Pe Altarul și în Universul poeților Cristian Mărgineanu & Marioara Marin

 

Născută din starea de grație, de sensibilitate, poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, ea este sufletul nostru, viața noastră. În zi de primăvară frumoasă, cu soarele-n priviri și cu zâmbetul pe față, am pornit la drum spre inima Olteniei pentru a fi parte la un eveniment cultural deosebit, organizat de doi creatori aflați la început de drum , Cristian Mărgineanu și Marioara Marin. Vineri, 11 aprilie 2025, în Sala ,, Dinu C. Giurescu”, de la  Biblioteca Județeană „ Alexandru și Aristia Aman” , s-a desfășurat lansarea volumelor: „Un univers într-un suflet”, autor Marioara Marian și „Altarul sufletului”, autor Cristian Mărgineanu. Într-o atmosferă emoționantă, prietenească, scriitori din toată Oltenia de sub munte și de la câmpie, au venit să fie alături de cei doi poeți. Misiunea mea de a modera acțiunea a fost una frumoasă dar și grea pe alocuri. Alături de scriitori, în sală se aflau și prieteni, membrii familiilor, iubitori de cultură, foști elevi, ca în cazul domnului Cristian Mărgineanu. Am încercat, într-un ritm alert, fiind condiționați de timpul rezervat de gazde pentru eveniment, să ofer posibilitatea tuturor celor prezenți de a spune un cuvânt, un gând frumos celor doi autori. Doamna profesoară Margareta Chirițoiu, un mare mare critic literar contemporan, ne-a introdus în lumea mirifică a poeziei domnului Cristian Mărgineanu, stârnind dorința și curiozitatea de a citi cartea. Mai mult, în cuvântul de întâmpinare, intitulat ,, Poezia salvează omenirea ”, ne descrie astfel lucrarea domnului Cristian Mărgineanu :...  << Cartea,, Altarul sufletului” este complexă prin bogăția tematică, prin stilul de expresie clasică, muzicală, dar și prin structurarea creațiilor în secvențe ce diferă prin modul de abordare a vieții, dar și prin lejeritatea cu care asociază cuvintele menite să dezvăluie viața unui om – creator de universuri artistice. 

1.       De-ale Sufletului

2.       Poeme diamant. Acrostih. Tautograme

3.       Zodii în versuri

Poezia vorbește la persoana întâi. Recăpătându-și conștiința de sine, eul recapătă și conștiința raporturilor sale cu universul. Poemele sale capătă o mare deschidere spre gravitatea existenței, autorul provocând cititorul la meditație asupra marilor teme : universul, existența, destinul, natura, timpul, istoria....Pentru C. Mărgineanu, contactul cu realitatea înseamnă tocmai captarea unui strat de bază a esenței lumii. Se știe că omul trăiește sub clopotul timpului și al istoriei. Insul resimte bucuria unei vieți bogate în experiențe emoționale, cognitive și formative, devenind un pom încărcat cu roadele iubirii, dar simțind povara anilor : ,, Privesc în larg o mare liniștită, / De- aproape mi se pare un ocean, / Îmi este dor să mergem pe faleză, / Așa cum o făceam acum un an, / Nisipul îmi șoptea cu voce dulce, / Se cufunda plăcut sub pașii tăi, / Să te mai văd odată alergând, / Cu pașii eleganți ca de gazelă, / Și marea să ne cânte liniștită, / Pe strunele subțiri ca de vioară”. ( Rătăcind pe țărm ).  Pentru poet, natura devine partener al omului prins în brațele iubirii, ca sentiment profund și eliberator...La final, doamna Chirițoiu își exprimă credința că poeziile lui C. Mărgineanu se vor înscrie în cultura noastră și nu numai, ca o filă a literaturii române și universale. Felicitări din suflet pentru performanța creativă !  >>. Rând pe rând : Rodica Nicoleta Ion, Carmen Pinte, Marinela Belu-Capșa, Luci Trușcă, Leliana Mihaela Rădulescu, Liliana Boian și Jianu Pandele, Constanța (Tanți) Triță și-au exprimat impresiile despre cărțile celor doi protagoniști. Surpriza evenimentului a reprezentat-o Roxana, fiica domnului Mărgineanu care în cuvinte frumoase și alese, din suflet desprinse, ne-a făcut un portret minunat al Om-lui, tată și creator de versuri, Cristian Mărgineanu. De altfel, domnia sa, se mărturisea... „Poezia este artă, în cuvinte gândite care dau sens și multiplică sentimentele. Tot ce înseamnă terapie erupe în cuvinte – metaforă, armonios așezate ca pe un portativ muzical din care izvorăște melodia sufletului care tânjește după liniște, iubire și frumos.
Fenomenul creației e cu atât mai complex atunci când se aliniază planetele și totul e în armonie aproape de perfecțiune. Fiecare poet își dorește să transmită odată cu poeziile sale gânduri sau sentimente, trăiri, neîmpliniri, sau visări de o clipă, furat de măreția ideii creatoare.
Și, totuși, inpirația este izvorul creației.”

Aflată la prima lansare de carte, doamna Marioara Marin, a încântat publicul cu câteva dintre poeziile sale pe care le-a recitat cu multă sensibilitate și emoție. Despre volumul său, „Un univers într-un suflet” , domnul Valeriu Butulescu, a scris... „Poezia Marioarei Marian are un timbru cald și sincer, curge fluent și natural. Într-o perioadă în care literaturizarea e la mare preț, iar confecțiile lirice experimentale par să nu se mai oprească, Poeta își permite luxul de a fi ea însăși. Unele din versurile ei au o rezonanță clasică. Autoarea nu forțează originalitatea, nu o caută, nu ține să se alinieze la școli și curente. Scriitura pare cuminte, dar multe din imagini sunt adânci și tulburătoare. E un elogiu adus iubirii absolute, intangibile, ca orice trăire imaginară”. Momentele muzicale, cu melodii special alese, au fost asigurare de Dan State și Tibi Dumitru. Se spune că în spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică. Beti Mărgineanu  ne-a demonstrat că iubirea și familia sunt prioritare pentru mulți dintre noi. Lansarea celor două volume, a fost o celebrare a sentimentelor și a artei literare, iar publicul s-a conectat la universul emoțional al celor doi autori.

Zenovia Zamfir
 

 

Mănăstirea ,, Sfântul Nicolae ” din Dealul Fârtățești , județul Vâlcea

 

Cu mănăstiri istorice și stațiuni balneare renumite, cu peisaje montane spectaculoase, Vâlcea milenară este și zona de unde au pornit în lume mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhul Justinian Marina din comuna Stănești, Mitropolitul Bartolomeu Anania din localitatea Glăvile și din Zăvoieni, actuala comună Măciuca, Mitropolitul Efrem Enăchescu. Valea Cernei, cu ape limpezi curgătoare, a adunat de-a lungul timpului pe malurile sale, comunități de oameni harnici și gospodari. Printre localitățile înfloritoare, cu dealuri, văi și un peisaj desprins din ilustratele turistice de odinioară, se numără și comuna Fîrtățești. Așezată la răspântie de drumuri, de o parte Craiova, de cealaltă parte Târgu Jiu, cu dealuri și păduri ale căror legende spun că pe acolo s-au născut miturile celor trei păduri – de aur, de argint şi de aramă, este localitatea cea mai mare din județul Vâlcea, ca suprafață. Străbătută de serpentine, pădurea de stejar, ce se continuă spre Tetoiu, mai păstrează parfumul de odinioară al poveștilor cu haiduci, cu zmei paralei și castele ascunse, de pe alte lumi. Despre frumusețea zonei, am auzit pentru prima dată de la Mariana Pîrvu, fostă colegă de liceu. Apoi, preocupările și proiectele cultural-sociale, mi-au purtat pașii pe acele meleaguri pline de istorie. Aflată în regiunea Oltenia din România, la 63 de kilometri de orașul de reședință a județului, Râmnicu Vâlcea, comuna Fîrtățești este formată din 20 de sate. Are 18 biserici, dintre care, unele sunt declarate monumente istorice, precum și o mânăstire nou înființată, cu o poveste impresionantă. În toamna anului 2022, am participat la slujba de sfințire a Căminului Cultural „Mircea Buciu” din satul Dozești, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a domnului Nicolae Voicescu, primarul comunei Fârtățești, a compozitorului Dan Buciu, fiul prim solistului Operei Române Mircea Buciu, a numeroase personalități și fii ai satului. Evenimentul a fost bine organizat iar la un moment dat am aflat că soția domnului primar, Dana Voicescu mi-a fost colegă de generație la liceu. Bucuria a fost mare iar Dana a venit la mine cu un zâmbet larg pe chipul său luminos și am început să depănăm amintiri. Frumoasă surpriză, minunat moment ! Aflat în fruntea comunei Fîrtățești de mai mulți ani, domnul primar Nicolae Voicescu și-a pus amprenta asupra dezvoltări localități care dispune de infrastructură rutieră , rețele de alimentare cu apă și canal, iluminat public, instituții reabilitate, iar altele în curs de reabilitare, toate fiind realizate numai cu bani proveniți din proiecte europene și guvernamentale. Acestea au dus la ridicarea nivelului de trai al populației. S-a ocupat de modernizarea și dotarea tuturor școlilor și grădinițelor cu echipamente și mobilier modern, a reabilitat căminului cultural din satul Fîrtățești, a construit un parc de agrement în satul Rusănești, a achiziționat trei microbuze școlare. Cea mai mare, și de suflet realizare a domnului primar o reprezintă însă Mănăstirea Sfântul Nicolae. Aflată pe cea mai înaltă culme a Fîrtățeștiului, unde, de jur împrejur, se vede toată Valea Cernei, biserica este bucuria tuturor cetățenilor care au ajutat fiecare după priceperea și puterile sale la construire. Povestea ei este impresionantă și ne-o relatează domnul primar. În anul 1989, s-a primit ordin și au fost trimise utilaje de la Vâlcea pentru a lucra terenul de pe dealurile din jur. La un moment dat buldozerele au început să scoată la suprafață oseminte umane, unele s-au păstrat cu sicrie cu tot, astfel au constat că era un adevărat cimitir.  Prin zonă circulau unele povești și legende despre un cimitir medieval. Se poate ca, atunci când satele de jos erau invadate pentru o perioadă lungă de timp, chiar de ani, micile comunități să se refugieze în pădure și să își urmeze cursul firesc al vieții și al morții, iar decedații au fost îngropați aici. Este o variantă. O altă variantă vorbește despre un asasinat colectiv. Turcii ar fi omorât o întreagă comunitate, ca răzbunare, iar supraviețuitorii ar fi îngropat cadavrele. În orice caz, aici în vârful dealului, acolo unde Fârtățeștiul atinge cerul, după evenimentele din 1989, a apărut o mănăstire care mărește patrimoniul ecleziast al Vâlcii. Speriați, muncitorii au chemat la fața locului autoritățile locale. Neștiind ce se întâmplă, aceștia au raportat la rândul lor superiorilor de la Vâlcea situația. Domnul inginer Câlea, care răspundea de lucrări la vremea aceea, a decis suspendarea lucrărilor până la soluționarea cauzei. Și cum vremea vremuiește, a venit revoluția iar întâmplarea a fost dată uitării la Vâlcea. Dar la Fîrtățești, din dragoste pentru Bunul Dumnezeu, din respect pentru înaintași, domnul primar Nicolae Voicescu împreună cu părintele Ion Gâju, cu sprijinul comunități au ridicat din temelii Mănăstirea Sfântul Nicolae. Pe data de 9 mai 2021, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba de târnosire a bisericii cu hramurile „Izvorul Tămăduirii”, „Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari” și „Sfântul Proroc Ilie” a Mănăstirii Fârtățești, județul Vâlcea. Tot în aceeași zi, ierarhul a sfințit și noul Altar de vară închinat Sfântului Ioan Evanghelistul. În cuvântul de binecuvântare, Înaltpreasfinția Sa a spus că „Sfântul Apostol Toma, prin așezarea mâinilor sale în semnele Pătimirii Domnului, ne-a încre­dințat de unirea firilor dumnezeiască și omenească în unicul Ipostas veșnic al Cuvântului lui Dumnezeu”. La finalul Sfintei Liturghii să­vârșite la Altarul de vară al mănăstirii, Arhiepiscopul Râmnicului a sfințit racla în care au fost așezate părticele din moaștele Sfântului Apostol Filip. ”Este împlinirea unui vis. Am dorit să realizăm această mănăstire. A fost munca noastră, a primăriei, a preotului paroh, a enoriașilor. Zona este una cu totul aparte, desoebită. Iar ziua de ieri înseamnă argumentul final, că muncă noastră a fost recompensată. Personalul clerical este foarte ok, primăria le va sprijini pe măicuțe cu tot ce au nevoie. Aducerea moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, spre închinarea credincioșilor, de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului a culminat cu sfințirea mănăstirii ,, Sfântul Nicolae ”, de pe dealul Schit , un fost lăcaș de cult, eveniment mult așteptat de către credincioși. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a donat acestei mănăstiri moaștele Sfântului Apostol Filip. Vă mulțumim și Hristos a înviat!”, spunea primarul Nicolae Voicescu, într-un interviu publicat în ,, Râmnicu Vâlcea Week” . La sfârșitul lunii ianuarie 2025, după ce l-am vizitat pe părintele Iov Pătrașcu,, Monahul care scrie cu degetele de la picioare ”, am făcut popas la Mănăstire. Alături de ,, Albinuțele” de la Liga Femeilor Creștine Ortodoxe Vâlcea, împreună cu Maica Stareță Veronica am ascultat fascinate povestea Mănăstirii ,, Sfântul Nicolae”, relatată de domnul primar Nicolae Voicescu.  Se știe că în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică ! Soția, Dana Voicescu, prezentă la întâlnire, a fost în permanență alături de soțul său. L-a sprijinit în toate proiectele și programele derulate de-a lungul timpului. Frumoasă localitate, minunați oameni !

Îngerii de la ICUTR Cluj Napoca

 

Razele blânde ale soarelui, vestind un început de primăvară timid, mângâie diafan mugurii unui cais aflat în fața ferestrei. Privesc cu melancolie gingășia primilor ghiocei albi și a florilor minunate care împodobesc coroana unui copac tânăr. Câtă frumusețe! Vâlcea noastră milenară se îmbracă în straie de primăvară iar spectacolul este fascinant. Pornesc spre Cluj cu sufletul împovărat de complexitatea intervenției chirurgicale ce mă așteaptă dar și cu grija că pierd momente importante din agenda culturală, lansări de carte, întâlniri culturale...Când este vorba de spital, majoritatea avem unele temeri legate fie de diagnosticul bolii, fie de felul în care personalul medical se comportă. Povești despre spitale, medici, asistente, serviciile primite sunt diverse, ele nu pot fi generalizate și nici ocolite. Sunt și vor fi. Meseria de medic, comportă ani grei de studii, dar este una nobilă și merită tot efortul. Devotament, pasiune, generozitate, compasiune și profesionalism, acestea sunt calitățile care stau la baza profesiei de medic. Fiecare dintre noi vom avea nevoie de medic la un moment dat și este important să întâlnim Omul potrivit. La sfârșitul lunii ianuarie în timp ce mergeam spre Cluj la un eveniment cultural am cunoscut-o pe Alina, care aflând că am o problemă de sănătate s-a oferit să meargă cu mine la un medic specialist vâlcean care avea un cabinet medical chiar în centrul orașului. Se spune că Dumnezeu când îți dă o încercare dar îți scoate și oamenii potriviți în cale. Eu pot confirma prin propria experiență că este adevărată această ,, legendă ’’. Domnul doctor Liviu Constantin te impresionează de la prima vedere prin zâmbetul ștrengăresc din colțul gurii, prin blândețea graiului dar și printr-o privire ageră. Domnia sa a înțeles de mult că pentru mulți dintre noi ,, cel mai frumos dar de la Dumnezeu este viața ’’. Studiază atent problema mea, din fericire aveam poze cu rezultatele de la ultimele investigați și cu multă sinceritate îmi explică situația, care deși foarte gravă, avea și unele șanse de reușită. Părăsesc cabinetul împreună cu Alina, copleșită de diagnostic dar și cu multă speranță că voi scăpa de acel ,, diamant ’’ din mijlocul rinichiului drept care exista acolo de ani de zile. Timpul rămas până la data stabilită pentru intervenția chirurgicală s-a scurs foarte repede. La finele lunii martie m-am prezentat la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal (ICUTR) Cluj-Napoca pentru internare. Alături de oameni veniți din toate colțurile țări, unii mai curajoși, alții plini de teamă, am așteptat cuminte la rând. Cadrele medicale treceau îngândurate dar cu zâmbetul pe buze de la un pacient la altul. Cuvintele frumoase și alese, spuse pe un ton blând alinau pentru moment durerile celor aflați în suferință. Privind în jur te simțeai ca într-un stup de albine și fiecare muncea foarte atent pentru a soluționa cazul cât mai bine posibil. Despre Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca citisem că are cea mai mare experiență din țară în domeniul transplantului renal. Aici s-au efectuat peste 2000 de astfel de operații cu un volum actual de peste 130 de intervenții anual. Timp de două zile cât am așteptat operația, am descoperit un colectiv de medici și un personal medical care își exercitau ,, meseria ” cu mult profesionalism și responsabilitate . Deși îngrijorat pentru complexitatea și gravitatea intervenției mele, domnul doctor Liviu Constantin, venea la vizită cu zâmbetul pe buze. Reușea să-mi transmită încredere și speranță iar eu eram foarte încântată că este un vâlcean de -al nostru, că își petrecuse copilăria în localitatea Sinești, județul Vâlcea, că nu-și uitasem neamul și locul de unde pornise, că era un medic bun, apreciat. În secție, chiar în mijlocul holului principal era un mic altar de rugăciune și închinăciune. Patriarhul Justinian Marina, tot vâlcean, spunea că fiecare Om trebuie să aibă un doctor pentru trup – Medicul, și un doctor pentru suflet - Preotul. Am fost plăcut surprinsă, când în timp ce mergeam spre zona de unde luam apă, am descoperit un preot tânăr care se afla la căpătâiul unui bolnav, era părintele Ovidiu Feldiorean, Lucrarea preotului în spital nu se rezumă doar la restabilirea liniștii sufletești a bolnavului, ci are în vedere restaurarea întregii firi umane bolnave. Când bolnavul suferă de o afecțiune incurabilă, preotul are datoria de a-1 conștientiza că uneori boala capătă valențele ascezei creștine, întrucât domolește pornirile trupești și gândurile care provoacă patimi brutale. În ciuda tinereții sale, părintele Ovidiu Feldiorean emană multă încredere și speranță celor aflați în suferință. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu priceperea domnului doctor Liviu Constantin, a domnului doctor rezident Emei , al doamnei Mihaela Huzum, cu îngrijirea profesionistă a asistentelor medicale, infirmierelor, am trecut cu bine marea încercare.  De-a lungul timpului, medicii de pretutindeni au demonstrat că lucrarea lor nu este o simplă meserie, ci o vocație și un răspuns fidel la chemarea adresată lor de către Doctorul și Tămăduitorul ultim al tuturor. Putem afirma că ei s-au făcut asemănători, oarecum, lui Dumnezeu, Cel de la Care vine „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”, Cel Ce este Stăpânul vieții și al morții. Pentru Sfântul Porfirie (1906-1991) unul dintre sfinții contemporani nouă, medicii și asistentele medicale, dar și toți ceilalți ostenitori erau îngeri în halate albe care, în chip văzut sau tainic, lucrează și veghează la vindecarea aproapelui și la tămăduirea lumii. Pentru Sfântul Porfirie, Spitalul era o „biserică a iubirii lui Dumnezeu”; medicii și asistentele erau îngerii în halate albe, iar surorile medicale sau infirmierele – „surori ale iubirii”, surori ale milei”.    

      Zenovia Zamfir