,,Caravana Culturii”, ediția a VI-a

 

Frumusețea peisajului și liniștea deplină în care este amplasată Mănăstirea Racovița, te îndeamnă la întoarcerea spre sine. Vineri, 5 august 2022, la Mănăstirea din comuna Racovița, județul Vâlcea, Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba prin care s-a adus un omagiu Sfântului Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul), ocrotitorul bibliotecarilor vâlceni. După ce am adus Slavă Bunului Dumnezeu pentru toate harurile și darurile pe care le-a revărsat asupra noastră, am plecat spre Drobeta Turnu Severin pentru a mă alătura echipei, care pentru al șaselea an consecutiv a pornit la drum. Ca iubitori și slujitori ai cuvântului, în primăvara anului 2016, la tâmpla Mănăstirii Govora ne-am dat mâna și am hotărât să organizăm o deplasare prin țară pentru a ne întâlni cu prietenii care au aceleași preocupări, sub genericul '' Caravana Culturii''. O acțiune temerară șí îndrăzmeață în aceste vremuri tulburi. La început a fost ideea, apoi au urmat greutățile dar la final balanța a înclinat decisiv spre partea frumoasă și realizările unui demers cultural susținut de oameni minunați care ne-au deschis porțile caselor și ale sufletelor. Privind în urmă ne cuprinde o nostalgie plăcută, ne bucurăm și apreciem eforturile prietenilor din zonele istorice pe unde am poposit. Se cuvine să aducem alese mulțumiri tuturor și fiecăruia în parte celor care ne-au sprijinit și ne-au oferit clipe de neuitat, vor rămâne veșnic în amintirile noastre. Așadar în perioada 5 - 11 august 2022, s-a desfășurat proiectul Caravana Culturii, 2022. Au particiat la eveniment  oameni de cultură din mai multe zone ale țării : Marian Bărăscu - coordonator și Ion Mielicioiu din Drăgășani, Liliana Ghiță Boian și Pandele Jianu din Drăgănești - Olt, Tatian Miuță - Vâlcea, Leliana Mihaela Rădulescu - Craiova, Magdalena Neagoe și Ilie Bucă - Drăgășani, Sava Regățean - București, iar eu am prezentat cărțile : "Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului", ediţie realizată împreună cu Iuliana Radi, Maria Catană și Alin Pavelescu, "Oameni, Locuri, Istorii" și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”. Caravana Culturii, proiect național are ca scop inițierea unor dialoguri culturale între  scriitori, jurnaliști, sociologi, muzicieni, tineri creatori care își prezintã creațiile, susțin comunicãri, se lanseazã cãrți, reviste se promovează cultura și valorile patrimoniale. La Drobeta Turnu Severin, membrii grupului  au fost întâmpinați de domnul Dan Șalapa - poet, jurnalist, actor, coordonator zonal Mehedinți, doamna Ana Chițulescu - meșter popular. În holul polivalent, de la Casa Tineretului membrii Cravanei Culturii au fost în dialog cultural cu ":  Victor Rusu ( membru USR), Emilian Iachimovschi, Tony Paraschiv, Eugen Dulbaba, Nicolae Calițoiu, Cornelia Dițã, Iliana Cãtãnescu, Dumitru Andreca ( membruUSR) din Severin, Florentin Maftei. Programul artistic a fost suținut de : Ana-Maria Perianu, violonistã, elevã la Liceul de arte severinean, muzicã clasicã, grupul folcoric “Flori mehedințene” de la Palatul copiilor Drobeta Turnu Severin, cordonator prof. Aurora Predescu. Sâmbãtã, 6 august, dimineața, Caravana a vizitat parcul arheologic al Muzeului Regiunii Porților de Fier, respectiv, castrul Drobeta, Podul lui Apolodor, amfiteatrul roman, grãdina muzeului. În partea a doua a zilei, s-a vizitat “fabrica de bragã originalã” -La Bairam- cu sediul pe Strada Mare, unde gazdã amabilã a fost doamna Domnica Oprescu. Dupã ora 14,00, s-a mers în Serbia, la Kladova, unde membri Caravanei au fost oaspețíi domnului Mihailo Vasilievici și al Societãții civice culturale de dezvoltare “Eudava Cladova”, președinte, domnul  Zika Krzalijevici. S-a vizitat, mai întâi, Muzeul etnografic particular al dlui Mihailo - Miki - Vasilievici, care conține peste trei mii de exponate de proveniențã ruralã, istoricã, religioasã, amenajat în spațiul gospodãriei sale din Kaldușnița., apoi, la sediul Societãții “Eudava Cladova”, s-a purtat un dialog pe teme culturale. A doua zi, încă de la primele ore ale dimineții s-a pornit spre Deva, județul Hunedoara, acolo  membrii delegației au fost cazați   la Liceul cu Program Sportiv Cetate, celebrul loc de antrenament și pregãtire ale loturilor naționale de gimnasticã la cel mai înalt nivel, atletism și alte 9 discipline! Gazdă primitoare domnul  director Adrian Liga, a prezentat întreaga bază sportivă , inclusiv sala unde s-a antrenat celebra Nadia Comăneci și toate marile campioane. Fetițele aflate la antrenament au făcut o demonstrație a talentului lor, antrenorii fiind optimiști cu privire la viitoarel lor performațe. Coordonatorul programului de la Deva, domnul Dorel Cuiava, a condus grupul la firma '' Chingi Expert '', unde au fost întâmpinați de doamna președinte Larisa Rerat. Aici a fost prezentat un program poetico-muzical în beneficiul angajaților firmei și a unui grup de copii de la Centrul de tip familial „Acoperământul Maicii Domnului” din Săuleşti  aflați în grija părinteleui Sebastian Vândălac. O surpriză frumoasă a fost întâlnirea cu poetul Dumitru Tîlvescu, stabilit de mai mulți ani în Deva. Marți, 9 august 2022, membrii Caravanei Culturii au ajuns la Sighișoara unde s-au întâlnit cu un grup de creatori din județul Mureș, în frunte cu domnul Nicolae Bãciuț, binecunoscut poet și critic literar, directorul Direcției de Culturã, Culte și Patrimoniu al județului Mureș, membru Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu Răzvan Duncan și Vasile Luca , membrii Uniunii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu poetele și creatoarele Ioana Heidel, Ana Drăghici Munteanu , Piroska Székely, Maria Nagy, doamna Sanda- critic literar și alți oameni de cultură. Evenimentul a fost coordonat de doamnele Andrada Silvana și Luminița Tcacenco. Cultura, liant fundamental al armoniei umane, este un factor important al lumii contemporane, prin cultură vom supravieții ca neam.Pentru membrii caravenei de ieri și de astăzi este imperios necesar să  pună în valoare comorile spirituale primite de la înaintași, să promoveze frumusețea și autenticitatea portului popular, să transmită generețiilor viitoare tot '' ceea ce este românesc ''. Uneori, membrii caravanei au poposit în centrele de copii și de bătrâni, acolo unde era tristețe ei au adus bucurie, acolo unde era nevoie de o mângâiere ei au adus alinare.Fie ca acest demers cultural să dăinuie mulți ani de acum încolo. Felicitări participanților, nulțumiri gazdelor.

În vara violet a Lilianei

 

O carte este un dar de preț, o carte primită chiar de la autor este neprețuită, este visul celui ce a făurit-o cu multă trudă și migală, cu un strop din sufletul său. A rânduit Bunul Dumnezeu ca pasiunea pentru scris să -mi aducă în cale Oameni minunați, Scriitori consacrați. Așa am cunoscut-o pe Liliana Ghiță Boian, poetă și la vremea aceea directoarea Bibliotecii Orăşenești  ”Dumitru Popovici”, Drăgănești-Olt. Hărăzită cu darul scrisului, pasionată de cercetare, dornică de cunoaștere, Liliana este și un bun animator cultural. Manifestările organizate la Bibliotecă adunau oameni de cultură din toate colțurile țării. A scris și publicat mai multe cărți de poezie, a coordonat  numeroase Antologii și un ziar '' Curierul Drăgăneștiului''. Este membră a mai multor asociații culturale dar și membră în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Preocupările sale au fost și sunt apreciate la nivel național. De curând mi-a dăruit cea mai recentă lucrare publicată și după ce am citit-o am simțit nevoia de ai mulțumi prin câteva cuvinte care cred că i se potrivesc. Cartea Lilianei Ghiță Boian '' A fost într-o vară... '', proză scurtă , te cucerește de la prima vedere.Cromatica culorilor de pe copertă , titlul bine ales, poveștile care dau conținut și te țin în suspans, totul ne spune despre autoare că este talentată, că are stil și experiență în arta scrisului. Liliana este deja o poetă cunoscută și apreciată dar acum a demonstrat că și în proză poate folosi cuvintele potrivite pentru a ajunge la inima cititorului. Cartea ne introduce într-o lume de poveste cu personaje bine alese , cu iubire și tristețe, cu bucurii și multe suferințe, cu vise și speranțe, unele risipite în van, cu anotimpuri și locuri mirifice. '' Toamnă...Apa curgea liniștită între cele două maluri. Limpede și cu străluciri argintii reflectate de razele soarelui. Câte o minunsculă cascadă se rostogolea atunci când șuvoiul de apă trecea peste un obstacol, un trunchi de copac fixat în mâl, o piatră adusă de valuri din amonte, o creangă ruptă din sălciile crescute în mal. Câte un prundiș - insulă de pietre spălate de ape - se întrevedea din apele limpezi..''.pag. 29, Poveste de toamnă. Cât de frumos este descris locul unde se petrece acțíunea ! Aproape că auzi apa susurând, că vezi în imagini multicolore sălciile cu crengile la pământ mângâind spuma valurilor ce se sparg la malul plin de prundiș. Fiecare poveste te poartă în lumea frumos conturată de scriitoare. Durerea și bucuria personajelor  te încântă și te întistrează pe măsură ce reușești să te desprinzi dintre real și imaginar. Uneori suntem tentați să confundăm autoarea cu propriul personaj,  însă Liliana Ghiță Boian este atât de iscusită în descrieri încât cu greu înțelegem subtilitățile sale. Iubirea apare în toate ipostazele, viața și moartea au locul lor în povești, frumosul și urâtul este bine reliefat în conținut, dar mai presus de toate dragostea este biruitoare.  '' Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.  '' Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 13. Lucrarea este bine structurată, poveștile creează adesea mult suspans iar dragostea este pretutindeni, învinge chiar și cele mai grele boli.'' Eu sunt aici și te sprijin și te apăr cu toate puterile mele. Iubirea mea te va ocroti, te va proteja și împreună vom trece peste acest obstacol. Tu știi doar că ne este atât de drag să fim împreună și că abia aștept să ne întoarcem acasă la Mutty al nostru și să ne continuăm viața frumos și elegant.Iubitul meu, trebuie să te faci bine, să invingi tu boala nu ea pe tine, vom lupta amândoi, ne vom ține tare. Nu se poate să ne învingă pe amândoi, blestematul ăsta de cancer. Noi suntem mai tari decât el, dragul meul!... ''pag. 91, Moartea bărbatului pe care l-a iubit mai mult decât pe Dumnezeu. Scrierile doamnei Liliana Ghiță Boian transmit multă sensibilitate și emoție.Se cuvine cu adevărat să o felicităm pentru lucrările sale, pentru frumusețea chipului și a sufletului său.

Zenovia Zamfir

 

Cuvinte alese și zile de poveste

 

Bucuria de a fi împreună, disponibilitatea de a interacționa, de a împartăși cunoștințe, impresii, idei și valori culturale ne-a adunat și în această vară la gurile Dunării. Vocea puternică a Olgăi străpunge văzduhul , liniștea străzii este perturbată de râsetele cristaline și strigătele de bucurie ale primilor scriitori ajunși la destinație, Pensiunea '' Pelicanul ''. Toată lumea este veselă, curg îmbrăţisările şi întrebările precum cascadele apelor de munte . Frumuseţea ecosistemului din Delta Dunării, revederea cu prietenii sunt motive puternice de a participa la o nouă ediție a Taberei literare organizată de Olga Grigorov. Deși drumul a fost lung dar presărat cu multe peisaje și locuri fascinante , discuțiile pe diferite teme culturale cu familia Luci și Vasile Trușcă impresionante , am ajuns cu bine și cu o stare de spirit creativă. Delta Dunarii exotică și enigmatică,  cuprinsă între braţele Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe, ne cheamă și  ne așteaptă calmă, liniștită, gătită de sărbătoare în oricare anotimp al anului. Apusurile de soare din deltă sunt unice, să priveşti ultimele raze ale Zeului Soare, strecurându-se jucăuş printre plantele de stuf, culoarea apei în mii de reflexe aurii , umbrele sălcilor de la marginea canalului...Totul pare desprins dintr-un  tablou pictat de  cel mai renumit pictor - Natura. Cu adevărat avem o țară minunată, Bunul Dumnezeu ne- a dăruit munte și mare, dealuri și câmpii, ape limpezi și cristaline, o deltă cu o floră și faună care a determinat specialisții să o declare în anul 1991, Rezervație a Biosferei, în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera”. Și de această dată Olga s-a dovedit a fi o gazdă remarcabilă, am fost așteptați cu o ciorbă de pește tradițională, apetisantă și gustoasă, cu o horincă de la fârtatul Vasile Bele , tot tradițională, din Maramureșul străbun, cu o murată și vișinată de la Vasile Trușcă din renumita Oltenie de sub Munte.'' Nimic nu face ca Pământul să fie atât de spațios decât faptul de a avea prieteni la distanță; ei trasează latitudinile și longitudinile'' – Henry David Thoreau .
Deschiderea oficială a lucrărilor a fost seara, într-o atmosferă cordială și prietenească. Emoțiile revederii s-au risipit treptat, după prezentări și multe glume a urmat o cină cu preparate din pește, preserată cu vin '' de razachie '', muzică, dans și multă voie bună. Cea de a doua zi a debutat în forță: lansări de carte, recitaluri de poezie , expoziții de pictură și de obiecte tradiționale.Pe la prânz un ansamblu folcloric cu artiști în costume specifice zonei ne-au încântat cu un mic spectacol de muzică și dansuri populare, autentice, tradiționale, interpretate cu multă măiestrie.În astfel de momente te simți onorat, binecuvântat de Dumnezeu cu harul de'' a dărui și a primi bucurie ''. Cuvintele noastre așternute cu multă trudă pe hârtie au fost rasplătite cu astfel de clipe, de autentică trăire și simțire '' întru cuvânt, iubire și vatră strămoșească ''. A urmat o după amiază plină de surprize frumoase, prezentarea Antologiei care a cuprins în paginile sale impresii, gânduri, trăiri ale scriitorilor prezenți la ediția anterioară a taberei, o lucrare în care Vasile Bele a surprins multe momente frumoase petrecute la Dunavățul de Jos în anul 2021, festivitatea de premiere , diplome, medalii, emoții. Ziua s-a încheiat cu o cină în care preparatele din pește au încântat invitații, cu muzică și multă veselie. În aceste vremuri grele, schimbătoare, cu pandemii , razboaie și multe alte probleme globale, întâlnirile culturale sunt cu adevărat balsam pentru sufletele  pline de iubire, de frumos, de armonie și comuniune cu Dumnezeu și semenii noștri. Se cuvine să o felicităm pe neobosita și temerara Olga pentru organizare , pentru condițiile bune de cazare, pentru mâncarea gustoasă. Acest Om minunat, ne-a adunat la o tabără a prieteniei, a creației, a tradiției, a veșniciei.'' Căci ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni'' – Dan Puric .Născută pe malul Dunării, crescută la umbra sălciilor pletoase și curgătoare, adăpată din cupa nuferilor ce se înalță maiestoși din apele tulburi, cu o sete de cunoaștere specifică oamenilor valoroși, Olga Văduva Grigorov este un Om drag, plin de voioșie, un Om prietenos lângă care te simți minunat. Am avut plăcerea să ne revedem cu domnul George Călin și soția, cu Roxelana Radu, familia Bobocea, Ana Mihail , Vasilica Mitrea, Constanța Tanțy Triță, Camelia Soare care ne-a încântat cu costumul popular pe care l-a purtat. Clipele petrecute alături de prietenii veniți din toate colțurile țării au fost minunate, prețioase iar amintirile vor dăinui de-a pururi în sufletele noastre.  În ultima zi a taberei s-a organizat o pimbare cu barca pe canalele Dunării. Frumusețea incontestabilă a Deltei a fost un bun  prilej de bucurie și relaxare. Considerată „bogată în daruri” de Nicolae Iorga și cu puteri de a spăla păcatele în credințele vremurilor trecute, Dunărea este  un paradis al animalelor, păsărilor și plantelor.În ultima seară, doamnele , domnițele și domnii s-au întrecut în a etala costumele pregătite special pentru carnaval, smulgând aplauze sau hohote de râs. A fost muzică, dans , veselie, bucurie, armonie și multă voie bună.Cuvine-se cu adevărat să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru momentele frumoase, să o felicităm pe doamna  Olga Văduva Grigorov și pe toți participanți, Oameni minunați, Scriitori consacrați ! La revedere tabără dragă, la revedere prieteni dragi !

 

Zenovia Zamfir      

Printre cuvinte frumoase și prieteni dragi

 

                       Printre cuvinte frumoase și prieteni dragi

 

Frumusețea florilor, roua dimineți ce strălucea în razele soarelui, adierea diafană a vântului prin lanul de maci  , tote acestea își găseau locul in sufletul meu, le admiram și visam în ritmul roților de la microbuzul ce se deplasa lin pe serpentine. Dincolo de toate nemulțumirile și răutățile cotidiene , trebuie să recunoaștem și să ne bucurăm că trăim într-o țară '' minunat de frumoasă '', cum spunea Alexandru Vlahuță în cartea '' România Pitorească ''! Avem peisaje pitorești, obiective turistice naturale, de la munte pînă la mere, din Carpați până la hotare, țara noastră comori are! În luna mai, Florar, când întreaga natură este împodobită în straie de sărbătoare, împreună cu Nastasica Popa ,am pornit la drum spre Tabăra Prieteniei . Am părăsit cu regret frumoasa zonă a Branului unde sub egida ''Radio ProProDiaspora -13 ani de existență în peisajul radiofonic internațional'' am petrecute clipe frumoase alături de Camelia Florescu, Ecaterina Cîmpean și invitații domniilor lor veniți din toate colțurile lumii, și am ajuns spre seară la Mănăstirea Florești. Aici, maica stareță Teodora ne-a primit cu inima deschisă și un zâmbet larg. Am fost emoționate când ne-a prezentat zestrea Mănăstirii Florești. Este remarcabil ce s-a construit și realizat aici sub'' sprânceana Clujului''...'' Întreaga obște ne străduim să Îl slujim pe Dumnezeu, dar și pe oameni. Viața creștină, alături decea monahală, presupune multă dragoste, răbdare, îngăduință, iertare și jertfelnicie. De când Părintele Mitropolit Bartolomeu m-a trimis la Florești, am început ridicarea bisericii mănăstirii, iar după 16 ani, în 2010, aceasta a fost sfințită de Părintele Arhiepiscop Irineu. S-au mai construit clopotnița, chilii, camere pentru pelerini, trapeza mare, altarul de vară, iar acum suntem la stadiul amenajării curții interioare. Mai este de ridicat zidul de cetate, dar și alte lucruri. Odată cu acestea, s-a format și obștea monahală cu maici venite din toată țara, chiar și de peste Prut, din Basarabia'' -  spunea maica stareță Teodora într-un interviu la Radio Renașterea ( Cătălin Bărăian, sept. 2020 ). După două zile de liniște, armonie și comuniune cu Dumnezeu și creația sa, am plecat spre Sălaj la Tabera Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Mare și frumoasă a fost clipa revederii cu : scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, Viorica şi Nicolae Bălţescu din Republica Moldova, scriitoarea Adriana Weimer ( Uniunea Scriitorilor din România), Carmen Tania Grigore (Uniunea Scriitorilor din România), poeta Ionela Flood, Marea Britanie, Liliana Ghiță Boian (UZPR), istoricul Mihai Octavian Groza, Nastasica Popa, Ștefania Petrov, Luminița Postolache, România, Constanța Triță, România, cantautoarea Corina Ofelia Corpodean, Silvia Giurgiu, Ovidiu Vasile, Alin Cucuruzan, Cristinel Badea, Rodica Mureșan, Lia Popan,interpretul Pandele Jianu, membru U.Z.P.R., Cristi Corpodean, Camelia Badea, Ina Dumitrescu, Simona Mihuțu, Cristi Postolache, Cristi Moga, Elena şi Costel Avrămescu, Gelu Dragoș. Frumusețea naturii din jurul complexului unde s-a desfășurat Tabăra , s-a împletit armonios cu câteva construcții moderne, printre care și o piscină. Întâlnirea '' întru cuvânt , credință și iubire de neam și de pământul străbun '' a fost atent și bine'coordonată de domnii Cornel Udrea și Nicolae Băciuț. Sub auspiciile unui eveniment de mare cultură și anvergură națională și internațională prin prezența familiei Viorica şi Nicolae Bălţescu din Republica Moldova, lucrările taberei au avut o mare diversitate și complexitate.  În cadrul Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, pe lângă conferințe, lansări de carte, ateliere de creație au avut loc și vizite de documentare.La Muzeul de Artă Populară „Ligia Bodea” Iaz care adăpostește într-o veche casă țărănească una dintre cele mai mari colecții etnografice private din România, grupul de scriitori a fost întâmpinat de doamna Alexandra Bodea și de domnul Sandu Bodea.  Sub atenta îndrumare a tinerei proprietare am putut admira atât bogăția de obiecte populare expuse , cât și povestea din spatele acestuia. Aici am aflat că motivul care a stat la baza înfăptuirii acestui muzeu e însăși bunica ei. După ce ea a trecut în cealaltă viață, când Ligia avea numai 12 ani, a hotărât să-i păstreze amintirea prin conservarea casei bătrânești. Așa că, și astăzi dăinuie aceeași căsuță a bunicii, în care ea se regăsește de fiecare dată când îi calcă pragul. Aici ai ocazia să vezi mai multe căsuțe tradiționale transformate în muzee. Dacă ești pasionat sau pur și simplu îți place tradiția, aici e un loc unde o poți găsi. Fie că e Casa bunicii ei, Casa birăiții sau altă căsuță, poveștile gazdei și ceea ce îți va arăta, cu siguranță te surprind într-un mod plăcut. .  Al doilea obiectiv -Mănăstirea Bic care este amplasată în frumoasa poiană de la marginea localităţii Bic ce aparţine de oraşul Şimleul Silvaniei. Strămutarea bisericii monument de lemn de la Stâna (judeţul Sălaj), datată în anul 1720, reprezintă momentul de început pentru mănăstire. În timp, mănăstirea, având hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” se dezvoltă, fiind construit un complex arhitectural format dintr-o biserică nouă şi din chilii. Delegația a fost întâmpinată de maica stareță Marina care a prezentat istoria și frumusețea unui loc binecuvântat de Dumnezeu. Și la această ediție, Mariana Moga a reușit să-și  surprindă frumos prieteni, poezia a triumfat, participanți s-au bucurat de clipe frumoase, dialoguri spumoase între doi titani ai literaturii române contemporane, Cornel Udrea și Nicolae Băciuț, fiecare zi a fost o sărbătoare, fiecare moment a fost o binecuvântare.Ca reprezentantă a  Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea am  prezentat cartea "Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului", ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi, Maria Catană și Alin Pavelescu, o lucrare de autor ("Oameni, Locuri, Istorii") și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Judeţene . Orice realizare măreață presupune efort, dăruire, muncă în echipă. Partenerul de viață și Om-ul care de fiecare dată este alături de Mariana, soțul și iubitorul de cultură, Cristi Moga, s-a străduit și a reușit să fie un coechipier bun. În toți acești ani de tabără a prieteniei, și nu sunt puțini, am descoperit la poeta Mariana Moga calități nebănuite, aș sublinia talentul organizatoric , modestia și omenia, calități prețioase și rare în ultima vreme. Se cuvine să mulțumim atât participamților dar mai ales organizatorilor pentru clipele și momentele de prietenie și cultură  autentică. Domnul și Maica Domnului să ne binecuvânteze pe toți , așa cum se roagă în fiecare zi pentru noi,Monahul Iov , care scrie cu degetele de la picioare.

 

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

Întru unire, credință și speranță

 

 

Întru  unire, credință și speranță

 

De-a lungul călătoriei noastre prin viață întâlnim tot felul de oameni, fiecare dintre ei are însă un rol în devenirea noastră.Sintagma - nimic nu este întâmplătoar este de fapt o realitate.Slavă Domnului pentru binecuvântarea de a întâlni un Om , de a cunoaște că suferința te înnobilează, că acolo unde este credință, categoric este și reușită. Întâlnirea cu domnul Nicolae Mușat a fost un dar pentru mine. Strălucirea chipului său, blîndețea din privire, vocea caldă , prietenoasă, un Om cu o poveste de viață impresionantă, un Om care a renăscut din propria cenușă precum pasărea Phoenix, un mare Om este domnia sa. Atunci când Dumnezeu îți aduce în cale oameni aleși, se înseninează clipa, este cu adevărat binecuvântare."Drumul omului în viaţă este ca o scară care pleacă de la pământ la cer. Omul trebuie să se străduiască să ajungă acolo. El poate ajunge păstrând învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Creştinul întâlneşte piedici, pentru că vrăjmaşul nu stă degeaba. Omul urcă şi se poticneşte, iar pentru a merge mai departe are nevoie de rugăciune. Mântuitorul ne spune că celui care se roagă toate îi sunt cu putinţă prin credinţă şi prin împlinirea voii lui Dumnezeu. Când omul nu mai poate, vine harul lui Dumnezeu şi îl ajută. Rugăciunea, credinţa, milostenia, dragostea de Dumnezeu şi faţă de aproapele sunt mijloace care ne sprijină", afirma pr. Constantin Burduja în anul 2011 , la venerabila vârstă de 100 de ani. În perioada 24-26 iunie 2022, în Sala Mare a Consiliului Județean Buzău, s-a desfășurat cea de-a patra Conferință Internațională ASCIOR, „Uniți prin credință pentru viitor” la care au participat oameni de cultura din toate colțurile țării, din Republica Moldova dar și frații noștri din Ucraina. Evenimentul de mare avengură a fost inițiat și coordonat de domnul Nicolae Mușat - președintele Asociației. Ce este credinţa? Cea mai cuprinzătoare definiţie a credinţei a lăsat-o, peste veacuri, Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11. 1). Simplu şi la obiect. Teologia dogmatică, dezvoltând definiţia Sfântului Apostol Pavel, spune despre credință că este, mai întâi de toate, darul lui Dumnezeu. Este rodul conlucrării dintre Dumnezeu şi om, dăruită prin harul divin. Credinţa nu poate fi cumpărată sau învăţată. Dumnezeu nu poate fi cunoscut cu mintea, pentru că „lumea, prin înţelepciune, nu L-a putut cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Corinteni 1,21).Credinţa este un dar al harului Duhului Sfânt. Nu se dă pe baza faptelor, ca nimeni să nu se poată lăuda. Nimeni nu este prea rău sau prea bun, prea sărac sau prea bogat, prea tânăr sau prea bătrân pentru a putea primi acest dar, atât de preţios. Omul trebuie numai să fie gata să-l primească. Timp de trei zile, la Buzău, sub bagheta magică a domnului Nicolae Mușat, tineri și mai puțin tineri, poeți sau prozatori, pictori și interpreți de muzică populară s-au întrecut în vorbe frumoase și alese, cuvinte de duh, melodii din zetrea patrimoniului cultural românesc. A fost muzică și poezie, artă și milostenie, a fost armonie și comuniune cu aproapele și cu Bunul Dumnezeu. Fiecare invitat a dat măsura talentului. De la munte până la mare, din Carpați până la hotare a fost mare sărbătoare prin '' cuvânt, credință și iubire ''  . Bucuria și emoțiile revederii după cei doi ani de pandemie s-au văzut pe chipurile tuturor participanților, s-a simțit în cântec dar și în poezie. Am dăruit cuvinte alese , am primit distincți, am fost răsplătiți cu vorbe și gânduri frunoase. Credinţa şi Cultura sunt un dat al existenţei omeneşti, nu a existat vreo perioadă istorică în care să nu fi fost prezentă divinitatea şi cultura. Ideea domnului Nicolae Mușat de a ne raporta unirea prin credință pentru viitorul tinerilor noștri este necesară în aceste vremuri tulburi. În Proloagele de la Ohrida (Sf. Nicolae Velimirovici) se afirmă că unitatea credinţei în Hristos şi adevărata cunoaştere a Lui produc unirea în Hristos a tuturor creştinilor, a tuturor celor care au „un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (Efeseni 4, 5-6). Și mai aflăm că ...'' Nu vă temeţi... Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit. Învăţându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul
veacului‖ (cf. Mt 28, 10-20) ''. Acesta este îndemnul, chemarea, porunca Mântuitorului
adresată Apostolilor după Înviere de a transmite generațiilor care vin valorile esențíale
credinței.Și pentru că anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod ca '' Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț'', se cuvine să încheiem aceste gânduri cu o rugăciune folositoare: „Doamne Iisuse, ajută-ne să putem creşte în toate privinţele, ca să nu mai fim nişte copii slabi, purtaţi încoace şi încolo de vânturile ispitelor. Ajută-ne, Doamne, să putem creşte mereu, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi la bogăţia cunoştinţei Tale. Iar când cădem, fie-Ţi milă, Iisuse Bunule, şi – ca pe nişte copii ai Tăi – ridică-ne iar în braţele Tale. Întăreşte-ne mereu, să creştem în toate privinţele, până vom ajunge toţi la statura de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii Tale. Amin!” (Pr. Iosif Trifa – Să creştem în Domnul). Felicitări domnului Nicolae Mușat pentru  - o clipă cât o eternitate , sau în veșnicia clipei!

Zenovia Zamfir

 

Pe urmele pașilor marilor ierahi Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul

 

Pe urmele pașilor marilor ierahi

Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul

 

Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile pomilor de pe marginea drumului și dansează vesele în ritmul roților de la microbuz. Timid, primăvara își face simțită prezența. Copacii se deşteaptă din somnul de peste iarnă şi se îmbracă cu un veşmânt înmugurit și plin de culoare, petale de flori de cais se desprind uşor de la locul lor şi plutesc spre pământ formând un covoraș roz. Florile de păpădie împodobite în straie de sărbătoare încep să zâmbească vesele pe câmpuri şi prin păduri, păsările călătoare sosesc rînd pe rând, codrul verde și crângurile devin scena unor adevărate concerte. Cântă cucul, cântă mierla, intră în scenă și privighetoarea! Primăvara anotimpul renașterii naturii dar și al sufletului , plin de magie şi de culori este cel mai bun moment de a porni la drum. Pentru al patrulea an consecutiv, împreună cu o delegație de oameni de cultură din Vâlcea organizăm pelerinajul cultural - spiritual intitulat „Pe urmele marilor ierahi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul” la mănăstirile Ilva Mare, Piatra Fântânele și Râșca. Județul Vâlcea, pe care Mircea cel Bătrân l-a pus primul pe harta țării, aşezat la intersecţia a trei deveniri româneşti – oltenii dinspre sud, muntenii dinspre est şi ardelenii de la nord, a devenit și „Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România” fiind înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu un certificat de protecţie pentru  zece ani şi posibilitatea de reînnoire la expirarea acestui termen. Vatră străbună, păstrător al tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, leagănul doinelor şi meşteşugurilor, izvor de bună credință, Vâlcea este județul cu cele mai multe schituri și mănăstiri din țară dar și locul de obârșie al marilor ierahi Patriarhul Justinian Marina și Mitropolitul Bartolomeu Anania .A cinsti pe înaintaşi este o datorie de onoare, noi, cei de astăzi, trebuie să slujim şi să iubim patria cu credinţă, ca pe propria noastră ființă, pentru că pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu ne-am născut şi am crescut, pentru că aşa cum spunea Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Patria nu e pământul  pe care trăim din întâmplare ci e pământul plămădit cu sângele şi  întărit cu oasele înaintaşilor” ( Janine  VADISLAV  ).  Fiecare piatră, fiecare palmă de pământ, fiecare așezare,  are o poveste. De pe aceste meleaguri frumoase și pline de legende au pornit în lume oameni care au ajuns scriitori consacrați, medici de renume , simpli dar de nădejde meșteșugari , mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române precum Patriarhul Justinian Marina din Stănești, Mitropolitul Bartolomeu Anania din Glăvile și închizând triunghiul, Efrem Enăchescu din Zăvoieni, astăzi comuna Măciuca. Bunul Dumnezeu a rânduit ca la maturitate să lucrez la Biblioteca Județeană ''  Antim Ivireanul '' Vâlcea, să - mi trag seva de pe aceleași meleaguri pe unde odinioară își purtase pașii Justinian Patriarhul, să cunosc și să cinstesc cuvântul prin mai multe cărți publicate de a lungul anilor, și tot harul Domnului a fost atunci când am considerat că trebuie să ne cinstim înaintașii prin organizarea de simpozioane, manifestări culturale, la Biblioteca Județeană dar și la locurile de obârșie ale marilor ierarhi. În cea de a doua decadă a lunii martie cînd Bartolomeu Anania a văzut lumina zilei (18 martie) iar Justinian Marina a plecat la cele veșnice ( 26 martie ), am gândit un pelerinaj cultural în zona de nord a țării, în locuri mai puțin umblate de noi oltenii dar mult iubite de cei doi vâlceni. Miercuri, 23 martie 2022, alături de prozatoarea Maria Catană, Nicolae Catană consilier local în comuna Glăvile, Liliana Hodoroagă din localitatea natală a Mitropolitului Bartolomeu, doamnele profesoare Maria Brodeală, Ioana Marinaș, Mihai Ghebrea directorul Casei de Copii ''Pinocchio'' și tânărul Viorel Chirică, am pornit la drum spre Mănăstirea Ilva Mare. Frumusețea peisajelor, munții falnici stând de streajă la porțile provinciilor românești de odinioară, Țara Românească, Ardealul și Moldova, văile și câmpiile înverzite, creează iubitorului de frumos, călătorului imaginea '' României - Grădina Maicii Domnului''. Zâmbetul cald al Maicii Starețe, Hristofora Marinca, privirea blajină a părintelui Daniil Ureche, primirea frumoasă și bucatele ce ne așteptau aburind pe masă ne-au făcut să uităm de oboseală și să ne bucurăm împreună de revedere...'' Mânăstirea „Schimbarea la Față” este situată în pitoreasca vale a Ilvei, în comuna Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud, la un kilometru și jumătate distanță de șoseaua principală, la poalele pădurii de molid și a stâncilor de o frumusețe aparte care străjuiesc mânăstirea.Părintele Daniel Ureche a început construirea unei mici mânăstiri din lemn în anul 1992, pe un teren moștenit de la părinții săi. Construcția a fost la început un schit de călugări. În anul 1996 mânăstirea este terminată, pictată, iar apoi este sfințită în data de 6 august, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” de către Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului.În anul 1999 schitul își schimbă statutul în mânăstire de maici, părintele Daniel devine duhovnicul mânăstirii, iar stareță este numită monahia Hristofora Marinca. S-au construit patru corpuri de clădiri cu două niveluri care cuprind chiliile maicilor, atelierele, trapeza și locuri de cazare pentru optzeci de persoane. Pelerinii sunt cazați gratuit cu condiția de a participa la slujbele mânăstirii, care se țin zilnic.

Biserica mare
Obștea mânăstirii a ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu, o biserică mare cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, care a fost pictată de maici, iar în 28 septembrie 2014 a fost sfințit de către Preasfințitul Andrei Andreicuț, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. În acest timp mânăstirea a primit donație un teren într-o poieniță în mijlocul pădurii, la un kilometru distanță, unde s-au construit un mic paraclis și câteva chilii, cu hramul Sfântului Mucenic Fanurie. Schitul a fost pictat de maici, iar pe data de 14 iulie 2007 a fost sfințit de Preasfințitul Vasile Someșanul. Aici se retrag maicile la rugăciune.Pentru a ajunge la Mânăstirea „Schimbarea la Față” se merge pe drumul județean 172D până la limita dintre comunele Ilva Mare și Lunca Ilvei, iar de acolo, peste calea ferată, în partea stângă, există un drum pietruit care duce până acolo.
Odată ajuns în incinta mânăstirii, ai impresia că ai ajuns într-un colț de rai. Curtea este plină de flori de diverse forme, mărimi și culori, atent îngrijite de maici. Maicile au o mică fermă de care se ocupă, au sere, pentru cultivarea legumelor chiar în poienița din pădure și un lac cu pești pentru a putea să se gospodărească singure.Astfel, împletind rugăciunea cu munca, își duc traiul în liniște în mijlocul naturii și în comuniune cu ea...- https://www.protopopiatulnasaud.ro/manastirea-schimbarea-la-fata-ilva-mare/''.  Joi, 24 martie 2022, la Şcoala Gimnazială Ilva Mare din localitatea cu același nume,  s-a desfășurat manifestarea „Pe urmele marilor ierahi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul”. Au participat elevii coordonați de doamna director Dana Pop, domnii profesori Alexandru Cîrdan, Ștefan Sas, Ieronim Ureche, Olimpia și Pavel Berengea, doamna secretară Virginia Pralea, doamna bibliotecară Sabina Gălan, maica stareță Hristofora Marinca și monahiile: Emanuela, Ecaterina, Dionisia de la Mănăstirea Ilva Mare, preoții Daniil Ureche, Leon Pop, Solovăstru Dănilă. Pe la ora 11, 30, a urmat o slujbă de pomenire săvârșită de părintele Daniil Ureche la Mănăstirea Ilva Mare cu participarea maicii starețe Hristofora Marinca și a monahiilor din mănăstire. Ne-am despărțit cu greu de '' colțul de rai '', unde este amplasată mănăstirea și am plecat din nou la drum. Printre proiectele care se derulează la Biblioteca Județeană ''  Antim Ivireanul '' Vâlcea, cel intitulat '' Iubirea de aproapele meu '', pe care l-am inițiat și se derulează lunar încă din anul 2013, ocupă un loc aparte în sufletul meu. Împreună cu colegele și colegii, cu sprijinul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul instituției, încecăm să aducem un strop de bucurie semenilor noștri aflați în centrele sociale și copiilor din centrele de plasament . La apelul autorităților privind sprijinul refugiașilor din Ucraina nu am putut fi indiferenți. După ce la începutul lunii martie am dus un transport de alimente și obiecte de îmbrăcăminte la vama din Isaccea, acum am pregătit câteva donații și pentru cei ce intră în țară prin vămile din nordul țării, la punctul de colectare stabilit în incinta Aşezământului „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi”. Aici am făcut cunoștință cu maica stavrofora Ecaterina Lichi, cea care îndeplinește roul de mamă și psiholog pentru cei aproximativ 130 de copii ai centrului. Întâlnirea a fost foarte emoționantă și am plecat de la Mănăstirea Bogdana, unde se află Așezământul cu bucuria că și micul nostru ajutor va fi de folos celor ce se află în suferință. Spre seară am ajuns la Mănăstirea Râșca. Părintele stareț Gabriel a fost foarte încântat de vizită și împreună am înălțat o rugăciune pentru întreaga omenire. Aici venim cu drag pentru ospitalitatea monahilor, pentru frumusețea și istoria zbuciumată a Sfântului Lăcaș, pentru cuvintele de învățătură transmise de părintele Gabriel.În ultimii ani, ori de câte ori pașii ne poartă pe acele meleaguri pline de legende și locuri pe unde voievozi au purtat lupte sângeroase pentru apărarea pământului strămoșesc, facem popas de rugăciune și închinăciune. Ne-am amimtit că în perioada 25-26 mai 2019, copiii de „Casa Pinocchio” din Băbeni, cu sprijinul membrelor Ligii Femeilor Creştin Ortodoxe Vâlcea, au fost în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina iar noaptea, prin bunăvoința părintelui stareț Gabriel au dormit la Mănăstirea Râșca.Acele clipe binecuvântate au avut un puternic impact în sufletul copiilor din centrul de plasament. Se cuvine să mulțumim și părintelui stareț Veniamin de la Mănăstirea Cozia pentru că domnia sa ne-a îndrumat pașii prin zona Moldovei. Zorii zilei de 25 martie 2022, ne-au prins în curtea mănăstirii unde cu tristețe ne-am luat rămas bun de la Părintele Stareț și am pornit din nou la drum. Fiind sărbătoarea Bunei Vestiri, am plecat în grabă pentru a participa la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Piatra Fântânele, un loc special pentru Mitropolitul Bartolomeu Anania care în anul 1995 avea să reînființeze această străveche vatră monahală. Se spune că  Bunul Dumnezeu nu rămâne dator, ultima dată când am fost la Mănăstire slujba  a fost oficiată de Preasfințitul Episcop Macarie, al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord înconjurat de un sobor de preoți. De această dată, un alt ucenic al Părintelui Bartolomeu oficia slujba, preotul Ștefan Iloaie. A fost  bucurie mare ca la final să depănăm amintiri despre marele ierarh chiar în fața Sfântului Altar. Maica Stareță Pamfilia Solcan ne-a mărturisit că prezența noastră îi amintește de Mitropolitul Bartolomeu și de locurile sale natale pe care cu ani în urmă le vizitase. Binecuvântat a fost și de această dată pelerinajul nostru și aducem Slavă Domnului pentru monahii și monahiile care ne-au ajutat în frumoasa și minunata călătorie cultural - spirituală. Calde mulțumiri cadrelor didactice și elevilor de la Școala Gimnazială din Ilva Mare. Multe și frumoase au fost momentele petrecute pe cărările credinței și iubirii de neam, de țară. Ca o încununare a evenimentelor dedicate marilor înaintași, am încheiat periplul nostru la Mănăstirea Suiești, în localitatea de baștină a Patriarhului Justinian Marina, chiar pe data de 26 martie, când cel ce a fost numit de contemporani '' Un Apostol al neamului românesc '' , a trecut la cele veșnice în urmă cu 45 de ani. Slujba de pomenire a fost oficiată de părintel stareț Antim înconjurat de un sobor de preoți. În cuvântul de evocare a marelui Patriarh, părintele Antim a subliniat dragostea fiului Ioan Marina din Suiești Vâlcii pentru locurile natale, pentru părinții și consătenii săi, pe care le-a purtat în suflet până în ultima clipă a vieții sale. Frumoase clipe am trăit, minunați oameni am întâlnit în cale.Slavă Ție Doamne, Slavă Ție !

 

Zenovia Zamfir   

 

 

Mărturii de lumină  din care sorbim, târziu : Al. Florin Țene

A scrie despre un Om care și-a pus în slujba cuvântului toată priceperea și forța creatoare este un ” canon ” și dulce și greu. Nu sunt critic literar dar ca iubitor și consumator de cultură, de literatură, de frumos, de vers, de poezie, pot spune că l-am întâlnit pe AL.Florin Țene mai întâi în scrierile domniei sale, care ating toate genurile literare, de la eseu până la cărți de documentare și cercetare, apoi a fost…Ziua Limbii Române, 31 august 2018, care a adus în Horezu și localitățile din jur oameni de valoare, scriitori consacrați, oameni minunați, din țară dar mai ales din diasporă. Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, care spunea că scriitorul este un cititor care îi citește pe cititori, putem afirma că cititorul este la rândul său un scriitor . Fiecare truditor al condeiului, are personalitatea lui de a scrie și de a ajunge la inima și în sufletul cititorului, fiecare scriitor are o anume sursă de informație, o muză , o temă, asta în funcție de stil, de dorința și de putința de a realiza o carte bună, o carte care să fie căutată de cititori. Adesea auzim în jurul nostru, este o carte bună , este un scriitor bun. Despre Al. Florin Țene și scrierile sale, s-a scris mult și se va mai scrie multă vreme de acum încolo. Hărăzit de Bunul Dumnezeul cu darul cititului, al scrisului, al creatorului de frumos, domnul Țene este un scriitor polivalent, ctitor de cenacluri și președintele Ligii Scriitorilor Români, organizație profesională înființată în urmă cu mulți ani . Gânditorul Al. Florin Țene, scriitorul din Oltenia de sub munte cum este cunoscută zona Vâlcii și a Drăgășaniului de unde își trage seva, a dăruit cititorilor de toate vârstele mii de articole, reportaje, eseuri, critică literară, nuvele, romane și poezii, numele său îl găsim pe zeci de volume.Tânăr și neliniștit în ciuda vârstei din buletin, olteanul plecat din Dealul Viilor și ajuns în inima țării, la Clujul cel vestit pentru viața culturală bogată și oamenii de valoare care s-au stabilit aici, a deveni unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani.Opera sa vastă a devenit subiect de cercetare pentru mai tineri iubitori de cuvânt, pentru viitorii scriitori. Dincolo de talent, domnul Al.Florin Țene se dovedește a fi foarte harnic, a fi apărătorul și păstrătorul valorilor tradiționale românești, iubitorul de neam și țară. O preocupare aparte și constantă este aceea de a de a readuce în actualitate viața și opera unor scriitori marcanți ai Istoriei Literaturii Române. În scrierile sale, povestea lui Radu Gyr – poetul “temnițelor comuniste” ajunge mai ușor la inima cititorului. Remarcabilă este de asemenea descrierea poetului Vasilé Militaru unul dintre „sfinţii închisorilor”, care în finalul romanului ”În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul”, viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste, îl are prieten doar pe câinele Patrocle, cel care-i linge rănile şi ni-l aminteşte, prin comparaţie, cu un alt sfânt, pe credinciosul Iov: „Câinele, singurul prieten care-i mai rămăsese, îl lingea pe față cu devotament rar întâlnit. Nenea Vasile, așa cum îl strigau mai toți copiii din cartier, se ghemuise sub un teanc de cartoane acoperite cu o folie din plastic în ghena de gunoi care răspândea un miros pătrunzător de varză acră. << Ce miros plăcut de sarmale >> își zise în gând, trăgând peste cap cartonul să nu-l ningă. Patrocle se întinse lângă el, băgându-și botul sub labele din față, veghind cu ochii întredeschiși”… De asemenea, domnul Al.Florin Țene păstrează în inima sa o mare și nemărginită dragoste pentru locurile natale, locuri sfinte pentru fiecare dinre noi, nostalgia poznele şi şotiile pe care le făcea în timpul şcolii împreună cu alţi colegi, ajunşi personalităţi în diferite domenii, cum ar fi: guvernatorul Mugur Isărescu, prim-ministrul Radu Vasile, istoricul Ilie Vulpe. Distanța mare dintre Cluj și Drăgășani nu-l împiedică să se implice în viața culturală din localitatea natală. Participă la manifestarile organizate de Biblioteca Municiplă, este membru în comisiile diferitelor concursuri pe teme istorice și literare, vine și revine în orașul viiilor ori de câte ori este invitat la evenimentele dedicate marilor personalități locale, este alături de tinerii scriitori olteni care îi solicită sprijinul. Încercând să cunosc Om-ul, scriitorul, soțul, tatăl Florin, am găsit acest material – Mariana Cristescu: „Interviu cu scriitorul Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români“, ni-l prezintă astfel …<< – Sunteţi scriitor, aţi debutat cu poezie din fragedă tinereţe (la 18 ani!), aţi scris dramă istorică şi romane, sunteţi critic literar, aveţi o familie în care toată lumea scrie – soţia şi cei doi fii, şi, culmea!, se manifestă ca atare, fie între coperţi de carte, fie pe ecran, şi nu de colo… Cum vă simţiţi sub presiunea permanentă a meseriei? Uneori e greu să nu te poţi dezlipi de cerneala tipografică nici măcar la desert… -Îmi aduc aminte că prima tipografie pe care am vizitato a fost cea din cartierul Găvana din Piteşti, pe la vârsta de 16 ani.Atunci am descoperit mirosul de cerneală tipografică, care mi-a plăcut.A fost ca un vaccin ce m-a făcu dependent de acest iz aducător de lumină. Lumina tiparului. De atunci am început să scriu la ziarul regional „ Secera şi Ciocanul“.Iar când am înfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei de Cultură din Drăgăşani, eram în clasa 10 la Liceul Teoretic din localitate, am publicat lunar croinica cenaclului, pe care-l frecventa Virgil Mazilescu, Dumitru Velea, Nicolae Cochinescu, viitorul procurer de la Curtea Supremă, Ion C.Vasile, tata lui Radu Vasile, viitorul prim-ministru, şi mulţi, mulţi alţii. Am, dorit să “botez” cenaclu cu numele lui Gib I.Mihăescu, căruia îi citisem romanele împrumutate de la fiica acestuia Ionica, dar Comitetul Raional de Partid mi-a interzis să-i spun astfel.Abia după 1966 am reuşit să-l denumesc cu numele autorului ”Rusoaicei “.Mai târziu, la Baia Mare, pe când eram student am înfiinţat cu regretatul poet Vasile Ghenceanu şi cu pictorul Mihai Oros, cenaclul ”Nord”. Din perioada aceea mirosul de cerneală tipografică m-a urmărit.În acest context am încercat să fiu obiectiv cu realităţile vremurilor şi datorită acestui fapt am avut şi de suferit.Dacă ar exista numai ziarişti şi obiective individuale, ziaristica n-ar mai exista ca disciplină aparte.S-ar confunda cu morala… În cadrul interviului domnul Țene ne-a mai lămurit o dilemă.. Prin înfiinţarea Ligii Scriitorilor Români am urmărit să promovez scriitorii din România profundă şi tainică, cei care în tăcere lucrează fără să iasă în faţă pe primele pagini ale publicaţiilor, sau pe ecranele televizoarelor.Am urmărit să existe între noi o armonie colegială., dar de competiţie, fiindcă, dând din coate cum mai fac unii scriitori din US, înlăturând un coleg, crezând că v-a înainta astfel pe scara valorilor, se înşeală.Numai Dumnezeu, timpul şi istoria ne v-a judeca. Există o mişcare secretă a cărţilor pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul uitării, chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul pentru a ieşii în faţă. Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginţi.Nicolae Iorga avea o vorbă:”Prostia e ca noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afundă mai adânc>>… Parintele Calistrat ne spune că ”În spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică. ” Alături la bine ca și la greu, doamna Titina este farul călăuzitor, este soție devotată, o mamă dedicată copiilor și nepoților. Despre familie aflăm din interviul oferit domnului George Roca… <>. Multe și frumoase sunt poemele domnului Florin Al.Țene, și se mărturisește adesea…

AMINTIRI DIN MIEZUL UNUI POEM

Ideile acestui poem sunt un cer spuzit de stele

Numai când ultimul luceafăr cade-n rouă;

Aşa cum renaşte din tăcere tăcerile mele

In suflet când începe o zi nouă.

Ideile acestui poem se strecoara în metaforă

In propriul subanţeles atât de viu,

Stelare insule culeg dimineţi în anforă,

Mărturii de lumină din care sorbim,târziu.

Privind retrospectiv viața și opera domnului Al.Florn Țene putem spune că a fost un Om norocos, că Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu un talent aparte, că a avut șansa de a îmbina armonios creația literar artistică cu viața personală, că este o personalitate marcantă a literaturii contemporane . Maestru al scrisului, mare promotor cultural, Al.FlorimȚene este olteanul din Dealul Viilor cu cea mai prodigioasă operă și activitate literară pe ” Ogorul scrisului ”. Întru mulți și binecuvântați ani !

Zenovia Zamfir