Amintirile apar in timpul iubirii de cuvât

                                 Amintirile apar in timpul iubirii de cuvât

 

Razele unei dimineți însorite de vară, ne însoțesc pe  drumul noilor  aventuri, descoperi, clipe frumoase alături de prieteni veniți din toate colțurile țării la simpla chemare a doamnei scrisului românesc, o doamnă frumoasă și distinsă, Mariana Moga. Trăim vremuri tulburi, cu  restricții la tot pasul, nesiguranță și uneori frică , o perioadă grea și plină de obstacole. Curajul doamnei Mariana Moga - un adevărat magician al cuvântului şi sentimentului frumos înstelat în inima sa, cum a descris-o doamna Emilia Dabu, de a organiza o Tabără Literară, este un act de mare responsabilitate dar și un moment așteptat cu nerăbadare de toți cei ce participă la'' un pahar de veșnicie''. Cu multă experiență și o capacitate organizatorică deosebită, Mariana Moga reușește și de această dată șă - și surprindă plăcut colegii întru - cuvânt, prietenii iubitori de cultură, de frumos, de neam și de țară. Aflați într - o efervescență creatoare, participanți la cea de a V-a  ediţie a Taberei Prieteniei Literare „De amicitia” 2021,  ce se desfășoară în superba vilă Elisabeta de la periferia oraşului Unirii - Alba Iulia, și -au pregătit cele mai noi și frumoase cărți publicate. Revederea este plină de emoție și bucurie, a trecut aproape un an de la întâlnirea din județul Hunedoara organizată tot de doamna Mariana Moga iar dorul de vers și cântec românesc este mare și greu de stăvilit. Prietenia este unul dintre cele mai de preț daruri pe care le primim de la viață. Prietenia înseamnă iubire, încredere, compasiune, comunicare, speranță. Prinși în vârtejul problemelor cotidiene, serviciu, plata facturilor , de multe ori uităm care sunt adevăratele valori . Ideea unei tabere a prieteniei este cu atât mai importantă cu cât perioada pandemiei pe care o traversează întreaga planetă ne obligă să ne distanțăm cât mai mult unii de alți. Dorința de a ne bucura de un răsărit de soare, de o floare, de zâmbetul și chipul frumos al unui copil, de a ne îmbrățișa unii pe alții, de a ne ajuta unii pe alții este din ce în ce mai greu de realizat. Noi suntem un popor creștin, noi ne iubim unii pe alții... "Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm", așa cum suntem îndemnați la Sfânta Liturghie.  Ca oameni de condei avem posibilitatea și puterea de a menține această dragoste de Dumnezeu, de trecut și prezent, de aproapele, de frumos, de tot și de toate. Prietenia este conexiune, amintiri, prietenia este este atunci când oferim si primim iubire, respect și acceptare. Din prietenie, Cami și Cristinel Badea au făcut popas la Vâlcea pentru a merge împreună la Alba Iulia , cu mașina lor. I -am așteptat cu mare bucurie, sunt o familie veselă și frumoasă,  doi oameni care se iubesc și care sunt dornici de  a fi în armonie și comuniune cu semenii lor. Pe drum am depănat amintiri, am trecut în revistă propriile reușite pe plan profesional dar și pe tărâmul scrisului, am stabilit câteva planuri de viitor, am râs și am glumit, ne-am bucurat că suntem sănătoși, că avem pasiuni comune că ne susținem ideile și idealurile. Întâlnirea cu Mariana Moga , soțul Cristi și ceilalți colegi care erau deja la pensiune a fost minunată, am strigat și ne-am îmbrățișat cu toată puterea, de dor, de drag, de prea multă ...restricție. Fiind printre ultimii sosiți ne-am cazat fuguța, ne-am pus hainele de sărbătoare și după ce am mâncat, am mers cu toți în sala de conferințe special amenajată pentru activitățile diverse ce se vor derula pe tot parcursul taberei. Seriozitarea organizatoarei, importanța evenimentelor, sunt motivele pentru care venim cu drag. Sub genericul „Să ne cunoaştem mai bine” , s -a dat startul  celei de a V-a  ediţie a Taberei Prieteniei Literare „De amicitia”. Fiecare ne-am prezentat cât mai frumos și elegant posibil, în cuvinte meșteșugit alese am trecut în revistă cărțile publicate și o parte dintre cele mai bune recenzii și participări la concursuri, premii obținute. A fost o seară în care se simțea bucuria revederi, emoția participării la o manifestare de mare ținută culturală, în special pentru cei veniți prima dată. A doua zi au început lucrările taberie, lansări de carte, conferințe. Ne-au încântat cu creațiile lor : Silvia Giurgiu, Sergiu Botezatu din Republica Moldova, Liliana Ghiţă Boian Jianu, iar Gelu Dragoș a prezentat mai multe cărţi ale editurii „eCreator”Baia Mare semnate de: Ioan Romeo Roşiianu (două), Daniel Luca, drd. Petronela Apopei, Cristian Gabriel Moraru, cărţi care au fost oferite bibliotecii taberei „De amicitia”. Eu m-am înscris în program cu lucrările: 1. ''Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile'', ediţie îngrijită de : Adrian Constantin Catană, Maria Lica Catană, Zenovia Zamfir, 2.'' Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte '', ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir şi Iuliana Radi, 3. ''În veșnicia unei clipe'' , ediție îngrijită de: Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu. Despre cartea ''Amintiri ale măreției trecutului îngropat de veacuri - comuna Glăvile'', Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, spunea... '' Această monografie alcătuită cu multă însuflețire de către distinsele cecretătoare vâlcene Maria Catană și Zenovia Zamfir este dedicată satului natal al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, cel supranumit, pe bună dreptate, „Leul Ardealului”. Ar fi nedrept să fie trecute cu vederea originile sale din Oltenia rurală și legăturile mai puțin știute cu această regiune din vremurile pribegiilor sale. Dârzenia și buna îndrăzneală a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania provin, fără urmă de îndoială, din bătătura casei părintești din Glăvile, din Vâlcea centrală, satul descris în amănunt în cartea de față, unde l-am însoțit și eu pe mentorul meu, odrăslit în acest