Mozaicul plin de iubire al Christei -Iohana Udrea

 

Viața fiecăruia dintre noi este un dar și o poveste scrisă de Dumnezeu! În această călătorie pământească, se împletesc bucuriile cu tristețile, lacrimile cu zâmbetele, căderile cu ridicările. Vine o vreme când ne facem timp și pentru micile noastre pasiuni, pentru a aduce la lumină clipe, oameni, care ne-au marcat existența. Fiecare om vine în viața noastră cu un motiv anume, pentru un timp, un anotimp sau pentru totdeauna. Întâlnirea mea cu familiile Luci și Vașile Trușcă , Christa -Iohana și Ionel Udrea a fost una binecuvântată. Pasiunile comune pentru frumos și literatură, pentru cultură și cuvântul scris, ne-au unit și împreună am readus în actualitate Liga Scriitorilor Filiala Vâlcea pe care am redefinit-o ,, Valeriu Anania ’’, în semn de respect și considerație pentru marele om de cultură vâlcean și ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul’’  Vâlcea îmi oferă oportunitatea de a iniția și organiza programe și proiecte culturale, sociale, spirituale diverse . Astfel, la începutul lunii mai 2024, alături de Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore, Hodoroagă Liliana, Eufrosina Lazăr, Rodica Prodan, am pornit în pelerinajul cultural – spiritual ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, având ca obiectiv întâlnirea cu frații din diaspora, Austria, Germania, Elveția. După o noapte petrecută pe drum și un somn ’’ pe apucate ’’ în mașină, am ajuns la Viena. Bucuria revederii, zâmbetul și chipul blajin al părintelui Emanuel Nuțu, ne-a făcut să uităm toată oboseala. Într-un cerc al iubirii și al prieteniei, la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ștefan cel Mare”, alături de scriitoarea Sifora Sava, domnul arhitect M. Popescu și câțiva oameni de cultură stabiliți în Viena ne-am bucurat în tihnă de versul dulce strămoșesc. Joi, 10 mai 2024, chiar în ziua sfântă a ,, Izvorului Tămăduirii ’’, am primit binecuvântarea părintelui Nicolae Dura la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” și am rostit un gând frumos la bustul poetului nepereche Mihai Eminescu, aflat în fața bisericii din Viena. Cu binecuvântarea părintelui Emanuel Nuțu, la ora 9,00 ne-am întâlnit cu un grup de copii și voluntari români ai parohiei. Le-am recitat versuri și le-am prezentat câteva creați proprii. După amiază am ajuns în Nürnberg,  la Christa și Ionel Udrea , care de aproximativ 30 de ani erau în Germania, dar nu au uitat niciodată ’’ iarba verde de acasă’’. Cu sprijinul părintelui Teofil Herineanul de la Biserica Ortodoxă din Nürnberg (Bavaria), care se află în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, în prezența IPS Mitropolitul Serafim, înconjurat de un sobor de preoți, după finalizarea slujbei Sfântului Maslu, am fost prezentați confraților din aceea parte de lume. Părintele Mitropolit ne-a vorbit cu multă evlavie, emoție și bucurie despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele nostru, ne-a felicitat pentru inițiativa de a ne vizita frații din diaspora, parcurgând mii de kilometri. Seara ne-am bucurat de ospitalitatea și bunătatea Christei și a lui Ionel Udrea, petrecând noaptea la ei. Așa am aflat de pasiunea și dorința Christei de a scrie, care nu s-a născut peste noapte, era în ființa de ani de zile însă nu găsise răgazul de a îmbina ,, mozaicurile ” și ale redea cititorilor. Christa te impresionează de la bun început prin educația aleasă și o generozitate rar întâlnită în zilele noastre. Povestea de dragoste dintre ea și olteanul Ionel poate fi un scenariu de film, de mare succes. Iubirea lor a depășit toate barierele și obstacolele celor din jur iar acum, după ani de căsătorie se iubesc cu aceeași pasiune și un respect aparte. Pentru a o încuraja să publice parte din scrierile sale, în anul 2024, am lucrat împreună și alături de Carmen Tania Grigore, Adriana Weimer la volumul ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, care a fost premiat de Liga Scriitorilor din România. În anul 2025 ,  Christa -Iohana Udrea  semnează cartea ,, Mozaic ’’. Se știe că marile romane au fost inspirate din fapte reale. Încă de la început, prin ,, Cuvânt – înainte ’’ , autoarea ne mărturisește...,, Mai bine mai târziu decât niciodată ! La miez de noapte se sfârșește o zi, dar începe una nouă. A venit acel moment în viața mea  când am decis să scriu despre ceea ce de multă vreme îmi răvășește nopțile. Va fi o călătorie în timp, împletită cu amintirile mele din copilăria fără televizor, telefon sau jocuri electronice, din gândurile mamei mele și rețetarul ei scris într-un caiet dictando și diverse mozaicuri, care vor completa armonios cele scrise. Ca sursă de inspirație am avut diverse notițe găsite într-un geamantan vechi și cartea cu zodiile copacilor, a Mariei Leondin... ’’ . Volumul este interesant structurat și te captivează prin mulțimea detaliilor despre viață, copaci, despre trăirile și amintirile autoarei. Viața este un amalgam de sentimente,  ,, Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic’’ – Albert Einstein. În prefața lucrării, intitulată ,, Mozaic cu parfum de copilărie ’’ , doamna scriitoare Luci Trușcă, ne spune...,, Fiecare mozaic începe cu prezentarea unui copac de referință și a persoanei născute sub semnul acestui copac, potrivit perioadei din calendar, detaliind trăsăturile persoanei respective, care rezultă din acest corespondent copac – om. Studiile vin de demult, din vremea celților, ele reprezentând la vremea respectivă un ghid al conduitei, urmat și respectat, ghid care, probabil, asigura un fel de echilibru al comunității. Autoarea s-a ,, jucat ’’ un pic, alăturând acestor studii povestioare din copilăria sa,...Prezentarea fiecărui mozaic se încheie cu câte o rețetă din caietul bunicii, găsit în geamantanul amintirilor, uitat de multă vreme pe undeva, reprezentând tărâmul surprizelor ce vor fi văzute cu ochii maturității... ’’ . Această carte, autoarea o dedică copiilor și nepoților, un dar de mare preț, care în timp le va rămâne cea mai frumoasă comoară. Un început timid în lumea slovelor, lucrarea ,, Mozaic’’ este plină de iubire și o surpriză frumoasă pentru iubitorii de literatură.

 

Ortodoxismul românesc in viața unui mirean

 

Este toamnă afară, o toamnă frumoasă este și în sufletul meu, de o zi de toamnă a anului 2024 îmi amintesc în această perioadă, de o clipă minunată trăită alături de comunitatea de români din Germania. În perioada 14-16 octombrie 2024, în Nürnberg, Germania, s-au desfășurat mai multe activități în cadrul proiectului ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. Luni, 14 octombrie 2024, la Parohia Sfântul ,,Mucenic Dimitrie'', cu sprijinul P.C. Pr. Teofil Herineanu, strănepotul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului, eu alături de doamna Christa Udrea, ca membre ale Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea, în prezența fraților români din diaspora, am prezentat cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', Marți, 15 octombrie 2024, egumena, monahia Marina Muntean, stareța Mănăstiri "Sfinții Martiri Brâncoveni" din Nürnberg, ne-a însoțit la Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord unde Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord a rostit o binecuvântare și un cuvânt de învățătură, ne-a felicitat pentru lucrarea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', în care se regăsește și o parte din istoria Mitropoliei, iar la final am participat cu toții la o agapă frățească. Miercuri, 16 octombrie 2014, la sediul Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu“din Nürnberg, doamna Ionela Van Rees-Zota, fondatoarea centrului și a agenției de presă "Așii Români", dar si a ziarului "Vocea ta" - singurul ziar lunar în limba română din Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Franta, Olanda am oferit o donație de carte din partea Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul '', Vâlcea și volumele ’’Patriarhul Justinian Marina, fiul al Vâlcii Străbune’’, autori: Zenovia Zamfir, George Rotaru , dr. Alin Pavelescu și ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. „Rugăciunea e cel mai important lucru în viața omului, cu atât mai mult a creștinului și a noastră, a ortodocșilor. Biserica Ortodoxă este o Biserică rugătoare și o Biserică ascetică unde noi postim, ne nevoim cu postul, cu înfrânarea de la mâncare, de la băutură, de la plăcere pe lumea acestea, o perioadă”, spunea Mitropolitul Serafim al Germaniei, la o întâlnire cu românii din diaspora. Mai mult, Dumnezeu vrea să fim fericiți, să ne bucurăm permanent de viață. Harul lui Dumnezeu îl primim la Botez și îl păstrăm în noi prin Sfintele Taine și prin faptele bune : rugăciune, spovedanie, împărtășanie, citirea cărților sfinte, milostenie, smerenie, nașterea și creșterea copiilor cu dragoste de Dumnezeu și multe altele. Noi suntem creștini din cele mai vechi timpuri. Conform tradiției bisericești ortodoxe românești, creștinarea populațiilor din spațiul carpato-danubiano-pontic, adică România de astăzi, s-a produs undeva în secolul I d Hr, odată cu misionariatul Sfântului Apostol Andrei în zona Sciției Minor, zona Dobrogei de astăzi. Acesta ar fi ajuns în această zonă în anul 46 d Hr, înainte de cucerirea romană a Daciei. În ziua venirii în România, în 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a sărutat pământul și a numit țara noastră ,, Grădina Maicii Domnului''. Suntem un popor binecuvântat și avem ,, o datorie creștinească și o poruncă dumnezeiască'' să ne cinstim înaintașii dar și să ne educăm copiii în credință și dragoste de Dumnezeu. Trăim vremuri tulburi, timpul pare că s-a comprimat, totul este într-o continuă alergare, într-o căutare ce se dovedește a fi deșartă. Și totuși, în unele școli se mai predau lecții de religie, în comunități se mai respectă sărbătorile religioase iar cel mai important, în cele mai multe familii se învață rugăciuni, copii sunt îndrumați să meargă la biserică. Încă de mici trebuie să conștientizăm că toată nădejdea este în Dumnezeu și încrederea în sine. Nădejdea este una dintre cele trei virtuți teologice de care amintește Sfântul Apostol Pavel: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Co. 13, 13).Nădejdea izvorăște în suflet prin harul lui Dumnezeu. Ea este cea care ne dă putere să așteptăm cu încredere fericirea veșnică pe care Dumnezeu ne-a făgăduit-o tuturor.

Prin nădejde, avem încredere că vom moșteni Împărăția lui Dumnezeu și nu vom fi lipsiți de mijloacele necesare pentru mântuirea noastră. Noi mirenii credem că Dumnezeu este creatorul tuturor și a toate și că, de dragul nostru, El S-a făcut până și OM – „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3, 16). Merg adesea prin mănăstiri și mă bucur să văd tineri care se roagă, care aprind o lumânare, care deși nu stau la toată slujba pleacă din biserică mai luminoși la chip, devin mai încrezători. Slavă Bunului Dumnezeu că la Bibliotecă unde îmi desfășor activitatea am posibilitatea să merg prin centrele de bătrâni și copii, că proiectul ,, Iubirea de aproapele meu '' îmi oferă șansa de a aduce bucurie acolo unde este tristețe, de a da speranță acolo unde tinerii sunt dezamăgiți. Printre activitățile desfășurate am avute și pelerinaje cultural – spirituale. Într-un an am mers cu tinerii de la Centrul de plasament „Casa Pinocchio” Băbeni la mănăstirile vâlcene, în alt an am ajuns în Moldova, la Mănăstirile Râșca, Voroneț, vizitând mai întâi Mănăstirile ,, Piatra Fântânele '', Toplița. I-am implicat într-un proiect intitulat , ,,Pe urmele marilor ierarhi Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul” și am mers la locurile natale, acolo unde au văzut lumina zilei cei doi ierarhi vâlceni. Sensul cuvântului „ortodox” vine din limba greacă şi este compus din două elemente: orthos care înseamnă drept, corect, în chip drept şi doxa care are sensul de părere, slavă, glorie, cinste, însă înseamnă si „dreaptă credinţă” „dreaptă opinie”. În limbile slave şi în alte limbi orientale termenul este tradus ca „pravoslavie”, care înseamnă „dreaptă mărire a lui Dumnezeu”. Părintele Gheorghios Metallinos spunea că : „Ortodoxia este un nou mod de viețuire, o nouă existență, Viața în Hristos, care a intrat în istorie prin Întruparea Cuvântului Veșnic al lui Dumnezeu”, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cu credință și cu dragoste, noi mirenii ne apropiem de Dumnezeu, pururea și-n veci vecilor. Amin !

Unde ne ducem, de ce venim - Titina Nica Țene

 Fiecare Om are povestea lui. Fiecare dintre noi poartă în sine  picături de lumină și umbre întunecate, care deseori se prind în luptă și ne fac să devenim mai puternici. Uneori suntem tentați să spunem că viața este un roman, un munte pe care urcăm și coborâm de nenumărate ori. Talanți primiți în dar i-am înmulțit și spre toamna vieții ne bucurăm de roadele muncii noastre. Printre oamenii minunați pe care am avut șansa de a-i cunoaște, familia Țene m-a impresionat în mod deosebit. Domnul Florin Al Țene, poet, critic literar, cronicar, jurnalist, istoric și filozof apreciat atât în țară cât și străinătate , fii - Florin, specialist în imagine de televiziune, Ionuţ, istoric,  poet , scriitor cu un doctorat în istoria recentă a poporului român iar soția, Titina,  poetă cunoscută și apreciată. Ce frumos ! Mai rar o astfel de familie ! Greu de înțeles, dar cunoscând opera fiecăruia în parte ai ocazia să constați că este vorba de talent, de har și dar. Mai întâi am citit despre domniile lor, apoi i-am zărit de la distanță iar într-o toamnă aurie, spre seară, pe la chindie, am avut ocazia de a dialoga cu doamna și domnul Țene. Cu vorba dulce și frumoasă, cu chipul senin și zâmbetul strălucitor, doamna Titina Nica Țene este fermecătoare. Cu talentul și imboldul de a scrie, își cucerește publicul iubitor de cultură prin sinceritatea și aparenta simplitate a versurilor care pornesc din inimă și ajung la sufletul cititorilor. Versurile poetei amintesc de vremuri de demult, de satul copilăriei, de părinți, ele au o muzicalitate și o emoție profundă. Locurile natale, natura, oamenii dragi din jur, sunt principale teme de versificare iar sprijin permanent i-a fost Bunul Dumnezeu ... ’’Ce m-aș face, Doamne, fără tine?’’ …’’ Mă agăț de Tine, ca ultimă speranță,/ De multe ori cad, dar și mă ridic,/ conștientă fiind, că, pe-acest Pământ ,/ Fără Tine, Doamne, nu am fi NIMIC…’’ (Ce m-aș face, Doamne, fără tine?) ’’. De multe ori se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie înțeleaptă. Soție, mamă, bunică, scriitoare , spre bucuria tuturor, doamna Țene se descurcă admirabil. ’’Ne ținem, strâns, de mână, trecem pragul/, Lăsând în urmă vise și amintiri,/ Pe care le-am clădit din ce te miri/ Și, curajoși, trecurăm iarăși pragul…’’(Trecurăm pragul). Ce tablou frumos de familie ! Greutățile vieții însă nu i-a ocolit . Cel mai greu moment a fost și cel mai dificil . În anul 1981, după o noapte de stat la coadă, la ulei, cu toată familia și nereușind să vină acasă cu nici-o picătură de ulei, țiganii i-au călcat în picioare, a scris o scrisoare lui Adrian Păunescu, la revista Flacăra. Cu o săptămână înainte venise la Cluj însoțind familia dictatorului Ceaușescu. În scrisoare a arătat că în Cluj și în țară se moare de foame și ar fi de bun simț să nu-l mai susțină pe dictator. Adrian Păunescu a trimis scrisoarea la Securitatea din Cluj și, ca urmare Titina Nica Ţene a fost dată afară din servici. A fost nevoită să lucreze la revista Tribuna șapte ani pe un post neadecvat studiilor, cu o jumătate de normă. După Revoluție a fost pusă în drepturi. Înaintând pe drumul vieții, doamna Titina simte o mare bucurie să scrie pentru nepoți, povestind despre copilărie și confirmând spusele lui Ellen Glasgow:’’ Cu cât îmbătrânesc, cu atât simt mai profund că puținele bucurii ale copilăriei sunt cele mai bune pe care ți le poate da viața.’’ –( Ellen Glasgow). În cartea ’’Copiii îngerii lui Dumnezeu..’’ spunea :’’ nu am învățat așa de multe, din altă parte, cum am învățat de la copii. Toți copiii sunt îngeri trimiși de Dumnezeu pe pământ’’. Locurile natale, care sunt locuri sfinte pentru fiecare dintre noi, sunt prezente în scrierile domniei sale. S-a născut o copilă ‚’’cam pirpirie și cam neagră’’ și ’’vânată’’, pe care părinții o crezuseră moartă ,căci avusese cordonul ombilical în jurul gatului și nu plânsese la naștere, dar Dumnezeu i-a dăruit nu doar zile, i-a dăruit o viață frumoasă, plină de roade, cu amintiri minunate, din care povestește cu har de povestitor înnăscut tuturor  cititorilor.  La Ușurei, pe plaiurile natale, cerul era ‚’’albastru ca vioreaua’’, a cunoscut ‚’’cântecul sapelor’’ acolo, spune autoarea în Antologia de povestiri ‚’’Clipe pe puntea vieții’’   ‚’l-am cunoscut pe Dumnezeu’’ , acolo a înțeles ‚’’ce înseamnă să fii bun : ’’Adică să nu dăm dracu’, să nu rupem copacii, florile că și ele au viață și sunt făcute tot de Dumnezeu. Să nu chinuim animalele.’’. Lipsurile materiale ale perioadei copilăriei au fost considerate normale pentru copilul de atunci dar sunt descrise de autoare cu multă seninătate și împăcare: ’’În copilărie nu am avut calculator, televizor, ca acum, nu am avut păpuși. Păpușile le făceam din coceni de porumb, plămădindu-le capul din lut amestecat cu apă și uscat la soare. Le îmbrăcam frumos cu pânză rămasă de la mama, de la țesut. Mingea cu care ne jucam o făceam din păr de capră sau dintr-un ciorap tetra umplut cu cârpe, după care împleteam cu sfoară gheomotocul obținut.’’ Acum, privește partea pozitivă a lucrurilor, considerând că au contribuit pe deplin la dezvoltarea creativității: ’’Nu-mi pare rău că nu am avut jucării frumoase cum au azi copii. Și ale noastre erau frumoase, țineam la ele ca la ochii din cap. Doar erau făcute de noi. Eram mai legați de natură și ne bucuram din inimă de lucrurile confecționate de noi. Pe deasupra eram atenți la discuțiile oamenilor mari. Nu aveam curent electric în comună. Satul era luminat de stele și Lună’’. Despre viața și cărțile doamnei Titina Țene, s-a scris și se va mai scrie multă vreme de acum încolo, însă pentru noi vâlcenii este timpul să-i oferim doamnei scriitoare Titina Nica Țene un strop din respectul și considerația noastră de iubitori de cultură. Ca o concluzie... ’’ Ce să-nțeleg, din asta, Doamne,/ unde ne ducem, de ce venim,/ nici nu am mers prea mult prin viață/ și-am și-nceput să ruginim’’(Ce să-nțeleg?)

A fost ,, Sublim” la Chișinău

 

La începutul lunii octombrie 2025, în Republica Moldova, la Chișinău, s-a desfășurat cea de a III a , ediție a Taberei Literare ,, Sublim ”. Evenimentul de amploare a reunit scriitori, actori, cantautori din : Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Drobeta-Turnu Severin, Timișoara, București, Drăgășani, Baia Mare, Zalău, Craiova, Londra și Varșovia. Manifestarea a cuprins lansări de carte, cenacluri literare, în diferite locații precum Biblioteca Municipală ,, B.P. Hașdeu ”, Sala de Conferințe ,, Regency” din Chișinău, vizite tematice la Palatul Parlamentului Republicii Moldova și Complexul Cricova. Întâlnirea culturală de la Biblioteca Centrală a BM Chișinău, din cadrul Cenaclului Literar „Magia cuvântului" a fost moderată de Victoria Fonari, poet,  critic literar, membru UZPR și Zenovia Zamfir, scriitoare, reprezentantă a Bibliotecii Județeane ,,Antim Ivireanul” Vâlcea, membră UZPR. În cadrul evenimentului, Ovidiu Vasile, inițiatorul și fondatorul Grupului Literar ,,Sublim”, a prezentat „Revista de pe noptieră". Scriitoarea Victoria Fonari a vorbit despre activitățile Cenaclului Literar „Magia cuvântului" care sunt reflectate în presă: Literatura și arta, Făclia, Univers pedagogic pro. A citit din poeziile sale din cel mai recent volum de versuri publicat. Profesorul și scriitorul Gelu Dragoș a prezentat cartea de recenzii „Raftul lui Gelu”. A urmat lansarea de carte: „Îndrăgostește-mă de tine”, autor Ina Dumitrescu și un recital de poezie susținut de autorii: Daniela Vâlceanu, Cornelia Diță, Florina Cuteanu, Alin Cucuruzan, Ionela Flood, Corina Lupuțan,  Adriana Apostol, Valeria Merca, Nicoleta Tudor și Alin Georgescu. Momentele muzicale au fost asigurate de cantautorul Dan State și rapsodul popular Traian Balcău. Doamna Carmen Nyilas a vorbit despre proiectul și revista ,, Sublim”. La final Elena Ștefănuț, interpretă de muzică populară și o parte din ansamblu de joc popular, reprezentanți ai Asociației ,,De la lume adunate și-napoi la lume date” au încântat participanți cu un purpuriu de melodii și dansuri populare. Doamna Zenovia Zamfir, de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea , a prezentat și donat volumul „Caravana Iubirii fără frontiere. Maica Domnului, nădejdea noastră”, realizat în colaborare cu Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore și Christa Udrea, cartea „Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură” coautoare: Iuliana Radi, Jeni Ioana Dicu. Timp de câteva zile, muzica și poezia au unit inimile oamenilor de cultură de pe ambele maluri ale Prutului.

De fiecare dată când vine toamna, plecăm la drum Cluj, Câmpulung Moldovenesc, Varatic

 

În ultimii ani tehnologia a progresat cu o viteză extraordinară, transformând modul în care trăim, lucrăm, schimbând fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Reflectând la impactul ei, atât pozitiv, cât și negativ, am ajuns la concluzia că întâlnirile culturale în care să ne vedem ,, om cu om ’’,  ,, să dăm mâna cu mână ’’, sunt mai relevante decât cele virtuale. Perioada pandemiei cred că ne-a marcat pe fiecare în parte și ne-a determinat să înțelegem cât de importante sunt momentele petrecute cu cei dragi, cu prietenii, cu colegii. În urmă cu patru ani, în zi toamnă târzie, alături de un grup de scriitori din : Vâlcea, Năvodari, Arad, Drăgănești- Olt , am inițiat proiectul ,, Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră’’ și am plecat la frații noștri din diasporă. Știam cum este viața ,, printre străini ’’, văzusem cât de greu este dorul de cei dragi, de părinți, de copii, de țară și am dorit să le oferim câteva clipe de bucurie și de iubire frățească. Prin aceste întâlniri încercăm să promovăm dialogul, diversitatea culturală și valorile românești. Aceste evenimente au adus împreună oameni aplecați spre literatură, artă, istorie și tradiții, oferind oportunități de schimb de idei și cunoaștere. Aceste întâlniri reprezintă totodată un prilej de a desfășura activități diverse. Aceeași nevoie de comuniune și de cunoaștere am constatat și la nivel național. La sugestia doamnei Luci Trușcă, președinta Ligii Scriitorilor ,, Valeriu Anania ’’ am organizat întâlniri culturale sub genericul ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ”.  Am început la Craiova, am mers la Târgu Jiu, Maramureș, Cluj, la Petrila în Valea Jiului, am participat la șezători literare și tabere literare. La începutul lunii septembrie 2025, într-o zi de toamnă frumoasă, cu soare blând și adieri de vânt suave, am pornit la drum ,, Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul ”, cu dorința de a ne ,, înfrăți prin cuvânt și de a ne uni prin cultură ’’, cu scriitori și oameni de cultură din Moldova noastră dragă. Cu sprijinul doamnei Cornelia Moț și al soțului, domnul Adrian, cu participarea doamnelor Maria Nicolae și Valentina Ioana, am pornit dis de dimineață din Deva prin România ,, Grădina Maicii Domnului ”. Pe drum am făcut popas la Cluj, unde am avut onoarea de a primi binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și a Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. La invitația doamnei Simonei Vlasa, realizator de emisiuni, am mers în studiourile Radio Renașterea pentru un interviu. În prezentarea făcută pentru ascultători, doamna Vlasa, spunea...<< „Invitată în studio este doamna Zenovia Zamfir, scriitoare și vicepreședinte al Ligii Scriitorilor „Valeriu Anania” din Vâlcea. Domnia sa este inițiatoarea ,, Pelerinajului Spiritual-Cultural pe urmele Marilor Ierarhi Vâlceni, Mitropolitul Bartolomeu și Patriarhul Justinian” aflat la a III- a ediție....>>. Spre seară am ajuns la Mănăstirea Nicula unde am fost întâmpinați de Maica Galineea, ,, Îngerul păzitor’’ al Mitropolitului Bartolomeu Anania. Am depănat amintiri, am vizitat celebra bibliotecă a marelui ierarh vâlcean iar noaptea am dormit la mănăstire, vegheați de Maica Domnului, a cărei icoană făcătoare de minuni se află în Biserică. La primele ore ale dimineții am pornit din nou la drum. Cu sprijinul domnului scriitor Constantin Tiron, al doamnei poete Gabriela Braha, cu implicarea colegelor de la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc, am organizat o întâlnire cu scriitorii din zonă sub genericul ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ”. Emoții și multă bucurie am trăit alături de prietenii veniți la o ,, clipă întru veșnicie ’’. Domnul Constantin Tiron, un colos în lumea culturii românești, cunoscut în Bucovina, ca fiind „voievodul” care unește linia Moldovei cu obiceiurile, tradițiile, datinile păstrate de la străbunii noștri, pe care le transmite cu multă dragoste generațiilor de astăzi și de mâine. Este un al doilea Creangă, hărăzit cu mult talent, dăruind o literatură fantastică pentru românii de toate vârstele, din ținutul Bucovinei și din toată țara. Actorul, umoristul și scriitorul Constantin Tiron, este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București, și are un palmares impresionat „în lumea artistică”. A obținut sute de premii naționale și internaționale, fost recompensat cu zeci de diplome de excelență și  diplome de onoare. La manifestare au participat și au prezentat din propriile creații membrii Cenaclului literar -umoristic " Țara de sus" Câmpulungul Bucovinei : Ana Andronicescu a recitat mai multe poezii și pamflete , Traian  Nistiriuc ne-a încântat cu poezii, Felicia Oblezniuc ne-a împărtășit câteva impresii , a recitat și având un talent vocal aparte ne-a interpretat o priceasnă. Gânduri frumoase au fost postate pe pagina de socializare a Bibliotecii ,, Întâlnirea scriitorilor și păstrătorilor de cultură din Vâlcea, Deva și Câmpulung Moldovenesc, la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc , a fost un senin prilej de tihnă și armonie a cuvintelor, împărtășire și celebrare a cuvântului scris și spus! Aleasă prețuire scriitorului  Constantin Tiron - președinte onorific Cenaclul Literar ,,Țara de Sus", Zenovia Zamfir - Vâlcea, Cornelia Moț - Deva, tuturor invitaților și, cu bucurie, doamnei profesor Felicia Oblesniuc pentru cuvântul cântat! ” După eveniment, am mulțumit domnului Tiron, doamnei Braha și colegelor bibliotecare pentru clipa de bucurie și am plecat spre Mănăstirea Varatic cu sufletul împăcat și amintiri frumoase. Prin această vatră monahală au trecut și au trăit mari personalități ale culturii românești printre care : Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Veronica Micle, care e și înmormântată aici, Mitropolitul Bartolomeu Anania sau academiciana Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Obosiți dar încântați ajungem la Mănăstirea Varatic spre seară iar maica stareță Iosefina, ne întâmpină cu un zâmbet larg pe chipul senin și privirea blândă. Suntem impresionați de ceea ce vedem în jurul nostru dar și de maica Iosefina care la vârsta de 14 ani a ales să vină la mănăstire și să numai plece niciodată, iar din anul 2002 este stareță. Lucrările simpozionului ,, Pe urmele Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania la Varatic ” au reunit în Centrul Cultural Spiritual Varatic, oameni de cultură din Vâlcea, Buzău, Văratec și monahii de la mănăstire. Vizităm casa în care a locuit Mitropolitul Bartolomeu Anania și admirăm peisajul de toamnă ce învăluie livada de meri, iar gândul ne duce la versurile scriitorului Constantin Tiron :

De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și văd atât de bine
Ce-am vrut să fac în viață și, azi, ce-abia mai sunt!...

,, De fiecare dată când toamna vine-n mine”, așa cum bine zicea domnul Tiron în poezia ,, Când vine toamna ”, timp de câteva zile plecăm la drum prin raiul românesc, pentru a trăi clipe frumoase alături de oameni minunați, pentru a călători și a ne bucura de România ,, o țară binecuvântată ” !

Umbra Mitropolitului Bartolomeu Anania la Varatic

 

Toamna, cu al ei alai de păsări călătoare, cu soare blând și adieri suave de vânt, cu natura împodobită în straie de sărbătoare autumnală, ne îndeamnă la o nouă călătorie, pe cărările pe unde odinioară și-au purtat pașii marii noștri ierarhi vâlceni, Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și a Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, pornim la drum. După o noapte petrecută la Mănăstirea Ilva Mare, plecăm în zori de zi cu binecuvântarea părintelui Daniil. Privim fascinați frumusețea locurilor și gândul ne zboară la ,, Leul Ardealului”, cum a fost numit de contemporani Mitropolitul Bartolomeu Anania, care la data de 6 august 1996, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” sfințea acel loc binecuvântat de Dumnezeu, Mănăstirea Ilva Mare. Mașina ne poartă prin zone ,, minunat de frumoase ” cum spunea Alexandru Vlahuță în ,, România pitorească ”. La un moment dat zărim Crucea de la Piatra Fântânele considerată a fi cea mai înaltă din țară și turlele Mănăstirii Piatra Fântânele ce străjuiesc Pasul Tihuța. Peisajul este de o frumusețe paradisiacă și unește depresiunea estică a „Țării Bârgăului” de Vatra Dornei. Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că “la Piatra Fântânele nici nu știi când mori, că treci din rai în rai, atâta-i de frumos”. Facem un mic popas și ne bucurăm de ospitalitatea și binecuvântarea maicii starețe Pamfilia, pe care o găsim făcând lecțiile cu copii  de la ,, Căsuța cu pitici ” pe care -i crește și educă la mănăstire. Și aici umbra ierarhului vâlcean veghează, maica stareță Pamfilia, a fost hirotesită stravroforă de către Mitropolitul Bartolomeu Anania, la data de 15 august 2002. Deși lung, drumul prin România ,, Grădina Maicii Domnului ” este o bucurie iar la un moment dat ne apare în cale o pădure...

"De treci codrii de aramă, de departe vezi albind

S-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.

Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,

Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;

Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă

Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”...

Mihai Eminescu – Călin (file din poveste)

Obosiți dar încântați ajungem la Mănăstirea Varatic unde suntem întâmpinați de maica stareță Iosefina cu un zâmbet larg pe chipul senin și privirea blândă. Situată într-o poiană de la poalele munților, în satul Văratec din comuna Agapia (județul Neamț), Mănăstirea Varatic este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, aici viețuind la ora actuală aproximativ 300 de monahii. După tradiţie, întemeierea comunităţii monahale de la Varatic se datorează monahiei Olimpiada, care, ajutată de duhovnicul Iosif şi de mai multe monahii, cu binecuvântarea stareţului Paisie de la Neamţ şi a mitropolitului Gavriil Calimachi (1760-1786), a pus bazele unei mici sihăstrii, în jurul anilor 1781-1785. Pe la Mănăstirea Văratec au trecut și au trăit mari personalități ale culturii românești printre care Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Veronica Micle, care e și înmormântată aici, Mitropolitul Bartolomeu Anania sau academiciana Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Lăcașul de cult a avut o dezvoltare importantă în secolul al XIX-lea, când a devenit mănăstire de sine stătătoare. Atunci au fost construite zidurile de piatră ale mănăstirii, chiliile, turnul clopotniță cu paraclis, s-a refăcut pictura interioară, s-a construit biserica Schimbarea la Față, s-a refăcut din piatră biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul. De asemenea, Safta Brâncoveanu și-a donat o mare parte a averii mănăstirii. Importanța acesteia în dezvoltarea lăcașului de cult este demonstrată de statuia ce i-a fost ridicată în curte. Începând din anul 2002, stareță a mănăstirii este maica stavroforă Iosefina Giosanu. Suntem impresionați de ceea ce vedem în jurul nostru dar și de maica stareță Iosefina care la vârsta de 14 ani a ales să vină la mănăstire și să numai plece niciodată. Aparent firavă, maica ne uimește cu spiritul său organizatoric și puterea de a gestiona întreaga activitate pe toate planurile, administrativ, social, cultural dar mai ales cu viața de rugăciune și orânduiala duhovnicească ce caracterizează mânăstirea. Lucrările simpozionului ,, Pe urmele Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania la Varatic ” au reunit în Centrul Cultural Spiritual Văratic, oameni de cultură din Vâlcea, Buzău, Văratec și monahii de la mănăstire. Istoria recentă a Centrului este pe cât de simplă, pe atât de emoționantă. Aflăm din https://www.manastireavaratic.ro/centrul-cultural-spiritual-varatic/, că...,, Din dorința dlui Sfrijan Dianu de a onora peste timp memoria soției sale, Sheila Margaret, la inițiativa dnei Emilia Țuțuianu și cu acordul Maicii Starețe Stavrofora Iosefina Giosanu și a Consiliului Mănăstirii Varatic, care a oferit terenul pentru viitoarea construcție, în toamna anului 2015 este inițiat proiectul construirii unui Centru Cultural Spiritual, în imediata apropiere a Sfintei Mănăstiri Varatic, pe strada ce duce spre Biserica Sf. Ioan și mormântul poetei Veronica Micle, la numărul 1. În data de 28 martie 2016, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, acordă aviz favorabil începerii lucrărilor la proiectul conceput de dna Emilia Țuțuianu, și înaintat de Maica Stareță Stavrofora Iosefina Giosanu, pentru construirea unui Centru Cultural Spiritual la Mănăstirea Varatic, proiect având ca finanțator pe dl Sfrijan Dianu. După trecerea de fazele proiectării și obținerii avizelor necesare, în data de 4 iulie 2016 începe execuția construcției. Textul pisaniei, amplasată pe peretele din holul intrării în Centrul Cultural Spiritual Varatic, certifică: ,,Eu, Dianu Sfrijan, născut în Ţara Românească, din dragoste de Dumnezeu şi ţară, …din iubire şi recunoştinţă pentru cea care mi-a luminat şi încălzit viaţa, dorit-am să ridic un lăcaş pentru vrednică folosinţă creatoare la Sfânta Mănăstire Varatic din Ţinutul Neamţului. Cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, sub îndrumarea ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, cu susţinerea Maicii Stareţe Stavrofora Iosefina Giosanu, am hotărât, printr-o danie statornicită, înălţarea acestui lăcaş care se va numi: Centrul Cultural Spiritual Varatic. Astfel, voi ridica această clădire la Mănăstirea Varatic, unde doresc a-mi rândui cea veşnică viaţă, alături de Sheila, iubita mea soţie. Îndrituiesc în făptuirea acestui proiect pe prietenii mei, poeta Emilia Ţuţuianu Dospinescu şi soţul ei, Dorin Dospinescu, pe care hotărât-am a-i lăsa străjeri şi martori peste timp pentru buna rânduială a acestei aşezări. Întru dăinuirea acestui aşezământ cât şi pentru pomenirea noastră, doresc să se pecetluiască acest dar al meu, ca să nu fie clintit niciodată în veac, rămânând loc de meditaţie spirituală, spre bucuria credincioşilor care vor vizita mănăstirea şi centrul cultural. Astăzi, 4 iulie 2016, purces-am a înfăptui lucrarea. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Prin implicarea dnei Emilia Țuțuianu și a dlui Dorin Dospinescu, împuterniciți ai finanțatorului Sfrijan Dianu, cu consultarea și implicarea Stareței mănăstirii Varatic, Stavrofora Iosefina Giosanu, construcția este finalizată în luna iulie a anului 2017. Inaugurarea are loc în data de 29 iulie 2017, în prezența Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, delegat al IPS Mitropolit TEOFAN al Moldovei și Bucovinei și a unui sobor de preoți, a maicii starețe stavrofora Iosefina Giosanu, a finanțatorului, dl Sfrijan Dianu, a coordonatoarei proiectului, dna Emilia Țuțuianu, a dlui Dorin Dospinescu, a constructorilor, dnii Lucian și Ștefan Spânu, a unor oficialități administrative județene și locale și a unui numeros public, iubitor de cultură și spiritualitate”. Despre Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania dar și despre activitatea Centrului Cultural Spiritual Varatic, cuvinte frumoase și alese au rostit doamnele : Emilia Ţuţuianu Dospinescu, Radu Roxelana, Paulina Georgescu, Cornelia Moț și monahiile prezente. Pentru mine care am avut onoarea de a coordona lucrările simpozionului, cuvintele maicii starețe Iosefina despre marele ierarh vâlcean au fost frumoase și mângâietoare, ne-au demonstrat încă o dată ce mari înaintași avem. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=255928245906184&id=104671254365218&set=a.105002574332086...

,, Sejurul Mitropolitului Bartolomeu Anania la Mănăstirea Varatic a fost cel mai prolific din punct de vedere al activităţii literare. Din anul 1979, când s-a pensionat din activitatea pe care a avut-o la Institutul Biblic al Sfintei Patriarhii, a ales Mănăstirea Varatic ca „ azil al bătrâneţilor Sale„ , ca să transfigurez ceea ce zicea oarecând Mlchisedec Ştefănescu de la Roman. Îmi amintesc că în acel an, împlineam doar trei ani de viaţă mănăstirească (1979), îmi este proaspăt în minte momentul când Părintele Anania , cum era cunoscut de către noi, s-a instalat la casa Episcopului Partenie Ciopron, care străjuieşte colina din partea de sud-est a mănăstirii. Practic nu-l vedeam nici o dată ieşind fără rost din apartamentul său. Toată săptămâna o petrecea la masa de lucru şi scria, scria, scria, scria……, Duminica şi în sărbători lăsa masa de lucru pentru Sfânta masă a Altarului. Cobora la Biserica mare din incinta mănăstirii şi slujea Sf. Liturghie împreună cu preoţii slujitorii ai mănăstirii. Nu era mare liturghisitor, însă neîndemânarea liturgică era uitată de toţi când începea să rostească predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă şi pe înţelesul tuturor încât maicile şi cei prezenţi parcă retrăiau epoca Sf. Ioan Gură de Aur. Si astăzi multe din maicile noastre retrăiesc cuvântul pătrunzător al Părintelui Anania . După Sf. Liturghie se retrăgea din nou în apartamentul său şi reîncepea să scrie. Din când în când se mai separa de masa de scris şi mergea pe sub poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj al Mănăstirii Varatic. Parcă sorbea din ozonul de brad acea putere şi inspiraţie pentru a scrie mai departe operele sale .
La Mănăstirea Varatic a scris cele mai multe poezii, volume de proză ; Rotonda plopilor aprinşi , Amintirile peregrinului apter , Greul pământului, Cerurile Oltului. Tot aici a început şi desăvârşit diortosirea Sf. Scripturi ce avea să devină, în anul 2000, Biblia jubiliară a Sf. Sinod. După cum se ştie a rămas în oaza spirituală de la Varatic până în anul 1993 când, aşa cum spunea „ bătrânul soldat a fost chemat la armă”. Astfel, la chemarea Bisericii, părăseşte locul de inspiraţie al mănăstirii noastre pentru a deveni Arhiepiscopul Clujului şi Feleacului, apoi Mitropolit al provinciilor din nordul Ardealului.
In ceea ce priveşte amintirea şederii IPS Sale în Mănăstirea Varatic, aceasta a rămas vie şi neştearsă. Va fi permanent mereu pomenit la Sfintele slujbe săvârşite la cele trei Bisericii ale mănăstirii noastre, iar numele IPS Sale va rămâne înscris în panteonul marilor oameni de cultură care au petrecut în această oază de spiritualitate de-a lungul veacurilor...Stavrofora Iosefina Giosanu, Stareța Sfintei Mănăstiri Varatic”. După amiază, maica stareță Iosefina ne-a invitat să vizităm Centrul Rezidențial pentru persoane vârstnice „Cuvioasa Nazaria” care a fost inaugurat în 2018. Într-o atmosferă familială, la o prăjitură și un pahar de limonadă, am purtat un dialog prietenesc cu beneficiarii centrului. Încet, încet, limbile s-au dezlegat, inimile s-au unit în dragoste de Dumnezeu și de aproapele nostru. Am cântat împreună, am zâmbit și chiar am râs împreună, am recitat poezii și am cântat așa cum ne-am priceput, pe toate tonurile posibile. Clipe de iubire, emoție și multă bucurie am trăit deopotrivă ! „O parte dintre vârstnici se simt împliniți în fața lui Dumnezeu. În urma discuțiilor cu ei, mi-au spus aceste lucruri. De când se află în Centru au mai multă liniște sufletească, și-au găsit calea, deși acasă au simțit că nu mai au pentru ce să trăiască, nu mai erau motivați. Foarte mulți dintre ei văd Centrul ca pe o a doua casă. Și familia este mulțumită, știind că bunicii au condiții bune, sunt îngrijiți, li se acordă tot ce este necesar și nu solicită să fie luați din nou acasă. O parte dintre ei au fost integrați în societate, și asta este foarte important pentru noi. Scopul centrelor pentru persoane vârstnice nu este de a intra aici și de a ieși la sfârșitul vieții. Foarte mulți dintre ei s-au vindecat, s-au reintegrat și vin doar în vizită, să-și mai vadă colegii”, a povestit maica Filumena Pădurariu, coordonatorul Centrului „Cuvioasa Nazaria” într-un interviu. După ce ne dumirim că Văratec este satul iar mânăstirea se cheamă Varatic (unul și același cuvânt, doar că mânăstirea a păstrat forma mai veche), plecăm să explorăm împrejurimile. Este o zi de toamnă frumoasă, și după ce urcăm niște trepte, trecem printr-o grădină cu mere ionatane, ajungem la locul unde Bartolomeu Anania a locuit vreme de mai mulți ani. În Palatul construit de Vlădica Partenie, fostul episcop al Armatei Române în epoca regalității, a primit un apartament în care și-a amenajat un spațiu cât mai confortabil din care nu lipseau sutele de cărți. Construcția masivă, în stil cazon avea și multe neajunsuri. Pentru a se bucura de frumusețea zonei, părintele Mitropolit, a montat la fațadă un balcon deschis, unde obișnuia să stea și să tragă cu nesaț aerul curat și înmiresmat de munte și să contemple peisajele cele încărcate de poezie. Aici, ani întregi, până la urcarea în scaunul arhiepiscopal al Clujului, părintele Bartolomeu a diortosit „Vechiul Testament” și a lucrat și la alte cărți ale sale. În monografia Văratecului din 1986, pentru care a realizat capitolul „Văratecul și literatura”, mărturisea că una dintre operele sale, „Greul pământului”, își are începuturile în ambianța chinoviei nemțene. Privesc în zare măreția locului, admir frumusețea peisajului și simt aievea ,, Umbra Mitropolitului Bartolomeu Anania la Varatic ” !

O călătorie spirituală și culturală în memoria ierarhilor vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul

 

Cărţile şi călătoriile – sunt cele mai frumoase moduri de a cunoaşte lumea, ele te fac mai tolerant şi mai modest, te ajută să înțelegi viața și să o trăiești frumos. Adevărat spune Andrew Zimmern: “nu fi un simplu turist, ci un călător. Încearcă lucruri noi, întâlneşte oameni noi şi uită-te mai departe de ceea ce se află în faţa ochilor tăi. Acestea sunt cheile pentru a înţelege minunata lume în care trăim ”. Bunul Dumnezeu mi-a oferit șansa de a lucra în ,, Casa Cărții” vâlcene, la Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul ” Vâlcea. Aici, printre cărți și autori din toate timpurile, mă bucur de o lume imaginară frumoasă și plină de provocări. Și a mai rânduit Domnul Dumnezeul nostru să cunosc cuvântul, să-l pun în paginile unor cărți și să-l trimit spre cititor cu un strop din sufletul meu. La început de septembrie 2025, într-o zi de toamnă aurie, când razele soarelui mângâiau blând frunzele copacilor iar roadele pământului erau în hambarele gospodarilor, am pornit la drum ,, Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul ”. Cu sprijinul doamnei Cornelia Moț și al soțului, domnul Adrian, cu participarea doamnelor Maria Nicolae și Valentina Ioana, am pornit dis de dimineață din Deva prin România ,, Grădina Maicii Domnului ”. La Cluj, am avut onoarea de a primi binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și a Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Chipul blând, vocea catifelată, sfaturile alese, întâlnirea cu Părintele Mitropolit Andrei a fost o mare onoare și bucurie. Înaltpreasfinția Sa, povestea în anul 215, la un eveniment dedicat comemorării Mitropolit Bartolomeu Anania cum l-a cunoscut și ce amintiri frumoase i-au rămas... „Eram încă student, sora mea mai mică era la Liceu în Sighetul Marmaţiei şi ea mi-a spus că acolo se joacă o piesă de-a Mitropolitului Bartolomeu. Auzisem de numele lui, dar atunci am văzut pe viu harul pe care i l-a dat Dumnezeu şi l-a pus în lucrare. Era vorba de «Mioriţa». Mai apoi, carte după carte, când s-au tipărit, i le-am citit cu mult drag“. La 15 martie 2025, la Muzeul Mitropoliei Clujului, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a fost lansată cartea „Bartolomeu Valeriu Anania (1921-2011). Omul și Istoria”, scrisă de arhimandritul dr. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. De asemenea, a fost evocată personalitatea Mitropolitului Bartolomeu Anania. „Prin tot ceea ce a fost și a înfăptuit pentru Biserică și pentru Neamul românesc, arhiepiscopul și mitropolitul, scriitorul și teologul Bartolomeu Valeriu Anania a sădit în noi neliniștea datoriei de a-i păstra memoria vie, neștirbită și cât mai deplină. Din această neliniște s-a născut preocuparea de a evoca, ori de câte ori permit împrejurările, cuvintele-i memorabile, faptele sale pilduitoare sau episoade din deopotrivă impresionanta și dramatica poveste a unei vieți pline și împlinite. Și tot această neliniște este cea care ne-a condus la o abordare din perspectivă științifică a vieții și activității sale. (…) Astfel, scopul lucrării de față este acela de a oferi o prezentare cât se poate de imparțială – îndeobște bazată pe mărturiile participanților direcți la evenimente și pe documentele oficiale, arhivistice – a episoadelor în care Bartolomeu Valeriu Anania s-a implicat sau a fost implicat, fără voia sa, însă păstrându-și mereu verticalitatea. Fără faptele, atitudinea și cuvintele sale, istoria recentă a țării noastre ar fi arătat cu siguranță altfel. Considerăm că evocarea acestor evenimente cruciale din istoria României și a unei personalități ca Bartolomeu Valeriu Anania se impune cu necesitate în actualitate. Nu pot trece cu vederea că l-am cunoscut îndeaproape, iar multe din amintirile sale mi le-a transmis direct, ceea ce mă obligă să (re)cunosc realitatea și să las o mărturie, cât se poate de onestă, în ce-l privește, dar și pentru posteritate”, a mărturisit autorul. Acum, la finalul călătoriei, pot spune că, momentele frumoase și emoționante petrecute în biroul Părintelui Mitropolit Andrei Andreicuț, vor rămâne vii în memoria noastră. În anul 2011, domnul Remus Rădulescu, spunea la Radio România Actualități, că...,, Noul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Andrei Andreicuţ, a fost un colaborator apropiat al înaintaşului său Bartolomeu Anania...( )... "Un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă", scria cândva Bartolomeu Anania că şi-ar dori ca succesor. Înainte de a intra în Cancelarie, ne-am întâlnit cu părintele Ovidiu Feldiorean pe care l-am cunoscut la ICUTR Cluj Napoca, în timp ce se ocupa de semenii aflați în suferință. Am fost impresionată de harul său de a aduce alinare, speranță și încurajare acolo unde era multă suferință. Plăcut surprins de faptul că purtam iile oltenești, părintele Cătălin Ghit de la Revista ,, Renașterea ” ne-a întrebat de unde venim, când a aflat că suntem pentru cei doi mari ierarhi vâlceni ne-a felicitat pentru inițiativa de a păși cu ,, cu evlavie și respect pe urmele lor ”. La invitația doamnei Simonei Vlasa am mers în studiourile Radio Renașterea pentru un interviu. În prezentarea făcută pentru ascultători spunea...<< „Invitată în studio a fost doamna Zenovia Zamfir, scriitoare și vicepreședinte al Ligii Scriitorilor „Valeriu Anania” din Vâlcea, care revine cu bucurie la Cluj-Napoca, așa cum a devenit deja o frumoasă tradiție. Domnia sa este inițiatoarea ,, Pelerinajului Spiritual-Cultural pe urmele Marilor Ierarhi Vâlceni, Mitropolitul Bartolomeu și Patriarhul Justinian”, eveniment ajuns la cea de-a treia ediție, ce reunește scriitori și oameni de cultură din întreaga țară. Pelerinajul nu este doar un itinerar geografic, ci și unul de suflet, o călătorie spirituală și culturală care aduce împreună credința, literatura și memoria ierarhilor. În cadrul dialogului, doamna Zenovia Zamfir a dăruit și cea mai recentă apariție editorială, volumul „Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului”, o carte care completează armonios acest parcurs interior pe care îl propune cititorilor>>. Slavă Domnului pentru bucuria de a vorbi ascultătorilor despre marii ierarhi vâlceni ai Bisericii Ortodoxe Române. Spre seară am ajuns la Mănăstirea Nicula. La câţiva kilometri de Cluj-Napoca, undeva, aproape de culmea unui deal mereu verde, se înalţă mândra Mănăstire Nicula, unde vin oamenii cu zecile de mii să se închine icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În acest loc, devenit cel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania, Bartolomeu Anania, şi-a găsit a doua casă. Aici a terminat aici de tradus versiunea sa din Biblie, și-a scris memoriile, şi-a primit oaspeţii de soi, a trăit în tihnă cu dorul de casa natală, de părinți, de fratele Dumitru. Și de această dată Măicuţa Galineea, ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze dar vizibil obosită de trecerea anilor. Mergem în Bibliotecă pentru a ne bucura de o colecție impresionantă de cărți, ne plimbăm prin cameră, admirăm canapeaua de piele și biroul rămas neatins de la plecarea „Leului  Ardealului“ în veșnicie. „Părea mai aspru, dar nu era rău la suflet”, spunea într-un interviu, maica. Pe numele de civilă Georgeta Strugaru, i-a stat alături Mitropolitului Bartolomeu aproape 25 de ani. Ea a ajuns să fie apreciată de mitropolit pentru discreția și diplomația de care dădea dovadă, dar și pentru jovialitatea pe care o manifesta cu oaspeții. Împreună cu Maica Galineea admirăm după terasă apusul soarelui, depănând amintiri. Din când în când râsul său cristalin străbate liniștea pădurii din spatele Casei Mitropolitului. Privind cerul senin îmi vin în minte ,, Cerurile Oltului”, una dintre multele lucrări ale ierarhului vâlcean și mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru șansa de a savura frumusețea locurilor de la Nicula pe unde odinioară își purta pașii ,, Vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania ”.

În tăcerea dimineților de școală

    

                                   

Nevoia de cunoaștere, zbuciumul interior, lumea din jur, sunt câteva dintre motivele pentru care fiecare dintre noi suntem tentați să punem pe hârtie, gânduri, trăiri. Se spune că românul s-a născut poet, sintagma folosită de poetul Vasile Alecsandri într-o perioadă în care literatura românească avea o generație deosebită de scriitori este valabilă și astăzi. Inițiativa doamnei Popescu Ancuța Mihaela pe a publica creațiile elevilor săi este bună, tinerii sunt talentați dar au nevoie de îndrumare, încurajare, de sprijin. Școala este poate cea mai frumoasă perioadă a vieții dar și cea mai grea. Întrebările, îndoielile, curiozitățile sunt primordiale și ele se pot exprima foarte bine în scris, prin poezie sau proză. Am citit cu atenție și cu multă bucurie lucrările propuse spre publicare. Am fost încântată să descopăr că tematica abordată este diversă iar cuvintele folosite sunt bine alese și exprimă starea de spirit a autorului care dorește și reușește să ajungă la inima cititorului. Farmecul anotimpurilor este descris în poveștile despre primăvară, iarnă, vară, toamnă, iubirea de Dumnezeu și dragostea pentru ființa care ne-a dat viață, Mama, pentru familie, pentru școală și prieteni, se întâlnește la mai mulți tineri. Descoperim în paginile cărții și poezii despre Sfintele Sărbători, Crăciunul, Paștele, despre flori și animalele îndrăgite, ființele cele mai credincioase, dar și despre iubire. Dragostea este cel mai frumos și înălţător sentiment pe care oricare dintre noi îl poate trăi, dar ea se manifestă diferit de la om la om, în funcţie de nivelul de conștiinţă pe care îl avem. Iubirea întâlnită în poeziile tinerilor este sinceră, curată, este energia de care avem nevoie. Fiecare creație poartă amprenta autorului iar doamna Popescu Ancuța Mihaela a reușit să pună în valoare talentul fiecărui elev care a avut curajul să scrie. Și a mai făcut ceva special, a intercalat creațiile literare ale celor mici cu două scrieri ale doamnelor învățătoare- profesoare. Pentru mine, Liceul Tehnologic ,,Justinian Marina” -Băile Olănești are o semnificație aparte. Justinian Marina a fost Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în perioada 1948- 1977 și a văzut lumina zilei în localitatea Suiești, județul Vâlcea. Actuala clădire a fost construită la inițiativa și cu sprijinul Patriarhului. Împreună cu colegii scriitori de la Liga Scriitorilor ,, Valeriu Anania ” Vâlcea am organizat câteva manifestări cultural – spirituale în memoria marelui ierarh vâlcean la liceul care-i poartă numele. Doamna Popescu Ancuța Mihaela a ales un titlu foarte frumos, ,, Penița fermecată -creații literare ale celor mici și celor mari”, cândva penița era cea care aducea cuvintele în fața iubitorilor de cultură.   

 

 

 

Cât de frumoase și sugestive sunt scrierile ce vor fi publicate rezultă din câteva exemple :

Gând creștin

Dumnezeu ne-a dat iubire,

Pentru a noastră împlinire.

E mereu la noi în gând

Și în cer și pe pământ....

Stoleriu Alexandru, clasa a V-a, Liceul Tehnologic ,, Justinian Marina” Băile Olănești.

Primăvara

Este anotimpul meu preferat. In acest anotimp sensibil soarele plăpând mângâie pământul cu raze aurii, un pământ umed și negru, care se îmbracă în haina mătăsoasă a firelor subțiri de iarbă. Vântul ne mângâie obrajii ușor, zilele se fac mai lungi, iar pomii se îmbracă într-o mantie de frunze....

Dură Alisia Maria, clasa a V-a, Școala Gimnazială ,,Achim Popescu” -Păușești Măglași

Dăscălița

,, În tăcerea dimineților de școală, când clopoțelul abia își face simțită chemarea, o dăscăliță pășește în clasă cu aceeași emoție pe care o simțea în prima zi a carierei. Pe tabla încă neatinsă se va scrie, din nou, o lecție. Dar nu doar despre litere sau cifre, ci despre viață, despre bine, despre frumos. Acolo, între pereții unei clase primare, se întemeiază nu doar cunoștințe, ci caractere... prof.înv.Primar Spafiu Andreea.

Cele 97 de creații, selectate de doamna Popescu Ancuța Mihaela, spre a fi publicate în cartea ,, Penița fermecată -creații literare ale celor mici și celor mari”, sunt darurile elevilor de la cele două unități de învățământ, din Păușești Măglași respectiv Băile Olănești pentru cititorii, pentru iubitorii de frumos, de Cuvânt! Felicitări !

Prin gânduri simple și vise împlinite, cu Jeni Ioana Dicu

 

 

Trăim într-o perioadă în care totul este foarte accelerat și ne luptăm constant cu lipsa timpului. Prieten iar uneori dușman, timpul este simbolul transformării și al evoluției noastre. Vrăjită de trecerea timpului, de trăirile și realizările sale de-a lungul timpului, poeta Jeni Ioana Dicu a ales ca titlu pentru primul său volum de poezii ,, Vraja timpului ’’ . Frumos și relevant am putea spune după ce studiem lucrarea. Poeta, ne oferă în dar versuri pline de emoție, ne poartă prin lumea satului vâlcean, de ieri și de astăzi, prin poezii scurte dar izvorâte dintr-o trăire profundă. Spre exemplu în poezia ,, Dă-mi, Doamne, har ’’ :

Dă-mi, Doamne, har să cânt pe strune,

Să zbor pe-a versului aripă

Să mă înalț în gânduri simple

Și să dau cinste acelora ce cântă...

Dascăl cu vocație, cadru didactic remarcabil în învățământul vâlcean, care a educat generații de elevi, doamna Jeni Ioana Dicu, a prins curaj și a publicat acest volum de poezie ,, Vraja timpului ’’ acum când ,, are timp ’’, la vârsta maturității intelectuale. Cele 72 de poezii sunt o sinteză și o ,, uvertură a neprevăzutului și infinitului, o conexiune a spiritului național cu cel european, greco- latin, mitologic, un amestec continuu de aspirație intelectuală și limitele formării la care să medităm, eventual să ne autoevaluăm, după ce am pătruns în spațiul cotidian sau în cel al armoniei universale’’, ne spune scriitorul Nelu Barbu, care a scris prefața volumului.

...Să merg în zbor spre infinit,

Să merg spre steaua mea, spre Carul Mare.

Atâtea stele – mi poartă dorul,

De vise și de necunoscut... ,, Urcușul ’’.

Poeta ne surprinde  cu teme diverse : timpul care a trecut , cu doruri, regrete dar și cu împliniri, cu vise, amintiri dar și cu iubiri. Unele poezii sunt în vers alb, altele în vers  clasic, dar toate ne poartă în lumea frumoasă și plină de mister a doamnei Jeni Dicu.

Când luna bolta își coboară,

Pe cer la stele eu privesc

Și-adorm cu gândurile aiurea.

Cine știe ce visez....,, Clepsidra ’’.

Volumul ,, Vraja timpului ’’, prin gânduri simple, ne îndeamnă la visare, iar pe autoare, să zboare spre infinit.