Naşterea Domnului, bucuria nemărginită a omului

Naşterea Domnului, bucuria nemărginită a omului

Crăciunul este sărbătoarea care aduce o bucurie nemărginită în sufletele oamenilor de pretutindeni, de la cei mici și până la cei mai mari,de la cei bogaţi până la cei mai sărmani. Este ziua în care creștinii se reunesc în biserică și în familie pentru a celebra Nașterea Domnului Iisus Hristos, este sărbătoarea când cerul îşi arată bucuria Naşterii Fiului în ieslea cea săracă, împărat fiind. Multe şi frumoase sunt legendele despre Naşterea Domnului, dar una dintre ele ne impresionează profund. Se spune că ...''Moş Crăciun era stăpânul casei unde au poposit într-o seară de iarnă Maica Domnului şi bătrânul Iosif, aflaţi în călătorie, pentru a cere adăpost. Bătrânul Crăciun, nefiind defel o gazdă primitoare, nu i-a primit pe călători în casă, ci în grajd, împreună cu animalele. Aici i-a venit sorocul Maicii Preasfinte şi L-a născut pe Domnul Iisus, Mântuitorul lumii, pe Care L-a luminat în chip miraculos steaua, Căruia I s-au închinat păstorii, iar magii de la răsărit I-au adus daruri.

Când a realizat bătrânul Crăciun Cine este Cel ce S-a născut în sălaşul său, se spune că s-a căit atât de mult, încât s-a legat cu legământ ca, în fiecare an, când se va sărbători Naşterea Domnului, să cutreiere lumea în lung şi în lat oferind daruri celor mici, doar-doar i se va ierta lipsa sa de generozitate faţă de Pruncul Iisus. Aşa se face că de atunci moşul colindă lumea în pragul sfintelor sărbători de iarnă şi se achită de această promisiune, aducând bucurie în sufletele celor pe care îi încântă cu felurite daruri'',Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, ziarul Lumina din data de 18 decembrie 2018.

Pe vremuri,praznicul Crăciunului era întâmpinat cu mare fast şi evlavie, mărturie stau scrierile cronicarilor , dar şi însemnările călătorilor străini, veniţi pe meleagurile noastre. Naşterea Domnului Iisus Hristos este momentul cu cele mai complexe şi ancestrale obiceiuri păstrate atât în lumea satului cât şi la curţile domnitorilor noştri.

Multe obiceiuri şi tradiţii erau împământenite, altele au fost translate din Bizanţ.
Mărturiile şi documentele vremii ne arată cum a sărbătorit sfârşitul anului 1596 Crăciunul, în Cetatea Bălgradului (Alba Iulia), Mihai Viteazul, cel care avea să uneasca pentru prima dată Moldova, Ţăra Românesca şi Ardealului.'' Voievodul a participat la banchete şi serbări, a stabilit planuri de încuscrire cu Ioşca, cel care era cancelarul Principelui Transilvaniei, a participat la slujbele religioase desfăşurate în clădirea nouă a Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului''.La curtea Sfântului Constantin Brâncoveanu ritualul sărbătorilor de iarnă şi a Crăciunului sunt descrise de italianul Anton-Maria del Chiaro, secretarul domnitorului.''Oaspeţii Voievodului stăteau pe bănci şi se ospătau la mese lungi, ca în trapezele călugărilor, acoperite cu pânzeturi, după obiceiul ţării, din in fin ţesut. Vodă Brâncoveanu acorda o atenţie deosebită bucatelor de Crăciun : peşte, legume, carne de viţel, oaie, iepuri, vânat, salate, vutci (lichioruri), vinuri, dulceţuri, meniul fiind pregatit de un bucătar neamţ.Marii demnitari, aduceau domnului în semn de omagiu daruri constând din covoare persiene sau potire turceşti cu capace de argint aurit, lucrate artistic, cu flori în filigrană.Domnul ţării nu uita niciodată pe cei care se aflau în lipsuri şi nevoi, le oferea mese îmbelşugate şi îi miluia pe săraci,ştia că bucuria adevărată a sărbătorii pătrundea în suflet atunci când se aflau în comuniune cu toţi, bogaţi şi săraci''. Astăzi, atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa întâlniri cu Moş Crăciun. Despre magia şi farmecul sărbătorilor de iarnă marii scriitori au scris şi au descris bucuria copiilor , frumuseţea satelor şi a oraşelor decorate cu luminiţe multicolore.Scriitorul american Washington Irving, spune „e vremea când aprinzi focul ospitalităţii în casă, iar flacăra bunătăţii în suflet”. Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zona la alta, având în centru marile sărbători creştine .Tradiţiile legate de perioada premergătoare Naşterii Domnului aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.Împodobitul bradului este cel mai îndrăgit obicei , datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie (pentru că sub el sunt puse darurile ), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu este brad, nu sunt copii), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară ninge).În vârful bradului se aşează neapărat o steluţă.Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale, sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.

