marți, 11 iunie 2019

În lacrima iubirii inimile nu plâng niciodată

În lacrima iubirii inimile nu plâng niciodată
Bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia : credinţa, nădejdea şi dragostea, iar Sfânta Scriptură spune că mai mare dintre acestea este dragostea.Cuvine- se cu adevărat să spunem :''Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia!''Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre lumină ,să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască. Să ascultăm glasul Evangheliei și să împlinim cuvintele Mântuitorului: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate pe vârf de munte să se ascundă; nici nu aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl Vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14, 16) Intraţi în taină în cămăruţa luminată a sufletului şi veţi descoperi lucruri despre care nu ştiati că există .Bucuria provine din trăirile noastre spirituale, această bucurie aduce cu sine pacea sufletului, acea pace care este fundamentul tuturor trăirilor şi faptelor noastre. Pacea sufletului există în noi,ea este strîns legată de o stare lăuntrică de bucurie şi este precedată întotdeauna de apariţia virtuţilor nobile cum ar fi: smerenia, dragostea, credinţa, bunătatea .
Cine are dragoste, aleargă, se osteneşte, se bucură, este slobod şi nimic nu-l ţine. Dragostea dă toate pentru toate şi are de toate, pentru că nu-şi găseşte odihna decât în Cel Preaînalt din care izvorăşte şi de la care vine orice lucru bun. Dragostea nu se uită la daruri, ci mai pre sus de toate darurile se ridică la Dăruitor. Adeseori dragostea nu cunoaşte măsura şi râvna ei se înflăcărează peste măsură. Dragostea nu simte nici o greutate, nu ştie de osteneală, s-apucă de lucruri care sunt mai pe sus de puterea ei şi nu zice niciodată ''nu pot'' având încredinţarea că poate toate, şi chiar poate toate şi face fapte pentru care, cine n-are dragoste, se osteneşte în zadar. Printre virtuţile de frunte care-l înfrumuseţează pe om sunt smerenia şi bunătatea.Toate încercările vieţii, toate obstacolele întâlnite de- a lungul timpului ,pe toate le putem înfrunta cu iubire, cu bunătate, cu răbdare și cu smerenie.
Răbdarea este iubire, este o mare virtute, dar fără iubire nu poți avea răbdare .Hristos a zis: ''Dacă nu aveți răbdare, o să vă pierdeți sufletele; ca să le câștigați, trebuie să aveți răbdare'' (cf. Luca 21, 19). Urmând exemplul lui Cristos, să ne însușim modul lui de gândire, de smerenie.Pentru a avea o inimă smerită, trebuie să ne dezbrăcăm inima de orice formă de mândrie ca: trufia, superioritatea, , smerenia falsă.
A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat,acolo unde s-a născut veșnicia cum bine spunea Lucian Blaga,am copilărit pe un deal împodobit cu viță de vie, străjuit de păduri și lanuri de grâu, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu cu oameni harnici și gospodari. Cândva, pe la începutul secolului XX, pe aceleași meleaguri cu doine și legende, a văzut lumina zilei preotul Ioana Marina cel ce avea să devină Patriarhul Justinian Marina, întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la data de 6 iunie 1948. Satul nostru românesc a tezaurizat o mulțime de valori spirituale, morale și culturale.Satul a fost și este izvor de înțelepciune, de artă, de energie,în sat s-au cristalizat forme și expresii de viață ale neamului acesta, care a fost un neam de țărani. Străbatem multe drumuri prin lumea mare, dar gândul ne zboară fără încetare spre locul unde ne-am născut. Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima dată haina luminii. Acolo în satul meu, alături de frați, verișori, prieteni și prietene am învățat de la părinți și apoi de la dascălii noștri dragi, tot ce este necesar pentru a deveni oameni, de a fi
sprijin pentru familie și semeni, dragostea pentru Dumnezeu și aproapele meu, dragostea pentru natură și tot ceea ce ne înconjoară. ''Am avut privilegiul să respir în casa părinților mei duhul unui creștinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu și aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moștenit de la bunicii, moșii și strămoșii
mei, vrednici slujitori ai Bisericii și ai țării, pomeniți întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios și patriotic, nu s-a dezlipit
de mine niciodată. ...''mărturisea Patriarhul Justinian Marina.
Pornind de la învățăturile biblice, de la educația primită în casa părintească am încercat mereu să fiu alături de semenii mei,uneori cu gândul iar de cele mai multe ori cu fapta. În primăvara anului 2013,împreună cu prieteni și colegi de la Societatea Culturală ''Anton Pann'' Vâlcea, colegele de la Biblioteca Județeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, cu sprijinul Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea am organizat o acțiune social -culturală la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Măciuca.A fost primul pas, am înțeles că se poate și trebuie.Bătrâni sau bolnavi, copii abandonați, frumoși sau urâți, naivi sau deștepți, în fața lui Dumnezeu cu toți suntem fii săi. Ne-am propus atunci să demarăm un proiect intitulat ''Iubirea de aproapele meu'', iar în fiecare lună să vizităm câte un Centru Social din județ, să aducem un strop de bucurie semenilor noștri, să dăruim din prea mult sau prea puțin, un zâmbet, un gând frumos, un cântec, o poezie. La începutul anului 2014, ni s-au alăturat membrele Ligii Femeilor Creștin-Ortodoxe Vâlcea, ale Asociației ''Zâmbete Colorate''. Mediatizarea proiectului a adus în jurul nostru mulți oameni de bine, preoți, rude, prieteni, vâlceni care auzind la radio sau la televizor ni s-au alăturat. Tuturor și fiecăruia în parte le mulțumesc personal dar și în numele prietenilor din Centrele Sociale care cunosc modul în care suntem sprijiniți.Povestea fiecărei persoane din centrele sociale poate fi subiectul unei cărți,al unui film. La Centrul din Zătreni l- am cunoscut pe părintele Iov Pătraşcu, care m-a emoţionat profund .Sunt privilegiată să primesc în ficare dimineaţă rugăciunea...Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze, să ocrotească, să vă mântuiască, acum şi-n veci, vecilor.Amin. În ciuda tuturor greutăţilor şi a durerii, Ilie Pătraşcu e convins că existenţa este un miracol: „Toată viaţa mea este frumoasă şi minunată, dacă stau bine să mă gândesc. Cu toate greutăţile şi necazurile şi suferinţele mele, consider că viaţa este frumoasă şi merită să lupţi pentru ea, merită să o trăieşti. Şi dacă ar fi să-mi doresc ceva, mi-aş dori ca oamenii să ne înţeleagă şi să ne accepte aşa cum suntem pe mine şi pe toţi cei ca mine''.Tot la Zătreni am cunoscut- o pe Ionela. Părăsită de familie, ''adoptată'' de mama, Liliana Cobrescu, şefa centrului, Ionela a învăţat să trăiască în armonie şi comuniune cu cei asemnenea ei, să utilizeze calculatorul şi să socializeze cu prieteni din alte centre.La Centrul din Milcoiu, o altă tânără a descoperit tainele calculatorului şi în fiecare zi ne salutăm. Ioana Sofîlcă este foarte atentă cu cei din jur, încearcă să fie de folos semenilor şi cultivă prietenia sinceră.Tot aici l-am întâlnit pe domnul profesor Georgescu care scria poezi şi pe care le-am publicat în cartea ''Iubirea de aproapele meu''.Sunt încântată să văd că în fiecare centru social, beneficiari sunt trataţi frumos, cu respect, că există un spaţiu destinat relaxării unde se pot simţi ca la un club,că şefi împreună cu salariaţi se străduiesc şi reuşesc să le ofere atenţie şi afecţiune, uneori se creează o atmosferă de familie.La Centrul de la Lungeşti, Indonezia scrie poezii şi pictează, Andreea se ocupă de origami,Natalia este o atletă bună iar la concursuri câştigă de fiecare dată premi,Gheorghiţă, tânărul care în urma unui accident rămăsese imobilizat la pat, acum se deplasează în scaun cu rotile.La Bistriţa, avem prieteni care atunci când ajungem încep să ne aplaude şi să strige ''A venit spectacolul.''. O amintire frumoasă avem de la centrul din Lădeşti.La începuturi nu ştiam prea bine ce aşteaptă prietenii de la noi, gândeam că vor cadouri, că indiferent ce le oferim vor fi nemulţumiţi, aşa că, la prima întâlnire, chiar la începutul spectacolului am punctat că nu avem daruri pentru fiecare, am adus ceva alimente, haine, şi ...dragostea de aproapele.Doamna Aurica, fiind decan de vârstă,a spus pe un ton autoritar : ''noi vă mulţumim că ne căutaţi, că ne iubiţi, că ne faceţi ziua mai frumoasă cu cântece şi poezii, că vă gândiţi la noi în timp ce copii noştri ne au abandonat aici''.A fost un moment foarte emoţionant pentru toţi cei prezenţi, am înţeles că strădania noastră nu este în zadar.La Maciuca, bucuria cu care suntem aşteptaţi şi întâmpinaţi ne determină să venim cu mult drag.La Govora avem două prietene care ştiu să coase artizanal, lucrările lor sunt frumoase şi valoroase fiind realizate în stil tradiţional românesc.La Băbeni, Irina ne primeşte cu braţele deschise, ne felicită pentru apariţiile de la televizor, este o observatoare avizată. În primăvara anului 2018, am organizat la Bibliotecă o manifestare dedicată prietenilor din toate centrele sociale din judeţ intitulată ''Primăvară în suflete, speranţă în inimi''. A fost o întâlnire frumoasă şi emoţionantă, cu expoziţie de pictură , origami, cusături populare, spectacol de muzică şi poezie.La final, am mers cu toţi la mănăstirea Cozia, la o agapă frăţească.
În toţi aceşti ani am descoperit că bucuria de a dărui este la fel de frumoasă şi importantă ca bucuria de a primi,când primeşti, ţi se umplu mâinile, în timp ce atunci când dăruieşti ţi se umple sufletul! . ''Mai fericit este a da decât a lua, spune Mântuitorul (Fapte 20, 35) . Doar când dăruim, câştigăm cu adevărat. Dăruim lucruri materiale, iar sufletul se umple de lumină, de bucurie. Mântuitorul ne mai îndeamnă să fim milostivi, precum milostiv este Dumnezeu. Milostenia ne înalţă, ne apropie, ne aseamănă cu Dumnezeu”.Iubirea este curată, simplă şi totală.
Zenovia Zamfir








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu