Calea spre Lumină cu GEORGE CĂLIN

 

Calea spre Lumină cu

GEORGE CĂLIN

Albastrul cerului se amestecă cu roşu umbrei soarelui în asfinţit, o frunză de salcie pluteşte în derivă pe marginea lacului din sufletul meu, privesc însetată de linişte, de pace şi dornică să- mi odihnesc privirea pe luciul lui în care se ghiceşte unda unei adieri de vînt promise de primăvară. Bunul Dumnezeu mi- a dăruit bucuria şi onoarea de a cunoaşte oameni minunaţi, scriitori consacraţi, de a vizita locuri binecuvântate şi pline de spiritualitate. A te încumenta să scrii despre viaţa şi opera unui scriitor talentat şi valoros ajuns la o vârstă- simbol a deplinătăţii intelectuale şi spirituale este un act de mare curaj.Ioan 1:1-14 VDC ''La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o''...Cuvintele trebuie alese cu grijă pentru că ele exprimă complexitatea şi profunzimea personalităţii dăruite de Creator cu har şi calităţi aparte . Mântuitorul Iisus Hristos le- a spus ucenicilor : ,,După roadele lor îi veţi cunoaşte...'' (Matei 7, 16) . Roadele sunt faptele care îl însoţesc pe om în viaţă iar apoi în călătoria spre veşnicie. Cu multă vreme în urmă, într- o zi de toamnă târzie am avut şansa de a-l cunoaşte pe domnul George Călin, om de cultură titrat şi apreciat.Chipul său impunător, privirea blândă, zâmbetul larg, vocea catifelată sunt doar câteva din calităţile umane ale unui Om talentat şi înzestrat cu har, scriitor, poet, ambasador. George Călin, a văzut lumina zilei în localitatea Feteşti, zona de sud-est a ţării, fiind binecuvântat din fragedă pruncie cu frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu în Câmpia Bărăganului, acolo unde şi- a petrecut copilăria.Cu zestrea bună-cuviinţei şi a credinţei, cu inima plină de gânduri frumoase, cu vise şi speranţe luminoase a urmat cursurile Facultăţii de Ziaristică de la Academia de Studii Social-Politice din Bucureşti.George Călin a plecat spre capitală, la Bucureşti unde preocuparea pentru scris, jurnalistică, lucrări spirituale l- a înalţat şi înobilat deopotrivă. De la debutul în revista „Arcadia” în 1976 şi până în prezent activitatea literară pe ''Ogorul scrisului'' este foarte rodnică. Paralel desfăşoară o prodigioasă activitate pe tărâm cultural devenind preşedinte, membru fondator a numeroase Asociaţii şi Fundaţii cultuarale, iniţiind şi conducând cenacluri literare, concursuri de poezie, editează Antologii şi Caiete literare. Despre opera domniei sale cuvintele şi aprecierile criticilor de specialitate sunt multe şi frumoase.Cărţile autorului, cu învăţăturile şi tâlcurile lor, cu vremurile şi întâmplările descrie, pun în valoare şi lumină o parte a strădaniilor şi trăirilor pe care George Călin le- a adunat în timp. Călătorind în ţară şi străinătate, păstrând în inima sa tot ceea ce este adevărat şi folositor, George Călin a găsit întotdeauna nimbul de lumină din oameni şi locuri devenind unul dintre cei mai valoroşi scriitori contemporani. Un Om ca domnia sa iubitor de frumos şi înţelepciune, de credinţă şi lumină trebuie să ofere lumină şi celor ce iubesc lumina, Mântuitorul Iisus Hristos a spus ucenicilor : „Fiecare scoate din inima lui după cum are, lumină şi cuvinte bune, aşijderea dacă are întuneric în inima lui, scoate ce are...” (Luca 6, 45) .Delicateţea spirituală şi bunul-simţ sunt raze ale sufletului lui George Călin. Multe şi frumoase sunt referinţele oamenilor de cultură contemporani la adresa scrierilor domnului George Călin. ''El este un poet al esenţelor, fiecare dintre cărţile sale punând în discuţie, ontologic, ipostaze ale Omului în relaţia sa cu existenţialul. Fie pe duct lumesc, fie divin.Poetul ni se recomandă drept o conştiinţă, axiologic vorbind, andocând la ţărmul Cunoaşterii de sine şi a lumii prin intermediul unei iluminări euharistice'', prof. univ. George Coandă. ''George Călin rămâne, întâi de toate, un talentat şi înzestrat cu har scriitor, poet, cunoscut în Republica Moldova, dar şi în tot arealul românesc şi ca unul dintre tămăduitorii de suflete creştin, cu foarte multe cărţi editate în care mesajul este axat pe buna relaţie a omului cu Dumnezeu... '', Lidia Grosu, Republica Moldova. Se spune că ''în spatele unui Om de succes stă o femeie înţeleaptă''. Pe domnul George Călin l-am văzut pretutindeni însoţit de neobosita sa soţie, de frumoasa şi talentata fiică. Îmi aduc aminte cu bucurie şi emoţie de evenimentele culturale organizate de domnul George Călin precum: ''Lecţia de poezie'', ''Lacrimi pentru nemurire” în memoria Doinei şi lui Ion Aldea Teodorovici, ''Zilele Nichita Stănescu” la care au participat tineri talentaţi dar şi poeţi, prozatori consacraţi. Lumina acestor fapte îl aşează pe domnul George Călin în galeria celor hărăziţi de Dumnezeu, inspirând şi oferind celor din jur un model de nobleţe, dăruire şi iubire sfântă.

Zenovia Zemfir

In memoriam Teodor Brucăr

 

In memoriam Teodor Brucăr

Avem o singură viaţă la dispoziţie pentru a-ne împlini visele, dorinţele, planurile.Fiecare visăm, fiecare dintre noi am crezut în copilărie că vom deveni profesori, medici, pompieri, poliţişti sau mai nou vedete.Atunci când visul devine dorinţă arzătoare el se împlineşte.Uneori întâlnim oameni care ne schimbă complet şi ne dau lumea peste cap sau, din contră, oameni cu care evoluăm la unison până la marea trecere .Nu întâlnim pe nimeni din întâmplare, persoanele cu care împărtăşim experienţe ne fac viaţa interesantă şi surprinzătoare. Cândva mi-a ieşit în cale, la Radio Kiss Fm un Om, un om care m-a impresionat profund prin modestie, gingăşie , prin atitudine şi blândeţe.Acel prim interviu avea să-mi schimbe percepţia despre oameni, despre viaţă şi despre principalele valori.Pe atunci avea şi o emisiune la Televiziunea Etalon la care m-a invitat şi unde m-am convins că nimic nu este întâmplător. În copilărie visam că voi fi înconjurată de oameni, că împreună vom fi de folos semenilor noştri, că voi scrie cărţi, că cititori se vor bucura şi se vor regăsi în scrierile mele.Emisiunea era despre cărţi şi autori iar moderatorul, cu un profesionalism desăvârşit a reuşit să ofere telespectatorilor toate detaliile despre cum se scriu la ora actuală cărţile, care sunt sursele de inspiraţie, cum se face cercetare pentru o carte de profil. Astăzi când scriu aceste rânduri, imaginea cu Tudorel, aşa cum îi spuneau prietenii, stând relaxat într-un fotoliu, lângă o măsuţă pe care erau aşezate creaţiile mele, o veioză , privirea lui blândă de sub lentilele groase ale ochelarilor , vocea melodioasă, îmi sunt mai vii în memorie ca oricând.Da, Tudor Brucăr a fost Omul care mi-a oferit încrederea şi dorinţa de a merge mai departe pe ''Ogorul scrisului''. Spunea despre sine că este "un om obişnuit, cu o poveste de viaţă comună, care învaţă zilnic cîte ceva şi a cărui biografie este o regiune foarte bine delimitată: învecinată la nord cu dilema, la sud cu literatura, la est cu visul şi la vest cu muzica. În rest, intrarea liberă". ...În radio am învăţat un lucru foarte important: să tac”. Teodor Brucăr (n. 1956, Rm. Vâlcea - d. 2013 Rm. Vâlcea) a absolvit Filologia bucureşteană în 1980, a fost mai întîi bibliotecar, apoi crainic şi realizator de emisiuni, iar până la plecarea ''printre stele'' directorul postului Kiss Fm din Rm. Vâlcea.Într- un interviu din dilemaveche.ro, acordat domnului Marius CHIVU, se mărturisea :

