Glăvile natale, spațiul veșniciei Mitropolitului Bartolomeu Anania

 

Județul Vâlcea cu istoria sa milenară a devenit „Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România” , marcă înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Este primul judeţ din ţară care şi-a înregistrat brandul la OSIM, printr-un certificat cu o durată de protecţie pe zece ani şi posibilitatea de reînnoire la expirarea acestui termen. Dar Vâlcea este judeţul cu cele mai multe staţiuni balneoclimaterice şi cu cele mai multe lăcaşuri de cult din România. La acestea se adaugă staţiunile montane, pârtia de schi de pe Transalpina, monumentele istorice şi serviciile protejate UNESCO, precum ceramica de la Horezu şi Mănăstirea Hurezi. În anul 2020, ultimul record mondial înregistrat de Academia Recordului Mondial din Statele Unite ale Americii – World Record Academy – a fost înregistrat de cupola Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea. Recordul „Largest stained glass dome: The Ramnicu Valcea County Library” a fost publicat pe site-ul Academiei Recordului Mondial, cea mai mare organizaţie care verifică şi omologhează recordurile mondiale, şi  a fost inclus în celebra Carte a Recordurilor, Guinness Book. În această zonă binecuvântată de Dumnezeu, au văzut lumina zilei marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina, la data de 22 februarie în localitatea Suiești iar Mitropolitul Bartolomeu Anania, pe 18 martie 1921 în comuna Glăvile. A rânduit Bunul Dumnezeu să se cunoască și să se respecte până la asfințitul vieții. Dâra de lumină rămasă în urma lor strălucește și mai mult, pe măsură ce anii trec. Pe data de 31 ianuarie 2015, se împlinesc 14 ani de la trecerea în veșnicie a Mitropolitului Bartolomeu Anania. Născut pe meleaguri vâlcene, a primit la botez numele de Valeriu. Ascensiunea sa până la înalta demnitate de Mitropolit a fost conform canoanelor bisericești și a presupus multă muncă, dăruire, fiind presărată cu multă suferință și mari greutăți. <<În iunie 1946, când era student la Cluj a condus greva studențească anticomunistă, grevă urmată de un lung şir lung de arestări şi expulzări. În timpul comuniştilor, părintele Anania a fost întemniţat 6 ani, între 1958-1964. În 1948, la Sibiu, şi-a luat licenţa în Teologie. Cariera duhovnicească a început-o în 1942, la mănăstirea Antim din Bucureşti. A primit numele de călugărie Bartolomeu. Între anii 1965-1976 a deţinut mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. În anul 1967 ajunge arhimandrit. Cât a stat în SUA, a ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Stăpânea bine limba engleza. Reîntors în România, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR (1976-1982). În 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Bibliei. Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. În 24 martie 2006, Arhiepiscopia a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar Bartolomeu a devenit mitropolit. A slujit 18 ani ca arhiepiscop şi 5 ca mitropolit. Florina Pop, ziarul Adevărul , ianuarie 2015, >>. Părintele Bogdan Ivanov, care a stat în preajma sa, ani de zile, spune că Bartolomeu Anania era un om foarte organizat, avea disciplina muncii, iubea foarte mult copii şi tinerii, îndrăgea animalele, şi a trăit cu conştiinţa de a lăsa ceva în urma sa. „A fost un om foarte disciplinat care a avut tot timpul conştiinţa muncii, rigoarea şi disciplina muncii. A ştiut să-şi depăşească propria condiţie. A trăit cu sentimentul că el, ca om, trebuie să facă ceva în viaţa asta. 
Povesteşte, la un moment dat, în Memorii, că, în timpul unui raid aerian deasupra capitalei, făcut de aviaţia anglo-americană, era ascuns pe un câmp, în nişte gropi improvizate şi care serveau ca adăpost. A avut atunci o revelaţie, şi-a zis ce penibil poate să moară şi cum se poate încheia viaţa sa fără să facă nimic. Atunci, când avea vreo 14-15 ani şi era elev la seminar, şi-a făgăduit că dacă va scăpa de acolo trebuie să facă ceva cu viaţa sa. Şi a şi făcut. Şi generaţia din care a făcut parte a fost una care a lăsat ceva pentru lumea în care trăim şi dacă noi avem conştiinţa libertăţii  o avem şi datorită acestor oameni care au suferit şi s-au format toată viaţa lor în spiritul ei”, afirma Bogdan Ivanov, într-un interviu acordat ziarului Adevărul . Avea cultul familiei. Şi-a iubit foarte mult mama, iar la Nicula, în locuinţa sa, în dormitor, avea un portret cu ea. Ura până la violenţă nedreptatea. Avea un cult al dreptăţii. Când era la seminar a luat apărarea unui bătrân care vindea cornuri în curte şi pe care colegii săi îl suspectau ca fiind omul ruşilor. I-au rechiziţionat taraba, iar Anania a intrat între ei, i-a dat la o parte şi  l-a apărat pe bătrân. Dorul și dragostea pentru locurile natale, le-a purtat în suflet pretutindeni, pe unde destinul l-a condus. Spre toamna vieții s-a stabilit în Cluj iar la Mănăstirea Nicula și- a construit o locuință cu o arhitectură asemănătoare cu cea din Oltenia pentru a-și alina dorul de meleagurile natale. „Şi-a construit o reşedinţă unde şi-a lăsat toate lucrurile pe care le considera de valoare: biblioteca, obiectele personale, arhiva literară şi arhiva biblică. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aici a scris, aici a predicat. Sunt cunoscute predicile de la Mănăstirea Nicula. Unele sunt publicate, altele urmează“, afirma părintele Bogdan Ivanov. Este un mic sanctuar, făcut de Silviu Oravitzan, un artist din Lugoj, în care există o capelă. În acea capelă pitită în perete au rămas, aşa cum le-a lăsat Anania, cărţi de rugăciuni bine frunzărite, potire care nici n-au fost folosite, haine de slujbă, dar şi macheta unei biserici făcute doar din chibrituri de fratele său, Dumitru Anania. Este macheta bisericii din satul lor natal, Glăvile, din judeţul Vâlcea. Un portret al fratelui său, ţinând în mâini biserica de la Glăvile, se află şi în dormitorul fostului mitropolit, alături de chipul mamei şi al bunicului – persoane foarte importante în viaţa lui. Pe masa de altar se găseşte o cărticică veche de rugăciuni care i-a fost alături în cele mai grele momente ale vieţii sale. În anul 2017, am inițiat un pelerinaj sub genericul  ,, Pe urmele marilor ierarhi vâlceni -Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul’’, pentru a ne cunoaște mai bine înaintași dar și pentru a le cinsti memoria. Astfel, joi 7 iunie 2017, o delegaţie de vâlceni pe care am coordonat-o împreună cu domnul Duicu Justin, primarul comunei Glăvile, alături de Maria Catană – Biblioteca Publică Glăvile şi preot Dumitru Popa, am pornit la drum în zori zilei. După vizitarea criptei ierarhilor din Catedrala Mitropolitană unde îşi dorme somnul de veci mitropolitul Bartolomeu Anania şi un moment de reculegere , la ora 13,30 grupul însoţit de tânărul teolog Mădălin Gheorghe Trohonel a primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Andreicuț Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului la reşedinţa Mitropolitană din Cluj-Napoca. În timpul întâlniri a fost evocată viaţa şi activitatea ierarhilor vâlceni ''pe ogorul Domnului''. << Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost un om mare, un ierarh al Bisericii cu o ţinută de excepţie, iar minimum de recunoştinţă faţă de arhipăstorii noştri este ca la soroacele pe care ni le-a lăsat Sfînta Biserică să le facem pomeniri şi să ne rugăm pentru ei, spunea (la  29 ianuarie 2012 ), mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Andrei Andreicuţ  >>. Apoi am mers la muzeu unde maica Gabriela ne-a precizat '' Iniţiativa Mitropoliei Clujului de reorganizare a muzeului de artă religioasă într-o formulă modernă, profund ştiinţifică, de tezaurizare a unor valori artistice şi istorice, sau de valoare documentară, o datorăm vrednicului de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu, preluată cu entuziasm de I.P.S. Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit Ortodox al Clujului, care s-a angajat cu fermitate şi dăruire, sporind şi împlinind moştenirea iluştrilor săi înaintaşi''. Pelerinajul a continuat cu vizitarea mănăstiri Floreşti-Tăuţi din Arhiepiscopia Vadului Feleacului şi Clujului . "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu Harul Sfântului Duh, Treimea cea Deofiinţă şi nedespărţită, ziditu-s-a această sfântă biserică a mănăstirii, cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", din Tăuţi-Floreşti... între anii 1994-2010..." Împreună cu obştea, maica stareţă Teodora a realizat aici ''o scânteiere de lumină, răsărită într-o vale mărginită la un capăt de toamnă şi la celălalt de o rugăciune suspinată în spuza de stele a cerului''. Spre seară, am ajuns la mănăstirea Nicula, un loc, devenit cel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania, unde Bartolomeu Anania, şi-a găsit a doua casă. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aici a scris, aici a predicat...spunea părintele Bogdan Ivanov. Tot aici se află icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria care a fost pictată în 1681 de preotul ortodox Luca din Iclod. Potrivit unui proces-verbal, scris de câțiva militari austrieci din acea perioadă, icoana Maicii Domnului a lăcrimat în mod continuu, între 15 februarie și 12 martie 1699, iar Mănăstirea Nicula a devenit, ulterior, loc de pelerinaj. Icoana este apreciată și în lumea romano-catolică. Acolo am întâlnit-o pe Maica Galineea '' Îngerul păzitor'' al mitropolitului, care ne-a primit cu multă bucurie şi emoţie în ,,Casa Înaltului’’. Cu voce dulce şi suavă ne-a povestit amintiri despre vrednicul de pomenire Mitropolitul Barolomeu Anania, ne-a permis să admirăm biblioteca vastă și plină cu capodopere ale literaturii române, să ne așezăm pentru poze la biroul marelui ierarh vâlcean. A suferit mult pentru că nu a putut participa la înmormântarea mamei sale fiind în închisoare atât el cât și fratele Dumitru, ne spune Maica Galineea care l-a surprins adesea trist și îngândurat. A doua zi, însoţiţi de părintele Pantelimon am vizitat noua biserică a Mănăstirii Nicula , a cărei piatră de temelie a fost pusă la 20 aprilie 2001, în prezenţa I.P.S. Bartolomeu Anania şi a numeroase oficialităţi. Cu timpul, acest pelerinaj a devenit tradiție și de la Cluj, am mers la Mănăstirea Piatra- Fântânele unde piatra de temelie a fost pusă de Mitropolitul Bartolomeu. Maica stareță Pamfilia ne-a povestit cu mare emoție istoria locului. Următorul an am ajuns la Mănăstirea Ilva Mare unde maica stareță Hristofora și părintele Daniil Ureche ne-au impresionat prin ospitalitatea și bucuria cu care ne-au întâmpinat. Și aici istoria locului îl are în prim plan pe Mitropolitul Bartolomeu. În anul 2019, am luat copiii de „Casa Pinocchio” din Băbeni și am ajuns până la Mănăstirea Râșca unde părintele stareț Gabriel ne-a oferit găzduire, ne-am rugat și am adus Slavă Bunului Dumnezeu împreună. În anul 2020 am publicat împreună Adrian Catană, Maria Lica Catană cu  lucrarea "Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri, comuna Glăvile". În prefață, +Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, a scris << Această monografie alcătuită cu multă însuflețire de către distinsele cercetătoare vâlcene Maria Catană și Zenovia Zamfir este dedicată satului natal al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, cel supranumit, pe bună dreptate, „Leul Ardealului”. Ar fi nedrept să fie trecute cu vederea originile sale din Oltenia rurală și legăturile mai puțin știute cu această regiune din vremurile pribegiilor sale. Dârzenia și buna îndrăzneală a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania provin, fără urmă de îndoială, din bătătura casei părintești din Glăvile, din Vâlcea centrală, satul descris în amănunt în cartea de față, unde l-am însoțit și eu pe mentorul meu, odrăslit în acest străvechi ținut românesc. >> . La ora actuală Mitropolitul Bartolomeu Anania este cinstit în localitatea natală prin înființarea și sfințirea unei Case Memoriale.  Site-ul Arhiepiscopiei Râmnicului, Cultural, publica în primăvara anului 2024  << Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, au participat, sâmbătă, 30 martie 2024, la evenimentul prilejuit de dezvelirea bustului mitropolitului Bartolomeu Anania, ce a fost așezat în fața Casei Memoriale din comuna Glăvile. Casa memorială a fost organizată muzeistic într-un spațiu aflat în apropierea Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Glăvile, unde ierarhii au săvârșit slujba de pomenire pentru mitropolitul Bartolomeu Anania, părinții și frații acestuia, care au trecut la cele veșnice.La finalul slujbei de pomenire, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a elogiat personalitatea mitropolitului Bartolomeu, îndemnându-i pe cei prezenți să așeze în inimi sensul adânc al cuvintelor sale: „ținem la eternitatea sufletului nostru și, de aceea, îl cultivăm, întrucât veșnicia unui neam se măsoară cu sufletul. Sufletul Mitropolitului Bartolomeu, purtat spre înălțimile culturii și ale spiritualității românești a fost pătruns de dragostea față de Dumnezeu și față de  Glăvile natale, căreia se alăturau neliniștea scriitorului și jertfelnicia slujitorului sfântului altar. Frumusețea nepământeană a slujirii i-a devenit noian de nădejde spre lăcașurile veșniciei, pentru că viața Mitropolitului Bartolomeu a reprezentat o scară spre Împărăția lui Dumnezeu, o chemare spre a mărturisi fără niciun preget Adevărul, îndurând cu multă demnitate toate încercările vieții ca o adevărată stâncă de care s-au izbit valurile și furtunile. Ceea ce nu a putut fi împietrit niciodată a fost dorul de „acasă”, de care nu a fost niciodată dezlipit în inima sa. „Dorul este poate cel mai frumos sentiment care poate să îl aibă cineva”, spunea la ceas de taină, iar dorul de acasă, de părinți și bunici, de toate rudele sale, l-a purtat în toate câte a cugetat, scris şi înfăptuit. Glăvile natale de sub cerurile Oltului, în care văzuse lumina zilei la 18 martie 1921, reprezentau pentru Mitropolitul Bartolomeu spațiul veșniciei, „Betleemul” său, în care îi regăsea pe toți ai neamului său și, în chip deosebit pe mama Ana, la a cărei înmormântare a fost, iremediabil, văduvit de a fi prezent. Acum „acasă” pentru mitropolitul Bartolomeu este Împărăția luminii și a comuniunii Mântuitorului Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, Care, în urmă cu 13 ani, l-a cules ca pe o floare aleasă din grădinile Glăvilor și ale Clujului, ca, de altfel, din toate locurile unde, prin onestitate, eleganță și generozitate, îngăduință și iertare, dragoste și jertfelnicie, a împărtășit arvuna bucuriei cerești... Într-un act al profundei recunoștințe din partea fiilor duhovnicești sau a unor personalități ale Bisericii și culturii române, numeroase pagini i-au „răsplătit” Mitropolitului Bartolomeu dragostea și disponibilitatea dialogului cu care nu doar i-a fascinat pe cei mai mulți, ci le-a împărtășit „apa cea vie a Ortodoxiei”, după cum și-a numit unul dintre volume. Recunoștința este, de altfel, starea firească și sinceră a omului care privește rodirea bogăției darurilor împărtășite de Dumnezeu prin întâlnirea cu celălalt și, în acest sens, actelor de cinstire închinate Înaltpreasfințitului Părinte Bartolomeu s-au alăturat și inaugurarea unei case memoriale, aici, în Glăvile natale, unde, sunt expuse toiagul și veşmintele arhierești, cărţile sale, fotografii, copii ale manuscriselor, fragmente din corespendența purtată de-a lungul anilor, precum şi numeroase medalii, plachete şi distincţii dobândite în timpul vieţii. Aducem un nou omagiu pios de cinstire memoriei acestui mare iubitor de Biserică şi Neam și vom participa împreună la dezvelirea monumentului pe care a fost așezat bustul mitropolitului, spre a menține veșnică vie aducerea aminte a celui care mărturisea: „Îmi vine greu să mă lipsesc de privirile voastre...”. Ne alăturăm și noi, astăzi, locuitorilor din Glăvile care se bucură, duhovnicește cu biografia și bibliografia personalității Mitropolitului Bartolomeu Anania și cu moștenirea spirituală și culturală pe care le-a încredințat-o”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie. Fie numele Domnului lăudat și binecuvântat de acum și până în veac, fie numele Mitropolitului Bartolomeu Anania, cinstit de acum și până în veac !

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

Povești și amintiri ale bunicilor din Perișani, județul Vâlcea

Așezată pe tărâmul de basm al Țării Loviștei, comuna Perișani este zona care păstrează cu sfințenie tradițiile și obiceiurile transmise din generație în generație, oamenii poartă cu demnitate și mândrie tichia neagră și straiele lor alb-negre la biserică și în zile de mare sărbătoare. Privită de sus, din înălțimea munților Făgăraș și Cozia, localitatea impresionează prin varietatea formelor de relief, muntele și apa au sculptat adevărate dantelării în stâncile ce stau de strajă la hotar. Plaiurile acestea de vis au fost menționate încă din anul 1233, într-un document consemnat în colecția Hurmunzaki, unde se spune faptul că, pe aceste plaiuri, oștile voievozilor aveau în frunte căpetenii viteze. Pe aici, „pe drumul cel mare” al Loviștei, își înfipsese hotarul „Țara lui Seneslau”, voievodul românilor, urmat de Tihomir, tatăl lui Basarab, apoi de Basarab, ctitorul Țării dintre Carpați și Dunăre, țară a cărei întemeiere s-a decis, spun vechile mărturii istorice, tot aici, la Perișani. După unele documente și în special Cronica pictată de la Viena (scrisă la 28 de ani de la bătălia de la Posada), aici se găsește și Posada înfrângerii lui Carol Robert de Anjou de către Basarab Întemeietorul, lupta pecetluindu-se în perioada 9-12 noiembrie 1330. Pe aceste meleaguri pline de legende , m-au purtat pașii încă din vremea adolescenței. Prietenia cu Mihaela Antonescu, astăzi Martin mi-a oferit bucuria  de a cunoaște locuri frumoase și mai presus de toate, oameni minunați,  gospodari, ospitalieri. Bunici,  Ana și Constantin Antonescu mi-au deschis ușa casei cu multă dragoste și bunătate, acolo în satul Mlăceni, am descoperit o altfel de Românie, o lume cu multă sfințenie, în armonie și comuniune cu Dumnezeu și semenii lor, cinstiți și respectoși cu cei ce treceau prin curtea lor. De atunci anii au trecut, bunicul a plecat în veșnicie, bunica Ana, crește și educă generații de ,, Antonești ’’ iar eu le trec pragul casei ori de câte ori drumurile mă poartă prin acele zone pitorești, și se întâmplă destul de des. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană, de a scrie și de a participa la evenimente culturale desfășurate prin diferite colțuri ale țării dar și dincolo de hotare mi-a oferit posibilitatea de a împărțăși cu frații români ,, Bucuria de a dărui...Bucurie ’’. La Perișani am fost cu nenea Ilinca Alexandru, ultimul opincar, cum mai este cunoscut , cu Viorel Cherăscu  de la Televiziunea Etalon iar împreună cu domnul primar Ion Sandu și câteva tinere talentate coordonate de doamna bibliotecar Denisa Sandu am filmat emisiunea ,, La noi în sat la șezătoare’’. Am mai fost apoi cu doamna jurnalistă Ana Maria Cîrstea și am filmat câteva puncte turistice și istorice de mare însemnătate. ,, Țara Loviștei este precum un Tibet istoric, străjuit de munți din toate părțile, cu două porți de intrare, prin Câineni și Racovița, un enorm destin al valahilor, care, precum o cetate, se închide în urma pelerinului și se deschide dincolo, în sufletul lui’’, spunea într-un articol jurnalistul Liviu Popescu. Țara Loviștei mai poate fi numită Țara de Dincolo de Munți, țara păstorilor și a căutătorilor de aur, loc de poveste, locul zânelor din basmele vechi ale străbunilor. În zi de toamnă târzie, când Dumnezeu a pictat întreaga zonă cu cele mai frumoase culori, pe 9 noiembrie 2024, am mers la Perișani pentru Simpozionul cu tema ,,Posada 1330", ediția a XXV-a. Programul evenimentului, coordonat de domnul Eugen Petrescu, președinte al Filialei Judeţene Cultul Eroilor „Regina Maria”, a fost complex și a cuprins :

-dezbateri privind Bătălia de la Posada de la 1330, susținute de istorici și oameni de cultură din România

- prezentarea volumului ,,Cuvioasa Teofana Basarab - Sfânta Țarină", autor Dr. Ivo Gheorghiev (Vidin)

- o colecție cărți și periodice care fac referire la evenimentul „Posada 1330”, aflate în prezent la Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul ’’ Vâlcea

- o expunere legată de celebrarea Bătăliei de la Posada, cu indicativul YR7BP, în cadrul Maratonului radio susținut de Organizația Națională ,,Cercetașii României", realizată de domnul Nicu Almaș.

 Un moment important și emoționant l-a constituit lansarea volumului ,,Povești din bătrâni", coordonat de Tudor Călin Zarojanu, Marian Coman și Robert Antonescu, în colaborare cu Școala Gimnazială Perișani.  În Sala Căminului Cultural din Perișani, bunica Ana Antonescu a intrat maiestoasă, înconjurată de cei trei băieți și cele trei fiice , veniți din diferite colțuri ale țări împreună cu propriile familii. Un tablou de familie minunat ce a impresionat pe toți oamenii de cultură prezenți la simpozion. Patru generații de ,, Antonești ’’, bunica Ana, fii și fiicele, nepoții și strănepoții au venit să fie alături de Robert Antonescu la prezentarea cărții ,,Povești din bătrâni", ce cuprinde o arhivă cu  povești și amintiri ale bunicilor și străbunicilor din satele : Băiașu, Mlăceni, Poiana, Pripoarele, Perișani, Podeni, Spinu și Surdoiu. Lucrarea a fost realizată cu sprijinul elevilor și al cadrelor didactice de la Școala Gimnazială Perișani. În prezentarea Antologiei, domnul Robert Antonescu, a subliniat că „nu e vorba doar despre trecut, ci și despre noi, cei de azi. Sunt, în esență, poveștile noastre, ale tuturor, rădăcinile adânci din care ne hrănim și noi, cei de azi. Și de fiecare dată când ne-am luat rămas-bun de la vreun sătean, am simțit că încheiem nu doar un interviu, ci o întâlnire cu istoria”. Legănat și adormit cu poveștile de viață ale bunicilor Ana și Constantin, crescut și educat în spiritul valorilor  morale precum: respectul, bunătatea, sinceritatea, loialitatea și solidaritatea, Robert, fiul lui Olimpiodor și Olimpia Antonescu, este astăzi un bun ambasador al frumoasei și legendarei comune Perișani. Pentru realizarea lucrării, autorii au primit un sprijin important din partea domnului Olimpiodor Antonescu, președintele Fundaţiei ,,Nişte ţărani'' . La final, domnul primar Dumitru Leonte a mulțumit tuturor invitaților și participanților, oferind diplome. După acel eveniment cultural bine organizat, poveștile și amintirile bunicilor din Perișani, județul Vâlcea și- au început călătoria către cititorii de toate vârstele, fiind un bun îndrumar despre sinceritate, simplitate, bunătate, iubire de Dumnezeu, de neam și de țară, evlavie și smerenie .

 

Zenovia Zamfir

 

 

 

Fîrtățești, file de poveste

 

Tradițiile și obiceiurile românești sunt zestrea de suflet a țăranilor de pe Valea Cernei. Păstrate și transmisie din generație în generație, ele au fost îmbogățite sau ușor modificate de-a lungul timpului, însă sunt parte din ființa neamului românesc. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei, în vatra satului, acolo unde s-a născut veșnicia, cum frumos spunea Lucian Blaga. Ca urmași ai marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Bartolomeu Anania, am înțeles că avem o datorie omenească și o poruncă Dumnezeiască de a ne cinsti înaintași, de a ne cunoaște valorile culturale și patrimoniale, de a le îmbogăți și a le transmite generațiilor viitoare. Începând cu anul 2009, am inițiat și coordonat numeroase evenimente și manifestări culturale în localitățile natale ale celor doi mari ierarhi vâlceni, la nivel local, județean, național dar și dincolo de granițe. Printre activitățile de suflet, precum Caravana Culturii, Maica Domnului nădejdea noastră - Caravana Iubirii fără frontiere, am gândit împreună cu doamna Luci Trușcă – președinta Ligii Scriitorilor ’’Valeriu Anania’’ și colegii scriitori, proiectul Pelerinaj cultural spiritual pe urmele marilor înaintași Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul.  Acest pelerinaj este precedat de un concurs de Tradiții și obiceiuri românești, care se adresează elevilor de la școlile generale de pe firul pârâului Cerna. Încă de la prima ediție, 2023, printre participanți și premianți s-au numărat și elevi din comuna Fîrtățești. Mi-a fost drag să văd că alături de cadrele didactice, elevi, părinți, s-a implicat și domnul primar Nicole Voicescu. Dana, soția domniei sale, mi-a fost colegă la Liceul Vasile Roaită, actualul Colegiu Național Mircea cel Bătrân. M-am bucurat să aflu că familia Voicescu, oameni harnici și gospodari , cum se spune în lumea satului, se preocupă și de educația tinerilor din localitate. Este foarte important să avem o generație care să cunoască și să aprecieze comoara, zestrea înaintașilor din care-și trage seva. Se spune că Omul sfințește locul.  La Școala Gimnazială din Fîrtățești, am găsit un colectiv de profesori tineri și dornici de a-și desfășura cu mult profesionalism și multă dedicație, calitatea de dascăli.  Alături de doamna director Andreia Vasile, doamna bibliotecar Ramona Diaconu, doamna profesoară de limba și literatura română Mariana Dinu, a vegheat ca lucrările trimise de elevi la concurs să fie bine structurate , documentate și acolo unde a fost cazul, la poezie, talentul să fie pus în valoare. Atât în anul 2023, cât și anul acesta, festivitatea de premiere a avut loc într-un cadru festiv, la Mânăstirea Suiești iar în anul 2024, în localitatea Glăvile, la Casa Memorială Bartolomeu Anania. Ceremonia, la care au luat parte, elevi, cadre didactice, părinți, scriitori, preotul Dumitru Popa, primarii Iustin Duicu – Glăvile, Alexandru Dediu de la Păușești- Măglași și nu în ultimul rând Nicolae Voicescu – Fîrtățești, a fost urmată de o agapă frățească ( masa de prânz ), oferită de părintele stareț Antim de la Mănăstirea Suiești, sfințită în anul 2017, spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte de un Apostol al neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina. Fiindcă această lucrare este dedicată elevilor din localitatea Fîrtățești, la inițiativa doamnei profesoare Mariana Dinu, se cuvine să scriem câteva rânduri despre această zonă frumoasă. De treci codrii – pădurea Cotoșmanu, de mergi pe firul Cernei, cea frumos curgătoare, cu ape limpezi și cristaline, la o răscruce de drumuri ajungi în comuna Fîrtățești. Localitatea rurală din Vâlcea, cu nu mai puţin de 20 de sate componente, este cea mai întinsă comună din județ. Prima atestare documentară vine de la satul Cățetu în 18 ianuarie 1480, satul Rusăneşti în 1483 apoi satul Fârtățeşti în 1510 într-un hrisov semnat de Vlad Călugărul la Târgovişte. Înainte de 1968, localitatea era parte componentă a regiunii Oltenia. Între anii 1968 şi 1989, localitatea a fost parte componentă a județului Vâlcea şi era în aceeaşi componență în care este şi în prezent. Fârtățești a fost una din vetrele importante ale satului românesc medieval, un sat cu o aristocrație boierească, cu importante participări la evenimentele istorice, revoluțiile din 1821, 1848, primul război. În această zonă românii au creat printre primele școli, au apărat identitatea lor, au păstrat și îmbogățit patrimoniul cultural. Cu o vechime de aproape trei decenii în administraţia publică locală, domnul primar Nicolae Voicescu, într-un interviu acordat doamnei Adelina Iorgulescu, spunea „Aici, avem de muncă!”. Asta se reflectă în zecile de biserici, în frumoasele case vechi în stil românesc. Este o localitate în care în ultimii ani, s-au reîntors mulți dintre cei plecați în afară. Printre frumoasele realizări ale domnului primar Voicescu, un loc aparte îl ocupă... mănăstirea ce poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, clădită pe un vârf de deal din comună, un loc de unde poţi admira toată frumuseţea  zonei. Noi, spunea domnia sa, în același interviu, am contribuit cu materiale de construcţie, cu un utilaj sau două, din partea primăriei, dar contribuţia masivă a fost sprijinită financiar şi benevol de oamenii din comună, de colegii mei din primărie şi de alţi credincioşi ce au văzut în acest loc un mic colţ de rai. Din 2021 am deschis porţile acestui lăcaş de cult, care a fost sfinţit de PS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului şi care a şi fost înzestrat cu moaştele Sfântului Filip, prin bunăvoinţa Prea Sfinţiei sale. Vrem să dedicăm acest loc sfinţit atât pelerinilor, cât şi celor aflaţi în nevoie şi vom continua să contribuim la dezvoltarea acestui aşezământ. În lucrările prezentate la concursul Tradiții și obiceiuri , elevii de la școala gimnazială au descris în cuvinte alese frumusețea localității, creând file de poveste. Zonă binecuvântată de Dumnezeu, comuna Fîrtățești, cu oameni gospodari, cu tineri bine educați va dăinui veșnic.

Zenovia Zamfir

Românii din diaspora găsesc în Biserică nu doar un colț de cer, ci și un petec de pământ românesc

 

Toamna, anotimpul melancoliei și al nostalgiei, anotimpul poeziilor rostite în șoaptă, al versurilor tulburătoare, toamna a sosit învăluită în mister iar noi privim fascinați spectacolul naturii ce defilează prin fața mașinii. Caldă și rece în același timp, mohorâtă, alteori însorită, câteodată tristă, toamna este momentul ideal pentru o călătorie prin lume. „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” – Nichita Stănescu . Alături de Christa și Ionel Udrea, am plecat la drum odată cu înserarea, am împachetat în bagaje amintirile prețioase de la prima întâlnire cu frații români de la Nuremberg, și ne îndreptăm plini de speranță că vom trăi momente și clipe la fel de emoționante. Revăd pe ecranul imaginației chipul blând al Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim,  smerenia și evlavia din ochii maicii starețe Marina,  zâmbetele și lacrimile de bucurie ale celor ce ne-au primit cu multă prietenie. Am inițiat proiectul ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'' din dorința de a trăi ,, Bucuria de a dărui...bucurie ’’ și Dumnezeu ne-a răsplătit înzecit efortul și zbaterea. Cât de greu a fost, cum am reușit să ajungem în Austria , Germania, Spania, Suedia, cum am dormit uneori în microbuz, cum am mâncat pâine cu slană și ceapă, cum am fost întâmpinați și câte lacrimi am vărsat pe ascuns, doar Bunul Dumnezeu știe. Dorul de țară și de cei dragi te seacă la suflet uneori și singurul leac la kilometri distanță de casă este Domnul Dumnezeul nostru, Biserica și slujitorii ei. Așa am simțit și fiecare întâlnire cu frații din diaspora s-a realizat în Casa Domnului, în Biserică am rostit împreună o rugăciune, am înălțat împreună un imn de Slavă Domnului, alături de preoții sfintelor lăcașe, unele construite din temelie precum cele din Austria, unde preoții parohi, Ion Dura și Emanuel Nuțu au plantat o bucățică de Românie în inima Vienei, alte închiriate dar în care preoții parohi , Andrei Hoha în Suedia, Eugen Barz în Spania aduc liniște și pace în sufletele celor ce le trec pragul. La Nuremberg, din anul 2001, se află sediul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, amenajat în fosta biserică „Epifaniaskirche” (evanghelică), care a fost cumpărată împreună cu două clădiri, monumente istorice, unde se află și Centru Eparhial precum și Mânăstirea ,, Sf. Martiri Brâncoveni ’’, unde funcționează şcoala de pictură Sf. Luca . Biserica a fost mărită prin prelungirea altarului, a pronaosului şi ridicare unei cupole. Ea a fost pictată în tehnica fresco de pictorul Grigore Popescu (Bucureşti). În curtea bisericii a fost ridicată o sală de întruniri de 200 locuri.  Fiecare ediție a ,,Caravanei Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'' ( au fost trei până acum ) , a fost o experiență și o lecție de neuitat. În primăvara anului 2024, chiar de ,, Izvorul Tămăduirii ’’ am pășit cu emoție în Biserica din Nuremberg iar după ce s-a finalizat slujba , Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim,  ne-a prezentat fraților români veniți în număr mare în zi de sărbătoare. A fost un moment înălțător ! Într-un interviu realizat de Stelian Gombos, Înaltpreasfinția Sa, sublinia ...<< Fiecare om în această lume s-a născut într-un anumit loc, a fost marcat de o cultură de o tradiție, de o confesiune religioasă căreia îi aparține. Oriunde merge în lume duce cu el această zestre. La fel și noi românii ne ducem în Occident sau în altă parte, suntem totuși români plecați dintr-o țară, dintr-o Biserică, dintr-o cultură, dintr-o limbă. Ori, dacă le uităm sau nu vrem să ținem cont de acestea ne vom desfigura identitar. Nu putem fi europeni, occidentali, nu pot fi german decât în măsura în care sunt român pentru că asta e identitatea mea >>.  Pe drum spre casă am hotărât cu  Adriana Weimer și Carmen Tania Grigore să punem pe hârtie impresiile și trăirile acelor clipe de poveste. S-a alăturat demersului nostru și Christa Udrea iar la începutul lunii octombrie , 2024, cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', a văzut lumina tiparului la Editura ,, Ecou Transilvănean ’’, a doamnei Nadia Farcaș. A rânduit Bunul Dumnezeu ca în toamna anului 2024, să revin în Germania și așa cum s-a scris, https://www.facebook.com/profile.php?id=100063536891681,  Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul", Vâlcea...<< În perioada 14-16 octombrie 2024, în Nürnberg, Germania, s-au desfășurat mai multe activități în cadrul proiectului ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. Luni, 14 octombrie 2024, la Parohia Sfântul ,,Mucenic Dimitrie'', cu sprijinul P.C. Pr. Teofil Herineanu, strănepotul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului, doamna Zenovia Zamfir alături de doamna Christa Udrea, membre ale Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea au prezentat cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', publicată împreună cu scriitoarele Adriana Weimer și Carmen Tania Grigore. În cadrul manifestării, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea. Marți, 15 octombrie 2024, egumena, monahia Marina Muntean, stareța Mănăstiri "Sfinții Martiri Brâncoveni" din Nürnberg, a însoțit delegația vâlceană la Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord . Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord a rostit o binecuvântare și un cuvânt de învățătură, a felicitat autoarele cărții ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', în care se regăsește și o parte din istoria Mitropoliei, a transmis un mesaj de felicitare colectivului de salariați ai Bibliotecii și conducerii acesteia. Miercuri, 16 octombrie 2014, la sediul Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu“din Nürnberg, doamna Ionela Van Rees-Zota, fondatoarea centrului și a agenției de presă "Așii Români", dar si a ziarului "Vocea ta" - singurul ziar lunar în limba română din Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Franta, Olanda a primit o donație de carte din partea Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul '', Vâlcea și volumele ’’Patriarhul Justinian Marina, fiul al Vâlcii Străbune’’, autori: Zenovia Zamfir, George Rotaru , dr. Alin Pavelescu și ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', autori Zenovia Zamfir, Christa Udrea, Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore. Doamna Ionela Van Rees-Zota, a mulțumit domnului director și colectivului de salariații ai Bibliotecii Județene Vâlcea pentru darurile primite și a transmis un mesaj de felicitare pentru frumoasa activitate de promovare a culturii vâlcene >>. Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim a oferit un interviu pentru Revista „Deisis”, în care a vorbit despre greutățile pastorației în diaspora. Întrebat fiind despre jertfa preoților din diaspora, Înaltpreasfinția Sa a spus că  << „misiunea în diaspora este, cu adevărat, o misiune apostolică”. „Ca și apostolii, noi toți slujitorii mitropoliei am pornit la misiune «fără toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani» (Luca 9, 3). La ­început, mitropolia n-a avut o biserică proprie sau un sediu episcopal, după cum nici parohiile nu aveau biserica lor sau case parohiale. Și nici salarii! Dar acest lucru s-a dovedit a fi o mare ­binecuvântare”. „Căci atunci când n-ai nimic, ai totul! Dumnezeu mișcă inima credincioșilor ca să-ți vină în ajutor, fie pentru plătirea chiriei ­bisericii, fie pentru înzestrarea ei cu obiectele de cult necesare sau chiar pentru a zidi sau cumpăra o biserică....” >>. Am plecat spre Olanda unde urma să mă întâlnesc cu Mariana Pârvu, o fostă colegă de liceu, cu inima împăcată că și de această dată am trăit clipe pline de iubire și de bucurie . Românii din diaspora continuă să rămână conectați cu patria-mamă, iar dorul de casă și legăturile familiale îi determină să vină cât mai des la Biserică, să-și aline sufletul, să-și găsească liniștea și pacea în Casa Domnului.

Zenovia Zamfir

Se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt

 

De treci Pădurea Crăiască, una dintre puţinele păduri din România cu arbori seculari, descoperi că în Maramureș încă mai sunt oaze naturale nealterate de intervenția brutală a omului. În această parte de țară, cu povești și tradiții populare unice, cu oameni aspri, hotărâţi,  frumoşi, cu munți drepți, înalți și plini de bogății naturale, timpul pare că s-a comprimat. Un loc parcă pictat de Dumnezeu, un tărâm desprins din basmele citite în copilărie, Maramureșul te inspiră la visare, la creație, te ajută să te detașezi de frământările cotidiene. Acest ținut de poveste, se reflectă armonios în tradițiile și obiceiurile perene, simplitatea și spiritualitatea oamenilor reprezintă imaginea idilică a satului românesc. Frumusețea locurilor este întregită de ospitalitatea și generozitatea maramureșenilor care te întâmpină cu multă bucurie ori de câte ori le treci pragul casei. Am venit și revenit ori de câte ori am avut posibilitatea de a participa la evenimente culturale, întâlniri literare, pentru a fi în comuniune cu iubitori de cuvânt sosiți din toate colțurile României ,, Grădina Maicii Domnului ’’. La sfârșit de vară fierbinte și început de toamnă aurie, la invitația neobositului condeier și vestit staroste Vasile Bele, ne-am dat întâlnire în Stațiunea Izvoare, pentru a ne potoli setea de cunoaștere la renumitele izvoare din Țara Maramureșului. Colțul de rai în care ne-am reunit, pe lângă peisajele desprinse din poveștile bunicilor, este completat de o frumoasă mănăstire ale cărei turle se înalță timid către cer. Un loc mirific, un grup de scriitori cu dragoste de cultură, o interferență a artelor, ne-au făcut clipele și momentele de neuitat. Fiecare zi a fost o sărbătoare. Emoțiile întâlnirii în Tabăra Literară ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!" ediția a -III-a, s-au simțit la prezentarea fiecărui participant. Programul a fost complex, lansări de carte,  expoziție de pictură, muzică și poezie, spectacol de tradiții și obiceiuri, vineri, 30 august 2024, o delegație din localitatea Șișești coordonată de domnul scriitor Gavril Babiciu și părintele – scriitor Radu Botiș au prezentat lucrarea ,,Șișești – Maramureș- în vâltoarea istoriei ’’,  iar pe 31 august, în costume tradiționale, am sărbătorit Ziua Limbii Române chiar la Mănăstirea Izvoare, de lângă tabăra noastră. Cu sprijinul Maicii Starețe Domețiana Dan, cu participarea părintelui Călin Izvoare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie iar apoi au fost comemorați toți scriitori români plecați în veșnicie. La evenimentul cultural internațional, care s-a desfășurat în ținutul Maramureșului, au participat oameni de cultură din toate zonele țării și de dincolo de Prut: președintele UZPR, Filiala ,,Mihai Eminescu", Timișoara - Dumitru Buțoi, Luci Trușcă – președinta Ligii Scriitorilor ,,Valeriu Anania’’ Vâlcea, membrii UZPR Gelu Dragoș, Mioara Baciu, Mihai Marian, Marinela Belu Capșa, Zenovia Zamfir, Mirela Cocheci, Dumitru Tîlvescu- membru al Uniunii Scriitorilor din România, scriitorii Cristi Mărgineanu și Leliana Mihaela Rădulescu din Craiova, Carmen Pinte – Petroșani, Florentina Danu – Brașov, Georgeta Tudor și Sofia Marin – Buzău, Natașa Peteu – Medgidia, Marieta Coman – Turda, Maria Tomița Corini – Republica Moldova, Olimpia Mureșan din Maramureș, familia de muzicieni – scriitori Vaida din Baia Mare, Andrada Diaconescu – Vâlcea, Cristina Bele și Eugen Marchiș din Maramureș. Ascultând creațiile colegilor, mi-am adus aminte de poezia doamnei Lucica Țigănuș Meleacă , din Galați, intitulată sugestiv ,,Țăranul și Limba română’’...

În durerea Limbii mele

române

Se frângea întristat dintr-o

Pâine

Cel țăran dintre roade de

Grâne

Cu muncitele-i mâini

preabătrâne.

 

În fărâma de azi și de

 Mâine

 Rostul lui din cuvântul

străbun

Mai dospește-n cuptorul de

 Pâine

 Gustul Limbii și-al Pâinii

 preabun....

Întâlnirea literară s-a dovedit a fi o sărbătoare a cuvântului scris și rostit. Ideea unui foc de tabără la final, ne-a dus cu gândul la anii adolescenței, la perioada când participam cu tinerii de vârsta noastră, la diferite excursii și expediții. Ne-am bucurat cu toată ființa, am cântat, am dansat, am râs, ne-am făcut dedicații muzicale. Totul a fost intens. Ca reprezentantă a Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul’’ Vâlcea, partener în organizarea Taberei Literare, am prezentat cărțile ‚, Oameni, Locuri, Istorii’’, ’’Mărturii în lumina Icoanei Maicii Domnului’’ , ’’Mărturii ale măreției trecutului îngropat de veacuri – comuna Glăvile’’ și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul instituției. Se cuvine să felicităm și să mulțumim familiei Cristina și Vasile Bele care ne-au oferit o parte din sufletul lor prea plin de omenie și de gingășie. Scriitorul Vasile Bele ne uimește cu puterea sa de a fi peste tot și pretutindeni, de a scrie aparent cu o mare ușurință dar de fapt cu o mare profunzime. Indiferent de genul literar abordat, poezie, acrostih, cronică, el reușește să-și surprindă plăcut cititorul. Despre Om-ul de cultură Vasile Bele se scrie și se va vorbi multă vreme de acum încolo. Prin zbaterea sa, se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt.

Zenovia Zamfir     

Cornel Udrea - Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate

 

Într-o societate tot mai dominată de comunicarea virtuală, taberele literare, taberele de creație sunt adevărate oaze de cultură, de normalitate. A rânduit Bunul Dumnezeu să-mi desfășor activitatea profesională în cea mai frumoasă clădire din Râmnicu Vâlcea, în cea mai importantă instituție de cultură, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Vâlcea, o clădire unicat, a cărei cupolă – vitraliu, a intrat în Cartea Recordurilor. Șansa de a fi zi de zi printre cărți și autori este o mare binecuvântare, iar noi, cei ce trudim pe acest frumos ,, Ogor al Culturii ’’ ne străduim să fim cât mai bine pregătiți. Printre modalitățile de a fi la curent cu noutățile din domeniul scrisului contemporan se numără și taberele literare. La sfârșitul lunii mai 2022, în judeţul Sălaj s-a desfăşurat ediția a VI-a a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Alături de scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, au venit colegi iubitori de slovă scrisă din toată țara. Prietenia, acest dar de preț care nu poate fi cumpărat sau vândut, este motivul pentru care an de an, doamna Mariana Moga, un Om și un promotor de cultură remarcabil, ne cheamă și ne adună în cele mai frumoase zone din România ,,Grădina Maicii Domnului’’ , cum a numit-o Papa Ioan al II - a, pentru a  ne bucura de literatură, de prietenie, de clipe ce vor deveni amintiri frumoase. ,,Nu îmi iubesc prietenii nici cu inima nici cu mintea. Pentru că inima s-ar putea opri, iar mintea ar putea uita. Îi iubesc cu sufletul. Sufletul nu se oprește și nu uită niciodată!" -Rumi. În miezul unei primăveri călduțe, ne-am reunit într-un colț de rai, care ne-a fascinat chiar de la prima vedere, pentru a trăi momente de neuitat în cea de a VI- a ediție a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”. Atunci și acolo, l-am cunoscut mai bine pe domnul Cornel Udrea, marele scriitor și ziarist pe care l-am întâlnit pentru prima dată în Tabăra de la Batiz din anul 2019. Împreună cu familia Triță, alături de colegii scriitori participanți la frumosul eveniment cultural, ne-am bucurat de prezența domnului Cornel Udrea, care la vremea respectivă a afișat o mină puțin sobră, probabil fiindcă era implicat în desfășurarea unor activități din program, dar la care a renunțat destul de repede. Îmi amintesc cu drag de o după-amiază petrecută la piscină alături de domnia sa, Ovidiu, Alin, Maria Vaida, Ionela Flood și alți câțiva colegi, ceilalți erau plecați să viziteze unele obiective istorice din zonă. Ne-a încântat cu umorul său spontan, cu epigrame și scrieri satirice. Apoi l-am revăzut la Sălaj. Atunci m-am convins că este foarte deștept, multe dintre schițele umoristice care au fost interpretate de marii actori ai anilor ’70, ’80 și difuzate de Televiziunea Română, au fost scrise de domnia sa, că este mucalit dar și bun, și blând... "Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni." – Seneca. Prietenia de care m-am bucurat în ultimii săi ani de viață este una dintre cele mai prețioase amintiri, ne citeam reciproc postările, făceam unele comentarii acolo unde se impunea, ne trimiteam binețe și urări de sănătate. Veste plecării sale în țara de peste veacuri m-a bulversat. Știam cu toții că este suferind dar ne doream să-l știm cât mai multă vreme aproape. Încercând să înțeleg mai multe despre Om-ul care mă onorase cu prietenia sa, am găsit și am selectat câteva frânturi din interviurile oferite colegilor de breaslă.

Iulia GHIDIU  - ,, CORNEL UDREA – omul care face cuvintele să zâmbească ’’, ...  << Gena umorului a existat în mine, este moștenire de la mama. Ea ne povestea basme, dar le interpreta, avea un întreg registru de interpretare și asta se lipea foarte bine de sufletul nostru, al meu și al fratelui meu. De acolo vine, de la acest exercițiu al zâmbetului în familie. Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate, prin intermediul zâmbetului. Zâmbetul este cel care îmbogățește spiritual orice ființă omenească, îi acordă credit în fața vieții. Umorul curat, sănătos, nu cel căzut în vulgaritate, este cel mai important câștig al omului, pentru că ține loc și de medicament și de terapii savante. Românul este un umorist desăvârșit. Toate basmele de-a lungul istoriei au foarte, foarte mult umor. Dacă ne gândim cum sunt descriși zmeii, Muma Pădurii, Zgripțuroaica, vedem că se fac niște portretizări absolut colosale. În basmele noastre, umorul mai poate fi stârnit și prin absurd, lucru unic în literatura, în cultura mondială. Am publicat până acum 64 de cărți de umor dintre cele care mi-au apărut și ele mă reprezintă în totalitate.... Am avut întotdeauna ușurința scrisului, o ușurință pe care, uneori, am plătit-o, pentru că a dus, inevitabil, și la superficialitate. Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit. Nu am o oră a zilei, dar cea mai bună perioadă este dimineața, când optimismul locuiește cu tine. >>

Cu altă ocazie, într-un interviu realizat de realizat de Florin Danciu ... << Trăim vremuri complicate, avem nevoie de preoţi, psihologi, doctori, etc. Ce să mai caute un umorist în lumea asta?

Vai de mine! Mai ales acum este nevoie de scriitorii de umor, de cei care și-au făcut din zâmbet o meserie, având vocația aceasta, s-o numim a facerii de bine, în sensul adevărat al cuvântului. Pentru mine, întotdeauna și în toată viața, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a vedea oamenii venind spre mine cu un zâmbet pe buze știind că urmează un banc, urmează o glumă, urmează ceva care înseninează cerul sufletului..... Da, este nevoie de umoriști, este nevoie de oameni de spirit, pentru că umorul nu poate fi făcut de oricine, umorul aparține –spun eu- oamenilor cu foarte multă inteligență vie, cu un spirit ludic deosebit. Aș vrea să-i văd pe cei care se uită la noi și ne confundă cu saltimbancii, ne confundă cu cei care fac tot felul de giumbușlucuri verbale, de-a dragul de-a fi în linia întâi, să-i văd pe aceia răspunzând unui test. Le dau 50 de cuvinte pe care să le facă să zâmbească. Ei bine, ne întâlnim după o zi sau după un secol să vedem dacă au reușit. Vremurile nu sunt complicate, vremurile sunt ostile, dar le complicăm noi, îngrozitor de mult. În ceea ce privește umorul politicienilor, cei care ne concurează serios pentru că au acces la sticlă, la televiziuni, ei bine, umorul Acela va rămâne în câteva antologii, niște volume absolut serioase... >>

Printre cei care i-au fost colegi s-au numărat Simona Vlasa de la Radio Renașterea , epigramistul Nichi Ursei care....

La aniversarea maestrului Cornel Udrea

Dacă tot trecură anii,

Aş dori, pentru Cornel,

Cartea să-i aducă banii

Fotbalistului Bănel!

(Nichi Ursei – Râmnicu Vâlcea)

 

La întrebarea domnului Ioan Vasiu /UZPR, - Ce înseamnă Radio Cluj pentru Cornel Udrea?

Maestru a răspuns... << 42 de ani de activitate neîntreruptă, la care se adaugă anii de după, fiindcă ziaristica nu este o meserie pe care s-o pui în cui la pensioare, așa cum fac funcționarii sau alte categorii de oameni ai muncii care încep să trăiască o altă viață, cu alte reguli, cu alte norme. Radio Cluj, pentru mine a însemnat certificatul de intensitate profesională, o dragoste unică și irepetabilă. Am un sentiment de bunăstare sufletească și încă în fonoteca Studioului de Radio Cluj se află sute de benzi cu emisiunile mele, benzi de magnetofon ce sunt crâmpeie de viață, viața însăși. Radio Cluj mi-a oferit prilejul nevisat de a cunoaște oameni mari ai națiunii române, actori și scriitori, oameni de știință, personalități nu numai transilvane, care ne-au îmbogățit viața și sufletul. A fost o experiență excepțională, în care zi de zi mi-am perfecționat condeiul, modul de a vorbi, de a exploata realitatea și, din toate acestea, a consolida profesia și menirea >>.

Măsura talentului de scriitor satiric a lui Conel Udrea este dată de o scrisoare pe care o afişează plutonierul-major Volea Duboi Mânătarcă, din cadrul Miliţiei oraşului Puiuţi, înaine de plecarea acestuia în concediu, din volumul ,, Chiar el a spus cu mâna lui ’’ (Editura Şcoala Ardeleană, Cuj-Napoca, 2019). Este un text care concurează, ca stil şi limbaj, cu textele lui Tudor Muşatescu:

             “ÎNŞTIINŢARE

În perioada 1-15 ale lunii august curent suntem plecaţi. Rugăm să vă apţineţi de la fapte! Cine îl mănâncă undeva, să meargă în alte localităţi să efectueze.

În perioada amintită nu se permite violuri, violări de domiciliu, bătăi bufet, în tren, gară.

Nemulţumiţi să puie în cutia de Reclamaţii ce vor şi ce le trebuie. Se interzice cu desăvârşire lăsare căruţe în faţa Primăriei, pentru caii care face anumite porcării şi femeia de serviciu de la Consilul Local e în concediu şi ea ca şi noi la maternitate. Doar nu o să adune tovarăşul Primar (Măturici, Panseluţă, iarmaroc) balegile cabaline.

Am fost informaţi că la Alimentara, centru, cartier <<Proletarul Roşu>> nu mai bagă bere la sticlă. Găsiţi la butoi, la cabana <<Pomelnic>> şi este şi mai ieftin. Arătaţi numai buletinul de Puiuţi. Şi flotanţii poate!

Concedeu plăcut!” (p. 218)....’’ scris de Ilie Rad

Într-un dialog cu familia Titina și Florin Al. Țenea, aveam să aflu că erau buni prieteni cu domnul Cornel Udrea, se respectau și apreciau reciproc, se întâlniseră la editură chiar cu o zi înainte de plecarea în veșnicie a marelui scriitor. O operă vastă, amintiri și momente de neuitat pentru cei ce l-au cunoscut, lasă în urma sa, marele ziarist și scriitor, Cornel Udrea.

 

Zenovia Zamfir