Cultura
şi
dragostea de aproapele nostru
în
vremuri de
restrişte
aduce
în dar ''cuvinte alese'' ,''
gânduri frumoase'',poezi ale poeţilor români de pretutindeni,
daruri
culturale,
daruri de suflet pentru toţi cei aflaţi în suferinţă precum şi
pentru cei ce trudesc la
însănătoşirea
oamenilor dragi de pe întreaga Planetă Pământ.Astăzi ne vor fi
alături:Silvana
Andrada
Tcacenco
–
Bucureşti,
Florin Grigoriu- Bucureşti,
Corina Ofelia Corpodean – Sebeş,
Marioara
Vişan
– Italia, Gelu Dragoş-
Maramureş,
Mihaela Dana Chioariu – Sibiu, Mihai Ghebrea-
Casa
Pinocchio Băbeni,
Petru Horia- Centrul
de îngrijire şi Asistenţă Milcoiu,
judeţul
Vâlcea,
părintele
Iov Pătrăşcu
- Centrul de Îngrijire și Asistență Zătreni .
Cu
dragoste aleasă şi cu sufletul plin de strălucire şi bucuria
neasemănată a mântuirii noastre,
prăznuim
şi în acest an, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos: ''Lumină
din Lumină, Dumnezeu
adevărat
din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o fiinţă
cu Tatăl, prin Care toate s-
au
făcut”. Sărbătoarea
Învierii
Domnului să
aducă
în
caselor noastre :sănătate,
belşug
şi
fericire.
Odată
cu Lumina
Sfântă,
să
renască în sufletele noastre pacea,înţelegerea,
speranţa,armonia,
iubirea.
Împreuna vom reuși!
IREMEDIABIL VINOVATĂ
de Silvana Andrada Tcacenco
Eu sunt salvată astăzi, sunt salvată
Într-un război al spinilor cu roze,
În vestă antiglonț și camuflată
Privesc măcelul în voalate poze,
Eu sunt salvată parcă, mântuită,
Mă picură din când în când lumina,
Lumina omenirii hăituită
De cei ce făuresc din spirit tina
Și sunt salvată astăzi de culoare,
De portativ, de universu-nmiresmat,
De-ngăduință sunt salvată, de mirare,
De ceea ce-am primit, de ceea ce am dat,
Dar e război afară, se cern vieți
Nevinovate, fraged sfărâmate,
Lumina unor negre dimineți
Mă prinde deplângându-le pe toate,
La ce bun o salvare doar a mea
În lumea unde toți ar trebui să fie
Și dac-ar ști firesc și-ar asuma
Să nu se iroseasca în zădărnicie?
Un singur om dac-aș putea salva,
Un singur muribund și a lui rană,
Să mă întorc la el spre a-l căra
În spate ca pe un desag cu hrana,
Un singur dezertor să iert,
Un singur torționar să-ntorc spre bine
Și infinitul relativ inert
Mă va putea ierta într-un final pe mine,
Un singur om dac-aș putea salva,
Eu sunt salvată astăzi, sunt salvată,
Mă simt un dezertor pe undeva,
Iremediabil parcă vinovată
Cât timp nu pot salva nimic,
Cât arma mea e încă descărcată,
Cât m-am predat în fond acelui inamic
Considerându-mă a fi în locul lui salvată…
Marioara Vişan
Întru iubire, credință și lumină-Cultura şi dragostea de aproapele în vremuri de restriște.
Prieteni dragi...mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Vâlcea exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni, oferind în dar o poezie. Numai împreună vom reuşi!