Faceţi radio de două decenii, nu vă lipsesc cărţile bibliotecii publice; relaţia cu oamenii care vin atraşi de cărţi şi de autori? Cum să nu! Era o adevărată desfătare să primesc noutăţile editoriale, nu pot uita parfumul inefabil al tipăriturii proaspete, bucuria de a citi o carte nouă, un autor necunoscut sau un altul pe care-l ştiam şi-mi era tare drag. Îmi mai ostoiesc dorul atunci cînd ajung în librării. Nu pot uita lumina, cu totul şi cu totul specială, ce apărea pe chipul oamenilor atunci cînd citeau (atenţie: nu e o metaforă!). Meseria de bibliotecar m-a marcat pentru toată viaţa, eşti un fel de călăuză cu maceta în mînă, încercînd să croieşti drumuri prin jungla de informaţii, fie că e vorba de cărţi sau de discuri. Printre multele calităţi pe care le primise la naştere, Tudorel a cultivat şi darul priteniei.La mai puţin de un an de la marea trecere, toţi cei ce l- au cunoscut şi apreciat s -au reunit la Biblioteca Judeţeană pentru a participa la o manifestare culturală de mare anvergură. Ziarul de Vâlcea în ediţia de duminică , 9 februarie 2014, consemna :Joi, 6 februarie 2014, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea a avut loc un eveniment editorial deosebit: lansarea cărţii „Şarpele cu ochelari”, în memoria marelui jurnalist Teodor Brucăr. Cartea a apărut la Editura Conphys, prefaţa volumului fiind semnată de scriitorul Doru Moţoc, iar grafica realizată de Adrian V. Mărgineanu. La evenimentul, la care au luat parte peste 200 de invitaţi, Bobiţă Cătuşanu, directorul Pro Event România (organizatorul acestei manifestări), a menţionat următoarele: „Cartea conţine texte scrise de jurnalistul Teodor Brucăr pe blogul personal, blog care, în acest moment, este nefuncţional din motive încă necunoscute. Am avut inspiraţia de a copia aceste texte şi mi-am dat seama de importanţa lor şi de faptul că sunt singura persoană care le are şi atunci mi-am propus să scot această carte pentru a oferi cu dragoste tuturor acelora care l-au cunoscut şi respectat pe Teodor Brucăr. Iată că a avut loc lansarea cărţii «Şarpele cu ochelari» şi sunt foarte fericit că am putut să duc la bun sfârşit acest proiect de suflet, realizat de mine şi de alţi câţiva oameni”.

Publicul prezent la această manifestare a putut viziona un fragment de 20 minute din emisiunea „Schiţă de portret”, realizată de Diana Deleanu, de la TV Etalon, cu jurnalistul Teodor Brucăr. La rândul său, scriitorul Doru Moţoc a vorbit despre regretatul om de radio Teodor Brucăr. În prefaţa cărţii „Şarpele cu ochelari”, dramaturgul Doru Moţoc a precizat: „Cei care deschideţi acest volum – un debut editorial remarcabil, din nefericire postum şi aţi avut norocul (căci noroc a fost acela!) de a-l cunoaşte pe autor, probabil că nici n-aveţi nevoie de aceste cuvinte de întâmpinare. Ştiţi foarte bine, ca şi mine, că Tudorel Brucăr a fost un om din stirpea rară a celor trimişi anume de Dumnezeu pe pământ să sporească frumuseţea vieţii, să aducă în sufletele semenilor lumina unei calde umanităţi, să-i facă mai atenţi la «corola de lumini a lumii», să-i îndemne la reflecţie, la descifrarea rosturilor adânci ale existenţei, să-i facă mai sensibili la adierea inefabilă a poeziei...Pasiunea pentru carte şi profesia de bibliotecar a fost împărţaşită chiar de sora sa, Mirela care a lucrat la Biblioteca Judeţeană din Vâlcea până când s-a pensionat.În anul 2016 numele de Tudor Brucăr va deveni sinonim cu eternitatea întrucât sala audio video din Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea îi va purta numele.Prezent la eveniment ( evenimentvalcean.ro)...'' domnul directorul Remus Grigorescu a promis celor prezenţi că Biblioteca Judeţeană întenţionează să organizeze şi alte evenimente în memoria unor jurnalişti vâlceni prematur dispăruţi dintre noi!
Indiferent că este vorba despre presa scrisă, audio sau televiziune peste tot în lume cei care lucrează în aceste domenii au o speranţă de viaţă mai redusă decât majoritatea populaţiei din zonele respective. Jurnalismul este una din cele mai “toxice” şi stresante meserii din lume, dovadă este şi faptul că în Judeţul Vâlcea foarte mulţi oameni de presă, încă tineri, au decedat în ultimii ani. Contribuţia lor la promovarea culturii şi a valorilor locale a fost însă mereu constantă iar celor care pleacă le iau locul mereu alţii. Demersul Bibliotecii Judeţene de a cinsti memoria celor care slujesc literea scrisă şi cuvântul rostit este de apreciat.
Teodor Brucăr a fost şi rămâne un model de junalist modest, decent şi profesionist!
Vâlcea nu îl va uita niciodată! 4 februarie 2016'' .

Zenovia Zamfir

 

Clipele aşteaptă eterne poveşti

Soarele auriu al unui început de toamnă caldă, frumoasă, alină frunzele arămii care încep încet, încet să atingă pământul scăldat de iubire.De-aş atinge o rază de soare, Doamne… ar sclipi şi în mine albastrul tainic al Cerului.Soarele de toamnă, galben precum grâul copt, crescut în cerul care, mai albastru şi mai tainic, îmbrăcat în razele Luminii fără sfârşit, are o altă poveste acum.

După o vară fierbinte, pământul, iarba, copacii, ne picteză sufletele în culori jucăușe. Distinsă şi mândră, toamna păşeşte pe meleagurile însetate de liniște, aleargă şi se zbenguie gândurile prin frunze, obosesc şi-apoi cad moleşite-n covorul cald, ţesut cu dragoste din frunze multicolore.

