Suferinţa calea spre bucurie

Un mare duhovnic contemporan spunea că drumul sau calea spre desăvârşire trece în mod obligatoriu prin proba ispitelor, a încercărilor sau necazurilor fără de voie, a suferinţelor trupeşti şi sufleteşti. Nu putem gusta din bucuriile raiului, fără a sorbi din cupa amară a încercărilor. ''Am crezut tot timpul în visele mele și am realizat că scrierea visului funcționează, ajută la împlinirea lui. E atât de plăcut când recitești un vis și urmărești etapele prin care se realizează! Capeți o mare încredere în tine și o claritate a scopurilor cum nu ai mai avut înainte”, sună un cuvânt, de învățătură am putea spune, al scriitorului Ilorian Păunoiu. Vestea plecării lui Ilorian Păunoiu''puţin printre stele'' i-a îndurerat profund pe toţi cei care l-au cunoscut şi i-au apreciat creaţia şi activitatea. 'Nu sunt victimă şi niciodată nu mi-a plăcut să mi se spună aşa. Sunt un învingător, pentru că nu am renunţat niciodată la iubire, la frumos, la frumosul din oameni, la frumosul naturii, la frumosul primăverii, la frumosul reînvierii. Sunt un om normal ca toţi ceilalţi, am avut privilegiul poate să fiu prietenul lui Dumnezeu, prin acest har de a scrie. Acest volum de eseuri aş dori să fie citit de prieteni ai lui Dumnezeu, cu inima, aşa cum eu l-am scris, simţindu-l. Dumnezeu înseamnă iubire, Dumnezeu este iubire. Iubirea ţine de suflet, de adâncimile luminoase ale gândului curat. Cea mai frumoasă poveste a vieţii lăuntrice este poezia fiecărui suflet, unic, indivizibil, microcosmos şi taină neatinsă de miasmele cotidiene, de foşgăiala nebună a unei lumi în derivă, a unei societăţi de consum care, în fapt, ne consumă sufletul şi setea lui de zbor spre sfere mai pure'', mărturisea Ilorian . De la părinţii săi, Constantin şi Ioana, oameni gospodari, care l- au crescut cu multă dragoste a primit o educaţie religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru i-a marcat viaţa şi creaţia literară. Drumul spre fericirea veşnică a raiului trece de cele mai multe ori prin suferinţă, iar calea strâmtă, aspră şi cu lacrimi, ce conduce spre el o constituie aceste necazuri. Poarta de trecere de la bucuriile efemere, trupeşti şi lumeşti, la cele înalte, duhovniceşti este de cele mai multe ori o poartă a suferinţei. Doar trăind în durere, vom putea transforma suferinţa în împlinire şi bucurie sufletească, slăbiciunea în putere şi revolta în smerită mulţumire. Pentru Ilorian suferinţa fizică , aceea boală nemiloasă ''distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, boală nevindecabilă, care progresiv, a dus la atrofierea gravă a segmentelor neuromusculare'' nu părea o povară ci mai degrabă o bucurie. Citea, publica articole şi cărţi, mergea la evenimente culturale , avea mulţi prieteni şi tineri în jurul său , primea şi oferea ajutor cu multă demnitate. În ziua când ne-am luat răman bun de la Ilorian Păunoiu pentru ultima dată , am hotărât să publicăm o lucrare în memoria sa. Pe data de 14 decembrie 2016, când ar fi implinit vârsta de 52 de ani, am organizat o serie de evenimente dedicate celui ce a fost '' Poetul iubirii şi al suferinţei”. După slujba de pomenire săvârşită la mormântul din localitatea natală a urmat manifestarea “ In memoriam – Ilorian Păunoiu” care s-a desfăşurat la Biblioteca Judeţeană '' Antim Ivireanul'' Vâlcea şi unde au fost lansate lucrările “Am plecat puţin printe stele'', ediţie îngrijită de Bogdan Popian şi “ In Memoriam – Ilorian Păunoiu'', ediţie pe care am realizat-o în colaborare cu doamna Liliana Ghiţă Boian. În această Antologie am considerat că se cuvine să publicăm o parte din poeziile rămase pe pagina lui Ilorian, impresii şi amintiri ale prietenilor . Cităm: ...''Astfel - din suferinţă şi speranţă, însoţite de o emoţionantă dragoste de viaţă şi de o voinţă puţin comună - se va naşte treptat unul dintre scriitori cei mai originali şi mai înzestraţi ai Vâlcii şi ai ţării, apreciat ca atare de reputaţi scriitori şi critici literari, precum Taşcu Gheorghiu, Constantin Zărnescu, Elisaveta Novac, Bartolomeu Anania (peste ani, aproape de zilele noastre, recomandarea înaltului prelat va cântări greu, alături de cea a poetei din Cernişoara Vâlcii, la primirea lui Ilorian în rândurile membrilor Uniunii Scriitorilor din România)'', spunea Ion Soare în revista ''Lumina Lumii'', 2016.

''La moartea unui poet- Literatura de azi Ce destin potrivnic ne face să scriem uneori despre oameni doar în momentul plecării lor? ...Ilorian Păunoiu a fost. În dimineaţa acestei zile de 7 septembrie ne-a părăsit. A fost poet, ne-a fost coleg, trendsetter al platformei ''Literatura de azi'', om prin care a curs sânge, viaţă, durere multă, uneori, rar, bucurie, dar totdeauna demnitate, dragoste de oameni şi simţire infinită'', a scris Camelia Radulian.

''Mi-e greu să-mi pun gândurile pe hârtie când e vorba de ILORIAN şi asta pentru că dincolo de prieten ,am descoperit multiple valenţe,un poet al iubirii depline, un nobil pământean, un creştin profund,un militant neobosit pe meterezele unui partid moral, un model de viaţă pentru toate vârstele şi categoriile socio-umane.Tot ceea ce a reuşit a fost din incomensurabila sa iubire' se mărturiseşte doamna doctor Rita Dumitraşcu.

''În loc de postfață .. Nu știu dacă aș fi avut posibilitatea să-l simt pe Dumnezeu așa de aproape de mine dacă nu aș fi avut șansa să-l întâlnesc pe Ilorian Păunoiu...Nu știu dacă aș fi putut să retrăiesc peste mulți ani risipiți pe cărările vieții aceeași emoție dureroasă pe care mi-a provocat-o în adolescență suferința unei rude apropiate care a suferit de aceeași maladie, dacă nu aș fi avut bucuria întâlnirii cu Ilorian Păunoiu... Și nu știu nici dacă am suferit mai mult atunci, când înfloreau mugurii compasiunii, dar și ai inutilității mele umane sau acum, când dincolo de impon-derabilitatea neputinței fizice am simțit zâmbetul cald, apropiat, serafic al lui Iorian Păunoiu'',Liliana Ghiţă Boian în lucrarea'' In Memoriam -Ilorian Păunoiu''.

Iubirea este o taină pe care Bunul Dumnezeu a strecurat-o în sufletul nostru. Prin şi din iubire ne desăvârşim, '' căci dacă dragoste nu e , nimic nu e '' , ...''şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt,'' Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel . Aşa l-am cunoscut pe Ilorian, cu multă iubire de Dumnezeu şi semenii săi, poet al iubirii , un om printre oameni, cu multă dragoste şi dăruire de sine pentru cei din jur. În ciuda fragilităţii fizice, Ilorian transmitea putere, din puţinul său reuşea să ajute şi pe alţii, deşi suferind era mereu zâmbitor, a fost şi va rămâne un exemplu de voinţă şi reuşită''.

Ilorian avea un har aparte, când începea să vorbească strălucea, răspândea pace şi lumină, era un orator desăvârşit şi cânta foarte frumos. Dăruind vei dobândi negreşit împlinire din zâmbetul celui care a primit de la tine . Nu dăruiţi pentru a primi, nu dăruiţi dacă nu simţiţi, nu dăruiţi dacă doriţi recunoaştere, pentru că ea nu va veni. Dăruiţi din puţinul vostru un zâmber, o clipă de alinare, o secundă ce poate schimba viaţa unui om, spunea adesea Ilorian.

Zenovia Zamfir