străvechi ținut românesc''. Doamna prof. dr. Maria Vaida ne-a încântat cu o conferință despre  „Poetul Gheorghe Pituţ sau Ochiul şi Noaptea”. Ziua s-a încheiat cu cu un moment artistic dăruit din tot sufletul de Corina Ofelia Corpodean, poetă și realizatoare de emisiuni culturale radio, care își încântă publicul cu vocea sa blândă, intensă, cu un timbru special. Corina este un Om frumos pe care îl asculți cu multă atenție și dragoste . Vineri, 25 iunie 2021, domnul istoric dr. Mihai Octavian Groza a susținut conferința „Lucian Blaga, destinul unui cărturar” iar doamna Maria Vaida a conferențiat despre „Oameni vechi şi noi”, autor Mihai Octavian Groza. A urmat un moment emoționant, lansarea cărţii „Oltul din inimă – In memoriam Costy Triţă”,  ''poetul iubirii'' cum era cunoscut și apreciat, un prieten bun care  a plecat mult prea de devreme în țara de peste veacuri, în luna septembrie 2020.  Au  rostit cuvinte frumoase: Mariana Moga, Mihai Octavian Groza, Doina Bonescu, Gelu Dragoş, Liliana Ghiţă Boian Jianu, Romulus Moldovan.  Apoi s- a lansat pe orbita scrisului românesc, Antologia „Clepsidra cu sentimente”  prezentată de  : Mariana Moga, Liliana Ghiţă Boian Jianu. Despre cartea frumos realizată, de la copertă până la textele colegilor scriitori, un cuvânt de folos, vorbe frumoase și din suflet dăruite pentru că ele descriu harul, talentul autorilor, am rostit și eu. Fiecare dintre cei ce au semnat în Antologie, au scris cu dragoste pentru cuvânt, pentru cititori, pentru eternitate. Ziua s-a încheiat cu un recital de muzică interpretat de  Bebe Jianu și pe ritmuri de muzică folk, cu melodii de suflet interpretate de Corina Ofelia Corpodean. Sâmbătă, 26 iunie 2021, a adus cu sine o nouă provocare dureroasă, lansarea cărţii „Reîmpărţind iubirile la doi”, autor  Constantin Triţă, lucrarea era în manuscris la editură atunci când poetul s-a stins sub privirile îndurerate ale soției sale. Pentru Tanty Triță, poetă și  soție, a fost foarte greu să vorbească despre cel mai iubit și drag soț,despre omul Costi, despre jumătatea sa. Văzut sau cât mai discret, fiecare am vărsat o lacrimă în amintirea unui mare poet, un prieten de nădejde, un om care a avut un gînd bun și o vorbă frumoasă pentru toți cei ce l-au cunosct. A urmat  prezentarea cărţii semnate de Liliana Ghiţă Boian Jianu&Pandele Bebe Jianu „Dialoguri imaginare şi povestiri istorice în acolada timpului”  prezentată de domnul scriitor, renumit om de cultură George Călin. Printre ultimele și frumoasele momente a fost  prezentarea cărţii  doamnei Nastasica Popa – „Gânduri indamine” . A  rostit vorbe alese domnul  George Călin  iar doamna prof.dr. Maria Vaida a făcut o cronică literară deosebită . Despre Nastasica și creațiile sale, cuvinte frumoase și alese am transmis și eu pentru că le merita din plin. Seara a fost dedicată muzicii populare iar tînăra și talentata interpretă Cristina Muntean a cântat cu drag și cu voie bună pentru toți participanți la Tabăra Literară„De amicitia”. În acele zile '' minunat de frumoase '', ne-am simțit liberi, ne-am veselit cu Vasile Bele și Gelu Dragoș, moroșeni noștri dragi, am schimbat gânduri și impresi, le-am apreciat creațiile fetelor  : Silvia Giurgiu, Daniela Vîlceanu, Ildi Șerban, Rodica Mureșean, veșnic pusă pe șotii, am râs la bancurile lui Romi Moldovan, un prieten drag, vesel și mereu amabil,  am ascultat cu drag poeziile lui Ovidiu Vasile și Alin Cucuruzan, ardeleni frumoși dar mai ales talentați. Cu versuri frumoase ne-au încântat și Cristinel Badea, Luminița Postolache, puștoaica noastră - olteancă de la Craiova, Doina Bonescu, Dumitru Vasile ne-a vorbit cu mult patos despre Cugirul său minunat, Stefania Petrov, care în ciuda ghinionului cu bagajul, a fost veselă și ne-a recitat din poeziile sale. Veníțí pentru prima dată în mijlocul nostru, domnul Daniel Luca și domnul Costel  Avrămescu ne-au cucerit cu scrierile domniilor lor. Respect și admirație pentru doamna Adriana Weimer, a muncit din zor , a  filmat și fotografiat non stop dar ne-a și recitat din propriile creați, mai timidă dar cu vers frumos a fost Carmen Grigore. Farmecul,  veselia, creațile literare ale celor două doamne :Nastasica Popa și Rodica Mureșan, au rămas vii în amintirea noastră.Tanțy, Liliana, Bebe, cu voi este mereu bucurie și sărbătoare în sufletul meu. Cuvinte frumoase și aleasă prețuire pentru toți colegii prezenți în tabără, deosebită considerație pentru doamna Maria Vaida, domnule Octavian Mihai Grozea, ne-ai încântat și mai ales ne-ai și filmat, te felicit pentru seriozitate și pentru efortul susținut în promovarea valorilor culturale. Gelu Dragoș dimpreună cu Vasile Bele au totdeauna un cuvânt frumos și o mare iubire pentru ținuturile natale , pentru zona pitorească a Maramureșului, mândru plai cu flori și cu ficiori.  Doamnele : Cornelia Costin si Maria Iancu , ne-au impresionat prin costumele populare pe care le-au purtat cu multă demnitate, prin dorința și eforul susținut de a menține și trasmite generațiilor viitoare din țară și străinătate, frumusețea și perenitatea portului popular. Mariana Moga - poezia ta de atitudine, de suflet, de spirit, dragoste şi înţelepciune, taine şi adevăruri, iubirea de țară și de neam,  ne încântă de multă vreme. Pe parcursul acestor zile au fost acordate diplome şi medalii din partea Societăţii „Românca” din Londra, a Radioului TV „Unirea” Wiener Neustadt - Austria, Editurii Globart Universum și a revistei  Poezii pentru sufletul meu, Asociația ASTRA, Despărțământul "Vasile Moga" Sebeș, din partea organizatorilor Taberei  Prieteniei Literare „De amicitia”. Mariana Moga - spirit organizatoric hărăzit de Bunul Dumnezeu cu darul prieteniei,  plecăm și de acestă dată cu amintirea unor clipe  minunate, cu dorința de a reveni cât mai curând într- o nouă tabără a prieteniei,  a creației, a iubirii de cultură, a iubirii de Dumnezeu și de semeni,  a iubirii de neam și de pământul străbun .

 

Zenovia Zamfir

 

Toamnă aurie, la Chiuzbaia pe chindie

Toamnă aurie, la Chiuzbaia pe chindie

În fereastra uitată deschisă, toamna se arată mai coaptă, mai obosită un pic, dar de o frumuseţe aparte, ea trăieşte din lumina de miere, blândă, duioasă ca o mângâiere. Toamna e de aur,nu strălucitor, aur blând, primitor şi odihnitor.Un aer rece, cu parfum de struguri copţi şi crizanteme îmbobocite pluteşte peste oraşul încă adormit.Mânaţi de un vânt rece, norii mărşăluiesc cu repeziciune, atât de aproape de pământ, încât pot fi atinşi de vârful copacilor, primele frunze au prins deja culorile focului, iar fumul dimineților dă şi mai mult farmec zilelor de toamnă timpurie. Distinsă şi mândră, toamna păşeşte pe meleagurile însetate de liniște, aleargă şi se zbenguie gândurile prin frunze, obosesc şi-apoi cad moleşite-n covorul cald, ţesut cu dragoste din frunze multicolore.A venit, a vemit toamna , totul în jur este galben şi ruginiu, totul în jur pare pustiu.A venit toamna cu frig şi cald, cu mere şi nuci, cu pere şi gutui, cu struguri şi vin ghiurghiuliu, a venit cu dor de munte şi de val argintiu. Toamna are o blîndeţe aparte, o melancolie care te îndeamnă să priveşti în tine .Soarele de toamnă alină frunzele arămii care încep încet, încet să atingă pământul scăldat de iubire.De-aş atinge o rază din soarele de toamnă, Doamne… ar sclipi şi în mine albastrul tainic al Cerului.Soarele de toamnă, galben precum grâul copt, crescut în cerul care, mai albastru şi mai tainic, îmbrăcat în razele Luminii fără sfârşit, are o altă poveste acum. Povestea din această zi de toamnă frumoasă și melancolică începe cu...au trecut zile , săptămâni, patru la număr iar eu sunt tot acolo...în Maramureșul cu flori frumoase, cu straie de sărbătoare, cu oameni dragi, cu plaiuri de vis, cu iubire și dor greu. În '' România, Grădina Maicii Domnului '', cum a spus Papa Ioan Paul al - ll- lea, în țara noastră '' minunat de frumoasă '' , cum a scris Alexandru Vlahuță în '' România Pitorească'', avem locuri și oameni de poveste, o poveste pe care o putem depăna la gura sobei pentru că în curând frigul ne va alunga în case, acolo înconjurați de nepoți și prieteni vom enumera încet, cu glas gâtuit de emoți șirul amintirilor frumoase trăite alături de oameni de cultură veniți din toate colțurile țării, la simpla chemare a bădiei, staroste vestit Vasile Bele dimpreună cu ai săi'' fârtați '' Nelu Danci și Gelu Dragoș. Despre cei trei prieteni, Vasile, Gelu și Nelu, scriitori talentați, oameni respectați, cum se spune în popor, fiecare dintre noi avem cuvinte de laudă, de respect, de aleasă considerație. Am călătorit o zi întreagă de la Vâlcea la Baia Mare, dar alături de Silvia Giurgiu, o scriitoare foarte talentată, timpul s-a scurs ușor. M-am delectat privind frumusețea peisajelor ce '' dansau '' în ritmul roților de la autocar, am visat și m-am imaginat trăind într-un castel la marginea unei ape, înconjurat de grădini de flori înmiresmate și protejate de arbori seculari. Întâlnirea cu Vasile, Vasilllleeeee și familia sa, Cristina - soția, o femeie frumoasă, o strașnică gospodină care ne-a răsfățat cu niște sărmăluțe în foi de viță și de varză cum numai în Maramureș poți savura, mama Ana - veșnic îngrijorată pentru puiul său, bucuroasă de oaspeți, Bianca - fiica, frumoasă și gingașă precum o trestie subțire, în adierea vântului tomnatic, care ne-a condus cu mașina pe serpentinele Chiuzbaiei mai ceva ca un pilot de curse, a fost atât de emoționantă încât mi-am șters fără să mă vadă nimeni o lacrimă de bucurie . Pe Bogdan, l-am cunoscut a doua zi, mândru ficior, frumos, falnic și mai ales de mare ajutor pentru familie. Revederea cu Olga Grigorov , Nelu și Virginia prietenii săi, pe care i-am cunoscut în Deltă a fost o adevărată sărbătoare. Minunați oameni ! Slavă Domnului că mi -a scos în cale așa prieteni! Am ajuns la cazare pe întuneric. Când Bunul Dumnezeu te iubește , îți dă șansa de a te trezi într-un colț de rai. Da , asta a fost senzația mea dis - de - dimineață când am ieșit în curte și am văzut unde mă aflu. Rugăciune și cuvinte de mulțumire am înalțat către cer. Oameni harnici și gospodari de renume, maramureșeni celor ''trei magnifici'' gazde primitoare, ne-au tratat și ospătat românește, frățește, ne-au oferit bucate tradiționale învelite cu multă dragoste și prietenie, ne-au cântat și încântat cu cântece frumoase de la moșii și strămoșii lor, ne -am horit și dănțuit alături de dănțăușii îndrumați magistral de neîntrecutul Vasile Ungur și de doamna coregraf Maria Seraz. Doamne ! Și tare bine ne -am simțit în Tabăra Literară ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !''. Prinsă în vârtejul evenimentelor de la Biblioteca Județeană '' Antim Ivireanul '' din Vâlcea, nu am avut răgaz să scriu un text. Printre evenimentele frumoase ce se derulează la Biblioteca Județeană unde îmi desfășor activitatea am avut șansa să fiu alături de un tânăr poet, Segiu Ilie Pîrvu, un elev care la Bacalaureat a obținut nota zece la toate materiile, care împreună cu cadrele didactice și colegii de la Colegiul de Informatică din Râmnic ne -a oferit o seară magnifică de muzică și poezie. Am avut bucuria de a fi moderatorul unei acțiuni culturale cu largi ecouri în lumea tinerilor talentați din Vâlcea. Tot în această perioadă ne-am serbat patronul spiritual al Râmnicului și al Bibliotecii, pe Sfântului Ierarh Martir '' Antim Ivireanul '', dar printre picături am citit și recitit scrierile colegelor prozatoare : Silvia Giurgiu, Daniela Vîlceanu, Ionica Bandrabur și cel mai recent, textul Mioarei Baciu. Harul colegelor nostre răzbate din fiecare cuvânt, pentru că... '' La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu'', Ioan 1:1-14 VDC. Am retrăit verdele - viață, din poezia Olgăi Grigorov, albastrul precum cerul ogindit în apa Dunării albastre, de unde își trage seva colega noastră. Felicitări doamnelor scriitoare, harăzite de Dumnezeu cu darul scrisului. Mergând pe

firul cronologic al evenimentelor Taberei Literare ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !'', începem cu...începutul, seara prezentărilor, ne-am luat inima în dinți, am ieșit în fața colegilor și cu emoție în glas ne-am spus povestea fiecare în felul său. De a doua zi, am intrat în programul pregătit cu trudă și cu mult suflet de cei '' trei fârtați'', care, aveam să constatăm la final, a fost presărat cu multe surprize și momente inedite . Ideea unei excursi la câteva obiective turistice emblematice ale Țării Mararamureșului a fost apreciată și trăită la intensitate maximă. Vizita la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței amenajat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației, ne-a smuls lacrimi de recunoștință pentru cei ce au pătimit pentru ca noi astăzi să avem o viață mai frumoasă și un trai mai bun. Motto-ul de la intrare: “Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”, este cutremurător. În zona destinată strategiei distrugerii religiei, aflăm că printr-un decret de lege, s-au suprimat toate ordinele călugărești, simpla exprimare a simpatiei față de un ordin, putând aduce detenție. Mulți preoți au fost condamnați pentru “trădare de neam și țară”. În cazul Bisericii Ortodoxe, conducerea a fost decapitată de la cap, 20 de înalți ierarhi fiind înlocuiți. Aproximativ 2000 de preoți ortodocși au fost arestați, reducându-se cu doua treimi numărul mănăstirilor și a călugărilor. Gândul mi-a zburat la Patriarhul Justinian Marina despre care am ascris mai multe cărți și pe care l -am descoperit ca fiul al localității de unde și eu îmi trag seva, comuna Stănești, județul Vâlcea. Multe lacrimi o fi vărsat și Preafericirea Sa în chilia de la Schitul Dragoslavele unde fusese trimis, doar nu era să se spună că era condamnat, și unde a stat aproape șase luni de zile, fără a ști mai nimic de '' turma sa'', fără să poată să -și apere fiii duhovnicești, fără să știe nimic de biserici și mănăstiri. În lucrarea ''Memorii'' , părintele Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, tot un fiu al Vâlcii străbune, din Glăvile, ne descrie cu lux de amănunte aceea perioadă de grea încercare pentru întreg poporul român. Plecăm cu inimile încărcate de durere și cu dorința de a aprinde o candelă în memoria înaintașilor noștri. Odată ajunși la Cimitirul vesel de la Săpânța ne regăsim puterea de '' a face haz de necaz'', de a citi versurile publicate pe crucile pictate cu un albastru precum cerul senin de deasupra noastră. Sculptor, pictor și poet popular Ion Stan Pătraș, ne - a lăsat moșteniere un loc unde viața și moartea coabitează și se tachinează reciproc. La ''o aruncătură de băț'' ajungem la Mănăstirea Săpânța - Peri. Grandiosul edificiu monahal este celebru datorită bisericii sale de lemn cu trei niveluri, şarpanta cu poală dublă şi o cruce de fier în vârf înaltă de 7 m. Și cum scriitori sunt imprevizibili, '' hai ai să facem'' un recital de poezie și o prezentare de carte în '' Altarul de vară''. Neștiind că avem nevoie de binecuvântare, aprobare, ne-am trezit luați la întrebări, pe bună dreptate de maica stareță. De îndată ce a înțeles cine suntem și ce dorim ne - a dat binecuvântare și a acceptat invitația noastră de a participa la eveniment, iar eu pentru ca maica să rămână cu o amintire frumoasă despre noi, i -am oferit în dar o carte, ''În veșnicia unei clipe'' , care descrie locurile de obârșie ale Patriarhului Justinian Marina. Părintele Radu Botiș, membru fondator al revistei '' Memorii maramureșene '' a rostit o cuvântare înălțătoare din care nu a lipsit rugăciunea “Tatăl Nostru” iar colegii, rînd pe rând au recitat din propriile creații cu multă emoție și evlavie față de Dumnezeu și de lăcașul sfânt în care ne aflam. Pentru că în program eram pe lista celor care trebuiau să prezinte o lucrare, am vorbit despre viața și activitatea pe ''Ogorul Domnului'' a celui ce avea să fie numit în scrierile vremii Un ''Apostol al neamului românesc'', Patriarhul Justinian Marina. Cuvintele se rânduiau în discursul meu molcom și pe alocuri mai repejor precum apa pârâului din apropiere, aducând cu ele date și momente mai puțin cunoscute despre Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din perioada 1948 - 1977. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru aceea clipă magică, Maicii Satrețe pentru aprecieri iar colegilor scriitori pentru gândurile alese. Am pornit mai departe, copleșiți de sfințenia locului. Drumul până la Mănăstirea Petrova a fost presărat cu cântece, unele generate de foamea ce ne încerca, altele de drag și de voie bună, cu vorbe de duh și cu bucuria de a fi împreună, de a ne bucura unii de alții. Firește că responsabili cu voia bună au fost neobosiți, minunați noștri prieteni : Vasile Bele, Gelu Dragoș, Olga Grigorov, care ne-au făcut să mai uităm de foame. Prin purtarea de grijă a părintelui stareț, la Mănăstirea Petrova ne- am ospătat cu bucate alese, pregătite în post și rugăciune pentru a fi și mai savuroase. Frumusețea locului unde este amplasată mănăstirea îți taie respirația. Înconjurată de păduri cu deschidere către întreaga vale a Vișeului, spre culmile Munților Maramureșului , având vizibilitate la piscurile semețe ale Munților Rodnei, zona a fost numită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcopul Maramureșului și Sătmarului ''Valea Luminoasă''. Și cum lucrurile mari se fac cu încercări mari , tocmai când mai aveam câțiva kilometri până la pensiune, Vasile Bele avea să treacă și prin emoția unei defecțiuni tehnice la autocarul care ne transporta. După zbateri și cu multă răbdare, care așa cum știm este calea spre mântuire, aveam să ajungem teferi și mai ales veseli la Pensiunea Rustic, o locație unde confortul sporește frumușetea locului, unde cei ce trudesc pentru a ne simți bine,'' ca la mama acasă'' sunt tineri, amabili, buni profesioniști . Seara avea să ne aducă alte momente frumoase și cu mare impact emoțional un crâmpei din ''obiceiul nunții tradiționale'' din zonă, prezentat de starostele -Vasile Bele, ajutat ca ''între fârtați'', de Viorel Ungur. Și pentru ca evenimentul să fie unul de avengură și de neuitat, protagoniști au fost chiar scriitorii participanți la tabără. Întregul ceremonial a cuprins : gătitul miresei și al mirelui, dansul găini, furatul miresei, răscumpărarea pantofului de către mire, ritualul de intrare a miresei în rândul femeilor măritate. Pe chipurile tuturor se citea bucuria și încântarea de a participa la un astfel de moment , bucuria de a fi împreună în armonie, comuniune și iubire. Următoarea zi avea să fie o mare piatră de încercare pentru Vasile Bele, vesel dar grijiuliu cu noi, și ai săi '' fârtați de cruce'', Dragoș Gelu care a fost atent cu fiecare , să ne simțim bine, Nelu Danci , amabil și binevoitor, ne - au prezentat Chiuzbaia, zona lor de suflet, locul de obârșie, locul sfânt al moșilor și strămoșilor lor. Emoțiile se puteau citi ușor pe chipurile celor ''trei magnifici''. Și pentru a fi cât mai credibili și - au pus straiul popular, au adus ajutoate, finul Gavril Firicel Grigor dimpreună cu fiica dar și cu Maica Marița, renumită pentru păstrarea tradițiilor din zonă, pentru dragostea de glia străbună. Primul popas- frumoasa Mănăstire Chiuzbaia, loc de rugăciune și închiunăciune, drag sufletelor celor cu sete de Dumnezeu. Ca un bun și iubitor de Dumnezeu, semeni și de cultură, părintele protosinghel Varlaam Coroian ne aștepta în curtea mănăstirii. După o rugăciune, un cuvânt de învățătură și un mic istoric al sfântului lăcaș, ne- am oprit în '' Altarul de vară'' pentru un recital de poezie, o prezentare de carte, un gând pios pentru cei ce au fost și numai sunt printre noi. Ne-au încântat cu creațiile lor : Mioara Baciu, Popa Ștefan, Elvira Răceală, Ioana Bandrabur iar eu am avut ocazia să vorbesc prietenilor despre Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, cel care a plecat în lume din Glăvile Vâlcii și a devenit un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române dar și un mare cărturar. Deasemenea am prezentat cartea ''Amintiri ale măreției trecutului îngropat de veacuri - comuna Glăvile'', pe care am realizat-o împreună cu Adrian Constantin Catană și Maria Catană, despre care Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, spunea... '' Această monografie alcătuită cu multă însuflețire de către distinsele cecretătoare vâlcene Maria Catană și Zenovia Zamfir este dedicată satului natal al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, cel supranumit, pe bună dreptate, „Leul Ardealului”. Ar fi nedrept să fie trecute cu vederea originile sale din Oltenia rurală și legăturile mai puțin știute cu această regiune din vremurile pribegiilor sale. Dârzenia și buna îndrăzneală a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania provin, fără urmă de îndoială, din bătătura casei părintești din Glăvile, din Vâlcea centrală, satul descris în amănunt în cartea de față, unde l-am însoțit și eu pe mentorul meu, odrăslit în acest străvechi ținut românesc''. Am plecat de mănăstire mai ușurați, am lăsat acolo toate greutățile și nemulțumirile pe care le simțim uneori și am coborât în sat pentru a vizita ''Muzeul din Chiuzbaia''. Domnul Breban Romică, fost ofițer al poliției române, mare iubitor al tradiției și valorilor maramureșene, ne-a demonstrat că acolo unde este dorință este și putință, a îndrăznit și a reușit să facă un muzeu al satului. Am fost uimiți și încântați de mulțimea și diversitatea obiectelor adunate în timp dar și de surpriza pregătită. Frumoasa și talentata sa fiică ne- a interpretat câteva melodii la vioară din repertoriul clasic, apoi acompaniată de domnul Romică, ne-au delectat cu câteva melodii din folclorul maramureșan. Frumos moment! Apoi am ajuns la biserica din sat unde am fost întâmpinați de părintele Andrei Mihail Bud. Plin de emoție și cu lacrimi în ochi, Vasile Bele ne-a vorbit despre satul său, despre părinți și despre preoții care l-au botezat și cununat, de familia sa frumoasă, de istoria locurilor natale, sfinte. De această dată ne-au încântat cu creațiilor lor doamnele prozatoare : Silvia Giurgiu, Paulina Georgescu și Mirela Penu. Frumos și cu dulceață în glas ne -a vorbit părintele Bud, ne-a binecuvântat la sosire dar și acum în ultima zi de activități, iar împreună am înălțat o rugăciune către Dumnezeu. Un moment emoționant și plin de evlavie a fost creat de Maria Tomița Corini, care ne-a impresionat prin sensibilitatea interpretării unei creații proprii. Am plecat spre pensiune vrăjiți de oamenii locului, de frumusețea Chiuzbaiei pe care Vasile Bele o cântă în versurile sale. În ultima seară, am avut parte de lansarea cărților doamnelor poete Olga Grigorov și Leliana Rădulescu, de un frumos recital din poezia domnului Ștefan Popa dar și de un moment poetic realizat de doamna Maria Tomița Corini. Poate cel mai așteptat moment a fost decernarea medaliilor de merit și de participare la Tabăra Literară ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !''. Fiecare dintre noi a mulțumit pentru clipele frumoase și bucuria de a fi prezenți la un eveniment de înaltă ținută , chiar dacă a fost prima ediție. Alte surprize, alți copiii frumoși, alte clipe magnifice. Trebuie să - i felicităm iarăș și iarăși, pentru că merită, pe ''cei trei fârtați'' deoarece au adus în jurul nostru tineri talentați, îmbrăcați în straie populare, tineri care sunt deja pe drumul frumos dar spinos al scrisului precum Rafael Alexandru Mitruți, tineri cu voce frumoasă și cu un repertoriu pe măsura talentului : Carla Dumitru, Daria Pop, Andrada Ardelean, Ioana Vlasin, Maria Ungur (fiica lui Viorel Ungur), Eliza Lazăr (nevăzătoare), Lăcrămioara Petruș, Daniel Firizan, Paul Marincaș, Laura Alexandra Mogoș care cochetează frumos cu grafica. Cuvine - se cu adevărat să vă mulțumim Cristina, Bianca și Bogdan Bele, doamnei patroane de la Pensiunea Rustic, doamnei Danci pentru prezențá în mijlocul nostru, tuturor și fiecăruia în parte, celor ce s-au străduit și garantez că au reușit să ne ofere clipe de neuitat. Nu știu dacă am descris toate momentele frumoase, nu știu dacă am omis din greșeală pe cineva, nu știu dacă am greșit față de cineva, știu însă sigur că am fost părtașă la un festin cultural - spiritual frumos gândit și organizat de ai noștri'' fârtați'', prieteni minunați: Vasile Bele, Nelu Danciu și Gelu Dragoș. Felicitări tuturor colegilor scriitori pentru creațiile pe care ni le-au împărtășit cu multă generozitate, am fost onorată să vă revăd pe cei ce vă cunosc și încântată să vă cunosc pe cei ce v -am întâlnit pentru prima dată la această Tabăra Literară '' Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !''. Fiecare ați lăsat o lacrimă de iubire în sufletul meu , Daniela Vîlceanu ai fost mereu atentă să imortalizezi momentul și să ni-l dăruiești și nouă, ești ca o adiere frumoasă de primăvară, cumătre Petre Grădinaru felicitări pentru costumul popular pe care l-ai purtat cu demnitate. Domnule Ionel Dumitru vă mulțumesc frumos pentru cuvintele alese primite în dar, felicitări Florentina Danu pentru cântul popular cu care ne-ai răsfățat. Aleasă considerație doamnelor : Mirela Penu, Maria Corini Olga Văduva Grigorov, Ionica Bandrabur, Elvira Răceală , Pușa Tudorache, Vasilica Mitrea, Limona Rusu, Liliana Badea, Leliana Rădulescu, Paulina Georgescu, Carmena Băițan, fam. Muși. Mioara Baciu, admirația și considerația este reciprocă , Silvia Giurgiu, talentul, harul și perseverența te vor purta pe culmi tot mai înalte, multe și frumoase. Onorată de revedere domnule Mircea Marcel Petcu, încântată să vă cunosc părinte Radu Botiș și domnilor : Toth Arpad, Ștefan Popa .Aleasă prețuire pentru doamnele Terezia Filip și Valeria Bilț, gânduri nobile, ne-ați impresionat prin cuvintele frumoase rostite la adresa noastră. Raol Alexandru Mitruț, cu tine Dumnezeu are planuri mari. Maică Mărița Grigor în chipul dumneavoastră blând, în portul mândru românesc am văzut întreaga Țară a Maramureșului și felicit din toată inima pe cei ce au paticipat din partea acestui colț minunat de țară, mulțumesc fiului Gavril Firicel pentru generozitate, nobile gânduri pentru Viorel Ungur , doamnelor profesoare și tinerilor care ne-au făcut din fiecare seară un spectacol și o clipă minunată. Iar pentru cei ''trei fârtați magnifici... Viaţa nu se explică, ci se trăieşte''..., Luigi Pirandello. Iertare dacă am uitat pe cineva în acestă frumoasă și dulce aducere aminte de clipele frumoase petrecute împreună la un pahar de veșnicie , în Tabăra Literară ''Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp!'' ,vă iubesc și vă prețuiesc. Aș finaliza cu rugăciunea pe care o primesc în fiecare zi de la părintele Iov Pătrașcu, monahul care scrie cu degetele de la picioare: ''Domnul și Maica Domnului să vă binecuvânteze, să vă ocrotească și să vă mântuiască! Amin !''

Ziua Limbii române, În memoriam - Ligya Diaconescu

 

Limba română suntem noi, limba română este limba  pe care o învățăm încă din primele momente ale vietii, este limba în care pronunțăm primele și cele mai dragi cuvinte .

Limba română este  limba viselor noastre, e leagănul copilăriei, e o mireasmă plăcută de flori de tei, veșnic aducătoare de mângâiere și liniște.

Începând cu anul 2013, Limba Română este celebrată anual, la data de 31 august, ca o „sărbătoare a identității și demnității poporului român”, un prilej de celebrare și aprofundare a limbii materne și de recunoaștere a importanței sale ca element esențial în menținerea identității naționale.Eminescu spunea: Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră. Nichita Stănescu: Limba română este patria mea! Limba română este ca o duminică. Marti, 31 august 2021, în Sala de Conferințe a Bibliotecii Județene Antim ''Ivireanul Vâlcea'', s-a desfășurat manifestarea Ziua Limbii române, În memoriam - Ligya Diaconescu.  

Au participat : Mariana Popa (Brașov),Tudosia Lazăr (Galați), Camelia Florescu( București), Maria Brădean ( Arad), Vasile Bele (Baia Mare), Silvia Giurgiu (Pitești), Petre Cichirdan- U..Z.P.R., scriitori, oameni de cultură din Vâlcea.

Mesajul IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost transmis de părintele consilier Constantin Olariu. Domnul Iulian Trușcă a transmis mesajul domnului Constantin Rădulescu, președintele Consiliul Județean Vâlcea.

 “Orice cultură începe cu un miracol al spiritului : limba.” ( Jacob Burckhardt )

Am transmis mesajul managerului Bibliotecii Județene “Antim Ivireanul”, conf. univ. dr. Remus Grigorescu și am adus un cuvânt de alinare Andradei Diaconescu, fiica Ligyei Diaconescu.

Veniți din toate colțurile țării, scriitori români au adus un elogiu Limbii Române dar și Lygiei Diaconescu, care care, alături de  domnul Al. Florin Țene,  președintele Ligii Scriitorilor Români au luptat împreună cu regretatul  om de cultură, regizorul, scriitorul Corneliu Leu, au  inițiat Petiția către Parlamentul României,  privind propunerea Sărbătoririi limbii române, a limbii vorbite de românii din interiorul țării, dar și de cei din  diaspora.Jurnalist, poet, scriitor, publicist, economist, pictor amator, așa poate fi descrisă doamna Lygia Diaconescu. A câştigat în anul 2017 – Trofeul Ligii Scriitorilor Români – TROFEUL „LIMBA ROMÂNĂ”. În anul 2018 a obţinut – TABLETA DE AUR A LIMBII ROMÂNE – din partea Ligii Scriitorilor Români.

Este născută în Bicaz, Neamţ. Deşi plecată des din România, îi place să spună că este româncă şi locuieşte, când nu se află peste ocean, într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii, plin de cultură, dintr-o zonă preponderent turistică, zona Vâlcii. Realizările sale în domeniul cultural și puntea de legatură, create pentru scriitorii români de pretutindeni, întalnirile minunate organizate anual cu scriitorii români din întreaga lume , sunt bine cunoscute și așteptate de scriitori ca o întalnire în familie, cu emoție, dor și drag. La acestea, se adaugă lansările și prezentările antologiilor pe diverse teme ale Ligyei, dar și cele bilingve.

Vestea plecării  în țara de dincolo de nori   a căzut ca un trăsnet pentru cei de o cunoșteau și apreciau pe Ligya.

”Ligya Diaconescu era persoana care împreună cu conducerea Ligi Scriitorilor organiza în fiecare 31 august sărbătoare Zilei Limbii Române în diferite orașe din țară, la care participau scriitori români de pe toate meridianele lumii.

Numele ei va rămâne în conștiința noastră ca o amintire frumoasă și luminoasă, iar veșnicia îi va rezerva o pagină în Istoria Literaturii Român.

Dumnezeu să o odihnească în pace” transmite Comitetul Director al Ligii Scriitorilor Români.

...Trecători fiind prin această viață, candela amintirii sale nu se va stinge, ci va dăinui prin cele zece antologii de poezie și proză cărora le-a dat viață ca director, prin poezia sa plină de candoare, prin proză și publicistică, prin contribuția la sărbătorirea limbii române în fiecare an, pe data de 31 august, prin concursurile literare pe care le-a organizat aproape anual, prin organizarea întâlnirilor cu scriitorii premiați, scriitori români de pretutindeni, ca să amintesc doar câte ceva din ampla sa activitate, dar mai ales, prin noblețea sufletului său,...  Elena Buică,Pickering, Toronto, Canada ,8 Martie 2021. Ligya Diaconescu– suflet românesc, autentic, plin de iubire de neam și țară, ne-a „chemat”, întru unire, credință, dreptate, libertate, cuvânt, adevăr, rugăciune, spunea Vasile Bele, prezent la Vâlcea.

Îmi place să cred că a munci pentru cărți și pentru publicații este  un lucru magic, onorează acele persoane care își subordonează existența cuvântului scris. O privire obiectivă și minuțioasă asupra vieții și activității culturale ale doamnei Ligya Diaconescu mă îndreptățește să afirm  că ne aflăm în fața unei profesioniste în Arta Cuvântului. Sunt sigură că radiază de iubirea scrisului pe care-l răspândește prin cărți proprii sau publicații în lume, dezvăluindu-și universul sufletesc,... scria într-o recenzie doamna Mariana Popa .

Cuvinte frumoase și alese au fost rostite la adresa Ligyei Diaconescu cu prilejul evocări vieții și activități sale pe  Ogorul scrisului. Prin grija doamnei Mariana Popa și cu ajutorul celor ce au cunoscut-o și apreciat -o , fiica  Adrada, a realizat Antologia In memoriam - Ligya Diaconescu , care a fost lansată de Ziua Limbii Române, la Vâlcea.

Iertându-mă, fă-mă mai  iubitor,

Ajută‐mă Doamne, să caut Lumina
Să‐ţi sărut paşii, printre muritori,
Să înţeleg de ce te simt aproape
Şi‐urmez ispita crudă pâna‐n zori...

În lumea spartă de virtuţi creştine
Sunt oameni ce se cred nemuritori
Te rog, o Doamne, ajuta‐mi încă‐o dată
Iertandu‐ mă , fă‐mă mai iubitor !

Ligya Diaconescu, 19 Iulie 2019

Suntem trecători prin lumea aceasta... avem nevoie de Dumnezeu, așa cum avem nevoie de viață!

 

Zenovia Zamfir

 

Dincolo e poetul... nemuritor şi rece.

 

                                               Dincolo e poetul... nemuritor şi rece.         

La început a fost Caravana Culturii…apoi schimburi de idei, gânduri, cuvinte frumoase,  la adresa activităților și realizărilor pe Tărâmul culturii . Și mai apoi aveam să descopăr – Moara lui Gelu. Poezii, eseuri, referințe, povesti frumoase, oameni de pretutindeni se întâlnesc pe acest blog cunoscut și apreciat . Talentul și imboldul de a scrie  este un miracol, este  suferință, zbatere, încercare de definire a ceea ce simți, prin urmare, sentimentul tranformat în cuvânt, cuvântul în imagine . Poeziile domnului  Gelu Dragoș, te poartă într-o lume frumoasă,  te invăluie și te dezmiardă în nopțile lungi și pline de iubire.    

Din dragoste

Când sângele nostru

Va fi înflorit

Pe buze străine

Lasă-mă să cad

Lângă nopţile lungi

Ca să te pot trezi

Cu o bătaie de inimă.

Poezia suntem noi. Poezia este  reprezentarea eului și umbra noastră în cuvant, este adevăr și adevărul este suflet.

Poezia  domnului  Gelu Dragoș  Din dragoste, înainte de stil și de poveste,  transmite emoție și ne face  sufletul să vibreze. Sunetele sufletelor noastre plăpânde, libere, aflate în căutarea idealurilor vârstei plăsmuitoare, vibrează în universul creat picătură cu picătură din valori supreme plămădind simţăminte de pace şi fericire şi dobândind noi valenţe spirituale.                               

 Gelu Dragoș este învățător dar în același timp și un scriitor cunoscut. Scrie cu discreție, sensibil, diafan, trăind majestuos miracolul, dar și „durerea” cuvântului împlântat în adevăr si iubire. 

                   NU ŞTIU

Nu ştiu decât o poartă prin care să te apropii

Nu ştiu decât o poartă prin care mai poţi trece

Ca vântul care suflă şi tremură, doar plopii,

Dincolo e poetul... nemuritor şi rece….

Despre dragostea pentru scris, Domnul Gelu Dragoş,  într-un interviu, se mărturisea… .: Încă de când eram elev, m-a încurajat dirigintele meu, profesorul Ioan Georgescu şi poetul Ioan Dragoş, fratele meu, care a luat mai multe premii pentru poezie. Dintodeauna mi-au plăcut însă versurile şi mi-a plăcut să citesc foarte mult.

Sociabil, altruist,apolitic, ecologist convins, iubitor de frumos,  Gelu Dragoș are stilul său propriu, complet și complex.                 

 

Se‐aprind lumini prin amintiri rebele, Ligya Diaconescu

                                          

Se‐aprind lumini prin amintiri rebele

Ligya Diaconescu

Parcă niciodată Râmnicul nostru drag, orașul de la poalele dealului Capela  nu a fost mai înmiresmat ca anul acesta. Parfumul florilor de tei ne învăluie și ne poartă pe aripi de vis.

Cununa florilor de sânziene ne cheamă și ne adună în oaza de verdeață a parcului Zăvoi.

În sfârșit ne putem plimba prin oraș fără mască, fără resricții orare, fără frica de a fi amendați.Da, acum putem să ne plângem liniștiți rudele , prietenii plecați de lîngă noi în aceste vremuri de restriște, plecați singuri în țara de peste veacuri, fără a fi conduși pe ultimul drum așa cum cer tradițiile și datinile din strămoși, de familie, de cei dragi. Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag, fiecare dintre noi a lăcrimat împreună cu cei îndurerați, fiecare dintre noi a simțit povara momentelor pe care întreaga omenire le traversează. Vestea plecării Ligyei Diaconescu într- un loc liniștit, într- un loc cu verdeață a căzut ca un trasnet pentru noi cei care o cunoșteam, cei care eram implicați în proiectele culturale de ieri și de astăzi ale Ligyei . Șocant a fost și gândul că Andrada va rămâne singură, că va avea nevoie de sprijin, că va fi aproape imposibil să o consolăm. Cum și de ce a plecat atât de repede dintre noi, va rămâne o enigmă, se spune că fiecare om are o menire, poate chiar o misiune în această lume. Misiunea Ligyei Diaconescu de a aduna pe tărâmul scrisului, în paginile antologiilor publicate,  a scriitorilor români de pretutindeni a fost una nobilă . A muncit cu multă pasiune și profund devotament pe tărâmul culturii. Era veșnic pe drumuri, într- un maraton al creației și al creatorilor, într- un carusel al cunoașteri valorilor scriitoricești de dincoace și de dincolo de granițe. Pe Ligya Diaconescu am asemănat- o cu un Badea Cârțan al zilelor nostre dedicat fraților scriitori de pretutindeni, veșnic preocupată să editeze Antologii, să organizeze evenimente culturale pentru a răspândi lumina tiparului și a creatorilor.Era preocupată de cultivarea prieteniei și a sprijinului pentru tinerii aflați la început de drum. În concepţia Sfântului Ioan, prietenia, pentru ca să fie puternică și trainică, trebuie să aibă temei, motiv şi model pe Hristos, Care Şi-a dat viaţa pentru prietenii Săi (Ioan 15, 13). Marele arhipăstor precizează că prietenia este unirea atât de strânsă între cel care iubeşte şi cel iubit, încât să nu mai fie două persoane deosebite, ci un singur om, întărind ideea că prietenul este un alter ego, un alt eu. Scriind despre prietenie, Sfântul Ioan Gură de Aur arată și câtă plăcere şi mulţumire are prietenia adevărată în sine. „Chiar de ai dispune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de preţ ca un prieten adevărat... Te bucuri văzând pe prietenul tău, te înveseleşti, şi sufletul tău având o mulţumire nespusă se contopeşte cu dânsul, şi chiar de numai ţi-ai aminti de el, cugetul tău tresare şi se înaripează. Ligya Diaconescu era un prieten de nădejde, era '' gata oricând '' cum spun cercetașii, să ajute, să fie alături de semenii săi cu gândul dar mai ales cu fapta. ''După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?'', ne spune Sfânta Evanghelie după Matei, cap.7, al.16. Roadele muncii doamnei Ligya Diaconescu, pe '' Ogorul Domnului '' sunt zecile de articole publicate în numeroase reviste, Antologiile editate de a lungul timpului, cărţile de autor. Dacă este mult sau dacă este puțin , cititorii vor da măsura valorii fiecăruia dintre noi iar timpul cerne și așa cum spunea Mircea Eliade, dacă peste 30 de ani cineva îți rostește numele înseamnă că ai lăsat cu adevărat o dâră de lumină în urma ta. Îmi amintesc cu bucurie dar și cu tristețe de manifestările culturale și sociale realizate împreună, era încântată '' să dăruiască, bucuria de a dărui '', să publice în lucrările sale scriitori de pretutindeni fără a cere foloase materiale, să organizeze un evenimente culturale de talie națională cu participarea fraților '' întru scris ''  din diasporă, să le ofere posibilitatea de a  petrece câteva zile în armonie și comuniune creatoare în locuri frumoase, în zone diferite din '' țara minunat de frumoasă '' și  binecuvântată de Dumnezeu, în România '' Grădina Maicii Domnului ''. Pe Ligya am văzut - o mergând frecvent la biserică, împreună cu fiica sa, Andrada,  mergea în pelerinaje la mănăstirile din țară, a scris și l- a evocat pe Dumnezeu în versurile sale, credința sa era mare și se răsfrângea adesea asupra celor din jur.'' La început era Cuvântul [logos], și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvân­tul era Dumnezeu... Ioan 1:1-3''. Nimic nu există fără Dumnezeu, nimic nu ne poate mângâia şi bucura mai mult decât să fim mereu sub paza Domnului care a învins moartea pentru răscumpărarea noastră. „Vedeţi mâinile mele şi picioarele mele, că Eu însumi sunt!” (Luca 24, 39).În versurile sale,  Ligya Diaconescu avea un permanent dialog cu Dumnezeu.

A PLÂNS IN MINE DUMNEZEU

A plâns în mine Dumnezeu
Nu lepădam păcate grele
Prin jertfa sa m‐am ridicat
Dorind să fug din cele rele...

Cred Doamne că Mă însoţeşti,
Îţi cer iertare, Preamărite
Chiar de greşesc în orice zi,
Adună‐mi zilele smerite

Să mă adun prin pocăinţi
Prin bunătate şi lumină
Te rog, iartă şi neamul meu
Dă‐i României, zi senină.

Lucrările sale se constituie într-un cântec de dragoste dedicat lui Dumnezeu,  acestui pământ românesc cu tot ce este al lui.Ele sunt un act de devoțiune, al unui suflet de mari aurore pure, de emoții înrourate.Credință, iubire, natură,patriotism,  frumos și bucurie sunt teme frecvente în scrierile sale.Pe Ligya am simțit - o un om împlinit, o mamă iubitoare iar fiica sa îi însenina viața. Cuminte, inteligentă și puternică,  în ciuda gingăției și a fragilități, Andrada va duce mai departe moștenirea culturală primită de la mama sa. Printre lacrimi și suspine, strângând puternic din dinți, Andrada, copilul de ieri, a devenit peste noapte o tânără capabilă și responsabilă . 

IERTÂNDU-MĂ, FĂ-MĂ MAI IUBITOR

Ajută‐mă Doamne, să caut Lumina
Să‐ţi sărut paşii, printre muritori,
Să înţeleg de ce te simt aproape
Şi‐urmez ispita crudă pâna‐n zori...

Rugăciunile și amintirile plăcute vor rămâne mereu în sufletul celor ce te- au cunoscut, Ligya Diaconescu.Fie ca Bunul Dumnezeu să poată alina durerea Andradei și să-ți odihnească sufletul!

Zenovia Zamfir