La începutul lunii septembrie 2020, în judeţul Hunedoara s- a desfăşurat ediția a IV a Taberei prieteniei literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga.Revederea cu prietenii iubitori de frumos, de cultură este emoţionantă şi efervescetă.Boala, teama, distanţarea socială nu au putut împiedica reuniunea scriitorilor veniţi din toate colţurile ţării şi chiar de peste hotare, cum a fost cazul Ionelei Flood venită din Anglia, la un ''festin cultural'' de excepţie. Ne-am îmbrăţişat cu toată puterea ''iubirii de aproapele'', ne- am împărtăşit gânduri, impresii, trăiri, am înţeles mai mult ca oricând cât de importantă este prietenia.Amicitia absentes adsunt, egentes abundant, imbecilii valent et quod difficilius dictu est , ... (Prin prietenie cei de departe sunt prezenţi, săracii trăiesc în belşug, cei slabi sunt puternici ... ) Este poate cel mai frumos citat al lui Cicero. Prietenia se bazează pe respect reciproc, grijă, dorință de a împărtăşi tristeţe şi bucurie pentru că valorile eterne, adevărate, sunt cele trei lucruri: credinţă, iubire şi prietenie. Scriind despre prietenie, Sfântul Ioan Gură de Aur arată şi câtă plăcere şi mulţumire are prietenia adevărată în sine. „Chiar de ai dispune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de preţ ca un prieten adevărat... Te bucuri văzând pe prietenul tău, te înveseleşti, şi sufletul tău având o mulţumire nespusă se contopeşte cu dânsul, şi chiar de numai ţi-ai aminti de el, cugetul tău tresare şi se înaripează. Vorbesc aici despre prietenii adevăraţi, despre prietenii de un suflet şi de un cuget, despre prietenii care preferă să şi moară, despre prietenii care iubesc cu căldură... Am cunoscut eu pe cineva care se ruga de sfinţi pentru prietenul său şi le zicea ca mai întâi să facă rugăciuni lui Dumnezeu pentru dânsul (prietenul lui – n.n.), şi apoi pentru sine. Astfel este prietenul adevărat, încât nici timpul, nici locul nu-l pot împiedica de a iubi şi a fi iubit”(Comentariile sau Explicarea Epistolei I către Tesaloniceni, omilia II, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, I şi II Tesaloniceni, p. 178). Concepţia Sfântului Ioan despre om este o dragoste fierbinte pentru acesta. Nimic în lume nu merită atâta dragoste ca omul şi fiecărui om îi suntem datori cu ea, odată ce „Hristos iubeşte pe fiecare om cu aceeaşi dragoste cu care iubeşte întreaga lume” . O astfel de prietenie am întâlnit în tabăra de la Hunedoara. Ne- am bucurat să fim împreună, ne- am bucurat de versuri , de muzică , de soare, de lună şi de stele.Ne- am bucurat de bucuria de a fi în armonie şi comuniune. Am simțit că apaţin locului, că sunt binecuvântată de Dumnezeu, că oamenii frumoşi din jurul meu sunt reali, sunt talentaţi, sunt prieteni, sunt hărăziţi să aducă bucurie cititorilor, iubitorilor de cultură.Mai mult ca oricând am fost creativi, dornici de întâlnire '' întru cuvânt '', de socializare.Fiecare zi a fost specială, fiecare clipă a fost savurată cu toată fiinţa, pentru că: "Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima" este un mare adevăr.Frumuseţea şi liniştea zonei unde am petrecut momente de neuitat a fost un dar pe care fiecare l-am valorificat printr-o poezie, o poveste, o melodie.Din programul amplu al taberei nu au lipsit lansări de carte, serate literar muzicale, dar şi un moment special în care fiecare a primit diplome şi medalii, semne şi însemne ale activităţii pe tărâmul scrisului oferite de doamna Mariana Moga, organizator al taberei, domnul Mihai Groza, din partea Despărțământului Astra "Vasile Moga" Sebeș, doamna Ionela Flood, din partea Societății Românca (Londra) și Ioan Astăluș, din partea Raditv Unirea (Viena).Deşi este un om deosebit de modest aşa cum stă bine oamenilor valoroşi, doamna Mariana Moga merită să fie felicitată şi apreciată pentru calităţile şi virtuţile de bun organizator, de gazdă bună, frumoasă şi aleasă.De la frumuseţea cadrului natural unde este amplasată pensiunea, până la calitatea serviciilor de cazare şi a spaţiilor de desfăşurare a programului cultural totul a fost în conformitate cu cerinţele şi aşteptările participanţilor.Merită însă evidenţiat curajul dragei noastre poete de a înfrunta vremurile şi mai ales temerile celor din jur privind efectele pandemiei.Alături de : prof.dr.Maria Vaida -USR, România; scriitorul Horea Porumb - USR, Franța; scriitoarea Adriana Weimer - USR, România; sculptorul Ioan Astălus, România; poeta Ionela Flood, Anglia; Liliana Ghiță Boian, UZPR, România; istoricul Mihai Octavian Groza, România; Nastasica Popa, România; Geta Porumb, Franța; Constantin Triță, România; Luminița Postolache, România; Doina Bonescu, Romania; Marioara Vișan, Italia; Constanța Triță, Romania; Mihaela Chioariu, Romania; cantautoarea Corina Ofelia Corpodean, România; Silvia Giurgiu, Italia; Romulus Moldovan, România; Ovidiu Vasile, România; Alin Cucuruzan, România; Cristinel Badea, România; Ildi Șerban, România; Rodica Mureșan, Romania;interpreta Cristina Muntean, România; interpretul Pandele Jianu, România; Dumitru Vasile, România, Franco Lodi - Italia; Cristi Corpodean, Romania, Camelia Badea - România; Angela Pinca, România; Cristi Postolache,România; Paul Rotaru, România; Cristi Cristi, România, Ștefan Roșu, România.Parteneri acestei ediţii au fost: Asociația „Românca” Londra; Radio TV „Unirea” Austria; Asociația ASTRA, Despărțământul „Vasile Moga” Sebeș, am trăit momente minunate, am creat poveşti pentru eternitate.Totul a fost dragoste şi armonie, vis şi bucurie.A venit, a vemit toamna , totul în jur este galben şi ruginiu, totul în jur pare pustiu.A venit toamna cu frig şi cald, cu mere şi nuci, cu pere şi gutui, cu struguri şi vin ghiurghiuliu, a venit cu dor de munte şi de val argintiu. Toamna are o blîndeţe aparte, o melancolie care te îndeamnă să priveşti în tine însuţi. Mulţumim Mariana Moga pentru clipele binecuvântate.

Zenovia Zamfir

 

Bucurie în inimă , lumină în suflet

Bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia : credinţa, nădejdea şi dragostea, iar Sfânta Scriptură spune că mai mare dintre acestea este dragostea.Cuvine- se cu adevărat să spunem :''Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia!''Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre lumină ,să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască. Să ascultăm glasul Evangheliei și să împlinim cuvintele Mântuitorului: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate pe vârf de munte să se ascundă; nici nu aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl Vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14, 16) Intraţi în taină în cămăruţa luminată a sufletului şi veţi descoperi lucruri despre care nu ştiati că există .Bucuria provine din trăirile noastre spirituale, această bucurie aduce cu sine pacea sufletului, acea pace care este fundamentul tuturor trăirilor şi faptelor noastre. Pacea sufletului există în noi,ea este strîns legată de o stare lăuntrică de bucurie şi este precedată întotdeauna de apariţia virtuţilor nobile cum ar fi: smerenia, dragostea, credinţa, bunătatea .

Cine are dragoste, aleargă, se osteneşte, se bucură, este slobod şi nimic nu-l ţine. Dragostea dă toate pentru toate şi are de toate, pentru că nu-şi găseşte odihna decât în Cel Preaînalt din care izvorăşte şi de la care vine orice lucru bun. Dragostea nu se uită la daruri, ci mai pre sus de toate darurile se ridică la Dăruitor. Adeseori dragostea nu cunoaşte măsura şi râvna ei se înflăcărează peste măsură. Dragostea nu simte nici o greutate, nu ştie de osteneală, s-apucă de lucruri care sunt mai pe sus de puterea ei şi nu zice niciodată ''nu pot'' având încredinţarea că poate toate, şi chiar poate toate şi face fapte pentru care, cine n-are dragoste, se osteneşte în zadar. Printre virtuţile de frunte care-l înfrumuseţează pe om sunt smerenia şi bunătatea.Toate încercările vieţii, toate obstacolele întâlnite de- a lungul timpului ,pe toate le putem înfrunta cu iubire, cu bunătate, cu răbdare și cu smerenie.

Răbdarea este iubire, este o mare virtute, dar fără iubire nu poți avea răbdare .Hristos a zis: ''Dacă nu aveți răbdare, o să vă pierdeți sufletele; ca să le câștigați, trebuie să aveți răbdare'' (cf. Luca 21, 19). Urmând exemplul lui Cristos, să ne însușim modul lui de gândire, de smerenie.Pentru a avea o inimă smerită, trebuie să ne dezbrăcăm inima de orice formă de mândrie ca: trufia, superioritatea, , smerenia falsă.

Pornind de la învățăturile biblice, de la educația primită în casa părintească am încercat mereu să fiu alături de semenii mei,uneori cu gândul iar de cele mai multe ori cu fapta. De ani de zile împreună cu colegele de la Biblioteca Județeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, colegii de la Societatea Culturală ''Anton Pann'' Vâlcea dar şi prietenii scriitori din alte zone ale ţări , alături de membrele Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Eparhia Râmnicului, cu sprijinul Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea , mergem în centrele sociale de bătrâni şi centre de plasament să aducem un strop de bucurie semenilor noștri, să dăruim din prea mult sau prea puțin, un zâmbet, un gând frumos, un cântec, o poezie.În vara anului 2019 am cunoscut-o pe doamna Nastasica Popa, preşedinta Ascior Năvodari. De la domnia sa am aflat că la Buzău este un preşedinte neobosit care se dăruie pe sine pentru binele celor din jur, care luptă pentru idealurile naționale, care răspândeşte multă lumină şi bucurie pentru că „Lumina Lui Hristos luminează tuturor”…tuturor celor care vor să vadă .Mare bucurie am trăit în luna decembrie 2019 când l-am întâlnit pe domnul Nicole Muşat în curtea Fundaţiei pentru copii ''Sfântul Sava'' din Buzău, înfiinţată de părintele Mihail Milea.Zâmbetul său cald, chipul brăzdat de suferinţă, râsul cristalin sunt doar câteva dintre calităţile unui Om hărăzit de Bunul Dumnezeu să fie în slujba semenilor săi.Proiecte sale se pliează pe dorinţele noastre de a aduce bucurie şi speranţă în jurul nostru. Şi pentru ca distanţa să numei fie o problemă în toamna anului 2020 în cadrul manifestării „Cultură și spiritualitate în vreme de pandemie”, desfăşurată la Televiziunea Etalon din Râmnicu Vâlcea a avut loc şi deschiderea unui punct de lucru ASCIOR la Vâlcea. Evenimentul a fost găzduit și organizat cu sprijinul domnului Viorel Adrian Cherăscu.Au participat : doamna interpretă de muzică populară Tatiana Mărcoianu, doamna profesor Daniela Mariana STAN, doamna bibliotecară Iuliana Radi, tânărul instrumentist Viorel PAPUC, eleva Cristina Mitrache dar și minunatul meșter popular opincar Alexandru ILINCA!

Alături de domnul preşedinte Nicolae Muşat au fost prezenți:prof. Elena Cristina RUSTI-director tineret, Dl Sebastian BUTU, director Tehnic-Turism, Dl Sorin Alexandru MANEA director adj. , doamna drd Elsa Stavro-președinta ASCIOR Galați şi Valer Popean preşedinte Ascior Târgu Mureş.Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, cu sprijinul părintelui stareţ Veniamin Luca, întreaga delegaţie a vizitat şi s- a bucurat de ospitalitatea monahilor de la Mănăstirea Cozia.

''Dăruind, vei dobândi negreșit fericire, împlinire din zâmbetul celui care a primit de la tine ceea ce avea nevoie. Nu dăruiți pentru a primi, nu dăruiți dacă nu simțiți, nu dăruiți dacă doriți recunoaștere, pentru că ea, de multe ori, nu poate veni.Dăruiți doar atunci când simțiți, dăruiți din puținul vostru un zâmbet, o clipă de alinare, o clipă ce poate schimba viața unui om! A-ți manifesta iubirea duhovnicească față de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Desăvârșirea creștină stă în iubirea de aproapele, iar desăvârșita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu. Creșterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârșită, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 16)''.Iubirea este curată, simplă şi totală. "Iubirea îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu se aprinde la mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate… toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă", scria Sf. Ap. Pavel în Imnul Iubirii.Împreună să facem tot ce ne ajută Bunul Dumnezeu întru Civilizația Viitorului, Civilizația Vieții! ASCIOR pentru bucuriile omului!

Zenovia Zamfir