„Mironosițele Femei” de la Baia Mare, la ceas de mare sărbătoare

 

E o vorbă din bătrâni care spune că ploaia este un semn de bun augur. Că aduce noroc, belșug și vitalitate. Pe o vreme rece, deși suntem pe la jumătatea lunii mai, cu norii care se scuturau din când în când deasupra noastră, am plecat la drum cu doamna Delia Zamfirescu, președinta Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Eparhia Râmnicului spre Maramureșul milenar cu oameni buni și gospodari. Lung a fost drumul, dar presărat cu peisaje mirifice, cu munți și ape curgătoare, cu defilee și păduri împodobite în straie de sărbătoare de un verde de smarald, nu am simțit oboseala ci doar bucuria de a ne potoli setea de frumos cu ,, România Grădina Maicii Domnului ”. Minunată și bogată țară avem ! Revederea cu colegele venite din diferite colțuri de Românie, a fost emoționantă ! Doamna Varvara Pop, președinta Asociației Femeilor Ortodoxe ,, Mironosițelor Femei'' din Baia Mare și ,, Albinuțele ''domniei sale, ne-au întâmpinat cu zâmbetul pe față și bucate alese pe masă. De douăzeci de ani, Asociația Femeilor Ortodoxe „Mironosițele Femei” își îndeplinește misiunea filantropică în societate, sprijinind și ajutând pe cei aflați în nevoi. << Purtarea cu dragoste faţă de aproapele, cuvântul nostru plin de mângâiere pe care îl spunem celui întristat, apărarea celui nedreptăţit, împotrivirea faţă de gândurile rele, nevoinţa în rugăciune, răbdarea, milostenia, dreptatea şi orice altă virtute, Îl odihnesc pe Dumnezeu şi atrag în sufletele noastre harul Lui, care ne ajută să ne înfruntăm greutăţile vieţii. (Sfaturi duhovniceşti ale unui stareţ de la Optina, Editura Evanghelismos, p. 5) >>. În perioada 22-25 Mai 2025, Asociația Femeilor Ortodoxe „Mironosițele Femei” din Baia Mare, au sărbătorit două decenii de activitate filantropică în slujba aproapelui, alături de reprezentante a unsprezece societăți ale femeilor creștin-ortodoxe din țara, și Republica Moldova. Manifestarea a debutat vineri, 23 mai 2025, cu deplasarea la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unde, în prezența Preasfințitului Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a fost săvârșit un Te-Deum și slujba de pomenire a membrilor asociației plecați la Domnul. A urmat deschiderea lucrărilor prin cuvântul Preasfințitului Timotei Sătmăreanul, apoi cuvântul domnului Doru Dăncuș, primar al Municipiului Baia Mare, cuvântul doamnei președinte actuale, Varvara Pop și al preotului coordonator Viorel Bud. Despre activitatea de 20 de ani a asociației a vorbit și doamna președinte fondatoare, Florica Soponar. Lucrările au continuat cu urările de felicitare din partea societăților femeilor creștin-ortodoxe din : Oradea, Cluj-Napoca, Iași, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Alba-Iulia, Craiova, Caraș-Severin, Reghin, Buzău, Vrancea, Întorsura Buzăului, Galați, și Republica Moldova. Vineri, după amiază a avut loc vizita la Casa memorială a Arhiepiscopului Justinian Chira și la Biserica de lemn din Plopiș, comuna Sisești, județul Maramureș. Despre viața și activitatea marelui ierarh pe ,, Ogorul Domnului ’’ din https://doxologia.ro/viata-arhiepiscopului-justinian-chira, aflăm... << Prin fidelitatea sa faţă de credinţa ortodoxă, tradiţia liturgică şi canonică a Bisericii noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian rămâne în memoria noastră a tuturor ca fiind un ierarh luptător, un păstor dinamic şi un evlavios slujitor liturgic. Totodată, Voievodul Maramureşului a fost un mare patriot, iubind şi apărând valorile spirituale şi culturale ale poporului român.

Născut în anul 1921 în ținutul Maramureșului din părinți evlavioși, a primit la botez numele Ioan. În anul 1941, din dragoste pentru viața monahală a intrat în obștea Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia, unde, în anul 1942 a fost tuns călugăr cu numele Justinian. În anul 1944, în perioada vitregă a războiului, a preluat conducerea mănăstirii, deși era în vârstă de doar de 23 ani. Râvna și hărnicia sa au ajutat la dezvoltarea şi promovarea acestui așezământ, pe care l-a condus ca stareț vreme de aproape 30 de ani, până în anul 1973, când – pentru meritele sale deosebite – a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, cu titlul de Maramureșeanul. Şi la Cluj, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară şi social-culturală. Însă, din cei 43 de ani de slujire arhierească (1973-2016), cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită şi intensă lucrare misionară, dedicați renașterii şi înnoirii Episcopiei Maramureșului şi Sătmarului, veche năzuinţă a dreptcredincioşilor maramureşeni...>>. Seria evenimentelor frumoase, a continuat sâmbătă, 24 mai 2025, cu vizitarea lăcașurilor sfinte : Mănăstirea „Sfânta Treime” – Breaza, Mănăstirea Ruoaia din Lăpușul Românesc, Mănăstirea Rohița Boiereni și Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, unde membri delegației au înălțat un imn de mulțumire Bunului Dumnezeu chiar la mormântul Părintelui Arhiepiscop Justinian. Un moment special și de suflet l-a constituit întâlnirea cu membrii comunității din satul Boiereni, locul de obârșie al doamnei Varvara Pop. Locurile natale sunt locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. Într-o atmosferă plină de emoție și evlavie, îmbrăcați în costume populare, alături de părintele Ilorian Călin și preoteasa Veronica, ,, boiereni ’’ ne-au întâmpinat cu muzică și voie bună. Cu plăcinte și ceaune pline cu gulaș, săteni ne-au primit ca pe cei mai deosebiți oaspeți. În semn de respect ne-am prins în hore alături de ,, dănțăuși ’’, am cântat și-am ,, chiuit ’’ , fiecare în felul său. Minunați Oameni, frumoasă clipă întru veșnicie ! Oriunde ne-ar purta pașii pe acest pământ, să nu uităm de unde am plecat, să ne întoarcem din când în când și să aducem prinos de mulțumire Bunului Dumnezeu și celor ce ne-au dat viață și ne-au educat. Să nu ne uităm niciodată rădăcinile, chiar dacă viața ne trimite într-o altă ,,lume". Mi-a fost dat să văd multă bucurie pe chipurile tuturor celor prezenți, emoții puternice am văzut și la preoți care ne-au fost alături : preotul Gherman Valentin de la Reghin, părintele Ciprian Popică și preoteasa Maria de la Întorsura Buzăului, părintele Constantin Naclad și preoteasa Daniela de la Iași. Seara am fost onorați de un alt gen de spectacol, Paula Coteț și Aurelian Filip doi tineri de la Catedrală au interpretat câteva melodii lirice de pus la suflet, copii de la Ansamblul Folcloric Hori și Joc al Palatului Copiilor Baia Mare, condus de doamna profesor coregraf Maria Seraz, ne-au purtat prin lumea satului maramureșan pe melodii și dansuri populare tradiționale. Despre Sfintele Femei Mironosiţe, cele care sunt amintite şi pomenite în Sfintele Evanghelii ca făcând parte din grupul de femei ce-L urmau pe Mântuitorul, însoţind-o pe maica Domnului, Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, spunea... „Maica Domnului este mama tuturor neamurilor şi a tuturor femeilor de pe pământ şi începutul sfinţeniei, și împreună cu Ea sunt toate Femeile Mironosiţe şi toate femeile creştine şi toate fecioarele înţelepte care păstrează candela aprinsă, candela înţelepciunii, cu untdelemnul înţelepciunii şi al faptelor bune”, publicat de Sorin Ioniţe pe 04.05.2020.  Întâlnirea de la Baia Mare a fost o experiență valoroasă, fiind un bun prilej de a cunoaște activitatea societăților prezente. Credința, dragostea, fapta bună, mângâierea se îmbină armonios pentru binele semenilor noștri.  Fiecare delegație a plecat acasă mai îmbogățită spiritual, cu trăiri și amintiri de neuitat, oferite de „Mironosițele Femei” de la Baia Mare.

