărui participant. Programul a fost complex, lansări de carte,  expoziție de pictură, muzică și poezie, spectacol de tradiții și obiceiuri, vineri, 30 august 2024, o delegație din localitatea Șișești coordonată de domnul scriitor Gavril Babiciu și părintele – scriitor Radu Botiș au prezentat lucrarea ,,Șișești – Maramureș- în vâltoarea istoriei ’’,  iar pe 31 august, în costume tradiționale, am sărbătorit Ziua Limbii Române chiar la Mănăstirea Izvoare, de lângă tabăra noastră. Cu sprijinul Maicii Starețe Domețiana Dan, cu participarea părintelui Călin Izvoare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie iar apoi au fost comemorați toți scriitori români plecați în veșnicie. La evenimentul cultural internațional, care s-a desfășurat în ținutul Maramureșului, au participat oameni de cultură din toate zonele țării și de dincolo de Prut: președintele UZPR, Filiala ,,Mihai Eminescu", Timișoara - Dumitru Buțoi, Luci Trușcă – președinta Ligii Scriitorilor ,,Valeriu Anania’’ Vâlcea, membrii UZPR Gelu Dragoș, Mioara Baciu, Mihai Marian, Marinela Belu Capșa, Zenovia Zamfir, Mirela Cocheci, Dumitru Tîlvescu- membru al Uniunii Scriitorilor din România, scriitorii Cristi Mărgineanu și Leliana Mihaela Rădulescu din Craiova, Carmen Pinte – Petroșani, Florentina Danu – Brașov, Georgeta Tudor și Sofia Marin – Buzău, Natașa Peteu – Medgidia, Marieta Coman – Turda, Maria Tomița Corini – Republica Moldova, Olimpia Mureșan din Maramureș, familia de muzicieni – scriitori Vaida din Baia Mare, Andrada Diaconescu – Vâlcea, Cristina Bele și Eugen Marchiș din Maramureș. Ascultând creațiile colegilor, mi-am adus aminte de poezia doamnei Lucica Țigănuș Meleacă , din Galați, intitulată sugestiv ,,Țăranul și Limba română’’...

În durerea Limbii mele

române

Se frângea întristat dintr-o

Pâine

Cel țăran dintre roade de

Grâne

Cu muncitele-i mâini

preabătrâne.

 

În fărâma de azi și de

 Mâine

 Rostul lui din cuvântul

străbun

Mai dospește-n cuptorul de

 Pâine

 Gustul Limbii și-al Pâinii

 preabun....

Întâlnirea literară s-a dovedit a fi o sărbătoare a cuvântului scris și rostit. Ideea unui foc de tabără la final, ne-a dus cu gândul la anii adolescenței, la perioada când participam cu tinerii de vârsta noastră, la diferite excursii și expediții. Ne-am bucurat cu toată ființa, am cântat, am dansat, am râs, ne-am făcut dedicații muzicale. Totul a fost intens. Ca reprezentantă a Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul’’ Vâlcea, partener în organizarea Taberei Literare, am prezentat cărțile ‚, Oameni, Locuri, Istorii’’, ’’Mărturii în lumina Icoanei Maicii Domnului’’ , ’’Mărturii ale măreției trecutului îngropat de veacuri – comuna Glăvile’’ și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul instituției. Se cuvine să felicităm și să mulțumim familiei Cristina și Vasile Bele care ne-au oferit o parte din sufletul lor prea plin de omenie și de gingășie. Scriitorul Vasile Bele ne uimește cu puterea sa de a fi peste tot și pretutindeni, de a scrie aparent cu o mare ușurință dar de fapt cu o mare profunzime. Indiferent de genul literar abordat, poezie, acrostih, cronică, el reușește să-și surprindă plăcut cititorul. Despre Om-ul de cultură Vasile Bele se scrie și se va vorbi multă vreme de acum încolo. Prin zbaterea sa, se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt.

Zenovia Zamfir     

Cornel Udrea - Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate

 

Într-o societate tot mai dominată de comunicarea virtuală, taberele literare, taberele de creație sunt adevărate oaze de cultură, de normalitate. A rânduit Bunul Dumnezeu să-mi desfășor activitatea profesională în cea mai frumoasă clădire din Râmnicu Vâlcea, în cea mai importantă instituție de cultură, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Vâlcea, o clădire unicat, a cărei cupolă – vitraliu, a intrat în Cartea Recordurilor. Șansa de a fi zi de zi printre cărți și autori este o mare binecuvântare, iar noi, cei ce trudim pe acest frumos ,, Ogor al Culturii ’’ ne străduim să fim cât mai bine pregătiți. Printre modalitățile de a fi la curent cu noutățile din domeniul scrisului contemporan se numără și taberele literare. La sfârșitul lunii mai 2022, în judeţul Sălaj s-a desfăşurat ediția a VI-a a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Alături de scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, au venit colegi iubitori de slovă scrisă din toată țara. Prietenia, acest dar de preț care nu poate fi cumpărat sau vândut, este motivul pentru care an de an, doamna Mariana Moga, un Om și un promotor de cultură remarcabil, ne cheamă și ne adună în cele mai frumoase zone din România ,,Grădina Maicii Domnului’’ , cum a numit-o Papa Ioan al II - a, pentru a  ne bucura de literatură, de prietenie, de clipe ce vor deveni amintiri frumoase. ,,Nu îmi iubesc prietenii nici cu inima nici cu mintea. Pentru că inima s-ar putea opri, iar mintea ar putea uita. Îi iubesc cu sufletul. Sufletul nu se oprește și nu uită niciodată!" -Rumi. În miezul unei primăveri călduțe, ne-am reunit într-un colț de rai, care ne-a fascinat chiar de la prima vedere, pentru a trăi momente de neuitat în cea de a VI- a ediție a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”. Atunci și acolo, l-am cunoscut mai bine pe domnul Cornel Udrea, marele scriitor și ziarist pe care l-am întâlnit pentru prima dată în Tabăra de la Batiz din anul 2019. Împreună cu familia Triță, alături de colegii scriitori participanți la frumosul eveniment cultural, ne-am bucurat de prezența domnului Cornel Udrea, care la vremea respectivă a afișat o mină puțin sobră, probabil fiindcă era implicat în desfășurarea unor activități din program, dar la care a renunțat destul de repede. Îmi amintesc cu drag de o după-amiază petrecută la piscină alături de domnia sa, Ovidiu, Alin, Maria Vaida, Ionela Flood și alți câțiva colegi, ceilalți erau plecați să viziteze unele obiective istorice din zonă. Ne-a încântat cu umorul său spontan, cu epigrame și scrieri satirice. Apoi l-am revăzut la Sălaj. Atunci m-am convins că este foarte deștept, multe dintre schițele umoristice care au fost interpretate de marii actori ai anilor ’70, ’80 și difuzate de Televiziunea Română, au fost scrise de domnia sa, că este mucalit dar și bun, și blând... "Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni." – Seneca. Prietenia de care m-am bucurat în ultimii săi ani de viață este una dintre cele mai prețioase amintiri, ne citeam reciproc postările, făceam unele comentarii acolo unde se impunea, ne trimiteam binețe și urări de sănătate. Veste plecării sale în țara de peste veacuri m-a bulversat. Știam cu toții că este suferind dar ne doream să-l știm cât mai multă vreme aproape. Încercând să înțeleg mai multe despre Om-ul care mă onorase cu prietenia sa, am găsit și am selectat câteva frânturi din interviurile oferite colegilor de breaslă.

Iulia GHIDIU  - ,, CORNEL UDREA – omul care face cuvintele să zâmbească ’’, ...  << Gena umorului a existat în mine, este moștenire de la mama. Ea ne povestea basme, dar le interpreta, avea un întreg registru de interpretare și asta se lipea foarte bine de sufletul nostru, al meu și al fratelui meu. De acolo vine, de la acest exercițiu al zâmbetului în familie. Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate, prin intermediul zâmbetului. Zâmbetul este cel care îmbogățește spiritual orice ființă omenească, îi acordă credit în fața vieții. Umorul curat, sănătos, nu cel căzut în vulgaritate, este cel mai important câștig al omului, pentru că ține loc și de medicament și de terapii savante. Românul este un umorist desăvârșit. Toate basmele de-a lungul istoriei au foarte, foarte mult umor. Dacă ne gândim cum sunt descriși zmeii, Muma Pădurii, Zgripțuroaica, vedem că se fac niște portretizări absolut colosale. În basmele noastre, umorul mai poate fi stârnit și prin absurd, lucru unic în literatura, în cultura mondială. Am publicat până acum 64 de cărți de umor dintre cele care mi-au apărut și ele mă reprezintă în totalitate.... Am avut întotdeauna ușurința scrisului, o ușurință pe care, uneori, am plătit-o, pentru că a dus, inevitabil, și la superficialitate. Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit. Nu am o oră a zilei, dar cea mai bună perioadă este dimineața, când optimismul locuiește cu tine. >>

Cu altă ocazie, într-un interviu realizat de realizat de Florin Danciu ... << Trăim vremuri complicate, avem nevoie de preoţi, psihologi, doctori, etc. Ce să mai caute un umorist în lumea asta?

Vai de mine! Mai ales acum este nevoie de scriitorii de umor, de cei care și-au făcut din zâmbet o meserie, având vocația aceasta, s-o numim a facerii de bine, în sensul adevărat al cuvântului. Pentru mine, întotdeauna și în toată viața, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a vedea oamenii venind spre mine cu un zâmbet pe buze știind că urmează un banc, urmează o glumă, urmează ceva care înseninează cerul sufletului..... Da, este nevoie de umoriști, este nevoie de oameni de spirit, pentru că umorul nu poate fi făcut de oricine, umorul aparține –spun eu- oamenilor cu foarte multă inteligență vie, cu un spirit ludic deosebit. Aș vrea să-i văd pe cei care se uită la noi și ne confundă cu saltimbancii, ne confundă cu cei care fac tot felul de giumbușlucuri verbale, de-a dragul de-a fi în linia întâi, să-i văd pe aceia răspunzând unui test. Le dau 50 de cuvinte pe care să le facă să zâmbească. Ei bine, ne întâlnim după o zi sau după un secol să vedem dacă au reușit. Vremurile nu sunt complicate, vremurile sunt ostile, dar le complicăm noi, îngrozitor de mult. În ceea ce privește umorul politicienilor, cei care ne concurează serios pentru că au acces la sticlă, la televiziuni, ei bine, umorul Acela va rămâne în câteva antologii, niște volume absolut serioase... >>

Printre cei care i-au fost colegi s-au numărat Simona Vlasa de la Radio Renașterea , epigramistul Nichi Ursei care....

La aniversarea maestrului Cornel Udrea

Dacă tot trecură anii,

Aş dori, pentru Cornel,

Cartea să-i aducă banii

Fotbalistului Bănel!

(Nichi Ursei – Râmnicu Vâlcea)

 

La întrebarea domnului Ioan Vasiu /UZPR, - Ce înseamnă Radio Cluj pentru Cornel Udrea?

Maestru a răspuns... << 42 de ani de activitate neîntreruptă, la care se adaugă anii de după, fiindcă ziaristica nu este o meserie pe care s-o pui în cui la pensioare, așa cum fac funcționarii sau alte categorii de oameni ai muncii care încep să trăiască o altă viață, cu alte reguli, cu alte norme. Radio Cluj, pentru mine a însemnat certificatul de intensitate profesională, o dragoste unică și irepetabilă. Am un sentiment de bunăstare sufletească și încă în fonoteca Studioului de Radio Cluj se află sute de benzi cu emisiunile mele, benzi de magnetofon ce sunt crâmpeie de viață, viața însăși. Radio Cluj mi-a oferit prilejul nevisat de a cunoaște oameni mari ai națiunii române, actori și scriitori, oameni de știință, personalități nu numai transilvane, care ne-au îmbogățit viața și sufletul. A fost o experiență excepțională, în care zi de zi mi-am perfecționat condeiul, modul de a vorbi, de a exploata realitatea și, din toate acestea, a consolida profesia și menirea >>.

Măsura talentului de scriitor satiric a lui Conel Udrea este dată de o scrisoare pe care o afişează plutonierul-major Volea Duboi Mânătarcă, din cadrul Miliţiei oraşului Puiuţi, înaine de plecarea acestuia în concediu, din volumul ,, Chiar el a spus cu mâna lui ’’ (Editura Şcoala Ardeleană, Cuj-Napoca, 2019). Este un text care concurează, ca stil şi limbaj, cu textele lui Tudor Muşatescu:

             “ÎNŞTIINŢARE

În perioada 1-15 ale lunii august curent suntem plecaţi. Rugăm să vă apţineţi de la fapte! Cine îl mănâncă undeva, să meargă în alte localităţi să efectueze.

În perioada amintită nu se permite violuri, violări de domiciliu, bătăi bufet, în tren, gară.

Nemulţumiţi să puie în cutia de Reclamaţii ce vor şi ce le trebuie. Se interzice cu desăvârşire lăsare căruţe în faţa Primăriei, pentru caii care face anumite porcării şi femeia de serviciu de la Consilul Local e în concediu şi ea ca şi noi la maternitate. Doar nu o să adune tovarăşul Primar (Măturici, Panseluţă, iarmaroc) balegile cabaline.

Am fost informaţi că la Alimentara, centru, cartier <<Proletarul Roşu>> nu mai bagă bere la sticlă. Găsiţi la butoi, la cabana <<Pomelnic>> şi este şi mai ieftin. Arătaţi numai buletinul de Puiuţi. Şi flotanţii poate!

Concedeu plăcut!” (p. 218)....’’ scris de Ilie Rad

Într-un dialog cu familia Titina și Florin Al. Țenea, aveam să aflu că erau buni prieteni cu domnul Cornel Udrea, se respectau și apreciau reciproc, se întâlniseră la editură chiar cu o zi înainte de plecarea în veșnicie a marelui scriitor. O operă vastă, amintiri și momente de neuitat pentru cei ce l-au cunoscut, lasă în urma sa, marele ziarist și scriitor, Cornel Udrea.

 

Zenovia Zamfir