Cuvintele desperecheate
precum fecioare despletite
încerc să le adun în gânduri
să le așez frumos în rânduri
cuvintele fug rătăcite
în paginile din nescrisa carte
E o nespusă poveste de iubire
ce-ar fi putut sa fie, dar n-a fost
între un el și-o ea, fior ascuns
în întunericul de nepătruns
noapea i-a învelit în somnul fără rost
al celor ce renunță la trezire
Mă-nfurii pe a lor ipocrizie
renunț s-adun cuvinte în neștire
mai bine tac și mă ascund în mine
aștept cu nerăbdare ziua care vine
citesc în rânduri sfinte de psaltire
cuvinte din iubirea ce n-a fost să fie.
precum fecioare despletite
încerc să le adun în gânduri
să le așez frumos în rânduri
cuvintele fug rătăcite
în paginile din nescrisa carte
E o nespusă poveste de iubire
ce-ar fi putut sa fie, dar n-a fost
între un el și-o ea, fior ascuns
în întunericul de nepătruns
noapea i-a învelit în somnul fără rost
al celor ce renunță la trezire
Mă-nfurii pe a lor ipocrizie
renunț s-adun cuvinte în neștire
mai bine tac și mă ascund în mine
aștept cu nerăbdare ziua care vine
citesc în rânduri sfinte de psaltire
cuvinte din iubirea ce n-a fost să fie.
Corina Ofelia Corpodean
Întru iubire, credință și lumină-Cultura şi dragostea de
aproapele în vremuri de restriște.
Prieteni dragi...mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Vâlcea exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni, oferind în dar următorul cântec"Primavara iubirii". Numai împreună vom reuşi!
POVESTEA OULUI DE PAȘTE
Dragi copii,
Am să vă spun povestea unui ou, și anume a oului de bibilică.
Odată, demult, era un ou mic, mic, de bibilică, ce stătea frumos și liniștit în cuibarul său; bucurându-se că gospodina cea bună și frumoasă că nu-l lua din locul lui, să-l folosească la te miri ce. Dar, la un moment dat, cum stătea el liniștit, fără nici un gând, căzut în adânca-i melancolie, fu deranjat de vorba unui alt ou, pe care abia atunci îl făcuse găina.
- Hmm, ce bine...se apropie Sfintele Paști, iar eu voi fi frumos
gătit, aranjat și așezat în coșul împodobit pentru Paște.
Însă oușorul de bibilică nu spunea nimic, tăcea și asculta; dar
oul de găină iar începu:
- Hei, tu, cel de colo, nu auzi ce vorbesc cu tine?
Oulețul nici de data asta nu răspunse, asculta, gândindu-se cum să facă să ajungă în coșulețul frumos împodobit. Atunci, furios, oul se apropie de el și începu să-i strige la ureche:
- Nu auzi? Ești surd? Sau nu vrei să răspunzi?
Bietul ouleț, când văzu că nu are încotro și trebuie să răspundă, cu o voce tremurândă, bâlbâindu-se, îi zise:
- Bbba te-am auzit, dar...
- Ce dar? Și atunci de ce nu răspunzi?
- Măăă...gândeam.
- Bun și la ce, mă rog, te gândeai?
- Măăă...gândeam...laaa...cât de frumos și bine trebuie să fi e în acel coșuleț de Paște.
Ei, din acel moment, buna și frumoasa gospodină, deveni urâtă și rea. De câte ori lua ouăle din cuibar, pe oul de bibilică îl lăsa mai departe la locul lui; acesta frământându-se și gândindu-se cum să facă să ajungă și el acolo. Însă o idee năstrujnică îi vine in minte, zicându-și în sinea lui: ”Aha, o să cobor încetișor să nu mă sparg, am să pășesc ușurel, mă strecor câte un piculeț până ajung lângă celelalte ouă și stau acolo până mă vor împodobi și pe mine”. Totuși,
în mintea lui i se mai strecură gândul: ”Dar dacă mă va folosi la mâncare, prăjituri sau cozonaci, ce mă fac? Simplu, am să stau pitit până va veni timpul de vopsit și împodobit, și atunci voi ieși și eu”. Iată că ziua cea mare a sosit, gospodina luă toate ouăle, printre care și cel de bibilică; care se strecurase încetișor lângă celelalte ouă, fără să fi observat gospodina, așteptând liniștit ziua cea mare.
Doamne, ce fericit mai era oulețul că a putut ajunge cu chiu, cu vai, împreună cu celelalte ouă, frumos gătite și aranjate în coșulețul de Paște.
Și iată: iepurașul a venit cu tolba,
Iar eu v-am dus cu vorba.
Prieteni dragi...mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Vâlcea exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni, oferind în dar următorul cântec"Primavara iubirii". Numai împreună vom reuşi!
Grigoriu Florin
PROIECT: Întru Iubire, Credință, Lumină și Dragoste
de-aproapele nostru- Biblioteca ”Antim Ivireanu” Râmnicu-Vâlcea
BALADĂ
Florin Grigoriu
La Dervent, de dimineață
Mi-a cântat cucul în față
Mi-a cântat din sălcii verzi
Anii tăi să nu ți-i pierzi!
La Dervent, de dimineață,
Mi-a cântat cucul în față.
Băiat slab toaca bătea,
Mânăstirea mi-o trezea,
Mi-i trezi spre-o nouă zi,
Lumea a-nsănătoși.
Băiat slab toaca bătea,
Mânăstirea mi-o trezea.
Și-mi trezea femeia mea
Sau stătea și se ruga
Și-auzea toaca bătând
Tot la rugăciuni chemând
Și pe mine și pe ea.
La Dervent toaca bătea.
La Dervent toaca tot bate
De-a noastră singurătate;
Ne vorbește, ne ia somnul,
Și ne cheamă iar la Domnul.
Dincolo de lumi-păcate,
La Dervent toaca tot bate.
Lumea lumii mi-o trezea
Și-o chema a se-nchina
Din boli a se ridica
Lumea bine a învia,
Lumea toată mi-o trezea.
La Dervent toaca bătea
La Dervent, la mânăstire,
Loc de-a noastră pomenire
Unde crucile jilave
Iartă lumile bolnave
Din vechimi, de peste fire,
La Dervent, la mânăstire.
Lângă Dunărea albastră
Vălurind ca viața noastră,
Lângă vii, salcâmi și plopi
Tot păzind sfintele gropi
Și cântarea cea sihastră
Lângă Dunărea albastră.
La Dervent, de dimineață,
Mi-a cântat cucul în față
Și-apoi când cucul tăcea
Toaca sfântă se-auzea
Piatra lacrimă curgea
Picături din altă viață.
La Dervent, de dimineață...
Eu mă rog și tu te rogi,
Noi, cei răi, ori slăbănogi,
Noi, în trup cu grele fapte,
La Dervent, spre sănătate.
Noi, tot orbi, tot slăbănogi,
Eu mă rog și tu te rogi.
Toaca-n paltin va tot bate
Întru-a ei singurătate,
La Dervent, la mânăstire,
Chemând la mărturisire.
Cât în vorbe, cât în fapte
Toaca-n paltin tot va bate.
Oare voi o auziți
Cei de-aicea chinuiți,
Tot de deal și tot de vale
Tot de româneasca jale,
Voi, ca pomii înfloriți,
Oare voi o auziți?
...Toaca bate, toaca bate
La Dervent, pe deal, în toate
Și se-aude-n Dunăre
Viața noastră tulbure...
Tot ne iartă din păcate,
Toaca bate, toaca bate.
Toaca bate, măi creștine,
Pentru mine, pentru tine,
La Dervent, la mânăstire,
Lângă Dunări de iubire,
Pentru timpul făr-de moarte,
Toaca bate, toaca bate.
(Note F. G.: Balada a fost tipărită în anul 1995, în volumul ”Dervent, o poartă a creștinismului românesc”, de Dumitru Manolache, cu binecuvântara Arhiepiscopului Clujului, Bartolomeu Valeriu Anania, în Editura Macarie, Târgoviște, editor Mihail I. Vlad, scriitor (1947-2006), colecția ”Lumina lumii”. Azi, scriitorul Dumitru Manolache este redactor la publicația”Lumina” a B:O. R.
2. Iată nota lui Mihail I. Vlad, în loc de postfață ” La Mânăsirea Dervent. Cruci de 2000 de ani cresc singure din pământ”: ” La Mânăstirea Dervent, județul Constanța, așa cum suntem informați prin intermediul ziarului ”Tineretul Liber”, de aproape 2000 de ani se petrec adevărate miracole, mulți năpăstuiți ai soartei, găsindu-și alinarea sufletească și recăpătându-și sănătatea.
Scriitorul Vasile Voiculescu, scria în romanul ”Zahei orbul” depre Dervent. Romanul ”Zahei orbul” a fost scris între anii 1949-1957.
Acum, când minunile de la Dervent continuă, aducem un omagiu marelui scriitor Vasile Voiculescu, medicul fără de arginți, atât de legat de meleagurile dâmbovițeme, ca fost mdic la Tătărani și la Bezdead.” (Mihail I. Vlad, ”Jurnalul de Dâmbovița”, nr. 10, 14-20 decembrie 1992)
3. Mai facem o precizare că pe 1 decembrie 1989, la Călărași, la Cenaclul ”Albatros”, a fost prezent scriitorul Ioan Alexandru (!941-2000), abia sosit din Japonia, unde primise un mare premiu literar mondial, venit în documentarea pentru cartea la care lucra ”Imnele Dobrogei”, carte ce n-a mai apărut (după 1989, marele scriitor ocupându-se cu alte lucrări, politice, în primul rând.) Am fost împreună, cu bacul de la Chiciu la Ostrov. A mers până aproape de intrarea în Siistra și s-a închinat în memoria Sfinților de la Dârstor/ Durostorum, azi Silistra: Dasie, Emilian, Pasicrat, Dada, sfinți mucenici omorâți în vremea păgânului Dioclețian, anii 303-313 d. Chr. Au mai fost de față Dumitru Ghiță, directorul Bibliotecii Județene ”Al. Odobescu”- Călărași, scriitorii Aurel David, Ștefan Drăghici, Marin Lupșanu, Marius Stănilă, Pavel Șușală...Urma să mergem și la Dervent, dar n-a mai fost timp.
4. Balada a fost scrisă în a dimineața zilei de-a doua de ședere la Mânăstirea Dervent, în 1992, unde poposisem, eu și soția dintâie. Florica, veniți cu mașina familiei de profesori Margareta și Ion Cheșcă.
5. Tuturor celor care nu mai sunt, gratitudinea noastră și un gând pios, o lumânare din cuvintele acestea: asistenta pediatră, creștina Florica Grigoriu, prof. Ion Cheșcă, o somitate a învățământului călărășean, autor de manuale de matematică, fost director și inspector școlar, scriitorii Vasile Voiculescu (a fost medic și în județul de azi, Călărași, la Gălbinași, în zona Olteniței, dar și-n București), Ioan Alexandru, Bartolomeu Arhiepiscopul- Valeriu Anania, Marian Ștefan Drăghici, Marin Lupșanu, Mihail I. Vlad și tuturor celor care, în Săptămâna Luminată, sunt - din lumea cerească – alături de neamul lor, în rezistența lui împotriva încercărilor anticreștine și antinaționle prin care trecem.
Azi, în Miercurea Mare, 15 aprilie 2020, București, Florin Grigoriu
Toaca bate, măi creștine,
Pentru mine, pentru tine!
.
BALADĂ
Florin Grigoriu
La Dervent, de dimineață
Mi-a cântat cucul în față
Mi-a cântat din sălcii verzi
Anii tăi să nu ți-i pierzi!
La Dervent, de dimineață,
Mi-a cântat cucul în față.
Băiat slab toaca bătea,
Mânăstirea mi-o trezea,
Mi-i trezi spre-o nouă zi,
Lumea a-nsănătoși.
Băiat slab toaca bătea,
Mânăstirea mi-o trezea.
Și-mi trezea femeia mea
Sau stătea și se ruga
Și-auzea toaca bătând
Tot la rugăciuni chemând
Și pe mine și pe ea.
La Dervent toaca bătea.
La Dervent toaca tot bate
De-a noastră singurătate;
Ne vorbește, ne ia somnul,
Și ne cheamă iar la Domnul.
Dincolo de lumi-păcate,
La Dervent toaca tot bate.
