Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul

Pe urmele marilor ierarhi vâlceni
Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul

Județul Vâlcea cu istoria sa milenară, înconjurat de o salbă de mănăstiri și staţiuni balneoclimaterice este şi zona cu mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Bartolomeu Anania şi Mitropolitul Efrem Enăchescu. Joi 7 iunie 2017, împreună cu o delegaţie de vâlceni coordonată de Duicu Justin – primarul comunei Glăvile, Maria Catană – Biblioteca Publică Glăvile şi preot Dumitru Popa am onorat invitaţia de a păşi ''pe urmele marilor ierarhi vâlceni la Cluj – Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul”. După vizitarea criptei ierarhilor din Catedrala Mitropolitană unde îşi dorme somnul de veci mitropolitul Bartolomeu Anania şi un moment de reculegere , la ora 13,30 grupul însoţit de Mădălin Gheorghe Trohonel a primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Andreicuţ Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului la reşedinţa Mitropolitană din Cluj-Napoca .În timpul întâlniri a fost evocată viaţa şi activitatea ierarhilor vâlceni ''pe ogorul Domnului''.Patriarhul Justinian Marina s-a născut la 22 februarie 1901, în satul Suieşti, comuna Cermegeşti, din judelul Vâlcea, în familia unor agricultori harnici şi buni creştini şi a primit la botez numele Ioan. A moştenit de la părinţii săi, Elena şi Marin Ilie Marina, unele însuşiri care s-au vădit în împlinirile de mai târziu ale vieţii sale. De la tatăl său, ţăran ştiutor de carte şi cu minte sănătoasă, a luat spiritul gospodăresc şi voinţa de a înfăptui binele obştesc, iar de la mama sa, care se trăgea dintr-o veche familie de preoţi, pe lângă cele dintâi cunoştinţe religioase, a primit şi a păstrat în suflet deprinderea de a trăi cu evlavie şi îndemnul de a nu se abate niciodată de la omenie şi dreptate.
Vorbind cu delicateţe şi cu duioşie despre mama sa, nu uita să facă legătura între dânsa şi slujirea lui preoţească. "Preoţia mea - mărturisea el - a fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşi pe drumul înţelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creştinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moştenit de la bunicii, moşii şi strămoşii mei, vrednici slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată".Patriarhul Justinian s-a mutat din lumea aceasta cu credinţa că şi-a făcut deplin datoria către obştea dreptcredincioasă încredinţată lui spre păstorire şi către poporul din care a făcut parte, către lumea însetată de dreptate şi pace şi către omul în suferinţă. Trecerea timpului ni-l descoperă parcă şi mai mare, iar înfăptuirile sale în slujba Bisericii şi neamului nostru ne cheamă să ni-l amintim mereu cu respect şi recunoştinţă. Înconjurat de nimbul înfăptuirilor sale, chipul Patriarhului Justinian s-a aşezat în panteonul marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi numele lui va fi pomenit din neam în neam.Gheorghe Vasilescu,
Almanahul Bisericesc 2001, pag. 62-88.

Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, IPS Bartolomeu Anania, a fost una din personalităţile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române şi a îmbinat în mod fericit religia şi cultura, fiind numit "Leul Ardealului" pentru intransigenţa şi conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe. Bartolomeu Anania, s-a născut în 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, primind la botez numele de Valeriu.

El a urmat şcoala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul "Central" din Bucureşti. În anul 1943 a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din Bucureşti, obţinând diploma de Bacalaureat.

Valeriu Anania a urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, între 1944 şi 1946, pe care nu le-a terminat, dar şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Academiilor Teologice din Cluj şi Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu în 1948.Întâlnirea,prietenia, respectul, dintre cei doi ierahi vâlceni, Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul a stat sub semnul unei tainice lucrări a lui Dumnezeu.Delegaţia vâlceană continuă pelerinajul cu o vizită la Muzeul Mitropoliei.În prezentarea sa,maica Gabriela subliniează '' Iniţiativa Mitropoliei Clujului de reorganizare a muzeului de artă religioasă într-o formulă modernă, profund ştiinţifică, de tezaurizare a unor valori artistice şi istorice, sau de valoare documentară, o datorăm vrednicului de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu, preluată cu entuziasm de I.P.S. Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit Ortodox al Clujului, care s-a angajat cu fermitate şi dăruire, sporind şi împlinind moştenirea iluştrilor săi înaintaşi''. A urmat vizita la Mănăstirea ''Acoperământul Maicii Domnului'' de la Florești. Vrednicul de pomenire, ÎPS Bartolomeu, în 19 noiembrie 1994 a sfințit aceast loc cu Hramul Acoperământul Maicii Domnului, să fie mănăstire de maici, atunci a început totul . Împreună cu obştea, maica stareţă Teodora a realizat aici ''o scânteiere de lumină, răsărită într-o vale mărginită la un capăt de toamnă şi la celălalt de o rugăciune suspinată în spuza de stele a cerului''. Spre seară, membri delegaţiei poposesc la mănăstirea Nicula, un loc, devenit cel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania, unde Bartolomeu Anania,şi-a găsit a doua casă.Locuinţa are o arhitectură asemănătoare cu cea din Oltenia.„Şi-a construit o reşedinţă unde şi-a lăsat toate lucrurile pe care le considera de valoare: biblioteca, obiectele personale, arhiva literară şi arhiva biblică. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aici a scris, aici a predicat''...spune într-un inerviu Bogdan Ivanov. Tot aici se află icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria care a fost pictată în 1681 de preotul ortodox Luca din Iclod. Potrivit unui proces-verbal, scris de câțiva militari austrieci din acea perioadă, icoana Maicii Domnului a lăcrimat în mod continuu, între 15 februarie și 12 martie 1699, iar Mănăstirea Nicula a devenit, ulterior, loc de pelerinaj. Icoana este apreciată și în lumea romano-catolică. Maica Galineea '' Îngerul păzitor'' al mitropolitului ,întâmpină cu multă bucurie şi emoţie grupul de vâlceni. Cu voce dulce şi suavă povesteşte amintiri despre vrednicul de pomenire Mitropolitul Barolomeu Anania.'' Cum intri în casă, primul lucru care îţi ia ochii este peretele din faţă: mare, parcă aurit, plin de cruci. Zidul leagă parterul de etaj şi, când te aştepţi mai puţin, partea din centru se deschide spre o mică încăpere transformată în altar...În acea capelă pitită în perete au rămas, aşa cum le-a lăsat Anania, cărţi de rugăciuni bine frunzărite, potire care nici n-au fost folosite, haine de slujbă, dar şi macheta unei biserici făcute doar din chibrituri de fratele său, Dumitru Anania. Este macheta bisericii din satul lor natal, Glăvile, din judeţul Vâlcea'', scria Florina Pop , într-un cotidian clujan. A doua zi, însoţiţi de părintele Pantelimon vizitează noua biserică a Manastirii Nicula , a cărei piatră de temelie a fost pusă la 20 aprilie 2001, în prezenţa I.P.S. Bartolomeu Anania şi a numeroase oficialităţi.Călătoria s-a încheiat la mănăstirea Râmeţ considerată Grădina raiului în Apuseni, a cărei istorie se pierde în negura vremurilor.

Zenovia Zamfir

Învierea Domnului - Sărbătoarea Luminii

Veniţi de luaţi lumină !S-a auzit un glas biruitor în noapte.C-a înviat Iisus Hristos, Mântuitorul lumii,şi ne-a adus prin jertfa Sa, iertare de păcate.

Veniţi ca să-L primiţi pe Hristos, veniţi să luaţi lumină din Lumina Lui, veniţi ca să luaţi adevăr, înţelepciune, iubire din Adevărul, Înţelepciunea, Iubirea adusă de El în lume. El a eliberat sufletele noastre din locuinţa morţilor şi a deschis raiul pentru toţi. Sfântul Apostol Pavel spune: Dacă nu este credinţă în Înviere, atunci zadarnică este credinţa mea şi viaţa mea, am putea adăuga, zadarnice sunt şi cultura şi tehnica şi ştiinţa.

Învierea Domnului, pe care o retrăim în fiecare an ca eveniment unic, a fost asociată întotdeauna cu lumina. De aceea, Paştele este sărbătoarea luminii, iar în perioada ce urmează, până la Înălţare, se vorbeşte tot mai mult despre lumina necreată ce izvorăşte din mormântul lui Hristos. Suntem chemaţi să primim lumină şi suntem îndemnaţi să prăznuim această sărbătoare a luminii, făcându-ne în acelaşi timp purtători de lumină.

Paştele este cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.

Paştile sunt în Ortodoxie "sărbătoarea sărbătorilor". Dacă sărbătoarea este o tâşnire de viaţă dumnezeiască în creaţie şi ca atare o ţâşnire de lumină mai presus de fire, Paştile sunt ţâşnirea deplină a vieţii dumnezeieşti în existenţa noastră creştină.

Bucuria Învierii nu e nici trecătoare, nici nedeplină. E bucuria prin excelenţă, pentru că e bucuria eternă şi deplină. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Căci toate motivele de întristare apar acum fără însemnătate faţă de biruirea morţii. De ce să ne întristăm de pricini care ne conduc spre moarte, când ştim acum că prin moarte trecem la viaţa veşnică. De aceea Biserica cântă în noaptea Învierii: "Cu bucurie unul pre altul să ne îmbrăţişăm: O, Paştile! Izbăvirea de întristare". Iar în cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur din noaptea de Paşti se spune: "Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a aratat împărăţia pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului". Paştele este cea mai mare

sărbătoare a creştinătăţii şi, deloc întâmplător, această celebrare anuală a Învierii lui Iisus are loc primăvara, în anotimpul renaşterii naturii. Este o sărbătoare a luminii şi a bucuriei, a reîntoarcerii la noi înşine şi la lucrurile frumoase din jurul nostru. Paştele este o sărbătoare a familiei, o perioadă de comuniune sufletească şi un prilej de a ne apropia de cei dragi. Paştele înseamnă linişte şi lumină, miros de cozonac şi pască şi, nu în ultimul rând, prilejul de a ne întâmpina cunoscuţii cu acel atât de drag nouă “Christos a înviat!” A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat, ''acolo unde s- a născut veşnicia'', cum spunea Lucian Blaga, să copilăresc în curtea bisericii, să-mi potolesc setea de cunoaştere într-o familiei de creştini foarte credincioşi . Poate cele mai frumoase amintiri sunt cele trăite alături de familie şi prieteni la Sfintele Sărbători. Îmbrăcaţi în haine noi, spovediţi şi împartaşiţi, ascultam cu bucurie şi emoţie Sfânta Liturghie a Naşteri Domnului , a Învierii Domnului, aştepatam nerăbdători tradiţiile şi obiceiurile pe care le respectam cu sfinţenie , clipele frumoase de atunci sunt balsam pentru sufletul de acum. Ca orice creştin am visat dintotdeauna să păşesc sfioasă pe urmele Mântuitorului în Ţara Sfântă. Când omul doreşte Bunul Dumnezeu împlineşte. În luna ianuarie 2016 am primit ''Drum Binecuvântat'' în ''Ţara iubirii fără sfârşit'' .

De îndată ce ajungi în Israel, ai sentimentul ciudat că ai pătruns într-un spaţiu al sacrului şi, cu toate că esti îmbrăcat în blugi şi geacă , constaţi că nu-ţi mai aparţii, încerci zadarnic să-ţi explici miracolul acestei întâmplări fericite –Doamne! Sunt pe Pământ Sfânt! SHALOM... salutul păcii din Cetatea lumii! Cuvânt cu etimologie ebraică, care nu înseamnă numai pace, ci înţelesul se extinde, cuprinzând nu numai pacea minţii, ci cea a întregii finţe-duh, suflet şi trup. Cu acest cuvânt vorbeşte Iisus, ucenicilor săi: "Vă las pacea, vă dau pacea Mea". Am intrat în Oraş, cu dar de preţ, trimis şi binecuvântat de Dumnezeu, pentru cei din Israel: ploaia! Fiecare picătură de apă este preţuită în Israel, singura sursa de apă dulce, find râul Iordan, cu matca în Liban, ce traversează Ţara Sfântă, şi se varsă în Marea Galileii. Însoţeşte-mă, Doamne Iisuse Hristoase, prin „Ţara iubirii fără sfârşit'' cu gândul, cu dorul, cu iubirea Ta, spre sfintele Tale urme de lumină, de suferinţă şi de biruinţă! Pentru un orice creştin, Ierusalimul este loc scump, pentru că pe el a păşit Domnul şi Izbăvitorul. Aici a aşezat El pe strămoşii credinţei celei adevărate. Aici se află mormântul cel mai scump de pe pământ. Unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale creştinătăţii, Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Invierii Domnului, din Ierusalim, este una dintre cele mai vizitate destinaţii de pe harta creştinătăţii.Acest loca? de cult este o construcţie impresionantă înălţată

în secolul al XI-lea, de cruciaţi, în locul altei biserici vechi, zidită de Sfânta Elena în secolul IV, în Ierusalim.Biserica adăposteşte Muntele Golgota şi Mormântul Domnului Iisus Hristos; dar şi peştera unde Sfânta împărăteasă Elena a descoperit Crucea Domnului.Aici a prins viaţă Biserica creştină. Păşesc cu emoţie şi bucurie pe urmele Mântuitorului rugându-mă pentru iertare, mulţumind pentru binecuvântare. Privesc şi mă minunez, simt că plutesc , încerc să găsec cuvintele potrivite pentru acel moment '' minunat de frumos'', şi nu pot scoate un sunet, parcă văd aievea chipul Domnului Iisus păşind printre pelerini . În acest spaţiu

sfânt în fiecare an de paştele ortodox se aprinde Lumina Sfântă .În mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sâmbăta Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre văzută atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi. Este minunea care uimeşte toată mintea şi dovedeşte oamenilor până la sfârşitul veacurilor că Hristos, lumina lumii şi Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţa veşnică. Hristos a inviat din morti,/Cu moartea pe moarte călcând/

Şi celor din morminte/Viaţă dăruindu-le, răsună în toate bisericile imnul de slavă închinat domnului Iisus Hristos.

Zenovia Zamfir

Clipe de iubire pentru cei uitaţi

Trăim într-o lume în care se vorbeşte mult despre iubirea celorlalţi, într-o lume preocupată de comuniune. Este foarte ciudat însă că, pe cât de mari sunt eforturile depuse pentru a-i apropia pe oameni, pe atât de mici sunt rezultatele obţinute. Despre iubire nu se poate vorbi artificial. Iubirea înseamnă lacrimi, suferinţă, părere de rău. Iubirea înseamnă a te gândi, a te implica, a trăi, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Lumea de astăzi are mare nevoie de dragoste. Sfânta Scriptură ne spune:

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi din toată puterea ta." "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31).

Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Când iubești, până într-atât te dăruiești, până într-atât dorești să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăiești în propria inimă, să-i înțelegi necazurile și durerile. Cea mai mare dragoste este de a-ți pune viața în slujba aproapelui tău, de a-ți omorî voia, așa cum a făcut Hristos. Apostolul Pavel sfătuiește pe fiecare "să nu caute pe ale sale, ci ale aproapelui ". În această dăruire se descoperă taina iubirii. A aduce mai multă fericire decât a primi. Cel ce se dăruiește pe sine aproapelui său prin tăierea vorbii, primește în schimb și binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Dragostea creştină este de la Dumnezeu (I Ioan 4, 7) şi este dată omului în dar, precum spune Sfântul Apostol Pavel: "Iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă," (Rom. 5, 5). Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune chiar: izvorul şi sufletul tuturor virtuţilor creştine, fiindcă toate celelalte virtuţi trăiesc cu adevărat şi rodesc binefăcător în viaţa creştinului numai când sunt luminate şi încălzite de dogoarea arzătoare a dragostei.

„Dăruind, vei dobândi negreşit fericire, împlinire din zâmbetul celui care a primit de la tine ceea ce avea nevoie. Nu dăruiţi pentru a primi, nu dăruiţi dacă nu simţiţi, nu dăruiţi dacă doriţi recunoaştere, pentru că ea, de multe ori, nu poate veni. Dăruiţi doar atunci când simţiţi, dăruiţi din puţinul vostru un zâmbet, o clipă de alinare, o clipă ce poate schimba viaţa unui om!“
A-ți manifesta iubirea duhovnicească faţă de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Desăvârşirea creştină stă în iubirea de aproapele, iar desăvârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu. Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, pentru că „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16).

La începutul anului 2013 am inițiat proiectul „Iubirea de aproapele meu'' care presupune deplasarea în Centrele Sociale și Centrele de Plasament, lunar, pentru a aduce o rază de lumină și un strop de bucurie semenilor noștri aflaţi în suferinţă indiferent de vârstă, apartenență socială, convingeri religioase.

Alături de colegii şi colegele de la Biblioteca Judeţeană'' Antim Ivireanul'' Vâlcea,de la Societatea Culturală „Anton Pann” Vâlcea , membrele Ligii Femeilor Creştin Ortodoxe Vâlcea în colaborare cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea, Asociaţia „Zâmbete Colorate” ,am pornit la drum cu emoţie, speranţă şi bucurie, cu dorinţa de a crea o clipă frumoasă celor uitaţi uneori chiar de propria familie. Valea Cernei, cu locuri şi oameni binecuvântaţi de Dumnezeu, cu înaintaşi vrednici de pomenire: patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Bartolomeu Anania, mitropolitul Efrem Enăchescu, scriitorul Virgil Ierunca, ziaristul Alexandru Cerna Rădulescu, sociologul Dumitru Drăghicescu, ne-a întâmpinat în straie de sărbătoare, crânguri înverzite, pomi înfloriţi, o zi de aprilie cu primăvară în suflete şi flori pe câmpii. Prima oprire a fost la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Măciuca, unde împreună cu semenii noştri am cântat, am ascultat versuri recitate de poeţii vâlceni, ne-am bucurat de soare şi de clipele frumoase petrecute împreună. De-a lungul timpului am fost în Centrele Sociale din: Lădeşti, Bălceşti, Milcoiu, Govora, Bistriţa, Lungeşti, Zătreni, Măciuca, în Centrele de Plasament din Ostroveni și Nord. Momente frumoase, clipe de iubire, zâmbete și bucurii am împărtăşit cu semenii noștri,deasemenea s-au stabilit relații de prietenie și colaborare, am fost răsplătiţi cu vorbe și gânduri alese. Părintele Iov Pătraşcu,monahul care scrie cu degetele de la piciorul stâng un exemplu de voinţă şi reuşită, cu o poveste de viaţă ce a înduioşat o lume întreagă, ne-a transmis următoarele gânduri: ''Dragostea învinge orice suferinţă pentru că cel care te iubeşte cu adevărat îţi poate transforma durerea în bucurie. Ce poate fi mai minunat că în cea mai cruntă suferinţă să simţi un suflet cald alături de tine ,care încearcă să-ţi aducă mereu o vorbă bună, un zâmbet ,o mângâiere, o îmbrăţişare, o floare, o rază de soare, te face să te simţi liber şi fericit! Eu mă simt un om iubit de Dumnezeu pentru că mi- a dat puterea să înţeleg sensul vieţi, să apreciez suferinţa ca pe o binecuvântare, suferind am învăţat cu adevărat ce înseamnă să fi liber, să apreciez tot ce este frumos, să văd puterea lui Dumnezeu şi marea lui dragoste''.

Părintele Nicolae Steinhardt, afirma că nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire, îndemnându-ne să oferim un zâmbet, o floare, compasiune pentru cei năpăstuiţi, mângâiere pentru cei necăjiţi, pentru că orice gest de dragoste venită din inimă este bine-plăcut lui Dumnezeu.

Iubirea este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu există jertfă fără iubire şi iubire fără jertfă.

Primăvară în suflete, speranță în inimi

Marți, 6 martie 2018, ora 11.00, la Sala de Conferințe a Bibliotecii Județene Vâlcea s-a desfăşurat manifestarea „Primăvară în suflete, speranță în inimi”.
În program:
Expoziţie de lucrări grafice, origami, cusături populare realizate de beneficiarii Centrelor din Zătreni, Lungeşti, Milcoiu, Govora, Măciuca, Băbeni, Bistrița,Centrul de Plasament „Ana” Râmnicu Vâlcea.
Au participat: Corul Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae'',
coordonat de Arhid. Prof. Codruț - Dumitru Scurtu,
elevii Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, coordonați de
prof. dr. Mihaela Constantinescu, prof. Elena Corbeanu, Valerica Păunoiu și Georgiana Pană – bibliotecare, la pian: Maria Alessandra Mocanu de la Colegiul Național de Informatică “Matei Basarab”, coordonată de prof. Ilie Grigore de la Liceul de Arte „Victor Giuleanu”, domna subprefect Aurora Gherghina - Prefectura Vâlcea, poetul Marian Bărăscu – preşedintele Asociaţiei ''Rusidava Culturală'' Drăgăşani , Ilie Amza – vicepreşedinte Asociaţia ''Rusidava Culturală'', Marius Keller - preşedinte Asociaţia pentru copii şi bătrâni ''Sfântul Hristofor'', Laura Vega, Paul Stănişor, Gigi Poşircă - membrii Societății Culturale „Anton Pann”, membrele Ligii Femeilor Creştin Ortodoxe Vâlcea, Valerica Păun- bibliotecar Liceul Tehnologic Oltchim, bibliotecar Maria Catană – biblioteca Publică Glăvile,Tatiana Mărcoianu – interpretă de muzică populară, Alexandru Ilinca – meşter popular. ''Dragostea învinge orice suferinţă pentru că cel care te iubeşte cu adevărat îţi poate transforma durerea în bucurie. Ce poate fi mai minunat că în cea mai cruntă suferinţă să simţi un suflet cald alături de tine ,care încearcă să-ţi aducă mereu o vorbă bună, un zâmbet ,o mângâiere, o îmbrăţişare, o floare, o rază de soare, te face să te simţi liber şi fericit! Eu mă simt un om iubit de Dumnezeu pentru că mi- a dat puterea să înţeleg sensul vieţi, să apreciez suferinţa ca pe o binecuvântare, suferind am învăţat cu adevărat ce înseamnă să fi liber, să apreciez tot ce este frumos, să văd puterea lui Dumnezeu şi marea lui dragoste'', a transmis părintele Iov. Evenimentul a fost iniţiat şi cordonat de doamnele Zenovia Zamfir şi Irina Grigore. La final beneficiarii Centrelor Sociale au vizitat mănăstirea Cozia unde au fost întâmpinaţi de părintele Veniamin..Acţiunea a fost organizată în parteneriat de Liga Femeilor Creştin-Ortodoxe Vâlcea , Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae'' Vâlcea , Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul'' Vâlcea, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea.