Tabăra de Creație Băilești, 2024 Albumul cu amintiri al domnului Mitel Gîrleanu

 

În fiecare palmă de pământ românesc există o picătură din sângele înaintașilor noștri care au dat jertfa supremă pentru ca noi să fim liberi astăzi. Fiecare palmă de pământ are istoria ei, una mai zbuciumată, alta mai puțin dramatică. Fiecare dintre noi avem datoria omenească de a ne cunoaște trecutul și de a ne cinsti înaintași. Locurile natale trebuie să fie locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. Când domnul Mitel Gîrleanu m-a invitat în Tabăra de Creație de la Băilești, gândul mi-a zburat imediat la renumitul și inegalabilul actor Amza Pelea, la schițele umoristice cu zaibărul și naș Pandele, la descrierea locurilor și a oamenilor de la țară simpli dar cinstiți, cu respect pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul lor. După ce am detaliat puțin am înțeles că domnul Mitel își iubește neamul, țara, țărâna sfântă din care-și trage seva, scopul taberei fiind acela de a pune în valoare istoria, oamenii, locurile din zona municipiului Băilești. Frumos! Situat în Câmpia Desnățuiului sau Câmpia Băilești, pe râul Sărăceaua, la 60 km sud-vest de municipiul Craiova, a fost atestată documentar la 4 ianuarie 1536 cu numele Băiulești. Ulterior s-a dezvoltat ca centru agricol și comercial și s-a extins în 1832 prin contopirea mai multor așezări rurale. A fost declarat oraș la 3 mai 1921, iar municipiu la 4 iulie 2001. Revederea cu domnul Mitel Gârleanu și colegii scriitori veniți din diferite colțuri ale țării a fost emoționantă. Pe o căldură aproape infernală, în luna august este încă vară fierbinte, am fost așteptați ca niște mari personalități, nu că nu am fi, dar puțină modestie este necesară, cu pâine și cu sare de tineri îmbrăcați în costume naționale, a urmat poza de grup la statuia marelui actor Amza Pelea din fața Casei de Cultură și apoi ne-am deplasat la o locație stabilită de organizatori unde am găsit răcoare și o atmosferă primitoare. După deschiderea oficială declarată de domnul primar Mușuroi Irinel-Codruț, acompaniat de neobositul Mitel, muzica a descrețit fețele tuturor și ne-a dat un imbold de a merge la microfon și a ne prezenta. O poezie , un gând bun, au rostit : Liliana și Pandele Jianu, Carmen și Cornel Pinte,  Florentina Danu, Leliana Rădulescu, Nicoleta Tudor, Mihai Coman, Ina Dumitrescu, Augustin Jianu, Ion Dascălu, Alin Culescu, familia Cristi Mărgineanu, familia Marian Ciuciulete, domnul pictor Nichita, cantautori Ion Crețeanu, Dan State, Nicolae Cimpoieru, Adrian Ciucu, doamnele din Băilești Dida și Nina, sper să nu fi uitat pe cineva. Că olteni au idei multe se știe dar se confirmă și de această dată. Pentru o mai bună comuniune și pentru a evita costuri inutile, domnul Gîrleanu a găsit soluția ideală, ne-a cazat fie acasă la domnia sa, fie la prieteni iar în fiecare dimineață și seară ne întâlneam la Bază, o locație cochetă, așezată și amenajată într-un crâng cu arbori seculari și proprietari prietenoși. Trebuie precizat că întreaga familie a domnului Gîrleanu, soția, fiicele, nepoata, au fost alături de noi. Frumos și emoționant în aceeași măsură! Eu am primit repartiție la domnul Marian și mărturisesc sincer că am fost copleșită de ospitalitatea și generozitatea sa și a Mamei sale. Programul taberei a fost complex și presărat cu multe surprize frumoase. Pentru că am reprezentat Biblioteca Județeană din Vâlcea, la final următorul comunicat a fost postat pe pagina instituției  - ,, În perioada 11 – 18 august 2024, în municipiul Băilești, județul Dolj s-a desfășurat ’’Tabăra de Creație Băilești’’, ediția a II-a, inițiată și organizată de domnul Mitel Gîrleanu.  Timp de câteva zile, scriitori din mai multe zone ale țării au prezentat cele mai frumoase dintre creațiile lor, au adus un omagiu marelui actor Amza Pelea originar din aceea parte a Olteniei de sub munte, au lansat cărți și au vizitat locuri pline de istorie și spiritualitate. La Monumentul Eroilor din Belogradchik, Bulgaria, a fost depusă o coroană de flori iar în Cetate au fost lansate mai multe cărți. La Mănăstirea Maglavit, cu sprijinul părintelui Paulian doamna Zenovia Zamfir a prezentat cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă împreună cu George Rotaru și doctor Alin Pavelescu, Liliana Ghiță Boian și Pandele Jianu au creat un moment liric special iar domnul Ion Crețeanu a interpretat Balada Brâncovenilor. La Monumentul Eroilor de la Calafat, membrii taberei au fost întâmpinați de domnul poet Cristinel Badea care le-a prezentat istoria locului și faptele de vitejie ale înaintașilor iar domnii Ion Crețeanu, Dan State, Adrian Ciucu, Nicolae Cimpoeru au cântat melodii patriotice. În cadrul lucrărilor taberei s-au lansat cărți, a fost și o expoziție de pictură a doamnei Carmen Pinten, iar muzica a întregit atmosfera lirică . La Casa Memorială Amza Pelea a avut loc ’’un moment de aducere aminte și cinstire’’ a regretatului actor, au recitat și au transmis gânduri toți membrii taberei, iar Formația "Opus " & Cornel Popescu au oferit un moment liric special. Prezentă la manifestare, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea și a dăruit cartea ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'' care este o lucrare dedicată evenimentelor culturale desfășurate în instituția vâlceană ’’. Mărturisesc că la Mănăstirea Maglavit, am avut mai multe emoții deoarece au venit să ne întâmpine familia Marieta , Virgil Roșca, împreună cu Mama sa. Amintiri frumoase și clipe speciale mă leagă de această familie. Cu ani în urmă am lucrat împreună pe șantierele patriei iar dumnealor au fost foarte protectori cu mine. Le port un mare respect. De acolo am plecat la Onișor, localitatea natală a lui Virgil și am petrecut Sfânta Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului în armonie, depănând și retrăind momentele frumoase de altădată. Deși vremurile sunt grele avem posibilitatea de a trăi clipe minunate în compania unor oameni deosebiți așa cum s-a întâmplat la Tabăra de Creație Băilești. Felicitări domnului Mitel Gîrleanu pentru – Albumul cu amintiri pe care toți cei prezenți în tabără îl vor purta în suflet !     

Iubire și credință strămoșească pe malurile Prutului

 

Când am pășit pentru prima dată în Republica Moldova am simțit emoții și un gol în stomac cum numai trăisem niciodată. Eram cu un grup numeros de scriitori vâlceni care mergea să doneze sute de cărți în limba română fraților moldoveni. Acțiunea se petrecea imediat după evenimentul generat de primul „Pod de flori” de peste Prut și probabil de aceea fiecare dintre noi simțea dorința de apropiere, istoria comună. Acea primă deschidere a granițelor dintre România și Basarabia, cum o mai numesc cei mai mulți moldoveni, s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri. Întâlnirea cetățenilor români cu zeci de mii de rude apropiate, printre care frați și surori, veri, bunei și nepoți, frumoasele spectacole de muzică și jocuri populare, lacrimile de bucurie ale celor prezenți la mesele întinse și pline cu bucate alese, sunt încă vii în memoria mea. Apoi, în primăvara anului 2012, împreună cu jurnalistul Ștefan Nemecșek din Lupeni, județul Hunedoara și domnul scriitor Virgil Cisteianu din Alba Iulia, județul Alba, am onorat invitația fraților de peste Prut de a participa la mai multe evenimente culturale, organizate în capitala țării, la Chișinău și în localitatea Borogani. Alături de doamna Elena Căldare, directoare la Biblioteca „Alba Iulia” și doamna Oxana Munteanu, profesor la Liceul „Petru Rareș” Chișinău, am mers la lansări de carte unde am cunoscut oameni valoroși precum domni academicieni Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, am vizitat Zaimul unde domnul prof. universitar Ion Găină ne- a întâmpinat cu un grup de copii care au fost protagoniștii unui spectacol minunat și ne-au ajutat să redescoperim personalitatea lui Alexei Mateevici. Casa memorială devenită muzeu la inițiativa domniei sale este un adevărat „loc de pelerinaj” pentru iubitorii de cultură. În localitatea Borogani, spre surprinderea și bucuria noastră am fost întâmpinați cu pâine și cu sare de mai mulți membri ai comunități, iar un grup folcloric feminin în costume tradiționale ne-au oferit un mic spectacol. Frumos și impresionant, iar domnul primar Victor Iftode ne-a însoțit pe tot parcursul manifestărilor. Doamna Ecaterina Odagiu , profesoară de istorie, director-fondator al Muzeului satului Borogani a organizat o întâlnire cu elevii de la Liceul Teoretic „Grigore Vieru”, unde am întâlnit tineri talentați precum Elena Jalbă, care ne-au impresionat cu versurile lor. Legăturile de prietenie au rămas trainice iar în perioada 04-05 august 2019, am participat la activitățile culturale desfășurate în cadrul zilei Diasporei din satul Borogani raionul Leova. Alături de doamna profesoară Ecaterina Odagiu, doamna primar Elena Savițki, doamnele Maria Basarab, Maria Velicoglo, am asistat la o serie de evenimente culturale care au evocat vatra străbună de ieri și de astăzi, sub genericul ''Satule vatră frumoasă, dorul mi-e aici acasă''. Așa cum spunea și doamna Odagiu, ... clipele petrecute la Borogani vor rămâne un reper istoric și cultural despre care se va vorbi în ani pentru că suntem ,, Uniți pentru vecie’’. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ,,Antim Ivireanul” Vâlcea îmi oferă posibilitatea de a cunoaște oameni valoroși precum și creațiile lor. La una dintre manifestările culturale organizate în ,, Casa Cărții ’’ Vâlcene, am întâlnit-o pe doamna Lidia Gonța -Grosu. Cu chip frumos, ochii catifelați și un zâmbet cuceritor, doamna Gonța te impresionează prin modestie și gingășie. Poetă, critic literar, doamna Grosu ne aduce în dar versuri pline de iubire, de speranță, de bucurie. În perioada, 18 – 21 iulie 2024, o delegaţie a Societății Culturale Apollon-România a prezentat două Lecții de Poezie nr. 647 şi 648, marcă înregistrată „Excelenţă la Apollon”, în Basarabia, la Chişinău.

 

La Biblioteca Universităţii de Stat a Moldovei, a avut loc un recital de poezie și muzică susținut de membri celor două Filiale Apollon-România din Basarabia – Chișinău şi Ungheni, precum și Lecția de Poezie nr. 647 a Societății Culturale „Apollon”, România. Revederea cu doamna Lidia Grosu și întâlnirea cu doamnele talentate ale scrisului a fost emoționantă. Alături de doamna Maria Stoianov, director la Centrul Național de Creație "Satul moldovenesc ,, Buciumul", poetele : Angela Măndăcanu, Ludmila Sochircă,Veronica Bumbu, Tatiana Burdea, împreună cu domnii : Vasile Căpățână și Ion Tătaru ne-am bucurat de muzică și poezie într-o frumoasă zi de vară. Evenimentul a fost moderat de doamna poet Lidia Grosu și de domnul George Călin, scriitor, ambasador cultural Convenţia ONU-Geneva. Pe 20 iulie, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova s-a desfășurat ședința Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” cu genericul: „ Doru-mi-i de dumneavoastră : ca unui zid de o fereastră...”, dedicat poetului acad. Nicolae Dabija. În cadrul ședinței Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, moderatori: Raisa Plăieșu, scriitoare, președintele Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” și George Călin, poet, prozator, critic literar, publicist, editor, fondatorul Societății Culturale „Apollon”, România, a avut loc Lecția de Poezie nr. 648 a Societății Culturale „Apollon”, România. Manifestarea a debutat cu o rugăciune și un cuvânt de binecuvântare rostit de Prot. Mitrofor Octavian Moțin. Spectacolul de muzică și poezie a fost susținut de Raisa Plăieșu, poetă, cantautoare și interpretă; Rodica Druța-Hămuraru, interpretă, membră a Uniunii Muzicienilor din R.Moldova; Galina Furdui, poetă; Valeriu Mocanu, președinte, fondator al Academiei Națiunii Române, interpret; Ilie Văluță, muzician, compozitor și interpret; membrii Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”: Ludmila Sochircă, poetă; Cristian Pleșca, poet, artist fotografic; poetă; Oxana Gâscă, poetă; Svetlana Guranda, poetă; Nina Caraman, poetă, Eugenia Tofan; Petru Hasnaș, poet. Alături de  domnii : Aurelius Belei, col.Gheorghe Matei, doamnele : Adriana Cristea, Valeria Stupcanu, Viorica Călin, am oferit la rândul nostru, versuri și cuvinte alese izvorâte din dragoste de Dumnezeu, de frumos, de poezie. Întâlnirea cu poeta Geta Lipovanciuc, poetul Victor Cobzac, clipele petrecute împreună cu oamenii de cultură prezenți la manifestări mi-au dat sentimentul de fraternitate, de iubire și de credință strămoșească.

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumosul și bucuria în sufletele semenilor

 

În călătoria mea prin viață, Domnul avea să-mi poarte pașii către locuri frumoase și oameni deosebiți, să îngăduie să mergem alături o bucată de drum, atât cât să simt că mă îmbogățesc spiritual avăndu-i alături, cât să putem împreună să descoperim și să realizăm lucruri frumoase spre bucuria semenilor noștri. Un astfel de om este doamna Zenovia Zamfir, autoarea cărții ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'', carte prezentată în cadrul taberei ,,Sublim" -Cluj Napoca 2024. În acest volum sunt culese activitățile literare, culturale și spirituale din anul 2023 la care scriitoarea Zenovia Zamfir a participat ca reprezentant al mai multor asociații din care face parte. Este în primul rănd reprezentanta Bibliotecii Județene ’’Antim Ivireanul’ ’Vâlcea, locul unde își desfășoară activitatea, este președintele Asociaţiei pentru Cultură și Civilizație Ortodoxă – Filiala Vâlcea, este membru în Asociaţia Femeilor Creștin Ortodoxe - Vâlcea, vicepreședinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala ,,Valeriu Anania" - Vâlcea și nu în ultimul membră a Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România. Activitățile s-au desfășurat în diverse zone din țară și străinătate, cu precădere în zona Vâlcea, doamna Zenovia Zamfir fiind inițiatoarea multora dintre ele, contribuind la organizarea lor, le-a moderat și le-a mediatizat în revistele de specialitate și mass-media. O parte dintre întâlniri au fost cele pe linie religioasă, din care menționez: -pelerinajul ,,Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Marina și Bartolomeu Anania Mitropolitul", -acțiuni din cadrul proiectului ,,Iubirea de aproapele meu", care s-au desfășurat pe tot parcursul anului; -,,Milostenia izvor de iubire jertfelnică"; -simpozionul desfășurat la Mănăstirea Suiești ,,Grija Patriarhului Justinian Marina față de persoanele vârstnice și cântăreții bisericești"; -,,Primăvară în suflete, speranță în inimi"; -,,Pelerin prin Vâlcea colț de rai" etc. În acest volum se regăsesc majoritatea întâlnirilor și activităților culturale din anul 2023 la care doamna Zenovia Zamfir a fost inițiator, organizator sau participant. O parte dintre aceste activități le-am inițiat și organizat împreună, eu reprezentând Liga Scriitorilor Români, filiala ,,Valeriu Anania"- Vâlcea. Dintre cele mai importante activități cultural-literare voi menționa: -Ziua Culturii și Ziua Omagială Mihai Eminescu - Biblioteca Municipală Drăgășani; -,,Uniți pentru viață și cultură", manifestări dedicate unirii de la 1859 - Buzău; -,,Întâlniri culturale" - Centrul Cultural Pitești; -Simpozionul Internațional ,,Urmuz 140-100 - Curtea de Argeș; -,,Gib Mihăescu" - comemorare - Casa Memorială Drăgășani; -,,De Amicitie", participanții taberei literare invitați la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul; -,,Tradiții și obiceiuri românești " - concursul literar organizat de LSR Vâlcea, festivitatea de premiere de la Mănăstirea Suiești; -,,Sublim", tabără literară- Cluj; -,,Caravana Culturii 2023; -,,Ziua limbii române" - Călimănești și Ivești-Galați: -,,Constantin Triță-poet al iubirii"- festival Piatra Olt; -Omagierea muzicianului Mircea Buciu - Dozești-Fârtățești, Vâlcea; -,,Povești din Bunești " de Ziua Națională a României, la muzeul satului Bunești, Vâlcea; -,,Bucuria de a dărui bucurie "- eveniment caritabil la Biblioteca Antim Ivireanul; -,,Lumini și umbre", expoziție cu scop caritabil; -Întâlnirile scriitorilor cu elevii din școlile Glăvile, Crețeni, Stănești, Roești, Lăpușata, în cadrul proiectului ,,Școala altfel"; -,,Caravana culturii și iubirii fără frontiere" - Spania; -Lansări de carte și întâlniri în ședințe în cadrul filialei LSR Vâlcea ,,Valeriu Anania " etc. Descrierea evenimentelor este completată de informații prețioase legate de fiecare temă în parte și este presărată cu fotografii ale participanților și organizatorilor, cartea devenind astfel și mai atractivă. Pe tărâmul scrisului, doamna Zenovia Zamfir este un neobosit ,,lucrător", care prin roadele muncii sale aduce frumosul si bucuria în sufletele semenilor, așa cum o face și în viața de zi cu zi.

 Luci Trușcă - Președintele Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea ,,Valeriu Anania "

 

Mănăstirea Bradu, Vâlcea - Loc smerit și plin de liniște

 

Pentru cei mai mulți pelerini din România, județul Vâlcea este considerat Athosul românesc,  aici, în Oltenia de sub munte, sunt aproximativ 29 de mănăstiri, parte din ele de o valoare inestimabilă, recunoscute și dincolo de hotare, precum Horezu, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, care este pe lista UNESCO. Aici se spune că ’’este o adevărată grădină a ortodoxiei românești și universale în care semințele creștinismului ortodox, semințele credinței strămoșești încolțesc cu vigoare încă din zorii formării nației române’’, după cum spunea Vartolomeu Androni, de la mănăstirea Cozia. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată, pe unde odinioară își purta pașii Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, în localitatea Stănești. Casa copilăriei era așezată în fața bisericii iar în spate aveam cimitirul satului. Nimic nu este întâmplător, bunica avea cheile bisericii, se ocupa de rânduiala sărbătorilor, era ajutorul preotului în orice împrejurare iar noi copii mergeam nestingheriți la slujbe fără a ști de interdicțiile comuniste. Îmi aduc aminte cu nostalgie și bucurie cum am fost învățată de mama să merg în fiecare duminică dis- de – dimineață în cimitir pentru ’’ a tămâia mormintele și a aprinde lumânări la căpătâiul celor plecați dintre noi’’. Biserica a fost construită în jurul anului 1917, cu sprijinul financiar al comunității iar printre experții în construcții s-a numărat și tatăl Patriarhului Justinian Marina. Mai mult, după spusele unora , însuși marele ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ar fi participat ca ’’salahor’’ în timpul lucrărilor. Cărările vieții m-au purtat peste tot prin țară dar și dincolo de hotare. Șansa de a lucra într-o instituție de cultură ’’Casa Cărții’’ , Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul’’ Vâlcea, de a scrie și publica, de a face parte din mai multe asociații culturale și de a fi membră a Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, m-a determinat să caut, să mă documentez despre – Oameni, Locuri, Istorii. „Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții ’’, spunea marele Nicolae Iorga. Prin România ’’Grădina Maicii Domnului’’, prin zonele binecuvântate cu frumuseți și oameni minunați ai județului Vâlcea, am fost de mai multe ori. Obișnuiesc să rămân peste noapte la câte o mănăstirea pentru a mă bucura de liniștea și duhul locului, de a mă ruga împreună cu monahii și monahiile, de a mă împărtăși cu pildele și povețele marilor duhovnici. Am scris și am realizat unele filme la mănăstirile din Eparhia Râmnicului. În vara anului 2023, la hramul „bisericuţei călătoare“ plimbată prin trei regiuni istorice pentru a fi salvată de la pieire, din Băile Olănești, am cunoscut-o pe maica Sevastiani, stareța Mănăstirii Bradu.  La tâmpla „Bisericii din Albac” după locul din care provine, care de-a lungul celor aproximativ trei secole de existență, nume mari precum revoluționarul Horea, marele istoric Nicolae Iorga, marele liberal și ministru I. C Brătianu sau Patriarhul României, Justinian Marina, și-au împletit destinele cu cel al acestui simbol al istoriei poporului român, am avut ocazia să cunosc câteva repere despre bijuteria din inima munților, mănăstirea Bradu. Dorința de a vizita locul unde visul maicii Arsenia, cea care a readus la viață schitul în anul 1996, a devenit o certitudine zilele acestea. Cu sprijinul fetelor, colegelor de la Liga Femeilor Creștin Ortodoxe Vâlcea, Rodica si Eufrosina, cu pricepere și dexteritatea de a conduce o mașină de teren pe cele mai grele ’’hule’’, a Larisei, în zi de vară fierbinte am venit să ne adăpăm setea de cunoaștere și de tihnă creștinească la mănăstirea Bradu. Revederea cu maica stareță Sevastiani a fost emoționată, iar colțul de rai în care monahiile înalță rugăciuni și aduc Slavă Domnului este mirific. În curtea mănăstirii, la umbra unui copac falnic, cu un pahar de apă rece și unul plin cu colivă, timpul nu ne permite să rămânem și la un renumit borș mănăstiresc , detaliem. ’’Pentru mine, mănăstirea Bradu a fost primul și până la această dată singurul loc unde mi-am dorit să-l slujesc pe Bunul Dumnezeu, să viețuiesc, să fiu în fiecare clipă în pace, armonie, comuniune’’, ne mărturisește maica. Despre istoria locului, aflăm că....<< Istoria schitului vine din urmă cu câteva sute de ani. În 1784, un oarecare ieromonah Sava, sosit tot de la Iezer, cu sprijinul localnicilor din satul Cheia și al boierilor donatori, construiește o biserică din piatră, pe temeliile altui lăcaș din lemn, edificat prin 1737. Aceasta va fi închinată Sf. Ioan Botezătorul. A fost zugrăvită de „popa Dimitrie zograf“; acea pictură se păstrează și astăzi în aproximativ tot interiorul bisericii, dar și pe pereții și bolta pridvorului. Frumusețea extraordinară este dată, în afară de picturile cu patina timpului, de dimensiunile mici ale lăcașului, de simplitatea sa. Biserica nu are pronaos, nici turle, ci doar un pridvor, cu două ferestre mici. Ai zice că e desprinsă din pagini de poveste. Clopotnița este mult mai înaltă decât biserica, având două etaje, fiecare cu câte o chilioară, deasupra cărora sunt așezate clopotele vechi. De la ctitorire și până prin 1850 aici au locuit câțiva călugări. Însă, cu vremea, neexistând chilii, nevoitorii locuind prin colibe și peșteri, schitul a fost părăsit și trecut cumva în grija altor călugări de la Sărăcinești, din Valea Cheii (comuna Păușești-Măglași). Dar pentru că viața monahală se desfășura în condiții foarte grele, ambele lăcașuri au fost abandonate, fiind la un pas de ruinare. Despre Bradul se știe că a fost complet părăsit prin anul 1905, dar neîngrijit n-a mai fost de prin 1855. După 101 ani a fost să i se arate maicii Arsenia voia de a pune pe picioare schitul din inima pădurii și a munților. Și a făcut-o, cu sprijinul de început al altor două maici, în chip absolut temerar. O vreme au locuit într-o chilie prin acoperișul căreia ploua, au găsit bisericuța și clopotnița ruinate, nu exista curent electric, drumul era necirculabil pentru orice fel de mașini. Încet-încet, cu sprijin de la pelerini, de la duhovnicul schitului, cărând materialele cu spinarea și o muncă titanică, au renovat bijuteria locului – am numit biserica – o parte din clopotniță, au construit câteva chilioare, au turnat ziduri de sprijin, au construit pavimentul din curte etc. Astăzi, lăcașul e plin de viață. În obște locuiesc 11 maici, iar în afară, în chilii separate sau în munți, nevoiesc 8 pustnice. Fiecare are câte o poveste de viață absolut fascinantă. Chiar și duhovnicul de azi al schitului este un fost atlet de performanță, antrenor și profesor de sport, care a simțit apoi nevoia să caute altceva pentru viața sa. Și așa a luat drumul altei facultăți, iar calea spre Dumnezeu l-a adus în cele din urmă la Bradul >>...Maria BOGDAN – ‚’’Schitul Bradul, bijuteria din inima munților’’ , noiembrie 2020, ’’Lumea satului’’. Cu glas duios, cu chip senin și zâmbetul pe buze, maica Sevastiani ne povestește despre greutățile întâmpinate, despre puterea credinței și a rugăciunii, despre nevoia de Dumnezeu pe care cu toți o resimțim din plin dar nu toți avem curajul să o mărturisim. Privim fascinate frumusețea locului, prospețimea florilor, verdele pădurilor, piscurile semețe ale munților. Timpul parcă s-a oprit în loc ! Scot din geantă cea mai recentă lucrare a mea ’’Oameni, Locuri, Istorii ’’ , o mică incursiune în viața și activitatea marelui ierarh vâlcean pe ’’Ogorul Domnului’’ iar o măicuță din apropiere văzând chipul Patriarhului Justinian Marina, se închină și sărută cartea. Da, mai sunt maici care l-au cunoscut, ne lămurește maica Sevastiani.

-          Of ! Ce mult aș dori să vorbesc cu ele, îmi rostesc gândul cu glas tare.

-          Da, imediat, aud răspunsul maicii starețe.

Nu după mult timp se apropie de noi o măicuță cu chip blând și luminos. Maica Varvara la cei 87 de ani, te impresionează prin simplitatea și luciditatea cu care vorbește.

-          Eram la mănăstirea Iezer, încă nu se dăduse Decretul 410 / 1959 ,  prin care mii de monahi și monahii au fost nevoiți să părăsească mănăstirile, noi știam că Patriarhul Justinian Marina obișnuia să vină la Băile Olănești și când era câte o problemă, maica stareță îl căuta. În aceea vară însă așteptam ca Preafericitul să ne viziteze, așa se auzise în zonă. Timpul trecea iar noi începeam să ne pierdem speranța că va mai veni. Totuși, într-o după – amiază , în timp ce intram în mănăstire zăresc în fața altarului un bărbat îmbrăcat în alb. Eram prea tânără, nu -l cunoșteam, dar știind discuțiile, un gând mi-a trecut prin minte.

-          Dacă este Preafericirea Sa ?

Am fugit repede la maica stareță Irina și i-am relatat gâfâind ce am văzut în biserică. Nedumerită, m-a luat de mână și am mers împreună să vedem cum stau lucrurile. Marea emoție și bucurie s-a transformat imediat în deznădejde. Era zi de post iar la bucătărie nu se pregătiseră multe mâncăruri. Văzând disperarea maicii starețe, Părintele Patriarh a liniștit-o cu blândețe.

-          Nu vă faceți griji, voi servi și eu tot ceea ce mâncați voi !

-          Era de o smerenie și o modestie aleasă ! Totdeauna avea o vorbă frumoasă pentru cei aflați în suferință, ajuta și încerca să rezolve toate problemele celor din jur. Mult a mai suferit atunci când pentru moment nu a putut să se împotrivească aplicării Decretului 410 / 1959, el însuși a fost forțat să se retragă la Schitul Dragoslavele și să nu aibă contact semenii săi. Despre durerea și suferința Patriarhului Justinian Marina în acele vremuri tulburi mi-a vorbit și maica Magdalena de la Mănăstirea Horezu. În perioada 2016 – 2022. Ansamblul monahal a trecut printr-un amplu proces de restaurare și consolidare. Pe data de 22 octombrie 2022, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a sfințit  biserica istorică a Mănăstirii Bradu din județul Vâlcea. Ne desprindem cu greu din zona binecuvântată de Dumnezeu cu liniște și multă smerenie , privim cu drag turn-clopotniță mai neobișnuit, sub formă de culă, care adăpostește acum o colecție micuță de vechi obiecte tradiționale adunate din gospodăriile din zonă și ne promitem în gând că vom mai reveni.