Pe culmi de deal, în stropi de ploaie, la Festivalul național de literatură "Panorama", 2025

 

România ,, Grădina Maicii Domnului “, cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei din anul 1999, țara noastră ,, minunat de frumoasă “, cum o descria Alexandru Vlahuță în volumul .. România pitorească “, te uimește cu fiecare pas pe care-l străbați, cu fiecare fir de iarbă și de nisip pe care-l calci cu teama de a nu-l strivi. Am colindat cărările și potecile, am ajuns pe culmile semețe ale Carpaților, mi-am adăpat setea de frumos în apele limpezi curgătoare și-n marele fluviu Dunărea, am ascultat susurul izvoarelor în serile de vară, este frumoasă chiar foarte frumoasă patria noastră străbună. În luna august, a anului 2025, am ajuns în Ținutul Pădurenilor. Văzusem imagini la televizor, pe internet dar realitatea depășește imaginația ! Dincolo de impunătorul Castel al Corvi­nilor din Hunedoara se află una dintre cele mai originale și mai conservatoare zone etnofolclorice din România, este zona cunoscută sub numele de Ținutul Pădurenilor. Locuitorii au fost numiți „pădureni” de vecinii lor din Țara Hațegului și din celelalte zone limitrofe pentru faptul că întreg ținutul este înconjurat de păduri. La invitația domnului scriitor Daniel Luca, în perioada 14 – 17 august, 2025, am participat la Festivalul național de literatură "Panorama" Ediția a V-a, care s-a desfășurat în localitatea Ghelari. Întâlnirile culturale organizate de colegii scriitori din diferite zone ale țării sunt momentele în care frumosul este redat în cele mai alese cuvinte iar poezia și muzica se îmbină armonios. La această ediție ediție plină de lumină și culoare au participat scriitori din toate colțurile țării: Emil Mircea Neșiu și Crinela Neșiu, Vali Șerban, Florentina Loredana Dalian, Mihai Ursulescu, Vicu Cojocaru, Firuț Mihuț, Daniel Mariș, Daniel Marian, Dumitru Tuhuț, Nicolae Preda, Ion Rășinaru, George Băicoianu, Cristian Gabriel Moraru, Alexandra Dogaru-Aldo, Anda-Mihaela Miroiu,  David Valentin, Silvia Horga, Corina Ofelia Corpodean și soțul, Corin Culcea, Maria Udrea, Maria Vaida, Armanda Filipine, Antoaneta Crudu, Radu Roxelana, Camelia Monica Cornea, Marieta Coman, Aura Nicoleta Lupșescu, Maria Bacău, Mioara Baciu și soțul, Florin Ciocea, Petrică Gavrilă, La biserică au mai fost Daniela Mihăeș și Dorina Brândușa Landen . Bucuria revederii cu cei pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului a fost întregită de emoția cunoașterii altor iubitor de cuvânt, oameni de cultură. După primirea călduroasă a domnului Sergiu Țenț, un mare cunoscător al Ținutului Pădurenilor dar și un mare iubitor de cultură, a urmat un moment în care fiecare dintre noi ne-am prezentat în fața, atât a colegilor cât mai ales în fața lui Dumnezeu, evenimentul fiind organizat în Casa Domnului din Ghelari. Smerenie, evlavie, bucurie, iubire, am remarcat pe fața tuturor colegilor iar la final cantautoarea Corina Ofelia Corpodean ne-a încântat cu câteva melodii pornite din suflet și menite să ajungă la sufletele tuturor celor prezenți. Pe parcursul festivalului ne-am delectat cu lansări de carte, prezentări de reviste literare , recitaluri poetice, momente de muzică folk și vizite de cunoaștere și documentare în locuri pline de istorie, tradiție și frumos. Scriitoarea Maria Vaida a ținut o conferință intitulată "Ada Caleh, mon amour". În Hunedoara, sculptorul Alexandru Podea ne-a invitat să cunoaștem și să vizităm  Ferrum Art Galleryne iar scriitoarea – bibliotecar  Vali Șerban de la Slobozia ămpreună cu scriitoarea Alexandra Dogaru și-au prezentat cele mai recente cărți. Alături de Florentina Loredana Dalian, Cristian Gabriel Morar, Daniel Luca, am avut onoarea și bucuria de a-mi exprima și eu părerea despre creațiile colegelor. A urmat un recital poetic și muzical. Ne-am regăsit cu poetul Gelu Dobrescu și îndrăgita solista de muzică populară Ana Almășana Ciontea din Hunedoara, cu poetul Dumitru Tîlvescu tânăra poetă Lia Teodora Ianto de la Arad. O dimineața a fost rezervată ceremoniei de acordare a diplomelor intitulate sugestiv ,,Arhitect de metafore’’. Organizatori ne-au pregătit multe surprize frumoase : „Scriitorii la stână” o experiență autentică, unde poezia s-a întâlnit cu frumusețea pură iar Ministeru ( Ciobanu de la stână ), de pe culmea Ponoriciului din Alun împreună cu familia sa, ,,ne-au omenit cum se cuvine ”, brânză proaspătă, slană, ceapă dar și o pălincă să ardă toate caloriile. Pe un drum de munte, pe cât de frumos, pe atât de greu am coborât la Mănăstirea de marmură din satul Alun. Din această zonă au fost extrase blocuri de piatră folosite la construcţia Casei Poporului. Cel mai uimitor lăcaş de cult al pădurenilor, singura biserica de marmură, a fost ridicată în anul 1942. Ziua a continuat, cu un recital poetic printre stropi de ploaie și metafore în cariera de marmură de la Alun iar seara cantautoarea Cornelia Ofelia Corpodean ne-a încântat cu un regal muzical. De o modestie specifică oamenilor valoroși, cu un doctorat în filologie, domnul scriitor Daniel Luca, s-a străduit și a reușit să ne ofere clipe și momente de neuitat. Fiecare participant a avut șansa de a -și prezenta creațiile, de a ne încânta cu versul, cu cuvântul, cu cea mai recentă lucrare. Locația unde ne-am desfășurat activitatea este de o frumusețe amețitoare iar Catedrala din Ghelari, cea mai mare biserică ortodoxă construită în spațiul rural din România, chiar în perioada comunistă ne-a uimit cu frumusețea și povestea sa. Domnul Sergiu Țenț ne-a oferit cea mai bună definiție a timpului petrecut la Ghelari...,, Epilog, Festivalul de literatură Panorama ediția a 5-a, un timp ars cu prieteni, între pagini, pietre, ziduri de biserica, pe culmi de deal, in stropi de ploaie...’’. ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ’’, scriitori din toată țara vom veni și reveni la Hunedoara - Ghelari pentru a ne bucura, așa cum ne îndemna poetul iubirii Ilorian Păunoiu din Vâlcea ...

Bucuraţi-va de cântec,
bucuraţi-va de mare;
bucuraţi-va de munte,
bucuraţi-vă de soare!

*

Bucuraţi-va ca sunteţi
şi ca vine-o dimineaţa;
bucuraţi-vă de zâmbet,
bucuraţi-vă de viaţă!

*

Bucuraţi-vă!

Ne-am bucurat într-o vară, într-o ,, Panoramă ’’și vom duce cu noi ,, Bucuria de a dărui...Bucurie ! ’’

 

Zenovia Zamfir

Iubirea leac pentru trup și suflet

 

Iubirea, aceea taină pe care am primit-o în dar de Dumnezeu este un sentiment ce a apărut o dată cu Pământul și este veche precum omul. Ea este vis și realitate, este o poveste pe care o trăim așa cum ne este destinată, este legea vieții și una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană.  Viața fiecăruia dintre noi este o poveste alcătuită din clipe, este iubire și suferință, bucurie și biruință !  De-a lungul timpului, de când proiectul,, Iubirea de aproapele meu“, face parte din viața mea, am întâlnit mulți Oameni și am aflat multe povești. Când l-am întâlnit prima dată pe Ilorian Păunoiu, mare scriitor dar și mai mare Om, am fost șocată iar apoi uimită de forța și puterea sa de a fi de ajutor celor din jurul lui. Prizonier în propriul trup, Ilorian răspândea iubire, lumină, bunătate, generozitate iar deși avea permanent nevoie de ajutor, fiind paralizat de la gât în jos, oferea ajutor. La Centrul de la Zătreni l-am cunoscut pe părintele Iov Pătrașcu ,, monahul care scrie cu degetele de la picioare “, care mărturisea că îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său ca în Sfânta Scriptură, că ... „Toată viaţa mea este frumoasă şi minunată, dacă stau bine să mă gândesc. Cu toate greutăţile şi necazurile şi suferinţele mele, consider că viaţa este frumoasă şi merită să lupţi pentru ea, merită să o trăieşti. Şi dacă ar fi să-mi doresc ceva, mi-aş dori ca oamenii să ne înţeleagă şi să ne accepte aşa cum suntem pe mine şi pe toţi cei ca mine “. La Cenaclul ,, Petale“, coordonat de domnul Dumitru Zamfira, președintele Societății Naționale a Persoanelor cu Handicap România, am întâlnit mulți Oameni speciali. Deși viața i-a rezervat multă suferință, domnul Zamfira este un luptător și un mare câștigător pe frontul culturii, el promovând persoanele cu dizabilități care pot excela prin talentul lor artistic și prin potențialul intelectual, în multe cazuri peste medie. Scriitor remarcabil, pictor foarte talentat, Mitică, pentru cei apropiați, a adunat în jurul său mulți Oameni frumoși prin caracterul și comportamentul lor. La Cenaclul ,, Petale“, au avut șansa de a cunoaște consacrarea artistică mai multe persoane cu dizabilități printre care, Iulian Păuna, Laura Vega, Marian Pătrașcu, Alexandru Hurezeanu, Gabriel Medvedev, toți autori a numeroase volume de literatură și lucrări de artă expuse atât în țară, cât și în străinătate. Acolo am văzut-o pentru prima dată pe Mihaela Andrei. Cu un zâmbet larg pe chipul frumos dar pe care durerea a sculptat câteva urme, cu un puternic simț al umorului și cu o poveste de viață cutremurătoare, ea te cucerește de la prima vedere. Într-un interviu acordat doamnei Lavinia Elena Niculicea, de la ,, Jurnalul Social “, Mihaela povestește că, la vârsta de 33 de ani, viața avea să i se schimbe radical, fiind diagnosticată cu o boală genetică rară care avea să-i afecteze mobilitatea.

,,Sufăr de Ataxia Friedreich, o boală genetică foarte rară, care se caracterizează prin evoluţie progresivă, tulburări de mers (mers ataxic), tulburări de vorbire (disartrie), lipsa reflexelor osteotendinoase la membrele inferioare, afectarea inimii, mişcări ample, stângace. În timp am dezvoltat și alte boli, cum ar fi scolioză, discopatie, tetrapareză. Nu există tratament,însă un psihic bun ajută enorm.

Atunci când am descoperit-o, în 2005, mi s-a dat un timp foarte scurt de viață, mai precis trei ani. Impactul emoțional a fost atât de mare, încât am căzut din picioare. Nu aveam pe nimeni lângă mine, care să mă susțină moral, și după o noapte de coșmar, dimineața mi-am spălat fața, m-am uitat în oglindă și mi-am zis că, indiferent dacă voi fi pe un fotoliu rulant sau în pat, eu am obligația morală de a-mi crește și educa fetele. Una avea cinci ani, cealaltă unsprezece ani. Deși mă dezechilibrăm foarte des, uneori cădeam, nu am acceptat fotoliul rulant, nu din complexitate, ci din dorința ferma de a lupta cu boala, de a nu mi se atrofia mușchii”, mărturisește ea.

Mihaela afirmă că a urmat o perioadă extrem de dificilă, fiind nevoită să-și adune și ultima fărâmă de putere pentru încă o încercare. 

,,În 2009, mi-a murit fata cea mare, înecată în râul Olt. Era al doilea copil pe care mi-l înhumam –, primul a fost doar la cinci zile după naștere, murind din cauza neglijenței cadrelor medicale din maternitate –,  în anul 1994. La înmormântarea fetei, suferința foarte mare, cât și dozajul exagerat de calmante, m-au îngenunchiat din nou, fiind la granița dintre viață și moarte. Bineînțeles, că nu avem pe nimeni să mă susțină, deoarece tatăl meu murise la un an după ce mi-a murit copilul, mama era bătrână, iar soțul căzuse în patima alcoolului. Trebuia să lupt, fiindcă eram singurul stâlp al familiei, singurul sprijin al fetei pe care o mai aveam. Atunci am fost foarte supărată pe divinitate, nu am găsit răspunsul la întrebarea: ,,De ce mie?” Dar prin multă luptă cu destinul, am reușit să rămân în picioare până în 2015, când am decis că un scaun rulant m-ar ajuta să pot lupta mai departe. Ulterior, am divorțat, însă trebuia să-mi susțin fata în facultate”. Mihaela nu se concentrează pe dizabilitate sau pe neajunsuri, ea încearcă să schimbe percepțiile eronate asupra persoanelor cu dizabilități și ajută semenii aflați în suferință. Duminică, 3 august 2025, împreună cu domnul Marian , doamna Elena cu fiul, domnul Florin Mănoiu cu soția, am pornit cu ,, noaptea în cap “, să-l ajutăm pe Marius de la Tetoiu. Tânărul slăbuț și cu o privire tristă ne întâmpină plin de speranță. O clădire veche, cu pereți scorojiți, cu ferestre fără geamuri, cu tavanul picat pe alocuri, este viitoarea locuință pentru Marius. Pentru început un pat îi va alina somnul tânărului care privește cu ochii în lacrimi lenjeria nouă, păturile pufoase și frumoase, plasele pline cu mâncare, fructele, hainele noi și moderne. Nu-i vine să creadă ! Parcă trăiește un vis ! O astfel de clipă merită orice efort. După ce evaluăm situația, ce materiale trebuie achiziționate, ce obiecte de strictă necesitate trebuie, onorăm invitația Marianei Ciobanu, doamna cu ,, suflet mare“, care îl ajută și mergem la ziua fiicei sale Andreea – Delia. Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când am descoperit în scaunul cu rotile o tânără zâmbitoare care-și aștepta răbdătoare invitații. Andreea este veselă, se bucură de cadouri, povestește cum i s-a schimbat viața în bine de când a cunoscut-o pe Mihaela și face planuri pentru viitor. Spuneam într-o emisiune ,, Sănătatea azi “ moderată de Daniela Ștefănescu, că de -a lungul timpului am descoperit mergând prin centrele sociale, la familiile cu nevoi speciale, că iubirea vindecă trupul și sufletul. Am înțeles cât de importantă este credința și rugăciunea în vindecarea oricărei afecțiuni. Acolo unde este iubire și dorință există și biruință ! Îmi povestea Mihaela că la un moment dat încercând să găsească o explicație pentru toate necazurile care se abătuseră asupra sa, a mers la o mănăstire. Acolo s-a mărturisit unui călugăr care cu multă blândețe, vorbe alese și meșteșugite i-a dat răspunsuri la toate întrebările și suferințele sale. Atunci a înțeles ce înseamnă iubire și cât de mult ne iubește Dumnezeu încât a trimis în lume pe singurul său fiu, câtă durere trebuie să fi îndurat Maica Domnului, Maica Sfântă a noastră a tuturor văzându-și unicul fiu răstignit pe cruce ! Din iubire de Dumnezeu și de semeni, Mihaela Andrei s-a ridicat de pe patul de suferință, a reînviat din propria cenușă și se străduiește să aducă bucurie acolo unde este tristețe, speranță acolo unde este deznădeșde, a reușit să creeze un nucleu de oameni care aduce lumină acolo unde este întuneric iar visele celor pe care-i ajută devin realitate.,, Iubirea este cea mai vindecătoare forță din lume; nimic nu este mai profund decât iubirea. Ea vindecă nu numai trupul, nu numai mintea, ci și sufletul. Dacă cineva poate iubi, atunci toate rănile dispar. Atunci cineva devine întreg - și a fi întreg înseamnă a fi sfânt“, Osho. Fie ca iubirea Mihaelei Andrei să lumineze asupra semenilor săi, multă vreme de acum încolo !

Zenovia Zamfir