În vremuri grele, Dumnezeu trimite ca păstori oameni providențiali Patriarhul Justinian Marina

 

Auzim adesea în jurul nostru ,, nimic nu este întâmplător în această viață ”, toate sunt destinate, ursite sau cum spunea Mitropolitul Bartolomeu Anania ,, toate au o rânduială”. Adevărul este că ,, a rânduit Bunul Dumnezeu ” ca eu să văd lumina zilei la țară ,, acolo unde s-a născut veșnicia ”, cum bine a rostit Lucian Blaga, să copilăresc într-un loc binecuvântat , pe unde odinioară și-a purtat pașii ,, Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina ”, să lucrez într-o instituție de cultură, ,, Casa Cărții ”, Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul ” Vâlcea, să scriu cărți și să-mi cinstesc cum se cuvine înaintașii. Frumoasă șansă, minunat destin! Copilăria mi-am petrecut-o alături de alți vecini, pe dealuri, la pârâul Cerna cu apa lui limpede și curgătoare iar de cele mai multe ori în curtea bisericii din sat, care se află chiar peste drum de casa părintească. Despre marele ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina, am aflat că este din aceea zonă abia după evenimentele din 1989. Se știe că în perioada comunistă religia era separată de Biserică dar ambele erau condamnate. În acele vremuri tulburi Patriarhul Justinian Marina a încercat și a reușit să conducă ,, corabia Bisericii Ortodoxe Române spre liman”, ne spunea domnul George Stan, medicul care a fost în preajma marelui ierarh aproape  șaptesprezece ani. Am avut șansa să vorbesc de mai multe ori cu domnia sa, îmi povestea cu lacrimi în ochi cât de greu a fost pentru ,, Apostolul neamului românesc ”, cum l-a numit domnul Gheorghe Vasilescu în scrierile sale, în aceea perioadă de prigoană comunistă. A suferit cumplit când prin Decretul 410/1959, articolul 7, se impunea excluderea din mănăstiri a tuturor călugărilor cu vârsta mai mică de 55 de ani, precum și a tuturor monahiilor cu vârsta mai mică de 50 de ani. Faptul că s-a opus, i-a determinat pe mai marii vremii să-l trimită cu domiciliul forțat la Schitul Dragoslavele. Văzând că această tactică făcea mai mult rău ,, turmei sale”, Patriarhul Justinian Marina, a aplicat arta diplomației și încet, încet a reușit să salveze o parte dintre preoții, monahii și monahiile prigoniți pe nedrept. Dar judecata omului nu se compară cu judecata Domnului! O parte dintre monahii care au suferit în temnițele comuniste, astăzi sunt Sfinți. În ultimii ani, cercetătorii au scos la lumină din arhivele securității mai multe documente din care rezultă că Patriarhul Justinian Marina s-a zbătut ,, ca un leu ” , să-și salveze clerul din ghearele comuniștilor. Printre Sfinții Închisorilor care au fost protejați. ajutați, de marele ierarh, se numără : Ilie Cleopa, Arsenie Boca, Ilie Lăcătușu, născut în comuna Tetoiu din județul Vâlcea. Viețile acestor Sfinți sunt adevărate file din istoria poporului român. În cartea ,, Memorii ” a Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, un vâlcean din localitatea Glăvile, descoperim cât de mult și-a iubit Patriarhul Justinian Marina clerul și poporul. Întâlnirea celor doi ierarhi, sprijinul și conlucrarea pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, a fost considerată ca fiind providențială. Despre Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, se spune că... << s-a născut pe 10 aprilie 1912, la Sulița, Botoșani, și a trecut la Domnul pe 2 decembrie 1998. A fost arhimandrit, duhovnic și stareț al Mănăstirii Sihăstria Neamțului. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar al lui Dumnezeu pentru poporul român”. Și-a dedicat întreaga viață nevoinței, rugăciunii și pocăinței. Prin predicile sale, a ajutat mulți oameni să se întoarcă la credință și să își schimbe viața. În primele două luni după naștere, pruncul Constantin, viitorul Părinte Cleopa, era tot timpul bolnav. Neștiind ce să mai facă, mama lui s-a dus cu pruncul la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu, de la Schitul Cozancea, care a sfătuit-o să dăruiască pe copil Maicii Domnului. Atunci mama s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei metanii, și, căzând în genunchi, a zis plângând: „Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!” După ce a fost dăruit Maicii Domnului, pruncul Constantin s-a făcut sănătos și nu a mai fost bolnav de moarte toată viața sa. Iar părintele Conon a zis mamei sale că acest copil o să trăiască cel mai mult dintre toți – iar cuvintele sale se vor dovedi adevărate...>> Ziarul - Lumina, un articol de: Raluca Brodner - 06 Ianuarie 2014. În toamna anului 2025, am avut bucuria de a ajunge la mormântul Sfântului Cuvios Ilie Cleopa care ,, este loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din toate zonele țării. Mai ales cei care l-au cunoscut pe marele duhovnic de-a lungul celor 64 de ani petrecuți numai la Sihăstria vin să se închine la mormânt și, susțin ei, simt binecuvântarea și ajutorul părintelui Cleopa în realizarea dorințelor ”. Emoția a fost mare! Părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, slujitor și duhovnic la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, ucenic al părintelui Cleopa, spunea ... „Patriarhul Justinian Marina l-a adus pe părintele Cleopa Ilie din pustie. L-a ajutat să iasă de sub prigoana și de sub urmărirea comunistă, deoarece comuniștii aveau interesul să-l omoare. Patriarhul Justinian, care îl iubea pe părintele Cleopa foarte mult și îl prețuia pentru viața lui duhovnicească înaltă, a intervenit pe lângă autorităţile comuniste de atunci, pe lângă Dej, pe lângă Emil Botnăraș, care era ministru de interne la vremea respectivă, și i-au dat grațiere. L-au căutat, aproape trei luni de zile, părintele Petroniu Tănase și alți părinți din Mănăstirea Sihăstria, prin locurile unde ştiau că părintele se ascunde și, întâmplător, au dat de un ucenic al părintelui Cleopa, care îi spusese acestuia deja de decretul de graţiere, şi atunci părintele Cleopa nu a mai avut sentimentul de frică că este urmărit de Securitate şi a revenit în mănăstire”. Grijă părintească și mult efort pentru a-l apăra, a depus Patriarhul Justinian Marina și pentru Părintele Arsenie Boca. Personal a făcut demersuri pentru a-l elibera de la Canal. Printre alte mărturii, a rămas memorabil gândul Patriarhului Justinian Marina pe care-l exprima în fața maicilor profesoare de la Seminarul Monahal Hurezi: „Nu știu ce-i cu omul acesta, că mereu e luat, și mereu eliberat, și de fiecare dată iese mai luminat”, Monahia Zamfira Constantinescu, „Notă asupra ediţiei I”, în Idem, Cărarea Împărăţiei, p. 339. Știind că Părintele Arsenie este povățuitorul duhovnicesc al maicilor de la Mănăstirea Hurezi, și că sunt de mare încredere în acele vremuri tulburi, Părintele Patriarh își spunea problemele complicate cu care se confrunta iar maicile se duceau la Părintele Arsenie. După o vreme, atunci când venea Patriarhul Justinian, îi spuneau ce anume le-a sfătuit Părintele. În vara anului 2024, am cunoscut-o pe maica Magdalena de la Mănăstirea Hurezi. La cei peste nouăzeci de ani ai săi avea o minte strălucitoare și amintiri prețioase. Mi-a povestit cum le-a prevenit Patriarhul Justinian despre urgia ce urma să se abată asupra Bisericii Ortodoxe Române și a slujitorilor ei, ,, vin vremuri grele dar așa cum roadele pomului nu se scutură la cea mai mare furtună ci doar se înclină și își revin, așa va fi și cu credința, va fi greu dar nu va dispărea”. Vorbea mai mult în pilde pentru a nu fi reclamat la securitate, știa că este urmărit. Celor mai apropiați preoți, monahi și monahii le spunea să nu se teamă de comuniști ,, aveți grijă, le place să fie lăudați, ziceți ca ei și faceți ca voi, așa procedez și eu”.  Bunul Dumnezeu l- a povățuit să fie înțelept ca șerpii și blând ca porumbeii pentru  a salva Biserica de la un dezastru, de la distrugerea în masă a locașurilor de cult, de la asasinarea clericilor și pervertirea oricăror urme sfinte. Am scris câteva cărți despre viața și activitatea Prea Fericitului Întru Pomenire Patriarhul Justinian Marina pe ,, Ogorul Domnului ”, și am constatat că dragostea sa pentru Dumnezeu și aproapele a lăsat dâre adânci de lumină atât pentru noi cât mai ales pentru generațiile viitoare. Trecerea anilor scoate la lumină noi mărturii despre faptul că ,, a fost hărăzit de Dumnezeu să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române în acele vremuri tulburi ” cum spunea părintele Arsenie Papacioc atunci când l-am vizitat la Techirghiol. Într-unul din articolele sale, scriitorul Dan Ciachir l-a numit ,, Providențialul Patriarh Justinian Marina” ! Fie numele lui binecuvântat de acum și până în veac! 

Smerenie multă, dragoste și bunătate la Mănăstirea Kato Xenia

 

Grecia m-a fascinant dintotdeauna prin miturile sale despre zei, eroi și creaturi mitologice, povești care m-au inspirat în primele scrieri, atunci când am publicat cele două romane. Dar în realitate, Grecia este un spațiu încărcat de istorie și de spiritualitate,  apreciat atât de istorici și cercetători, cât și de pelerini ortodocși din toată lumea. Personalități precum Platon, Aristotel sau Alexandru cel Mare, au marcat antichitatea greacă. Leagănul civilizației europene, cum adesea a fost considerat spațiul elen, este și locul unde s-a dezvoltat Biserica Creștină. Când am ajuns prima dată în Grecia am descoperit că, ceea ce mi-am imaginat eu, era total diferit de ceea ce, era în realitate.  Așezată pe Riviera Olimpului, Paralia Katerini te încântă cu un peisaj frumos, de pe plaja Marii Egee poți admira în zare Muntele Olimp, care nu este atât de spectaculos cum credeam eu. Timp de câteva zile, în care am mers în excursiile opționale printre care o vizită la Meteora, am încercat să înțeleg unde este povestea și unde se situează realitatea.  Dorința de cunoaștere, bucuria de a vedea ,, cu ochii mei ”, m-au  determinat să merg într-un pelerinaj creștin, anul următor. Cronologic, creștinismul a fost adus în Grecia de Sfântul Apostol Pavel, cu toate că apostolicitatea Bisericii se sprijină, de asemenea, pe Sfântul Andrei care a propovăduit Evanghelia și a suferit moarte mucenicească în Patras, pe Sfântul Apostol Tit, însoțitorul lui Pavel, care a propovăduit Evanghelia în Creta, pe Sfântul Apostol Filip care, după tradiție, a vizitat și a propovăduit în Atena, pe Sfântul Luca Evanghelistul care a primit moarte mucenicească în Teba, pe Sfântul Ioan Teologul care a fost exilat în Insula Patmos unde a primit Apocalipsa ce constituie ultima carte a Noului Testament. Tradiția spune că Maica Domnului însăși a vizitat Sfântul Munte în anul 49 d.Hr.. Astfel, Grecia este prima țară europeană care a primit Evanghelia lui Hristos. Au urmat și alte pelerinaje pentru a mă convinge că ,, fiecare palmă de pământ grecesc ” spune o poveste. Am vizitat majoritatea mănăstirilor care conțin moaștele marilor sfinți, precum: Nectarie, Spiridon, Grigorie, Dimitrie izvorâtorul de mir. Mi-am dorit să colind pe Acropole dar timpul petrecut la Atena a fost foarte scurt. Multe și frumoase au fost emoțiile trăite, minunate au rămas amintirile acelor clipe binecuvântate. Un loc aparte în sufletul meu este dedicat Mănăstiri Kato Xenia. Acolo, Maica Andreea, o româncuță smerită și cu multă dragoste de Dumnezeu, ne-a primit cu bunătate și bucurie, ne-a povestit despre istoria locului. Iar potrivit ,  https://www.sihastriaputnei.ro/recomandari/manastirea-kato-xenia... << Mănăstirea Kato Xenia din Grecia se află în apropierea orașului Almiro, la o distanță de 7 kilometri de autostrada Tesalonic-Atena. Mănăstirea adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Panaghia Xenia” și o parte din Brâul Maicii Domnului, informează Ziarul Lumina. Maicile de la Mănăstirea Kato Xenia au reușit să ridice pe solul arid al Greciei o mănăstire cu adevărat deosebită închinată Maicii Domnului. Mănăstirea este așezată pe un deal, încă verde, ferit parcă de razele arzătoare ale soarelui. Pe dealul geamăn se văd trei cruci, o mică golgotă, unde în fiecare an, în Vinerea Mare, se face o procesiune în amintirea Patimilor Mântuitorului. Mănăstirea încântă prin arhitectura specifică Greciei, țiglă roșie, ziduri din piatră și chilii vopsite în alb. Biserica mănăstirii este închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În vecinătatea ei sunt așezate chiliile cu paraclisul icoanei „Panaghia Xenia” și care mai adăpostește racla cu Brâul Maicii Domnului și părticele de sfinte moaște. Curtea interioară a corpului de chilii este invadată de vegetație, o armonie între verdele copacilor și coloritul florilor care te duce cu gândul la mănăstirile de maici din țara noastră.

„Străina”

Numele mănăstirii este în directă legătură cu icoana Maicii Domnului, având Pruncul în brațe, icoană ce este făcătoare de minuni, datând din perioada iconoclastă (secolul VI), când cinstitorii sfintelor icoane erau persecutați, iar icoanele erau distruse. Pentru a fi salvată din mâna prigonitorilor, icoana a fost pusă într-un cufăr și aruncată pe mare. Voia Maicii Domnului a fost să ajungă în vechea așezare a actualului port Ahilio, unde a strălucit cu raze de lumină. Astfel a fost găsită ca o comoară, localnicii numind-o „Străina” – „Xenia”, fiindcă nu știau de unde vine. În locul unde Maica Domnului a binevoit să fie descoperită icoana, creștinii au ridicat o mănăstire. Existența sfântului lăcaș a fost pusă în pericol pentru că, fiind la malul mării, pirații au atacat-o în nenumărate rânduri, umplând biserica cu paie și dându-i foc. Deși focul a ars întreaga așezare sfântă, icoana a trecut prin foc fără să ardă, însă ca semn al minunii săvârșite a fost înnegrită de fum. Din fața numeroaselor atacuri ale piraților, călugării au luat icoana Maicii Domnului și s-au refugiat la Mănăstirea Panaghia Chisiotisa, care astăzi se numește Ano Xenia (Xenia de sus). Sfânta icoană a poposit aici până în anul 1750, când, din cauza atacurilor turcilor asupra mănăstirii, monahii au luat icoana și au construit un metoc la 12 kilometri mai jos cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, purtând numele Kato Xenia (Xenia de Jos). În anul 1980, în urma unui mare cutremur, mănăstirea a fost distrusă în întregime. Din cauza instabilității terenului pe care a fost construită mănăstirea, autoritățile timpului nu au aprobat refacerea pe același loc, motiv pentru care s-a început reconstrucția la un kilometru mai jos. Până astăzi, Mănăstirea Kato Xenia este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din întreaga Grecie, atât pentru icoana făcătoare de minuni „Panaghia Xenia”, cât și datorită faptului că adăpostește, din secolul al VI-lea, și două bucăți din Cinstitul Brâu pe care Maica Domnului l-a purtat pe când era în viață. Acesta a fost adus de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos și este păstrat în racla din argint făurită în Țara Românească în secolul al XVIII-lea. Hramul mănăstirii este pe 23 august, ziua în care se sărbătorește icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia”, când mii de pelerini din toată lumea, care caută mila Maicii Domnului și mijlocirea ei la Tronul lui Dumnezeu, vin să-i aducă cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu>>. A doua oară când am ajuns la Mănăstirea Kato Xenia, maica Andreea ne-a așteptat cu un sirop de fructe, mai multe prăjiturele și cu multă bucurie. Orice cuvânt românesc răsună în jurul său îi aduce aminte de țara sa, de copilărie, de părinți. Dar Dumnezeu a hărăzit-o cu darul a sluji la Mănăstirea Maicii Domnului așezată în această parte de lume unde mii de credincioși își găsesc alinare. Îi ofer o carte cu Patriarhul Justinian Marina în care este prezentată și Mănăstirea Suiești, ctitorită de curând în localitatea natală a marelui ierarh vâlcean și o primește cu mare sfială. Vorbind despre Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, maica Andreea ne ascultă cu mare atenție. La un moment dat spun și despre activitățile sociale desfășurate în centrele de copii și dorința mea de a le oferi o vacanță în Grecia. Am să vorbesc cu Maica Stareță de aici și poate vă oferim și noi sprijin, ne încurajează Măicuța. Despre stareța mănăstirii, maica Nimfodora părintele Pimen Vlad spunea...,, este o stareță cu viață sfântă. Pot spune chiar, o stareță care mi-a ajuns la suflet. Ea are smerenie multă, dragoste și bunătate. Nu o să o vedeți niciodată țipând, supărată, nervoasă, mânioasă, ci întotdeauna plină de dragoste și bunătate. Așa conduce ea mănăstirea și pe celelalte maici, cu răbdare, cu smerenie și cu dragoste”. De această turul mănăstirii l-am făcut alături de maica Antonia, o româncă sfioasă și evlavioasă. Plec de acolo cu multă bucurie în suflet și speranța că data viitoare voi reveni împreună cu copiii din centrele sociale.