Cuvinte care mă fac să tresar zâmbind

 

Suntem suma amintirilor, a momentelor în care am încercat și am eșuat sau a planurilor în care am sperat și s-au întâmplat, a lecțiilor pe care le-am învățat și a întâlnirilor care ne-au marcat viața, uneori în rău dar de cele mai multe ori în bine. ,, Unii oameni apar în viaţa noastră ca o binecuvântare. Alții ca o lecţie’’, spunea  Maica Tereza. Cândva, la o Tabără literară am cunoscut-o pe Rodica Mureșan. Empatică, mereu zâmbitoare, cu o experiență de viață vastă, cu darul prieteniei, cu harul cuvântului scris și rostit, Rodica Mureșan este o un Om pe care-l simpatizezi de la prima vedere. În timp, am descoperit pe pagina ei de socializare gânduri și cuvinte în care regăsim propriile trăiri, nostalgii, amintiri. Și iată cu ce ne încântă uneori...

<<Îmi plac vorbele sincere care vin din suflet, cuvinte care mă fac să tresar zâmbind și care mă fac să conștientizez că mai sunt iubiri curate și dezinteresate; îmi place parfumul care lasă în urma mea o umbră de melancolie, iubesc floarea de liliac cu mirosul lui îmbătător, îmi plac lalelele și trandafirii galbeni, îmi place la nebunie să ascult, cum pe clapele pianului se poartă măreția muzicii care îți dă fiori, iubesc vioara pe ale cărei strune văd apele râului și munții cu ecourile lui, văd marea pe care o iubesc cu disperare, iubesc tăcerea oamenilor care nu au nevoie de cuvinte, cărora le ajunge o privire să înțeleagă că sunt un singur suflet, chiar dacă sunt două ființe, și iubesc tot ce este vechi...

Drumul spre fericire e foarte anevoios !!!

Și, poate nici nu ajungi niciodată. Ca să fii fericit e nevoie de multe ingrediente, e nevoie de iubire. Ori, iubirea cere un minim de sacrificiu, iubirea înseamnă în primul rând dăruire, dăruire de sine, de timp. Iubirea e direct proporțională cu timpul pe care îl acorzi celui pe care îl iubești. Să-ți rupi din ce faci, să te oprești să vrei să-l auzi, să-ți dorești imperios să-l vezi, să fii în preajma lui, pentru o clipă, pentru o zi, pentru o viață. Să vrei să te trezești lângă cel drag, iar seara să adormi rezemată de pieptul lui. Nu iubirea carnală e iubire! Aceea e ca focul întețit, care se stinge încet sau brusc, depinde de vreme, dacă picură sau plouă cu găleata. Ci, să iubești cu mintea, să te îndrăgostești de mintea cuiva. Creierul e rațiune și el transmite apoi, unde, spre suflet. Oricine cu un IQ peste medie înțelege și își dorește asta. Sigur că te simți bine în pielea ta, atunci când te simți dorită, când știi, asta face bine, crește nivelul serotoninei, dar, dacă nu vine de unde trebuie, de unde ai tu așteptări, e în zadar… Trecem prin viață căutând fericirea, la care, cum spuneam, poți ajunge sau nu poți ajunge niciodată. Plătim taxă pentru asta, suferim, trecem prin focul iadului, urcuș-coborâș, coborâș-urcuș, negru-alb, alb-negru, dar dacă nu ne asumăm, dacă nu avem curajul de a înfrunta tot, căutarea e zadanică și ne trezim că viața a trecut pe lângă noi și de fapt, nici n-am trăit.

Apoi, lumea... Interpretările date de lume, lumea care te examinează cu lupa aceea necruțătoare. Face și desface cât privește viața ta, tot ce spui, tot ce faci, chiar și tot ce scrii, fără să cunoască adevărul, în esența lui

Vin regretele! Tardive. Să poți să vezi în oameni lumina, e absolut esențial! Defecte avem toți, cu nemiluita, dar toți avem și lumină, care, chiar dacă nu strălucește, dacă ai capacitatea de a o descoperi, te poți considera învingător.

Eu mai cred încă în valori!

E noapte, cer senin, gânduri desuete…În rest, parole, parole…

sfârșit de aprilie, un gând...

Rodica Mureșan

Din vol. Scrisori către nimeni și către nicăieri

Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos rămâne pentru totdeauna minunea minunilor, iar sărbătoarea Învierii rămâne sărbătoarea sărbătorilor noastre bisericeşti. Faptul Învierii este dovada de netăgăduit a puterii Sale dumnezeieşti; prin Înviere, Mântuitorul a biruit moartea.

Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt... Cerurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure; să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută Învierea lui Hristos, Izvorul vieţii.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Niciodată nu cred că am văzut atâta lume la biserică, la Înviere.

O mare de oameni, cât vedeai cu ochii și parcă nu-i puteai cuprinde. Doar acolo ne mai putem regăsi, doar EL ne mai poate ajuta, doar EL mai poate fi speranța celor năpăstuiți.

Se auzea cor de îngeri din ceruri, glasuri în biserică, toți la unison slăvind Învierea celui pe care noi cu nesăbuința noastră l-am ucis răstignit pe cruce, iar acum îi aducem slavă și-l așteptăm să intre în inimile noastre viu, nu călare pe asin, ci coborând cu aripi diafane în mijlocul mulțimii, să ne mângâie creștetul, să ne ierte păcatele și să ne mântuiască.

Era întuneric beznă, dar s-a aprins LUMINA!

Hristos a Înviat! >>

20.04.2025

Felicitări, Rodica Mureșan pentru aceste cuvinte frumoase și alese !

 

Vrednicul de pomenire arhiereu, Antim Petrescu

 

Vâlcea, cel mai vechi județ din țară, a devenit în anul 2019 și „Vâlcea, cel mai frumos județ din România”, brand înregistrat, printr-un certificat cu o durată de protecție pe zece ani și posibilitatea de reînnoire la expirarea acestui termen. Pământ ales sau pământul sfânt al României, este județul cu cele mai multe schituri și mănăstiri, este locul de obârșie al marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române : Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Mitropolitul Efrem Enăchescu, Episcopul Antim Petrescu și nu în ultimul rând actualul Mitropolit al Olteniei, Mitropolitul Irineu. Vâlcea este o oază de liniște și pace, cu păduri dese și pajiști alpine, cu râul Olt care străbate   județul de la nord la sud, cu munți falnici și defilee spectaculoase. Pe aceste meleaguri de legendă și istorie, în anul 1875, a văzut lumina zilei Antim Petrescu. Născut în localitatea Păuşeşti-Măglaşi, județul Vâlcea, Alexandru, fiul lui Petre Marinescu, viitorul Episcop al Râmnicului a urmat Cursul inferior al Seminarului din Râmnicu Vâlcea și superior la “Central" din București (1889-1897), a absolvit Facultatea de Teologie din București în anul 1902. A fost ales și instalat episcop al Râmnicului în 1918, dar datorită vremurilor , alegerea sa a fost anulată în toamna aceluiași an. A condus, totuși, eparhia ca locțiitor, până la moarte. De -a lungul timpului, am înțeles că trebuie să stăm în rugăciune pentru mai marii și înaintașii lor, cei care au transmis cu sfințenie și jertfelnicie tezaurul credinței ortodoxe. Ca urmașii ai părintelui episcop Antim Petrescu, am considerat că este o datorie creștinească și o poruncă dumnezeiască să aprindem o candelă în amintirea Preasfinției Sale. În anul 1999, doamna bibliotecar Ioana Goran, a făcut demersurile necesare pentru atribuirea denumirii "Episcop Antim Petrescu" bibliotecii publice din comuna Păușești Măglași. În luna septembrie a aceluiași an a organizat manifestarea comemorativă închinată Părintelui Antim Petrescu, Episcopul Râmnicului și al Noului Severin. La data de 21 decembrie 1999, Consiliul Județean Vâlcea a hotărât atribuirea denumirii "Episcop Antim Petrescu" bibliotecii publice din localitatea Păușești Măglași. De atunci, doamna bibliotecar Ioana Goran organizează mereu câte o activitate de cinstire a marelui înaintaș. În anul 2014, am avut marea onoare de a reprezenta Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, la un eveniment organizat în localitatea natală a ierarhului vâlcean. Sala de Consiliu a Primăriei a devenit neîncăpătoare pentru cei veniți să aducă un omagiu marelui  ierarh. Au participat alături de domnul primar Alexandru Dediu, oameni de cultură din localitate și din Vâlcea, elevi ai Școlii Gimnaziale ,, Achim Popescu ’’, coordonați de doamna director Carmen Cristina Zorlescu . În anul 2019, clădirea unde își desfășoară activitatea Biblioteca Publică "Antim Petrescu ", a fost renovată. În toamnă, în prima zi a Anului Nou bisericesc, pe 1 septembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Vlăduceni, comuna Păușești-Măglași. În cadrul Sfintei Liturghii, au fost înălțate rugăciuni pentru arhiereul Antim Petrescu, de la a cărui mutare la cele veșnice s-au împlinit 100 de ani. După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Râmnicului a săvârșit slujba de binecuvântare a Bibliotecii din localitatea Păușești-Măglași, recent renovate . Cu această ocazie, Înalpreasfinția Sa, a rostit următoarele cuvinte frumoase și alese... „Antim Petrescu s-a distins ca fiind un mare intelectual, cunoscător al limbii germane, din care a tradus mai multe lucrări. Zelul său misionar a fost imprimat în cele câteva scrieri pe care le-a tipărit. Este anul acesta un prilej nu numai de a ne aduce aminte de el, ci și de a-l pomeni în rugăciuni, așa cum este pomenit întotdeauna la Catedrala Arhiepiscopală, pentru că s-au împlinit 100 de ani de la mutarea sa în Împărăția lui Dumnezeu. Episcopul Antim, cu numele de botez Alexandru, s-a născut în decembrie 1875, în satul Păușești-Măglași, într-o familie de părinți binecredincioși... La 3 iulie 1918 a fost numit episcop de Râmnic, unde a slujit oficial până la 6 noiembrie 1918. S-a îngrijit în continuare de nevoile episcopiei, până la 6 septembrie 1919, când, la numai 44 de ani, a trecut la cele veșnice”, a spus Chiriarhul Râmnicului. Din dorința și datoria de a păstra credința și de a promova valorile moștenite, doamna Ioana Goran a continuat seria manifestărilor dedicate marelui ierarh vâlcean. Pe data de 14 noiembrie 2024, Primăria Păușești-Măglași a găzduit „Medalionul comemorativ Antim Petrescu (1875-1919) – Episcop al Râmnicului și al Noului Severin.” Evenimentul, organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în colaborare cu Biblioteca Publică „Antim Petrescu” și Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul” Vâlcea a marcat 105 ani de la trecerea în veșnicie a acestui mare ierarh și fiu al comunei. La manifestarea pe care am coordonat-o împreună cu doamna Goran, au participat primarul Marcel Radi, viceprimarul Bogdan Teodorescu, preoți, cadre didactice, elevi și scriitori vâlceni. Cu această ocazie a fost adus un omagiu profund personalității Episcopului Antim Petrescu, subliniind importanța valorilor creștine și culturale. „Să ne inspirăm din exemplul Episcopului Antim Petrescu și să ducem mai departe tradiția credinței și solidarității,” a fost mesajul comun al organizatorilor și participanților. Simbol al credinței ortodoxe și un promotor al culturii românești într-o perioadă plină de provocări, Episcopul Antim Petrescu a lăsat o frumoasă moștenire generațiilor actuale și viitoare.