Aprinderea lumânărilor în ajunul Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă.Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde. Tradiţia ne spune că este bine să primeşti colindători,urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion tot anul. După ce colindătorii termină de cântat, gazda le oferă mere, nuci şi colaci.

În ultima sa pastorală, Mitropolitul Bartolomeu Anania, spunea:''În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Betleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători...Sărbătorile de iarnă sunt o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea  Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile,  bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet''. Eminescu şi Crăciunul :"E vremea colindelor căci gheaţa se întinde asemeni oglinzilor, şi tremură brazii mişcând rămurelele, căci noaptea de azi-i când scânteie stelele.. De dragul Mariei şi a Mântuitorului luceşte pe ceruri o stea călătorului", o poezie din 1878.Mihai Eminescu, poetul nepereche al românilor care considera sărbătoarea Crăciunului o sărbătoare a creaţiei.Colindele au aceeaşi menire, ele sunt vestitoarele unui program reformator şi transformator, steaua de pe cer este ochiul lui Dumnezeu care arată rătăcirea omului şi nevoia de rugăciune.Fericitul Augustin († 430) descrie taina Nașterii Domnului, în cuvintele următoare: „Fiu al lui Dumnezeu născut din Tată, fără mamă, Fiu al Omului, născut dintr-o mamă, fără tată: El, marea vedere a îngerilor și micuț în vederea oamenilor; Cuvântul, Dumnezeu Cel mai înainte de toți vecii, făcut trup la timpul hotărât de El; Făcătorul soarelui și făcut trup sub soare; rânduind, din sânul Tatălui, tot mersul veacurilor și dăruind, din sânul mamei Sale, sfințire acestei zile mari; rămânând în sânul părintesc, deși iese din el; înțelept mai presus de orice cuvânt și copil ca înțelepciune; umplând lumea și stând culcat în iesle; conducând stelele și alăptându-se de la pieptul mamei; atât de mare, ca Dumnezeu și, atât de mic, ca rob, fără ca această smerenie să micșoreze cu ceva grandoarea Sa, nici ca această grandoare să copleșească în vreun fel smerenia. (…) El nu S-a închis deloc sub veșmântul unui trup micuț, primit din sânul unei Fecioare, ci, continuând a împărtăși îngerilor înțelepciunea Sa, ca hrană, ne îngăduie nouă să gustăm cât de bun este Domnul” (FERICITUL AUGUSTIN, Sermo, 187, 1; trad. G. Humeanu, Les plus beaux sermons de S. Augustin, t. 3, Paris, 1934, pp. 51-52; citat în art. „Noël”, în: Dictionnaire de spiritualité, t. XI, Beauchesne, Paris, 1982, col. 387).

La Taina Nașterii lui Hristos participă cerul și pământul .

Scriitori de ieri şi de astăzi au cântat în versuri şi cuvinte frumoase sarbătoarea Naşterii Domnului,bogăţia de datini şi obiceiuri, zestrea poporului român, bucuria şi veşnicia neamului străbun pe plaiuri mioritice.

Zenovia Zamfir