Lumea lumii mi-o trezea
Și-o chema a se-nchina
Din boli a se ridica
Lumea bine a învia,
Lumea toată mi-o trezea.
La Dervent toaca bătea
La Dervent, la mânăstire,
Loc de-a noastră pomenire
Unde crucile jilave
Iartă lumile bolnave
Din vechimi, de peste fire,
La Dervent, la mânăstire.
Lângă Dunărea albastră
Vălurind ca viața noastră,
Lângă vii, salcâmi și plopi
Tot păzind sfintele gropi
Și cântarea cea sihastră
Lângă Dunărea albastră.
La Dervent, de dimineață,
Mi-a cântat cucul în față
Și-apoi când cucul tăcea
Toaca sfântă se-auzea
Piatra lacrimă curgea
Picături din altă viață.
La Dervent, de dimineață...
Eu mă rog și tu te rogi,
Noi, cei răi, ori slăbănogi,
Noi, în trup cu grele fapte,
La Dervent, spre sănătate.
Noi, tot orbi, tot slăbănogi,
Eu mă rog și tu te rogi.
Toaca-n paltin va tot bate
Întru-a ei singurătate,
La Dervent, la mânăstire,
Chemând la mărturisire.
Cât în vorbe, cât în fapte
Toaca-n paltin tot va bate.
Oare voi o auziți
Cei de-aicea chinuiți,
Tot de deal și tot de vale
Tot de româneasca jale,
Voi, ca pomii înfloriți,
Oare voi o auziți?
...Toaca bate, toaca bate
La Dervent, pe deal, în toate
Și se-aude-n Dunăre
Viața noastră tulbure...
Tot ne iartă din păcate,
Toaca bate, toaca bate.
Toaca bate, măi creștine,
Pentru mine, pentru tine,
La Dervent, la mânăstire,
Lângă Dunări de iubire,
Pentru timpul făr-de moarte,
Toaca bate, toaca bate.
(Note F. G.: Balada a fost tipărită în anul 1995, în volumul ”Dervent, o poartă a creștinismului românesc”, de Dumitru Manolache, cu binecuvântara Arhiepiscopului Clujului, Bartolomeu Valeriu Anania, în Editura Macarie, Târgoviște, editor Mihail I. Vlad, scriitor (1947-2006), colecția ”Lumina lumii”. Azi, scriitorul Dumitru Manolache este redactor la publicația”Lumina” a B:O. R.
2. Iată nota lui Mihail I. Vlad, în loc de postfață ” La Mânăsirea Dervent. Cruci de 2000 de ani cresc singure din pământ”: ” La Mânăstirea Dervent, județul Constanța, așa cum suntem informați prin intermediul ziarului ”Tineretul Liber”, de aproape 2000 de ani se petrec adevărate miracole, mulți năpăstuiți ai soartei, găsindu-și alinarea sufletească și recăpătându-și sănătatea.
Scriitorul Vasile Voiculescu, scria în romanul ”Zahei orbul” depre Dervent. Romanul ”Zahei orbul” a fost scris între anii 1949-1957.
Acum, când minunile de la Dervent continuă, aducem un omagiu marelui scriitor Vasile Voiculescu, medicul fără de arginți, atât de legat de meleagurile dâmbovițeme, ca fost mdic la Tătărani și la Bezdead.” (Mihail I. Vlad, ”Jurnalul de Dâmbovița”, nr. 10, 14-20 decembrie 1992)
3. Mai facem o precizare că pe 1 decembrie 1989, la Călărași, la Cenaclul ”Albatros”, a fost prezent scriitorul Ioan Alexandru (!941-2000), abia sosit din Japonia, unde primise un mare premiu literar mondial, venit în documentarea pentru cartea la care lucra ”Imnele Dobrogei”, carte ce n-a mai apărut (după 1989, marele scriitor ocupându-se cu alte lucrări, politice, în primul rând.) Am fost împreună, cu bacul de la Chiciu la Ostrov. A mers până aproape de intrarea în Siistra și s-a închinat în memoria Sfinților de la Dârstor/ Durostorum, azi Silistra: Dasie, Emilian, Pasicrat, Dada, sfinți mucenici omorâți în vremea păgânului Dioclețian, anii 303-313 d. Chr. Au mai fost de față Dumitru Ghiță, directorul Bibliotecii Județene ”Al. Odobescu”- Călărași, scriitorii Aurel David, Ștefan Drăghici, Marin Lupșanu, Marius Stănilă, Pavel Șușală...Urma să mergem și la Dervent, dar n-a mai fost timp.
4. Balada a fost scrisă în a dimineața zilei de-a doua de ședere la Mânăstirea Dervent, în 1992, unde poposisem, eu și soția dintâie. Florica, veniți cu mașina familiei de profesori Margareta și Ion Cheșcă.
5. Tuturor celor care nu mai sunt, gratitudinea noastră și un gând pios, o lumânare din cuvintele acestea: asistenta pediatră, creștina Florica Grigoriu, prof. Ion Cheșcă, o somitate a învățământului călărășean, autor de manuale de matematică, fost director și inspector școlar, scriitorii Vasile Voiculescu (a fost medic și în județul de azi, Călărași, la Gălbinași, în zona Olteniței, dar și-n București), Ioan Alexandru, Bartolomeu Arhiepiscopul- Valeriu Anania, Marian Ștefan Drăghici, Marin Lupșanu, Mihail I. Vlad și tuturor celor care, în Săptămâna Luminată, sunt - din lumea cerească – alături de neamul lor, în rezistența lui împotriva încercărilor anticreștine și antinaționle prin care trecem.
Azi, în Miercurea Mare, 15 aprilie 2020, București, Florin Grigoriu
Toaca bate, măi creștine,
Pentru mine, pentru tine!
.
Chioariu Mihaela Dana
Dragi
prietene și prieteni, mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de
la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”Rm.Vâlcea,
exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de
pretutindeni, în această săptămână mare și luminată, cu
următoarele gânduri (poveste pentru copii).POVESTEA OULUI DE PAȘTE
Dragi copii,
Am să vă spun povestea unui ou, și anume a oului de bibilică.
Odată, demult, era un ou mic, mic, de bibilică, ce stătea frumos și liniștit în cuibarul său; bucurându-se că gospodina cea bună și frumoasă că nu-l lua din locul lui, să-l folosească la te miri ce. Dar, la un moment dat, cum stătea el liniștit, fără nici un gând, căzut în adânca-i melancolie, fu deranjat de vorba unui alt ou, pe care abia atunci îl făcuse găina.
- Hmm, ce bine...se apropie Sfintele Paști, iar eu voi fi frumos
gătit, aranjat și așezat în coșul împodobit pentru Paște.
Însă oușorul de bibilică nu spunea nimic, tăcea și asculta; dar
oul de găină iar începu:
- Hei, tu, cel de colo, nu auzi ce vorbesc cu tine?
Oulețul nici de data asta nu răspunse, asculta, gândindu-se cum să facă să ajungă în coșulețul frumos împodobit. Atunci, furios, oul se apropie de el și începu să-i strige la ureche:
- Nu auzi? Ești surd? Sau nu vrei să răspunzi?
Bietul ouleț, când văzu că nu are încotro și trebuie să răspundă, cu o voce tremurândă, bâlbâindu-se, îi zise:
- Bbba te-am auzit, dar...
- Ce dar? Și atunci de ce nu răspunzi?
- Măăă...gândeam.
- Bun și la ce, mă rog, te gândeai?
- Măăă...gândeam...laaa...cât de frumos și bine trebuie să fi e în acel coșuleț de Paște.
Ei, din acel moment, buna și frumoasa gospodină, deveni urâtă și rea. De câte ori lua ouăle din cuibar, pe oul de bibilică îl lăsa mai departe la locul lui; acesta frământându-se și gândindu-se cum să facă să ajungă și el acolo. Însă o idee năstrujnică îi vine in minte, zicându-și în sinea lui: ”Aha, o să cobor încetișor să nu mă sparg, am să pășesc ușurel, mă strecor câte un piculeț până ajung lângă celelalte ouă și stau acolo până mă vor împodobi și pe mine”. Totuși,
în mintea lui i se mai strecură gândul: ”Dar dacă mă va folosi la mâncare, prăjituri sau cozonaci, ce mă fac? Simplu, am să stau pitit până va veni timpul de vopsit și împodobit, și atunci voi ieși și eu”. Iată că ziua cea mare a sosit, gospodina luă toate ouăle, printre care și cel de bibilică; care se strecurase încetișor lângă celelalte ouă, fără să fi observat gospodina, așteptând liniștit ziua cea mare.
Doamne, ce fericit mai era oulețul că a putut ajunge cu chiu, cu vai, împreună cu celelalte ouă, frumos gătite și aranjate în coșulețul de Paște.
Și iată: iepurașul a venit cu tolba,
Iar eu v-am dus cu vorba.
Dragoş Gelu
-Întru iubire, credință și lumină-Cultura şi dragostea de
aproapele în vremuri de restriște.
MEMORIA
Timpul nu mai are
dimensiunile sale
Ştiute ori necunoscute
de pământeni
O singură fotografie
îmi aminteşte de tine
Mireasă la Altar
înconjurată de cei dragi
Dincolo de Biserică
e aeroportul
De pe care vom decola
spre tărâmuri nemaicălcate
Unde vom pricepe poate
dimensiunile memoriei...
MEMORIA
Timpul nu mai are
dimensiunile sale
Ştiute ori necunoscute
de pământeni
O singură fotografie
îmi aminteşte de tine
Mireasă la Altar
înconjurată de cei dragi
Dincolo de Biserică
e aeroportul
De pe care vom decola
spre tărâmuri nemaicălcate
Unde vom pricepe poate
dimensiunile memoriei...
Mihai Ghebrea
Întru iubire, credinţă şi lumină--Cultura şi dragostea de
aproapele nostru în vremuri de restriște.
În aceste clipe de grea încercare, ne- am gândit că trebuie să ne arătăm încă odată iubirea şi solidaritatea pentru cei ce ne trimit în dar creaţiile literare, urările de sănătate, asigurându- i că ne bucurăm şi le mulţumim. La Casa Pinocchio Babeni suntem cu toţi sănătoşi, avem condiţi bune, o atmosferă familiară, suntem în armonie şi comuniune cu Bunul Dumnezeu şi semenii noştri de pretutindeni.Vă trimitem în dar cîteva imagini cu preocupările noastre. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească, Mihai Ghebrea - șef serviciu.
Petru
HoriaÎn aceste clipe de grea încercare, ne- am gândit că trebuie să ne arătăm încă odată iubirea şi solidaritatea pentru cei ce ne trimit în dar creaţiile literare, urările de sănătate, asigurându- i că ne bucurăm şi le mulţumim. La Casa Pinocchio Babeni suntem cu toţi sănătoşi, avem condiţi bune, o atmosferă familiară, suntem în armonie şi comuniune cu Bunul Dumnezeu şi semenii noştri de pretutindeni.Vă trimitem în dar cîteva imagini cu preocupările noastre. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească, Mihai Ghebrea - șef serviciu.
...Întru iubire, credinţă şi lumină--Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restriște.
În aceste clipe de grea încercare, ne- am gândit că trebuie să ne arătăm încă odată iubirea şi solidaritatea pentru cei ce ne trimit în dar creaţiile literare, urările de sănătate, asigurându- i că ne bucurăm şi le mulţumim. La Centrul de la Milcoiu suntem cu toţi sănătoşi, avem condiţi bune, o atmosferă familiară, suntem în armonie şi comuniune cu Bunul Dumnezeu şi semenii noştri de pretutindeni.Vă trimitem în dar cîteva imagini cu preocupările noastre. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească. Petru Horia - director .
Părintele Iov Pătraşcu
Domnului şi Maica Domnului să vă binecuvânteze,să vă ocrotească şi să vă mântuiască,acum şi pururea şi în veci , vecilor.Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu