Sfânta Maria, roagă-te pentru noi. Amin.

Sfânta Maria, roagă-te pentru noi. Amin.

Din totdeauna omul a simţit nevoia să se roage, la bucurie, dar mai ales la tristeţe, atunci toate speranţele sunt îndreptate spre Dumnezeu,spre Fiul Sfânt şi spre Maica Domnului.Pentru orice creştin, rugăciunea înseamnă convorbire, comunicare, comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele său.Este bine să ne rugăm pentru noi, pentru familia noastră, pentru prietenii şi chiar pentru duşmanii noştri, cerând de la Dumnezeu anumite bunuri, daruri sau mulţumind pentru cele primite. Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să ne rugăm în toate momentele importante din zi.- dimineaţa, la prânz, seara, înainte şi după ce mâncăm -, la plecarea în călătorie sau la mutarea într-o casă nouă, pentru orice avem nevoie. Prin rugăciune cerem lui Dumnezeu să ne ajute, să ne fie mereu aproape. Nevoia permanentă de ajutorul lui Dumnezeu, înseamnă că rugăciunea noastră trebuie să fie permanentă.Sfântul Apostol Pavel îndeamnă într-una din epistolele sale să ne rugăm neîncetat, un om duhovnicesc se roagă mereu, se bucură mereu şi este mulţumit în permanenţă de viaţa sa. În spiritualitatea ortodoxă, un loc important în rugăciunile noastre îl ocupă Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului. Biserica Ortodoxă crede în mijlocirea şi îndrăznirea ei de Maică a Domnului, crotitoarea tuturor celor ce se roagă, Maica duhovnicească a tuturor creştinilor, însăşi icoana Bisericii.Spune Sfântă Scriptură: <<...''atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât ni l-a dat pe Fiul său, unul născut” (cf. In 3,16) prin Fecioara Maria. De aceea, să ne rugăm ei spunând: „Ajută-ne, Maică a Iubirii Divine, să ne supunem voinței Tatălui și să facem ceea ce ne spune Isus, care a luat asupra sa suferințele noastre și s-a împovărat cu durerile noastre ca să ne conducă, prin cruce, la bucuria învierii. Sub acoperământul tău alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu, nu alunga rugăciunile şi nevoile noastre, ci ne mântuiește pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită și binecuvântată!>> .Viața Maicii Domnului a fost şi rămâne o mare taină chiar și pentru apostolii care au scris despre ea. În Cartea Sfântă, nașterea Fecioarei Maria și copilăria ei sunt descrise în câteva episoade scurte iar Biblia ne spune prea puțin .Maria a fost un dar divin pentru părinții ei, Ioachim și Ana care se rugau de mulți ani la Dumnezeu să le dea moștenitori .Ana a fost binecuvântată și a născut o fiică pe care a botezat-o Maria, Luminătoarea – pentru că aceasta este semnificația numelui Maicii Domnului. Cunoscând misiunea divină pe care o avea Maria, părinții au trimis-o să învețe cele sfinte la Templu încă de la vârsta de 3 ani. Prunca Sfântă, atunci când a ajuns la Templu, din proprie inițiativă și într-un mod cu totul neobișnuit, a plecat de lângă părinții ei și a urcat singură treptele Templului. Sfânta Copilă a fost primită la Templu de arhiereul Zaharia, tatăl Botezătorului Ioan, care a dus-o, fapt cu totul neobișnuit, în Sfânta Sfintelor a Templului, locul unde intra numai arhiereul o dată pe an. Ducerea Fecioarei în cel mai sfânt loc din lume, la acea vreme, a fost văzută ca o prefigurare a faptului că Fecioara Maria va deveni ea însăși Sfânta Sfintelor, adică Cea care va purta în pântece și va naște pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Sfântul Teofan al Niceei a spus că, înainte de a Se întrupa Fiul lui Dumnezeu din Fecioara Maria, Fecioara s-a unit cu Dumnezeu, adică ea însăși a lucrat sub înrâurirea Duhului Sfânt la sfințirea sufletului și a trupului său. Iar Sfântul Grigorie Palama spune că Prunca avea o deplină cunoștință a tainelor lui Dumnezeu: „Şi deşi era încă la o astfel de vârstă, fiind plină de harurile cele dumnezeieşti şi desăvârşit împlinită cu mintea şi cunoştinţa, totuşi, mai mult decât celelalte care se desăvârşiseră mai înainte de ea şi între care s-a arătat că nu a avut nevoie să fie adusă de alţii, ci ea însăşi din propriul ei imbold către Dumnezeu, printr-o cunoştinţă nemijlocită, ca şi cum i-ar fi crescut aripi de la sine, fiind purtată spre sfânta şi dumnezeiasca sete şi dragoste şi având o asemenea vrednicie, prin ea însăşi, a aflat calea şi sălăşluirea în Sfânta Sfintelor”.De asemenea, Sfântul Grigorie Palama ne prezintă și informația că prunca a fost hrănită în timpul șederii ei la Templu de către îngeri cu hrană dumnezeiască spre întărirea firii ei pentru lucrarea ce avea să o primească: „Dumnezeu a trimis acolo de sus prin îngerii săi negrăită hrană Fecioarei prin care a întărit-o cu firea în [lucrarea] celor mai bune, pe cea care era şi cu trupul mai curată, şi mai presus şi decât cele netrupeşti, păzind-o şi desăvârşind-o, având cugetele cereşti şi supuse”.Maica Domnului a avut o misiune de o importanță covârșitoare, care i-a fost încredințată prin îngerul Gavriil ce i se arată aievea și îi spune că va lua în pântece și va naște un Fiu. Avea vârsta de 15 ani și pentru că nu înțelegea cum se va putea întîmpla acest lucru de vreme ce ea nu știa de bărbat, cere lămuriri. Îngerul o liniștește spunându-i că această zămislire se va petrece prin puterea Celui Preaînalt și lucrarea Duhului Sfânt.Fecioara acceptă misiunea prin cuvintele „iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”(Luca 1, 38). După zămislire ea a rămas fecioară, pentru că Pruncul zămislit care era de fapt Fiul lui Dumnezeu, întrupat, a intrat în pântecele fecioarei așa cum intră raza soarelui prin fereastră, a născut fără durere și a devenit maică și fecioară, noutate absolută sub soare.Biblia spune că, deși căsătorită cu Iosif, Maria a rămas de-a pururea fecioară pentru a împlini voința Domnului .În cursul vieţii sale pământeşti, Maica Domnului a avut şi momente de aleasă fericire, dar cele mai multe i-au fost de grea suferinţă. Dreptul Simeon îi spune că „prin inima ta va trece sabie ca, în felul acesta să fie descoperite nenumărate gânduri, ascunse în inimile oamenilor”. Sabia este simbolul suferinței și al crucii. Maica Domnului, la picioarele Crucii, a primit darul acesta de la Dumnezeu-Omul, ca să poarte suferința tuturor oamenilor în inima ei de mamă,pentru că ea își asumă suferința și păcatele întregii umanități. Maica Domnului stă între cer și pământ,ea este iubirea, îndurarea, mila și grija, mijlocitoarea și apărătoarea noastră, a tuturor.Omul nu este singur în tristețea sa, inima Maicii Domnului este rănită și frântă, iar ea plânge alături de noi.Coboară în orice casă, în orice inimă, acolo unde este suferință, unde sunt lacrimi, unde este durere, și se roagă pentru ele și le asumă, așa cum și-a asumat, la picioarele Crucii, suferințele Fiului ei.Maica Domnului coboară în inima noastră. Vine, ne acoperă, ne ocrotește chiar și când suntem răi, păcătoși, când întoarcem spatele credinței, când devenim oameni care vrem să stăpânim, să dominăm, Maica Domnului plânge pentru păcatele noastre. Fecioara Maria este Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara. Adică e mai slăvită decât toţi Sfinţii Îngeri şi întâia între sfinţi, plină de har şi binecuvântată între femei (Lc. 1, 28).

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !

Sfânta Maria, roagă-te pentru noi. Amin.

Zenovia Zamfir