Viața fiecăruia dintre noi este un dar și o poveste
scrisă de Dumnezeu! În această călătorie pământească, se împletesc bucuriile cu
tristețile, lacrimile cu zâmbetele, căderile cu ridicările. Vine o vreme când
ne facem timp și pentru micile noastre pasiuni, pentru a aduce la lumină clipe,
oameni, care ne-au marcat existența. Fiecare om vine în viața noastră cu un
motiv anume, pentru un timp, un anotimp sau pentru totdeauna. Întâlnirea mea cu
familiile Luci și Vașile Trușcă , Christa -Iohana și Ionel Udrea a fost una
binecuvântată. Pasiunile comune pentru frumos și literatură, pentru cultură și
cuvântul scris, ne-au unit și împreună am readus în actualitate Liga
Scriitorilor Filiala Vâlcea pe care am redefinit-o ,, Valeriu Anania ’’, în
semn de respect și considerație pentru marele om de cultură vâlcean și ierarh
al Bisericii Ortodoxe Române. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ,, Antim
Ivireanul’’ Vâlcea îmi oferă
oportunitatea de a iniția și organiza programe și proiecte culturale, sociale,
spirituale diverse . Astfel, la începutul lunii mai 2024, alături de Adriana
Weimer, Carmen Tania Grigore, Hodoroagă Liliana, Eufrosina Lazăr, Rodica
Prodan, am pornit în pelerinajul cultural – spiritual ”Caravana Iubirii fără
frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, având ca obiectiv întâlnirea cu
frații din diaspora, Austria, Germania, Elveția. După o noapte petrecută pe
drum și un somn ’’ pe apucate ’’ în mașină, am ajuns la Viena. Bucuria
revederii, zâmbetul și chipul blajin al părintelui Emanuel Nuțu, ne-a făcut să
uităm toată oboseala. Într-un cerc al iubirii și al prieteniei, la Biserica Ortodoxă
„Sfântul Ștefan cel Mare”, alături de scriitoarea Sifora Sava, domnul arhitect
M. Popescu și câțiva oameni de cultură stabiliți în Viena ne-am bucurat în
tihnă de versul dulce strămoșesc. Joi, 10 mai 2024, chiar în ziua sfântă a ,,
Izvorului Tămăduirii ’’, am primit binecuvântarea părintelui Nicolae Dura la
Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” și am rostit un gând frumos
la bustul poetului nepereche Mihai Eminescu, aflat în fața bisericii din Viena.
Cu binecuvântarea părintelui Emanuel Nuțu, la ora 9,00 ne-am întâlnit cu un
grup de copii și voluntari români ai parohiei. Le-am recitat versuri și le-am
prezentat câteva creați proprii. După amiază am ajuns în Nürnberg, la Christa și Ionel Udrea , care de
aproximativ 30 de ani erau în Germania, dar nu au uitat niciodată ’’ iarba
verde de acasă’’. Cu sprijinul părintelui Teofil Herineanul de la Biserica
Ortodoxă din Nürnberg (Bavaria), care se află în curtea Mitropoliei Ortodoxe
Române a Germaniei, în prezența IPS Mitropolitul Serafim, înconjurat de un
sobor de preoți, după finalizarea slujbei Sfântului Maslu, am fost prezentați
confraților din aceea parte de lume. Părintele Mitropolit ne-a vorbit cu multă
evlavie, emoție și bucurie despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele nostru,
ne-a felicitat pentru inițiativa de a ne vizita frații din diaspora, parcurgând
mii de kilometri. Seara ne-am bucurat de ospitalitatea și bunătatea Christei și
a lui Ionel Udrea, petrecând noaptea la ei. Așa am aflat de pasiunea și dorința
Christei de a scrie, care nu s-a născut peste noapte, era în ființa de ani de
zile însă nu găsise răgazul de a îmbina ,, mozaicurile ” și ale redea
cititorilor. Christa te impresionează de la bun început prin educația aleasă și
o generozitate rar întâlnită în zilele noastre. Povestea de dragoste dintre ea
și olteanul Ionel poate fi un scenariu de film, de mare succes. Iubirea lor a
depășit toate barierele și obstacolele celor din jur iar acum, după ani de
căsătorie se iubesc cu aceeași pasiune și un respect aparte. Pentru a o
încuraja să publice parte din scrierile sale, în anul 2024, am lucrat împreună
și alături de Carmen Tania Grigore, Adriana Weimer la volumul ”Caravana Iubirii
fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, care a fost premiat de Liga
Scriitorilor din România. În anul 2025 ,
Christa -Iohana Udrea semnează
cartea ,, Mozaic ’’. Se știe că marile romane au fost inspirate din fapte
reale. Încă de la început, prin ,, Cuvânt – înainte ’’ , autoarea ne
mărturisește...,, Mai bine mai târziu decât niciodată ! La miez de noapte se
sfârșește o zi, dar începe una nouă. A venit acel moment în viața mea când am decis să scriu despre ceea ce de
multă vreme îmi răvășește nopțile. Va fi o călătorie în timp, împletită cu
amintirile mele din copilăria fără televizor, telefon sau jocuri electronice,
din gândurile mamei mele și rețetarul ei scris într-un caiet dictando și
diverse mozaicuri, care vor completa armonios cele scrise. Ca sursă de inspirație
am avut diverse notițe găsite într-un geamantan vechi și cartea cu zodiile
copacilor, a Mariei Leondin... ’’ . Volumul este interesant structurat și te
captivează prin mulțimea detaliilor despre viață, copaci, despre trăirile și
amintirile autoarei. Viața este un amalgam de sentimente, ,, Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi
asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic’’ – Albert Einstein.
În prefața lucrării, intitulată ,, Mozaic cu parfum de copilărie ’’ , doamna
scriitoare Luci Trușcă, ne spune...,, Fiecare mozaic începe cu prezentarea unui
copac de referință și a persoanei născute sub semnul acestui copac, potrivit
perioadei din calendar, detaliind trăsăturile persoanei respective, care
rezultă din acest corespondent copac – om. Studiile vin de demult, din vremea
celților, ele reprezentând la vremea respectivă un ghid al conduitei, urmat și
respectat, ghid care, probabil, asigura un fel de echilibru al comunității.
Autoarea s-a ,, jucat ’’ un pic, alăturând acestor studii povestioare din
copilăria sa,...Prezentarea fiecărui mozaic se încheie cu câte o rețetă din
caietul bunicii, găsit în geamantanul amintirilor, uitat de multă vreme pe
undeva, reprezentând tărâmul surprizelor ce vor fi văzute cu ochii
maturității... ’’ . Această carte, autoarea o dedică copiilor și nepoților, un
dar de mare preț, care în timp le va rămâne cea mai frumoasă comoară. Un
început timid în lumea slovelor, lucrarea ,, Mozaic’’ este plină de iubire și o
surpriză frumoasă pentru iubitorii de literatură.
