Frumuseţea naturii ce
dansează de o parte şi de cealaltă a drumului
în ritmul maşinii mă face să visez şi să-mi
imaginezi mai mult sau chiar să-mi
amintesc ceva asemănător acelui peisaj
magnific, să confund poieniţa din marginea
pădurii cu un colţ din grădina copilăriei.
Este
începutul primăverii iar peisajele sunt pline de flori viu
colorate, albastre ca cerul senin ce ne veghează din înaltul său,
galbene ca razele soarelui, roşii , violete.Drumul spre Sighişoara
ne oferă şansa de a ne bucura de locuri minunate, de munţi şi de
păduri, de ape repezi şi cristaline, de România ''minunat
de frumoasă''.
Invitaţia Andradei de a fi împreună la ceas de sărbătoare, la
lansarea cărţi ''Eu
tind spre fericire''
este bine venită şi plină de emoţi.
Silvana
Andrada Vasilescu, s-a născut la 15.02.1971 în Sighișoara judetul
Mureș. A petrecut primii zece ani la Sighișoara, jud. Mureș
unde a urmat școala cu limba de predare germană. A finalizat
studiile liceale la Liceul German nr. 34 actual Colegiul German
Ghoete din București, în anul 1989. Scrie de la 15 ani, publică
prima poezie în 1992 într-un
ziar local din Sighişoara, debutează în
Confluențe Literare la 01.02.2016 cu poezia “Adoptă- mă pădure”.
Începând din 25.03.2016 publică
în Revista Radio metafora ''Visul
românilor de pretutindeni''
Seattle,WA,U.S.A iar din 13 .06.2016 în
''Literatura de Azi'',
revista Uniunii Scriitorilor din România.
''Poezia
este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul
cuvintelor'', Arthur Shopenhauer .
La
lansarea volumului ''Eu tind spre fericire'' , în
Cetatea Sighişoarei
s-au reunit scriitori şi
oameni de cultură
din toate colţurile
ţării,muzica
şi
poezia s-au îmbinat
armonios într-o
zi de mare sărbătoare
religioasă
''Floriile'' iar cuvintele frumoase şi
alese au fost rostite de: Ioan
Romeo Roşiianu- critic literar, scriitor şi jurnalist,poetul şi
editorul George Terziu, Nicolae
Băciuţ -Directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniul Cultural Naţional Mureş , Marian Stere, jurnalist la
Societatea Română de Radiodifuziue, Gabriella Costescu de la
Asociaţia Literară ''Creneluri Sighişorene'', Corina Ofelia
Corpodean realizator de emisiuni şi moderator la Sebeş, Bărăscu
Marian de ''la Rusidava Culturală ''Drăgăşani , Liliana Ghiţă
Boian -poetă, Mariana Moga -poetă , Constantin Triţă - poet,
Nicolae Nistor -poet, Daniela Stan -profesoară , Piroska Hana- poetă
, Ana Drăghici- poetă, Andi Jugănaru – moderator
, Ovidiu
Mălâncăvrean , primar al Sighişoarei .
Despre
Silvana Andrada Tcacenco şi
poezia sa, criticul
şi
jurnalistul Ioan Romeo Roşiianu ne spune...''Poeta
scrie cu ușurintă despre orice, abordează elegant teme felurite și
își aruncă singură mănușa cuvintelor, duelul imagistic fiind
iminent, chiar și în pofida unor anumite stângăcii stilistice, în
care se arată mai mult tributară emoției din timpul actului
inspirativ creator…
Silvana
Andrada iubește totul din jur în poezia sa, iarbă, copaci, nori,
păsări etc, atenției și vigilenței nescăpându-i nimic.
Exact ca și bishnoi-știi ea găsește de cuviință să se risipească, să se dăruiască prin cuvânt și forța imaginii, un mai altfel de sacrificiu suprem, o lume interioară pusă la picioarele cititorului devenit complice al acestui proces inițiatic: „Uită-mă de poți vreodată,/Uită clipa singulară/De uitare vinovată,/Rătăcirea-mi ca povară” (Aceea care sunt), sau: „Într-o goană printre clipe/Amândoi în căutare,/ Recreându-ne aripe,/ Tu pe culmi iar eu pe mare” (Beatitudine), sau: „Sunt vulturii deja ascunși pe ale lumii stânci/iar lupii și-au săpat deja bârlogurile-adânci,/Nuferii albi se scutur` pe ape ce inundă,/Tăgada fericirii e lumea muribundă” (Timpul, părinte drag), sau: „Dac-aș fi pus în crengi, în ram, în frunze,/O parte doar din visele-mi difuze,/Prin rădăcină ele ar fi ajuns la porți,/La poarta dragilor mei morți” (Oameni și vise). ''
Exact ca și bishnoi-știi ea găsește de cuviință să se risipească, să se dăruiască prin cuvânt și forța imaginii, un mai altfel de sacrificiu suprem, o lume interioară pusă la picioarele cititorului devenit complice al acestui proces inițiatic: „Uită-mă de poți vreodată,/Uită clipa singulară/De uitare vinovată,/Rătăcirea-mi ca povară” (Aceea care sunt), sau: „Într-o goană printre clipe/Amândoi în căutare,/ Recreându-ne aripe,/ Tu pe culmi iar eu pe mare” (Beatitudine), sau: „Sunt vulturii deja ascunși pe ale lumii stânci/iar lupii și-au săpat deja bârlogurile-adânci,/Nuferii albi se scutur` pe ape ce inundă,/Tăgada fericirii e lumea muribundă” (Timpul, părinte drag), sau: „Dac-aș fi pus în crengi, în ram, în frunze,/O parte doar din visele-mi difuze,/Prin rădăcină ele ar fi ajuns la porți,/La poarta dragilor mei morți” (Oameni și vise). ''
Poezia e bucuria de
a dărui din preaplinul inimii. Poezia e dar din Dar,poezia e amestec
de sentimente și emoții, poezia e culoare, copilărie, bucurie.
Zenovia Zamfir




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu