Limba
noastră este o comoară, ea ne definește ca popor , ea
este zestrea pe care o purtăm cu noi peste tot pe unde pașii ne poartă, ea ne
este scut și pavăză în vremuri de restriște. În Limba noastră sfântă, Limba vechilor cazanii, cum spun
nemuritoarele versuri ale lui Alexei
Mateevici, am savurat „Lilii, Muicӑ ce
fӑcuşi iar?”, autor Ioana Heidel. Cartea, pe care cu greu o lași din mână,
ne poartă în lumea fascinantă a satului românesc din vestita ''Oltenie de sub
munte '', cum mai este denumită zona de unde își trage seva, scriitoarea
noastră. Stilul oltenesc răzbate din fiecare cuvânt, dealtfel autoare se
mărturisește încă de la început-'' Toți
acești ani, ce m-au tras tot mai departe de rădăcini, nu au reușit să-mi
disloce din subconștient expresivul grai oltenesc''. Gândurile, amintirile,visele... toate duc spre locurile natale!...spre
locurile sfinte ale fiecăruia dintre noi. Chiar dacă anii au trecut
iar cărările vieții ne-au purtat peste tot în lume, sufletul a rămas acolo, în
satul copilăriei. Frumoase, sincere și spumoase pe alocuri sunt povestirile
doamnei Heidel. Cum să nu te amuze -Pitulată-n
vie, Oanță a lu Găzaru, La scaldat în Dăsnățui...Câți dintre noi cei ce am
crescut în lumea satului oltenesc nu suntem tentați să spunem - Săracul
atâta-l duce mintea...Nu știu de unde le mai scoate ! Tată zăua dă din el el,
că dupe ce-o muri, trebuie să-i mai dai o palmă peste gură ca să tacă! Structura
cărții pune în lumină resursele interioare ale autoarei,frazele sunt pe alocuri
ample, dialogul este simplu dar relevant, descrierile ilustrează atât
personajele cât mai ales locurile unde se desfășoară acțiunea. Destinul doamnei
Ioana Heidel a purtat-o ani de zile deaparte de locurile dragi, departe de neam
și de țară iar dorul de tot ceea ce a iubit și a trăit răzbate cu multă forță
în scrierile domniei sale. Este impresionant că nu a uitat graiul străbun, că
nu și-a renegat originea , că nu s-a lăsat ispitită de iluzia unui trai mai bun
''prin străinătățuri''. Citind cartea
simți cum autoarea și-a păstrat cu multă grijă într-un colț al sufletului toate
amintirile și persoanele dragi care i-au marcat copilăria și tinerețea. Veșnicia s-a născut la sat - spunea
Lucian Blaga, iar înțelepciunea poporului român tot de acolo vine...Deșteptăciunea ăluia se trage din neam. Sfintele sărbători precum și anumite tradiții
au un loc aparte în descrierile doamnei Ioana Heidel - Paștele în copilărie, Mersu la moașă și datu la grindă, Măritișul și
furatul miresei... Din fericire în
anumite sate se mai păstrează unele tradiții iar copii se pot bucura de
frumusețea lor. Dincolo de cronologia evenimentelor care întregesc lucrarea „Lilii, Muicӑ ce fӑcuşi iar?”, autoarea
are grijă să ne prezinte și persoanele, care i-au marcat copilăria - Durerea la inimă a muicăi, Taica -
mare, Învățătorul Pomană, Cu verișoara
Olimpia. Precum odinioară Tudor
Arghezi, merită să aspunem : Carte frumoasă cinste cui te-a scris.
De
la doamna Marga Bulugean aflăm că...<< Doamna Ioana Heidel s-a născut în anul 1953,
în comuna Goicea, județul Dolj. A absolvit liceul „Elena Cuza” din Craiova,
apoi Facultatea de Zootehnie, din cadrul Universității de Științe Agricole și
Medicină Veterinară din București. În anul 1988 a părăsit România și s-a
stabilit, împreună cu familia, în Germania, unde a lucrat timp de 11 ani în
domeniul IT, obținând trei „Certificate of excellence“ semnate de Bill Gates
(Microsoft Certified Professional, Microsoft Certified Systems Administrator,
Microsoft Certified Systems Engineer).
La sfârşitul anului 2006, la vârsta de 54 de ani, după un studiu de trei
ani, la Universitatea „Julius-Maximilians-Universität“ Würzburg, a obținut
dreptul de a profesa ca asistent tehnic medical.
A debutat literar în anul 2013, cu romanul „Dincolo de orizont”, un roman
autobiografic, reeditat în anii 2104, 2016 și tradus în limba germană în anul
2017. În anul 2016 a publicat romanul „Mi-a plăcut culoarea. Pe urmele unei
românce din Gabon, Africa”, tradus în limba germană în anul 2022, urmat în anul
2018 de romanul „În așteptarea trecutului”. Din anul 2019, Ioana Heidel este
membru în Uniunea Scriitorilor din România.
Despre volumul „Lilii, muicӑ, ce fӑcuşi iar?“, autoare spune ca reprezintă
„cartea mea de suflet despre vremurile cele dintâi”.
„Întoarcerea la rӑdӑcini, atracţia spre ceea ce am lӑsat cu foarte mulţi
ani în urmӑ, o simt ca pe necesitate de recuperare a unei dorinţe, ba chiar o
datorie şi o reponsabilitate. Mӑ simt datoare nu numai locurilor şi
strӑmoşilor, ci tuturor celor care m-au însoţit cu sufletul şi gândul pe
traiectoria vieţii mele. Din respect şi dragoste pentru locurile mele de baştinӑ,
voi merge pe urmele copilӑriei mele în Oltenia, însӑ nu oricum ci însoţitӑ de
graiul şi umorul oltenesc. Îmi voi aminti de fanteziile copilӑriei, de
nenumӑratele nӑzbâtii, dar şi de obiceiuri şi întâmplӑri din viaţa satului meu
natal, Goicea.” – Ioana Heidel >>.
Cărțile doamnei Ioana Heidel au primit
multe aprecieri. Doamna prof. Daniela Ciucan , ne spune...''Scriitura puternică a Ioanei Heidel te
pătrunde și balanseză cu cizelare de dantelă alcatuirea frazei care îndulcește
puterea scrierii''.
În anul 2014, Elena Adriana Raducan , remarca ...
|
''Arta literară a Ioanei Heidel constă în forța de
persuasiune, în îincărcătura afectivă a frazelor ce ajung cu ușurință drept
la sufletul cititorilor, care își vor scălda sufletul în apele limpezi ale
copilăriei ți tinereții, vor călători prin vremuri, ajungând la concluzia că
timpul este măsura tuturor lucrărilor''. Doamna Ioana Heidel, pot spune că
mă... făcuși praf cu această
frumoasă carte. Zenovia Zamfir |

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu