Umbra Mitropolitului Bartolomeu Anania la Varatic

 

Toamna, cu al ei alai de păsări călătoare, cu soare blând și adieri suave de vânt, cu natura împodobită în straie de sărbătoare autumnală, ne îndeamnă la o nouă călătorie, pe cărările pe unde odinioară și-au purtat pașii marii noștri ierarhi vâlceni, Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și a Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, pornim la drum. După o noapte petrecută la Mănăstirea Ilva Mare, plecăm în zori de zi cu binecuvântarea părintelui Daniil. Privim fascinați frumusețea locurilor și gândul ne zboară la ,, Leul Ardealului”, cum a fost numit de contemporani Mitropolitul Bartolomeu Anania, care la data de 6 august 1996, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” sfințea acel loc binecuvântat de Dumnezeu, Mănăstirea Ilva Mare. Mașina ne poartă prin zone ,, minunat de frumoase ” cum spunea Alexandru Vlahuță în ,, România pitorească ”. La un moment dat zărim Crucea de la Piatra Fântânele considerată a fi cea mai înaltă din țară și turlele Mănăstirii Piatra Fântânele ce străjuiesc Pasul Tihuța. Peisajul este de o frumusețe paradisiacă și unește depresiunea estică a „Țării Bârgăului” de Vatra Dornei. Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că “la Piatra Fântânele nici nu știi când mori, că treci din rai în rai, atâta-i de frumos”. Facem un mic popas și ne bucurăm de ospitalitatea și binecuvântarea maicii starețe Pamfilia, pe care o găsim făcând lecțiile cu copii  de la ,, Căsuța cu pitici ” pe care -i crește și educă la mănăstire. Și aici umbra ierarhului vâlcean veghează, maica stareță Pamfilia, a fost hirotesită stravroforă de către Mitropolitul Bartolomeu Anania, la data de 15 august 2002. Deși lung, drumul prin România ,, Grădina Maicii Domnului ” este o bucurie iar la un moment dat ne apare în cale o pădure...

"De treci codrii de aramă, de departe vezi albind

S-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.

Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,

Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;

Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă

Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”...

Mihai Eminescu – Călin (file din poveste)

Obosiți dar încântați ajungem la Mănăstirea Varatic unde suntem întâmpinați de maica stareță Iosefina cu un zâmbet larg pe chipul senin și privirea blândă. Situată într-o poiană de la poalele munților, în satul Văratec din comuna Agapia (județul Neamț), Mănăstirea Varatic este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, aici viețuind la ora actuală aproximativ 300 de monahii. După tradiţie, întemeierea comunităţii monahale de la Varatic se datorează monahiei Olimpiada, care, ajutată de duhovnicul Iosif şi de mai multe monahii, cu binecuvântarea stareţului Paisie de la Neamţ şi a mitropolitului Gavriil Calimachi (1760-1786), a pus bazele unei mici sihăstrii, în jurul anilor 1781-1785. Pe la Mănăstirea Văratec au trecut și au trăit mari personalități ale culturii românești printre care Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Veronica Micle, care e și înmormântată aici, Mitropolitul Bartolomeu Anania sau academiciana Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Lăcașul de cult a avut o dezvoltare importantă în secolul al XIX-lea, când a devenit mănăstire de sine stătătoare. Atunci au fost construite zidurile de piatră ale mănăstirii, chiliile, turnul clopotniță cu paraclis, s-a refăcut pictura interioară, s-a construit biserica Schimbarea la Față, s-a refăcut din piatră biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul. De asemenea, Safta Brâncoveanu și-a donat o mare parte a averii mănăstirii. Importanța acesteia în dezvoltarea lăcașului de cult este demonstrată de statuia ce i-a fost ridicată în curte. Începând din anul 2002, stareță a mănăstirii este maica stavroforă Iosefina Giosanu. Suntem impresionați de ceea ce vedem în jurul nostru dar și de maica stareță Iosefina care la vârsta de 14 ani a ales să vină la mănăstire și să numai plece niciodată. Aparent firavă, maica ne uimește cu spiritul său organizatoric și puterea de a gestiona întreaga activitate pe toate planurile, administrativ, social, cultural dar mai ales cu viața de rugăciune și orânduiala duhovnicească ce caracterizează mânăstirea. Lucrările simpozionului ,, Pe urmele Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania la Varatic ” au reunit în Centrul Cultural Spiritual Văratic, oameni de cultură din Vâlcea, Buzău, Văratec și monahii de la mănăstire. Istoria recentă a Centrului este pe cât de simplă, pe atât de emoționantă. Aflăm din https://www.manastireavaratic.ro/centrul-cultural-spiritual-varatic/, că...,, Din dorința dlui Sfrijan Dianu de a onora peste timp memoria soției sale, Sheila Margaret, la inițiativa dnei Emilia Țuțuianu și cu acordul Maicii Starețe Stavrofora Iosefina Giosanu și a Consiliului Mănăstirii Varatic, care a oferit terenul pentru viitoarea construcție, în toamna anului 2015 este inițiat proiectul construirii unui Centru Cultural Spiritual, în imediata apropiere a Sfintei Mănăstiri Varatic, pe strada ce duce spre Biserica Sf. Ioan și mormântul poetei Veronica Micle, la numărul 1. În data de 28 martie 2016, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, acordă aviz favorabil începerii lucrărilor la proiectul conceput de dna Emilia Țuțuianu, și înaintat de Maica Stareță Stavrofora Iosefina Giosanu, pentru construirea unui Centru Cultural Spiritual la Mănăstirea Varatic, proiect având ca finanțator pe dl Sfrijan Dianu. După trecerea de fazele proiectării și obținerii avizelor necesare, în data de 4 iulie 2016 începe execuția construcției. Textul pisaniei, amplasată pe peretele din holul intrării în Centrul Cultural Spiritual Varatic, certifică: ,,Eu, Dianu Sfrijan, născut în Ţara Românească, din dragoste de Dumnezeu şi ţară, …din iubire şi recunoştinţă pentru cea care mi-a luminat şi încălzit viaţa, dorit-am să ridic un lăcaş pentru vrednică folosinţă creatoare la Sfânta Mănăstire Varatic din Ţinutul Neamţului. Cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, sub îndrumarea ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, cu susţinerea Maicii Stareţe Stavrofora Iosefina Giosanu, am hotărât, printr-o danie statornicită, înălţarea acestui lăcaş care se va numi: Centrul Cultural Spiritual Varatic. Astfel, voi ridica această clădire la Mănăstirea Varatic, unde doresc a-mi rândui cea veşnică viaţă, alături de Sheila, iubita mea soţie. Îndrituiesc în făptuirea acestui proiect pe prietenii mei, poeta Emilia Ţuţuianu Dospinescu şi soţul ei, Dorin Dospinescu, pe care hotărât-am a-i lăsa străjeri şi martori peste timp pentru buna rânduială a acestei aşezări. Întru dăinuirea acestui aşezământ cât şi pentru pomenirea noastră, doresc să se pecetluiască acest dar al meu, ca să nu fie clintit niciodată în veac, rămânând loc de meditaţie spirituală, spre bucuria credincioşilor care vor vizita mănăstirea şi centrul cultural. Astăzi, 4 iulie 2016, purces-am a înfăptui lucrarea. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Prin implicarea dnei Emilia Țuțuianu și a dlui Dorin Dospinescu, împuterniciți ai finanțatorului Sfrijan Dianu, cu consultarea și implicarea Stareței mănăstirii Varatic, Stavrofora Iosefina Giosanu, construcția este finalizată în luna iulie a anului 2017. Inaugurarea are loc în data de 29 iulie 2017, în prezența Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, delegat al IPS Mitropolit TEOFAN al Moldovei și Bucovinei și a unui sobor de preoți, a maicii starețe stavrofora Iosefina Giosanu, a finanțatorului, dl Sfrijan Dianu, a coordonatoarei proiectului, dna Emilia Țuțuianu, a dlui Dorin Dospinescu, a constructorilor, dnii Lucian și Ștefan Spânu, a unor oficialități administrative județene și locale și a unui numeros public, iubitor de cultură și spiritualitate”. Despre Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania dar și despre activitatea Centrului Cultural Spiritual Varatic, cuvinte frumoase și alese au rostit doamnele : Emilia Ţuţuianu Dospinescu, Radu Roxelana, Paulina Georgescu, Cornelia Moț și monahiile prezente. Pentru mine care am avut onoarea de a coordona lucrările simpozionului, cuvintele maicii starețe Iosefina despre marele ierarh vâlcean au fost frumoase și mângâietoare, ne-au demonstrat încă o dată ce mari înaintași avem. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=255928245906184&id=104671254365218&set=a.105002574332086...

,, Sejurul Mitropolitului Bartolomeu Anania la Mănăstirea Varatic a fost cel mai prolific din punct de vedere al activităţii literare. Din anul 1979, când s-a pensionat din activitatea pe care a avut-o la Institutul Biblic al Sfintei Patriarhii, a ales Mănăstirea Varatic ca „ azil al bătrâneţilor Sale„ , ca să transfigurez ceea ce zicea oarecând Mlchisedec Ştefănescu de la Roman. Îmi amintesc că în acel an, împlineam doar trei ani de viaţă mănăstirească (1979), îmi este proaspăt în minte momentul când Părintele Anania , cum era cunoscut de către noi, s-a instalat la casa Episcopului Partenie Ciopron, care străjuieşte colina din partea de sud-est a mănăstirii. Practic nu-l vedeam nici o dată ieşind fără rost din apartamentul său. Toată săptămâna o petrecea la masa de lucru şi scria, scria, scria, scria……, Duminica şi în sărbători lăsa masa de lucru pentru Sfânta masă a Altarului. Cobora la Biserica mare din incinta mănăstirii şi slujea Sf. Liturghie împreună cu preoţii slujitorii ai mănăstirii. Nu era mare liturghisitor, însă neîndemânarea liturgică era uitată de toţi când începea să rostească predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă şi pe înţelesul tuturor încât maicile şi cei prezenţi parcă retrăiau epoca Sf. Ioan Gură de Aur. Si astăzi multe din maicile noastre retrăiesc cuvântul pătrunzător al Părintelui Anania . După Sf. Liturghie se retrăgea din nou în apartamentul său şi reîncepea să scrie. Din când în când se mai separa de masa de scris şi mergea pe sub poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj al Mănăstirii Varatic. Parcă sorbea din ozonul de brad acea putere şi inspiraţie pentru a scrie mai departe operele sale .
La Mănăstirea Varatic a scris cele mai multe poezii, volume de proză ; Rotonda plopilor aprinşi , Amintirile peregrinului apter , Greul pământului, Cerurile Oltului. Tot aici a început şi desăvârşit diortosirea Sf. Scripturi ce avea să devină, în anul 2000, Biblia jubiliară a Sf. Sinod. După cum se ştie a rămas în oaza spirituală de la Varatic până în anul 1993 când, aşa cum spunea „ bătrânul soldat a fost chemat la armă”. Astfel, la chemarea Bisericii, părăseşte locul de inspiraţie al mănăstirii noastre pentru a deveni Arhiepiscopul Clujului şi Feleacului, apoi Mitropolit al provinciilor din nordul Ardealului.
In ceea ce priveşte amintirea şederii IPS Sale în Mănăstirea Varatic, aceasta a rămas vie şi neştearsă. Va fi permanent mereu pomenit la Sfintele slujbe săvârşite la cele trei Bisericii ale mănăstirii noastre, iar numele IPS Sale va rămâne înscris în panteonul marilor oameni de cultură care au petrecut în această oază de spiritualitate de-a lungul veacurilor...Stavrofora Iosefina Giosanu, Stareța Sfintei Mănăstiri Varatic”. După amiază, maica stareță Iosefina ne-a invitat să vizităm Centrul Rezidențial pentru persoane vârstnice „Cuvioasa Nazaria” care a fost inaugurat în 2018. Într-o atmosferă familială, la o prăjitură și un pahar de limonadă, am purtat un dialog prietenesc cu beneficiarii centrului. Încet, încet, limbile s-au dezlegat, inimile s-au unit în dragoste de Dumnezeu și de aproapele nostru. Am cântat împreună, am zâmbit și chiar am râs împreună, am recitat poezii și am cântat așa cum ne-am priceput, pe toate tonurile posibile. Clipe de iubire, emoție și multă bucurie am trăit deopotrivă ! „O parte dintre vârstnici se simt împliniți în fața lui Dumnezeu. În urma discuțiilor cu ei, mi-au spus aceste lucruri. De când se află în Centru au mai multă liniște sufletească, și-au găsit calea, deși acasă au simțit că nu mai au pentru ce să trăiască, nu mai erau motivați. Foarte mulți dintre ei văd Centrul ca pe o a doua casă. Și familia este mulțumită, știind că bunicii au condiții bune, sunt îngrijiți, li se acordă tot ce este necesar și nu solicită să fie luați din nou acasă. O parte dintre ei au fost integrați în societate, și asta este foarte important pentru noi. Scopul centrelor pentru persoane vârstnice nu este de a intra aici și de a ieși la sfârșitul vieții. Foarte mulți dintre ei s-au vindecat, s-au reintegrat și vin doar în vizită, să-și mai vadă colegii”, a povestit maica Filumena Pădurariu, coordonatorul Centrului „Cuvioasa Nazaria” într-un interviu. După ce ne dumirim că Văratec este satul iar mânăstirea se cheamă Varatic (unul și același cuvânt, doar că mânăstirea a păstrat forma mai veche), plecăm să explorăm împrejurimile. Este o zi de toamnă frumoasă, și după ce urcăm niște trepte, trecem printr-o grădină cu mere ionatane, ajungem la locul unde Bartolomeu Anania a locuit vreme de mai mulți ani. În Palatul construit de Vlădica Partenie, fostul episcop al Armatei Române în epoca regalității, a primit un apartament în care și-a amenajat un spațiu cât mai confortabil din care nu lipseau sutele de cărți. Construcția masivă, în stil cazon avea și multe neajunsuri. Pentru a se bucura de frumusețea zonei, părintele Mitropolit, a montat la fațadă un balcon deschis, unde obișnuia să stea și să tragă cu nesaț aerul curat și înmiresmat de munte și să contemple peisajele cele încărcate de poezie. Aici, ani întregi, până la urcarea în scaunul arhiepiscopal al Clujului, părintele Bartolomeu a diortosit „Vechiul Testament” și a lucrat și la alte cărți ale sale. În monografia Văratecului din 1986, pentru care a realizat capitolul „Văratecul și literatura”, mărturisea că una dintre operele sale, „Greul pământului”, își are începuturile în ambianța chinoviei nemțene. Privesc în zare măreția locului, admir frumusețea peisajului și simt aievea ,, Umbra Mitropolitului Bartolomeu Anania la Varatic ” !