În amintirea unei clipe

În amintirea unei clipe

Liniştea seri cuprinde treptat Mănăstirea Arnota, bolta cu stele vegehează somnul poeţilor porniţi la drum prin ţara ''Minunat de frumoasă'' cum spunea odinioară Alexandru Vlahuţă. Aventura ''Caravanei Culturii'' începe cu un popas la ctitoria lui Matei Basarab, acolo unde aşa cum scrie pe lespedea funerară îşi doarme somnul de veci cel considerat ...''cu mila lui Dumnezeu odinioară stăpân şi Domn al Ţării Româneşti, bărbat înţelept, îndurător şi milostiv, întemeietor, înnoitor a multe biserici şi mănăstiri; niciodată biruit, ci biruitor; şi a multor învingeri învingător prea slăvit, duşmanilor înfricoşat, prietenilor de folos, îmbogăţitor al ţării sale, cel ce, cu multă bogăţie şi întru toate îndestulat, în plină pace, a domnit douăzeci şi trei de ani; a adormit întru Domnul, la cinstite bătrâneţe, în anul Domnului 1654.” Pentru al treilea an consecutiv grupul caravanei îşi începe epopeea. Bucuria revederii este întregită de un spectacol cu muzica şi poezie la Primăria Costeşti, judeţul Vâlcea apoi o ''agapă frăţească'' la Pensiunea ''Nicoleta''.Răspunzând întrebării "de ce scrieţi?" în cadrul unei anchete literare de prin anii '30, Ion Barbu mărturisea: "Am început să scriu pentru un singur cititor, Tudor Vianu, însă un Tudor Vianu adolescent şi mai aparent genial, elev în clasa VII-a liceală şi tânăr maestru." La aceeaşi întrebare, părintele Gala Galaction răspundea calm: "E pentru mine, o întrebare fără răspuns." Dacă un răspuns la fel de evaziv a dat şi Tudor Arghezi: "Într-adevăr. De ce-or fi plecat porumbeii? De ce scrie Tudor Arghezi? Să fie de vină Englitera?", Radu Gyr e mai generos în a folosi cuvintele pline de har şi de o frumuseţe care îl trădează şi pe care o lasă să îl desconspire: "pentru ţandăra de curcubeu din suflet".De ce mai scriem astăzi când tineri par a nu mai citi fiind acaparaţi de tehnologie, de internet? Scriem pentru că avem ceva de transmis , că dorim să punem sub brazdă seminţele unei vieţi care duce cu ea o înţelepciune, poate, o frumuseţe, poate, sau ceva ce va ieşi la iveală îndată ce suflete curioase şi însetate vor fi pământul cel bun…Şi pentru că întâlnirile cu cititori sunt emoţionante, frumoase, binecuvântate, în vara anului 2016, ne-am reunit din mai multe zone ale ţării :Drăgăşani,Bucureşti,Piatra Olt,Drăgăneşti Olt, Vâlcea şi am pornit să colindăm, să încântăm publicul iubitor de cultură cu creaţiile noastre.Partea grea a ''pelerinajului'' a fost compensată de clipele minunate petrecute împreună cu fraţii noştri de pretutindeni. Cele trei ediţii ale caravanei au fost un bun prilej de a revedea şi admira zonele şi peisajele ce întregesc''corola de frumuseţi'' a ţări, de a cunoaşte oameni şi ''truditori'' în ''ale'' cuvântului,artei, versului, de a pretrece seri şi momente de neuitat. Gazdele noastre s-au dovedit a fi primitoare,ospitaliere, talentate şi devotate actului de cultură. Poezie şi cântec, armonie şi lumină au răspândit cu multă dragoste membrii caravanei.Fiecare popas a fost o sărbătoare, fiecare întâlnire a fost un festin cultural, una este să auzi despre un creator dintr-o revistă și alta este să-l vezi direct citind din volumele sale.Multe şi frumoase sunt amintirile trăite în pelerinajul cultural,ele vor rămâne mereu în sufletul meu , îmi vor fi alinare atunci când dorul de cei dragi, de locurile pline de emoţii mă vor copleşi.Amintirile sunt cele mai frumoase şi preţioase comori În amintirea clipelor binecuvântate petrecute alături de membrii caravanei şi împeună cu prietenii din localitaţile unde am poposit cuvine-se cu adevărat să vă mulţumesc şi aşa cum Părintele Iov Pătraşcu, monahul care scrie cu degetele de la picioare, îmi transmite această rugăciune în fiecare zi, vă spun :''Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze, să vă ocrotească şi să vă mântuiască, acum şi pururea şi în veci vecilor, Amin''.

Zenovia Zamfir