Peste suflet ninge în volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud” de Ionuț Țene

 Suferința este o taină care ne unește cu Domnul Iisus Hristos,  în viața noastră are rol de curățare, de purificare, pentru a fi aflați vrednici de Împărăția lui Dumnezeu. „Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului” (Părintele Arsenie Boca). De curând mi-a fost recomandat volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud” de Ionuț Țene. Lucrarea descrie foarte bine suferința celor ce au patimit în temnițele comuniste, ca mai apoi să devină ''Sfinții închisorilor''. Pr. Roman Braga, ne spune: …''Suferința face bine nu numai creștinului, ci oricui, pentru că dacă nu suferi, nu înțelegi nimic. Suferința este o experiență bună. Chiar și în Scriptură scrie că suferința est e semnul că Dumnezeu te iubește. În Epistola către Evrei, la capitolul 12, Apostolul Pavel spune că dacă nu suferim, nu suntem copiii lui Dumnezeu… Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește. Dacă nu suferim, nu suntem fii ai lui Dumnezeu. După ce trăiești suferința, înțelegi mai bine lucrurile de pe lumea asta, mai adânc decât cei care nu au trăit vreo suferință''. Mărturisesc că la început am fost puțin speriată deoarece titlul te trimite clar cu gândul la cercetare, documentare, la o lecție de istorie. Autorul, a moștenit de la părinți dragostea pentru cultură, setea de cunoaștere, pasiunea pentru știință și istorie, este absolvent al Facultăți de Istorie a Universităţii „Babes-Bolyai”, licenţiat în 1995 1995, cu teza de licenţă „Manifestaţii studenţeşti anticomuniste, la  Cluj, în 1946”, coordonator prof. univ. dr. Marcel Stirban. Pasiunea pentru istorie l- a determinat să studieze și să publice această carte despre martirii, mucenicii și mărturisitorii creștini din perioada comunistă. În inchisoarea de la Aiud s- au jertfit pentru credință și libertate mii de detinuți, printre aceștia se remarcă: fizicianul Gheorghe Manu, Daniil Sandu Tudor, Constantin Gane, Florea Mureșan, Ilarion Felea sau Gheorghe Jimboiu, rugătorul inimii. Pe lâgă ei decoperim preoți de mare valoare: Valeriu Gafencu, Sofian Boghiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Ioan Ianolide, Costache Oprișan, Nicolae Purcărea, George Manu, Iustin Pârvu sau Ilie Lăcătușu care au înțeles rolul lor de mărturisitori și răscumpărători ai neamului românesc în perioada iadului comunist. …''Aiud și Gherla erau fabrici de martiri în cel mai literal sens al cuvantului. Noi eram martori ai degradării propriului trup. De la un anumit stadiu nu mai eram în stare să simțim nimic – era ca o paceadâncă. Puteai să simți numai coloana vertebrală. Singurul mijloc de subzistență a trupului era rezistența mușchilor. Depășirea acestui  stadiu ne făcea să așteptăm și să ne pregătim de moarte: a trăi permanent cu această realitate și având-o mereu în fața ochilor a fost un lucru înspăimântător. (Ne vorbește Părintele Justin, vol. I, Fundatia  Justin Parvu, Petru Voda) '' .Autorul descrie  cu acuratețe ororile pe care le au trăit deținuți în temnițele comuniste chiar de la cei ce au supraviețuit. Dovezile clare demonstrează cruzimea celor care s- au comportat ca niște monștri, nu ca ființe umane…''  Apoi, i-au dezbrăcat până la pielea goală, zvârlindu-i grămadă în bezna din Celula Neagră; căci, fără nici o lumină, întunericul din Celula Neagră era absolut. Parcă uitați, acolo au stat, între urină și fecale, trei zile și trei nopți. Nemâncați, în frig, în umezeală. N-aveau nici scaune, nici masă, nici vreun pat. Alergau toți prin murdărie, de la un colț la altul, spre a se încălzi și spre a nu lăsa trupurile să se prăbușească.'' 

Ionut Țene surprinde însă și spiritul de solidaritate, iubirea de aproapele ce se creează între cei ce suferă împreună, preoți, mireni, oameni de cultură, dorința de a ajuta, de a preluara povara de la cei mai bătrâni și bolnavi și a suferi în locul lor, bucuria de a sărbători creștinește, în armonie și în comuniune cu semenii și cu Bunul Dumnezeu... Tradițiile și obiceiurile de iarnă sunt frumos redate de poetul Radu Gyr in colindul compus chiar în acele vremuri de cumplită suferință și care a fost recitat de toți deținuții:

A venit și-aici Crăciunul

Să ne mângâie surghiunul.

Cade alba nea

Peste viața mea.

Peste suflet ninge.

Cade alba nea

Peste viața mea

Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele

Peste lacrimile mele.

Dumnezeu de sus

În inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele.

Dumnezeu de sus

În inimi ne-a pus

Pâlpâiri de stele… (Colind)

Printre martiri acelor timpuri mulți dintre ei sunt vâlceni și poate din dragoste pentru meleagurile vâlcene de unde își au obârșia părinți săi, poate din solidaritate, autorul ne descrie la pag.63… Cum a biruit Pr. Dumitru Bălașa, prin credință, reeducarea de la Aiud. Întâlnim deasemenea mărturii tulburătoare despre : Mircea Vulcănescu,Vasile Voiculescu,  Petre Pandrea, Radu Gyr, Valeriu Anania, Petre Tuțea, Dumitru Stăniloaie și mulți alți oameni de valoare. Despre metodele inumane folosite în închisorile comuniste am citit pentru prima dată în cartea '' Memorii'' a ierarhului vâlcean, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. Un capitol aparte îl ocupă ..

''Minunile de la Aiud! Rugăciunile sfinților din „Râpa Robilor” se înalță până la Cer.

„Fericiți cei prigoniți pentru dreptate” stă scris pe frontispiciul Aiudului. Fericirile lui Hristos transmise pe Muntele Măslinilor, la Aiud își găsesc confirmarea lăuntrică pentru fiecare pelerin

sau credincios poposit. În 1992 aici s-a ridicat un monument, iar în septembrie 2004, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, a dat binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu să înfiinţeze un schit cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în care să fie pomeniţi toţi martirii neamului românesc.

Scriitorul Claudiu Târziu a cercetat minunile de la Aiud. El le-a surprins catehetic într-un eseu de referință.'' Puține închisori comuniste au exersat arta fizică a torturii așa cum s-a întâmplat la Aiud. Au murit sub chin mii de oameni, aruncați apoi, precum câinii, la margini de drum. Dar Dumnezeu a vrut altfel! Osemintele martirilor au fost transformate în moaște sfinte, făcătoare de mari minuni. Zeci de mănăstiri din țară și de la Muntele Athos au luat părticele din rămășitele foștilor deținuți politici de la Aiud, care astăzi vindecă boli incurabile și izvorăsc mir. Moartea și suferință au fost transformate în nădejde și în viață. Parcă le-au crescut genunchii din pardoseală. Una lângă altă, dinaintea iconostasului, două statui ale ultimei speranțe, murmurând neîncetat rugăciuni….''  Părintele Iustin Pârvu spunea: „Aiudul este cel mai sfânt loc al românilor”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul Ro-mâniei a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9martie ca Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici. În acel an s-au organizat numeroase simpozioane, conferințe, manifestări cultural - religioase care au readus în actualitate, și spre cunoașterea și înțelegerea tinerilor, aceea pagină de istorie, de tristă amintire care a zguduit din temelii Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Justinian Marina, vâlcean de origine, s-a luptat din răsputeri să-și salveze ''turma de la pieire''. Se știe că la 28 octombrie 1959 autorităţile comuniste au emis decretul 410, realizat în baza unui raport al ministrului de interne Alexandru Drăghici, decret care ordona desfiinţarea a mai mult de două treimi din totalitatea mănăstirilor. Aplicat direct de Securitate, fără concursul Patriarhiei, Decretul a dus la închiderea unor mănăstiri şi la alungarea a mai mult de jumătate din călugări. Decretul a putut fi însă aplicat doar parţial datorită împotrivirii patriarhului şi spiritului de solidaritate al mărturisitorilor credinţei din lăcaşurile monahiceşti, care în felul acesta au salvat continuitatea şi demnitatea Bisericii. Mi-a fost dat ca în toamna anului 2010, la Techirghiol să-l întâlnesc pe părintele Arsenie Papacioc care mi-a spus următoarele cuvinte, pentru care dau mărturie ...'' Patriarhul Justinian Marina a fost cel mai tânăr, cel mai longeviv și hărăzit de Bunul Dumnezeu să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române în acele vremuri tulburi ''.  Volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud”, este o carte pe care o citești pe nerăsuflate fiind captivantă și bine argumentată. Slavă Domnului pentru marii noștri înaintași, bucurie pentru tinerii și talentați scriitori precum Ionuț Țene.

Zenovia Zamfir

 

 

Uneori aș vrea doar să opresc timpul în loc

 

 

Călătoria, o aventură a spiritului, un drum spre cunoaștere,  poartă amprenta evoluției ființei umane. Dintotdeauna am visat să călătoresc, să ajung  spre cele mai  îndepărtate zări, să văd cu ochii mei minunile terrei. Robert Louis Stevenson spunea... “Nu călătoresc pentru a ajunge undeva, și pentru a pleca. Călătoresc de dragul de a călători. Marea aventură este să te pui în mișcare.” A rânduit Bunul Dumnezeu să lucrez într-o instituție de cultură unde cunoașterea și călătoria fac parte integrantă din obiectul muncii. În călătoriile de documentare am întâlnit oameni de la care am avut multe de învățat. Vara anului 2021 mi-a scos în cale un Om special, pe domnul Ionel Dumitru. În ciuda problemelor de sănătate, emană multă încredere în sine și mai mult, se descurcă singur în orice situație, își conduce mașina, se deplasează cu ajutorul cârjelor dar fără sprijinul semenilor, se comportă cât mai normal cu putință. La începul am avut tendința de a-l sprijini dar privirea sa severă mi-a tăiat orice intenție. Se spune că , pe cei care-i iubește mai mult, Dumnezeu le dă mari încercări. „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” Evrei 12:5-17 VDC. Privind cu câtă demnitate își poartă pașii prin viață domnul Ionel Dumitru, înțeleg că domnia sa este un exemplu pentru mulți dintre noi. Accidentul pe care l-a suferit , în loc să-l doboare l-a făcut mai puternic. Viața este o luptă continuă... cazi, suferi, te ridici. Important nu este să învingi, ci să te ridici de fiecare dată și să arăți că nu poți fi înfrânt! George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții” spunea...
”O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.” 

În discuțiile purtate cu domnia sa am descoperit un Om capabil să înfrunte toate vicisitudinele vieții cu fruntea sus. Încercările la care a fost supus le-a primit ca pe simple lecții. A luptat cu sine și cu cei din jur ca un adevărat erou. ''Adevărata savoare a vieții se găsește înlăuntrul vostru'' – spune Osho .  Mare și frumoasă a fost surpriza mea când am aflat că doamna Paulina Georgescu a avut curajul de a romanța viața domnului Ionel Dumitru într-o carte intitulată Născut pe 1 Aprilie. Realizată sub forma unui dialog, lucrarea ne prezintă un personaj fascinant. În ciuda unui destin dramatic, eroul cărți luptă din toate puterile pentru a avea parte de toate bucuriile unui oom normal.De la prietenia sinceră pe care o întâlnește la Olga, de la dorința de a călători și a -și potoli setea de cunoaștere până la rolul de tată, domnul Ionel Dumitru reușește să trăiască orice provocare cu toată ființa sa. Autoarea își începe periplul prin viața personajului său, sub motto-ul...'' Uită de situațiile vieții tale și acordă atenție vieții. Momentele vieții tale există în timp. Dar viața ta este  Acum. Întâmplările din viața ta sunt conținutul minții. În schimb, viața ta este reală ''. Eckhart Tolle.Pe doamna Paulina Georgescu și pe domnul Ionel Dumitru i-am cunoscut în contextul unor manifestări culturale și tocmai de aceea nu mă voi erija într-un critic literar, îmi voi exprima părerea ca un cititor. Tristă și pe alocuri presărată cu umbre de bucurie și de iubire este povestea eroului, mare și nemăsurată rămâne dragostea pentru Dumnezeu...'' Dumnezeu este Iubire.Cum altfel să fiu în preajma lui ?''..., pag. 10.  De la autoare aflăm...'' A vrut să păcălească viața? Mai bine zis a vrut să-și păcălească moartea. I-a reușit. Este povestea unui om. A unui luptător. Cu iubiri, suferințe, victorii și înfrângeri. Un victorios. El și Ioana, copila lui, au arătat că pot învinge singuri. Numai că, pe undeva, sufletul lui se zbate în căutări. Eu l-am simțit. Și am trăit cu el. De fiecare dată când ieșeam din carte aveam un șoc : Nu puteam să m-adaptez la viața mea.Încă eram acolo...Viața este o continuă luptă. Și Nelu luptă. '' Cartea te captivează încă de la primele pagini. Scrisă cu suflet, din suflet și pentru suflet este o lucrare pe care nu o poți uita. Harul autoarei și sinceritatea personajului te cuceresc pentru totdeauna. În toamna anului 2022, la tabăra literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, organizată de cei trei fârtați : Vasile Bele, Nelu Danci și Gelu Dragoș am avut șansa de a sta alături de domnul Ionel Dumitru. Chipul său blajin, privirea ageră, vocea caldă și sfătoasă, te fascinează. Am desoperit un Om inteligent, carismatic, bun dar și hotărât atunci când trebuie. A fost o bucurie și onoare ca timp de trei zile să mă aflu în preajma sa. Cu replici spumoase și un simț al umorului dezvoltat, domnul Nelu este  un adevărat cuceritor ! Da... ''Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.'' (Maica Tereza). Cartea este de o sinceritate debordantă  '' Uneori aș vrea doar să opresc timpul în loc și să mă întind pe iarbă, să privesc cerul și doar să ascult freamătul naturii ''. Clipe frumoase și prețioase am petrecut alături de domnul Ionel Dumitru ! Felicitări , Paulina Georgescu !

Zenovia Zamfir

 

  

Lacrimile și bucuriile domnului Ioan Nicolae Mușat

 

Razele blânde de toamnă târzie alergă în ritmul roților de mașină , aruncând sclipiri aurii spre frunzele copacilor de pe margina drumului. Spectacolul este fascinant ! Călătoria spre Marea cea Mare, Neagră, a fost presărată cu peisaje diverse și pe alocuri monotone, autostrada soarelui  fiind înconjurată de câmpuri pusti, recoltele fiind deja în hambare. Luna octombrie, venea cu vreme rece și cu zile mai mult ploioase. În după amiaza aceea, era o excepție. Soarele trona maiestos pe un cer senin , de un albastru infinit. Ajungem cu bine și veseli la destinație. La invitația doamnei Nastasica Popa și cu sprijinul doamnei Victoria Radu - directoarea Casei de Cultură „Pontus Euxinus” din Năvodari   am dus pe tărâm dobrogean o părticică din satul oltean. La, șezătoarea literară ”În lumea satului oltean pe tărâm dobrogean” am aflat pentru prima dată de Ascior Buzău și despre neobositul său președinte, Ioan Nicolae Mușat. Doamna Nastasica Popa -președinta Filialei Năvodari , ne-a onorat cu diplome și medalii care sunt păstrate cu bucurie în panoplia cu trofee. Atunci, domnul Ilinca Alexandru, considerat ultimul meșter opincar a impresionat asistența cu frumusețea meșteșugului său. Clipe frumoase și oameni minunați am întâlnit la Casa de Cultură din Năvodari ! “Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare. Alții, ca o lecție. — Maica Tereza. Apoi, în perioada 23 – 25 ianuarie 2020, am participat la manifestările culturale dedicate Unirii istorice de la 1859, desfășurate la Centrul Cultural ''Alexandru Marghiloman'', organizate de domnul Nicolae Mușat sub genericul ''UNIREA- permanență a istoriei neamului românesc''. Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când l-am văzut pe domnul Mușat cum răspândea lumină în jurul său. Tot timpul cu zâmbetul pe față, se rotea și se învârtea în scaunul cu rotile pentru a fi alături de invitați. În ciuda problemelor de deplasare, era mereu atent la toate detaliile pentru ca activitatea să se desfășoare în condiții cât mai bune. Doamne, mare este puterea ta ! Povestea de viață a domnului Mușat poate fi subiect de film, de roman, un exemplu de reușită în viață pentru mulți dintre noi. A trecut razant pe lângă moarte, a pierdut tot și o parte dintre persoanele dragi l-au părăsit când a fost căzut l-a pământ datorită unui accident. A trebuit să se ridice din propria -i cenușă precum Pasărea Phoenix ! Fantastic ! Credința și iubirea de oameni, l-au salvat . A fost greu, foarte greu, mărturisește cu sinceritate în glas. Și totuși !... ''Păși-vom cu pacea fără teamă și vină Cum Hristos prin Măicuță și-a luat pogorârea Prin Chipul Măicuței ne luăm mântuirea Fără cârtire, în ascultare deplină Pășim cu toate-ale noastre-n lumină Supunându-ne voia Voinței divine În Chipul de sus ne zidirăm destine Ne-așteaptă un Dincolo, minunată chemare Prin Chipul Măicuței făcând ascultare De azi și acum Hristos ne conduce Spre Raiul d-aci gătit nouă prin cruce! Viitorul nu e nicidecum la-ntâmplare Viitorul ne este prin binecuvântare''. Ioan Nicolae Mușat - Editorial Maica Domnului și Civilizația Creștină . Dintr-un scurt curriculum vitae aflăm... Este absolvent al Lic. Ind. Nr 1 București, 1976, Facultatea de Automatică, I.P.București, 1983, Școala de Arte, Secția pictură, Buzău 2004. A publicat cartea de teologie politică „Catedra Sf. M. Mc. Sava” Ed. ALPHA MDN, Buzău, 2015 și cartea de poeme teologice „Paștile Tău, Doamne!”, ed. Teocora, Buzău, 2016.  În aprilie 2016 a susținut la Muzeul Județean Buzău conferința „ERGOGETICA și viitorul model de civilizație”. A publicat peste 30 de studii de teologie politică și de dacologie în Rev. Origini a Fundației „Origini Carpatice” din Buzău unde este și membru fondator. Aici a activat ca președinte al cenaclului Origini. Este prezent în Antologia revistei „Uscând o lacrimă”: BUCURII, Ed. Teocora 2015, antologie coordonată de Dumitru K Negoiță. A prezentat numeroase lucrări științifice. Director fondator al revistei de credință, atitudine, cultură și Civilizația Ortodoxă, Orizonturile Bucuriei, 2016.  Președinte fondator al Asociației pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR , .2017. Truda domnului Ioan Nicolae Mușat pe Ogorul scrisului , este răsplătită cu numeroase diplome, trofee, premii dar și cu numeroase acțiuni și manifestări cultural - religioase organizate în țară și dincolo de granițe, la frații români din Basarabia și Bucovina - Republica Moldova și Ucraina. Înființarea unor filiale au adus în jurul temerarului președinte Ascior Buzău, oameni de cultură din diferite domenii dar și mulți scriitori. Scrierile domnului Mușat au atras critici frumoase. Doamna Mihaela Aionesei- în  Din sufletul cuvintelor , ne spune…

'' Într-o zi inima mea s-a oprit în fața unei imagini tulburătoare. Un preot împingea un cărucior cu rotile. În el un om zâmbea fericit ca un copil, deși îi lipsea un picior. Eram la Marșul românilor pentru Limba Română. L-am urmărit preț de câteva străduțe. Îmi doream să imortalizez lumina de pe chipul acelui om. Lumina nepământeană care făcea lutul din mine să salte, să doară, să plângă, să râdă… Din ea parcă-mi zâmbea Iisus și nu-mi venea a crede că e nevoie de atât de puțin, pentru a fi fericit. Zile la rând am rămas cu imaginea aceea pe retină întrebându-mă ce-i ținea acea fericire pe chip? Curând aveam să aflu răspunsul pe cât de banal pentru unii, pe atât de simplu, dar profund: Iisus! Omul din cărucior, Ioan Nicolae Mușat, căci despre domnia sa este vorba, este preşedintele fondator al Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă (ASCIOR). Eseist şi poet, Ioan Nicolae Muşat  m-a binecuvântat cu două din cărţile domniei sale: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, Buzău, Alpha MDN, 2015 şi „Paştile Tău, Doamne!”, poezii, Buzău, Teocora, 2016. Cărți care vin să-mi confirme stare de dumnezeire citită pe chip în care se află acest om binecuvântat de Dumnezeu cu har divin. Căci scrierile domniei sale  au acel fior neînțeles pe care-l simți încă de la primele pagini...''. Cuvinte frumoase și alese întâlnim și în textele doamnei Vasilica Grigoraş: Testamentul literar şi spiritual al lui Ioan Nicolae Muşat...''Impresionată de tematică, formă şi conţinut, stil şi abordare literară, în dorinţa mea sinceră de a face cunoscută cât mai multor cititori apariţia acestei cărţi (despre ea s-a mai scris şi s-a scris foarte bine, păreri pertinente venite de la oameni avizaţi, calificaţi să-şi exprime gândurile domniilor lor), încerc şi eu, nevrednica să spun câte ceva. Dar, să încep cu începutul, întru slava lui Dumnezeu, ajută-mă pe mine, păcătoasa, luminează-mi mintea şi deschide-mi sufletul să pătrund universul intrinsec al acestei cărţi... ''. La evenimentele cutural - spirituale pe care le organizează domnul Nicolae Mușat particip cu mare bucurie pentru că am înțeles cât de importante sunt atât lacrimile dar mai ales bucuriile omului. Am primit de la domnia sa câte un exemplar din fiecare lucrare publicată și le prețuiesc în egală măsură. Despre Ergogetica la care a lucrat ani de zile este greu să pot face eu comentarii pe marginea cercetării, documentării și argumentelor aduse de autor însă pot spune că este o carte document, o carte filosofică, o carte spirituală, creştin ortodoxă… Domnia sa ne prezintă  măreţia Lui Dumnezeu, Sfânta Trinitate împreună cu Măicuţa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sfinţii, mucenicii… şi toate puterile cereşti. Acest volum este un „strigăt” de durere adresat fiecărui om în parte, umanităţii în general, aflată în vizibilă degringoladă şi înstrăinare, având drept consecinţă degradarea mediului  şi distrugerea vieţii pe pământ. Altfel spus, întreaga operă a lui Dumnezeu, creată perfect, este pe cale de a fi distrusă de om, fără milă şi fără raţiune, prin liberul său arbitru. Autorul consideră că singura soluţie, singurul remediu, leac al acestei situaţii îngrijorătoare este „ortodoxarea” întregii lumii. ''La fel ca şi Tudor Arghezi, Nicolae Muşat, prin forţa cuvântului, dă glas durerii strămoşilor, iar arta poetică devine o modalitate de amendare a răului din lume. Singura soluţie, după autor, şi cred că este cea dreaptă, de rezolvare a acestei stări de fapte, este revenirea la matcă,  la credinţa strămoşească''... Vasilica Grigoraş: Testamentul literar şi spiritual al lui Ioan Nicolae Muşat.  Pentru mine, scrierile domnului Nicolae Mușat sunt cărți de rugăciune, de reflecție și de mulțumire aduse lui Dumnezeu.

 

 

 

Zenovia Zamfir

Mihai Eminescu evocat la Drăgășani

 

Ansamblul de valori materiale și spirituale produse pe teritoriul României, cultura română  s-a format pe parcursul a mai multe secole , având o istorie diversificată și tradiți aparte. Promovarea culturii române este necesară pentru conservarea adevăratelor valori și transmiterea lor generațiilor viitoare. Din 2010, în ziua de 15 Ianuarie este celebrată oficial Ziua Culturii Naționale, în onoarea zilei de naștere al lui Mihai Eminescu. C. Noica ne amintește că ”Eminescu este omul deplin al culturii naționale”. Duminică, 15 ianuarie 2023, la Biblioteca Municipală Drăgășani, a avut loc un eveniment cultural de mare amploare dedicat poetului Mihai Eminescu, la împlinirea a 173 de ani de la naștere precum și Zilei Naționale a Culturii. Prin poezie, muzică, evocări ale personalități scriitorului Mihai Eminescu, cei care au fost prezenți la Drăgășani, au petrecut clipe și momente deosebite, de calitate în compania invitaților din diferite zone ale țării: București, Pitești, Drăgănești-Olt, Slatina, Râmnicu -Vălcea, Lădești, Pitești, Ștefănești, etc. Membrii Asociației ”Rusidava Culturală”, ai Ligii Scriitorilor - Filiala Vâlcea au recitat din propria creație dar și din opera marelui poet. Scriitorii și jurnaliștii, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, invitații domnului scriitor Marian Bărăscu au adus un frumos omagiu, ”Luceafărului poeziei românești”, Mihai Eminescu. Considerat de cititorii români și de critica literară drept cea mai importantă personalitate  poetică din literatura română, Mihai Eminescu a fost deopotrivă  poet, prozator și jurnalist.  A debutat în revista „Familia”, în 1866, cu poezia De-aș avea…, după ce în prealabil o elegie fără titlu, semnată de M. Eminovici și tipărită alături de alte șase poezii într-o broșură intitulată Laecrimioarele învățăceilor gimnaziaști de’n Cernăuți la mormântul prea iubitulu lor profesoriu Arune Pumnul, l-au făcut cunoscut unui public restrâns de cititori. Opera lui Eminescu conține și proză literară. Ea se regăsește în volumul al VII-lea, din 1977, al marii ediții speciale începute de criticul Perpessicius. Fragmentele în proză scrise de Mihai Eminescu se împart în antume (publicate de autorul însuși, în timpul vieții) și postume (publicate după moartea lui). Prozele antume cele mai cunoscute sunt nuvelele Sărmanul Dionis și Cezara. Dintre postume, cel mai cunoscut este un roman neterminat din tinerețe, Geniu pustiu, la care se adaugă numeroase alte povestiri, de obicei doar schițate de Eminescu. O altă faţetă a personalităţii lui Mihai Eminescu, atinsă şi aceasta de genialitate şi de cultura sa excepţională, este aceea de gazetar. Nevoit de împrejurari, la îndemnul lui Titu Maiorescu şi al lui Ioan Slavici, Eminescu se angajează, la “Timpul”, ca redactor, ulterior, intre 1880- 1881, redactor şef. Prin publicistica sa, Mihai Eminescu dorea să educe tânăra generaţie, în spiritul adevărului şi al valorilor autentice. El mărturisea că “Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte”. Mai puțin cunoscută și rar abordată este vocaţia filosofică a lui Mihai Eminescu, atât de marcantă încât ea a atras şi atenţia lui Emil Cioran, care de regulă refuza să se aplece prea mult asupra preocupărilor filosofice româneşti. Poetul nostru naţional a reuşit să arate că actul filosofic pur se realizează doar în momentul în care învăţăm să fim independenţi faţă de prejudecăţi şi orientaţi către o axiologie a vieţii interioare care contribuie la estetizarea lumii în care trăim. La treizeci de ani după plecarea în eternitate, în 1919, G. Ibrăileanu  îl evoca în acești termeni: „Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariție aproape inexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Întâmplarea a făcut ca unul dintre cei mai mari poeți lirici ai secolului XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi”. Multe și alese sunt cuvintele pe care le-au folosit oamenii de cultură încercând să evoce valoarea inestimabilă a poetului și a operei sale.„Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă, senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căreia se vedea scrisul unor chinuri viitoare", scria Ion Luca Caragiale despre poetul neamului românesc.La Drăgășani, într-o atmosferă de evervescență culturală, muzica și poezia au întregit '' clipa de frumoasă aducere aminte de poetul nepereche a carui opera invinge timpul, dupa cum afirma George Calinescu ''. Prezent la eveniment, domnul Nicolae Dinescu - președintele Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, Filiala Vâlcea a felicitat atât organizatorii cât și invitații.

 

Zenovia Zamfir

Între clipa ce vine şi visul ce a fost, scriitorul Al. Florin Țene în cartea de însemnări literare a Lilianei Moldovan

 Lumea este foarte complexă, nimic nu este la voia întâmplării, orice interacțiune umană are loc cu un anumit scop. Există un motiv pentru care Dumnezeu trimite unele persoane în viața noastră. Învățăm unii de la ceilalți lecții importante, Universul îi trimite în calea noastră pe acei oameni care trebuie să audă cuvintele pe care noi trebuie să le rostim. Întâlnirea cu familia Titina și Al. Florin Țene a fost frumoasă de la bun început. Personalități marcante ale culturii contemporane, cei doi vâlceni sunt în realitate doi oameni deosebiți și modești, plăcuți la vorbă, remarcabili la faptă . În vara anului 2022, la Centrul de Informare Turistică din Călimănești, am avut bucuria de a modera un eveniment aniversar dedicat scriitorului Al. Florin Țene. Manifestarea inițiată de domnul prof.Constantin Geantă, și organizată în parteneriat cu Primăria Stațiunii Balneoclimaterice Călimănești și Biblioteca Județeană „Antim Ivireanu“ a reunit scriitori și iubitori de cultură, din toate zonele țării. Scriitoarea Liliana Moldovan, bibliotecară la Biblioteca Județeană Mureș, a prezentat biografia sărbătoritului, iar apoi a făcut o retrospectivă analitică despre cele 91 de cărți publicate de Al.Florin Țene, ale cărui volume, mai reprezentative sunt: „Un ocean de desert” un autentiuc saga, cum sublinia în prefață Mariana Cristescu din Târgu Mureș”, „Insula Viscolului“ și ciclul de romane între realitate și poveste despre: Gib I. Mihăescu, Ion Minulescu, Macedonski, Radu Gyr, Vasile Militaru, Valeri Gafencu etc.

Trebuie să mărturisesc faptul că am fost impresionată de Liliana Moldovan care, în volumul „O carte a cărților scriitorului Al. Florin Țene” a făcut o succintă și frumoasă incursiune în viața și activitatea scriitorului clujean. Puțini critici și cunoscători ai literaturii contempoarane au un asemenea dar al cuvântului scris și rostit. Delicată și mereu cu zâmbetul pe buze, Liliana Moldovan este o scriitoare apreciată și un stâlp de nădejde al culturii din Târgu Mureș. În plus, Liliana este într-o permanentă căutare, cercetare, documentare, este veselă și optimistă dăruind cu ușurință și celor din jurul ei cuvinte frumoase și alese. Secretar al Ligii Scriitorilor Români, Filiala Mureș, membră în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, scrie cu multă ușurință atât poezie cât și proză, se ocupă de antologii literare și concursuri pentru promovarea tinerilor talentați.

Pentru noua lucrare, intitulată „O carte a cărților scriitorului Al Florin Țene : Însemnări literare”, Liliana Moldovan s-a documentat foarte mult și cu un profund simț al corectitudinii, sincerității și al obiectivității. „A scrie despre viața și personalitatea unui maestru al literaturii române contemporane, precum domnul Al. Florin Țene, este o mare onoare dar și o mare responsabilitate fiindcă ești nevoit să găsești formula potrivită pentru a prinde, într-o definiție elocventă și completă, atât pe omul Al. Florin Țene, cât și pe mentorul și autorul de literatură, care a construit un edificiu literar solid, variat și extrem de valoros ”… – mărturisește autoarea încă de la început.

Despre Al. Florin Ţene, s-a scris mult şi se va mai scrie multă vreme. A beneficiat de referințe critice elogioase pentru întreaga sa operă din partea unor academicieni, critici literari, poeți, prozatori, profesori universitari, care i-au apreciat activitatea literară și ziaristică; de critic și istoric literar. Recenzii ale unor lucrări se găsesc în Biblioteca Universitară din Arizona și în Bibliotecile Universitare ori Municipale din țară și străinătate. „Autor prolific, președintele Ligii Scriitorilor Români, a abordat toate genurile literare și a pătruns pe piața editorială din România cu o multitidine de volume de proză, poezie, teatru, publicistică și critică literară. Acestea sunt rodul unui talent desăvârșit dar și al unei munci titanice pe tărâmul creației literare, fiind vorba, în acest caz, de un autentic și nestăvilit efort literar, fără de care nu și-ar fi putut manifesta vocația de scriitor. Iar Al. Florin Țene a scris mult, lăsând în urma sa o bibliografie extrem de vastă și de valoroasă însumând peste 90 de volume de autor, la care se adaugă vreo 70 de antologii în care a apărut și un număr impresionant de articole semnate de domnia sa”.

«Despre un scriitor nu poți vorbi decât cu poemele și cărțile sale în față. De cele mai multe ori e greu de descifrat cheia în care s-a scris o carte, ca să-i dezvălui taina. Ea trebuie să-și lase înțeles conținutul»- scria Elisabeta Iosif. Parafrazând, îndrăznesc să spun că dezvăluirea specificului literar al unui autor, nu se poate obține pe deplin decât prin cercetarea paginilor de critică literară care i-au fost dedicate făcând un slalom printre demersurile evaluative efectuate de scriitori și critici literari pertinenți…”, aflăm din paginile cărții.

În această lucrare, Liliana Moldovan, ne prezintă un scriitor pe cât de talentat, pe atât de uman dar hărăzit de Bunul Dumnezeu să lase în urma sa o dâră de lumină și o flacără a culturii ce va lumina calea multor iubitori de cuvânt. Toamna anului 2022, mi-a oferit clipe de mare bucurie alături de familia Titina și Al. Florin Țene. Miercuri, 19 octombrie 2022, la Biblioteca Municipală din Drăgășani, domnul consilier, șeful Comisiei de Cultură a Consiliului Local al Municipiului Drăgășani, ing.Cristinel Stoica, i-a acordat scriitorului Al.Florin Țene TABLETA DE AUR din Partea Comisiei de Cultură a Consiliului Local al Municipiului Drăgășani, în care se stipulează:”Vă exprimăm înalta gratitudine și vă mulțumim pentru întreaga activitate în slujba culturii.Cu cele mai sincere felicitări și înalte considerații, Domnului Al.Florin Țene, scriitor, Membru al Academiei Americane Române (A.R.A ). Președinte Național LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI. Aici, într-o sală spațioasă în stil amfiteatru, a fost amenajată o expoziție cu cele 92 de cărți ale scriitorului Al.Florin Țene și tabloul cu portretul acestuia, în ulei pe pânză, realizat de pictorița Victoria Fătu-Nalati, donat bibliotecii de către scriitor și așezat alături de tabloul scriitorului Gib I. Mihăescu (n.23 aprilie 1894-d.19 oct.1935 ).Cu acest prilej Al.Florin Țene a donat zeci de cărți ale sale bibliotecii orașului natal.

Evenimentele din ultima perioadă organizate pentru și în prezența domnului Al. Florin Țene și a familiei sale, pe meleagurile unde a văzut lumina zilei, în orașul dintre vii – Drăgășani, au demonstrat valoarea și aprecierea de care se bucură marele scriitor din al cărui palmares liric merită amintită poezia : „Poeţii nu mor niciodată”.

„Poeţii nu mor niciodată,ei doar

îşi odihnesc zborul

între clipa ce vine şi visul cea fost

potolind focul din oase şi luna

cu dorul,

arzând întotdeauna

cu rost.

Poeţii nu mor niciodată,se-ntorc în cuvinte

eterne vorbe încolţite-n brazdă…”

Așa cum spuneam cândva…Între tristeţi şi clipe de bucurie, Omul Al. Florin Ţene are o familie frumoasă, o soţie poetă, un fiu care conduce destinele culturii clujene, un alt fiu care trudește tot pe altarul culturii dar în cadrul mass media. Putem spune că dincolo de volume, scrieri, reviste, se înalță peste timpuri, patosul, suferința, credința, speranțele CREATORULUI.

Zenovia Zamfir

1 Decembrie 2022, la Umbrărești - Galați

 

Luna decembrie este o lună specială peste tot în lume – majoritatea culturilor sărbătoresc Nașterea Domnului Iisus Hristos și Anul Nou. Pentru neamul românesc, încă din prima zi luna Decembrie este așteptată în straie de sărbătoare, 1 Decembrie este  Ziua Națională a României. Prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești, 1 Decembrie 1918, semnifică unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului la Regatul României. Frați în cuget și simțire, uniți prin limba vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii se pot bucura împreună de zestrea transmisă de moșii și strămoșii lor. Urmând exemplul înaintașilor, un grup de oameni de cultură din toate provinciile românești, au onorat invitația părintelui Ionel Rusu de '' a da mână cu mână, în hora unirii și a prieteniei '', la 1 Decembrie 2022 în localitatea Umbrărești, județul Galați. În zorii zilei, la biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril a fost oficiată o slujbă de Te Deum (Slujba de mulțumire si laudă adusă lui Dumnezeu), de părintele Ioniță Gheorghiță dimpreună cu preoți: Gabriel Constantin, Todoriță Rusu și Ionel Rusu. La final, într-o atmosferă de emoție și evlavie a fost intonat imnul de stat al României. Prezent în mijlocul comunității, domnul primar Ionel Stratulat a subliniat importanța și semnificația zilei de 1 Decembrie pentru românii de pretutindeni. Apoi, tinerele de la grupul de cateheză îmbrăcate în costume naționale, coordonate de părintele Ioniță Gheorghiță au cântat și au recitat poezii patriotice și religioase. Cu glasuri suave, cu sclipiri de bucurie în priviri, cu multă dăruire și trăire românească, fetele din Umbrărești au impresionat audiența. La rândul lor, invitați au transmis gânduri și cuvinte alese iar tânara studentă, Maria Brădean din Arad a interpretat o priceasnă . În continuare, s-a mers la statuia domnitorului Ștefan cel Mare, unde domnul primar alături de preotul Ioniță Gheorghiță au depus o coroană de flori. Programul artistic a continuat la o locație în apropiere de comuna Umbrărești unde părintele Ionel Rusu a moderat două lansări de carte iar părintele Ionel Gheorghiță a coordonat spectacolul tinerelor interprete de muzică populară și cântece patriotice din parohie. Cu aceasă ocazie am avut prilejul de a prezenta cartea '' Cuvântu-i nestemată pentru toți '', prima lucrarea a doamnei Lucia Țigănuș Meleacă. Autoarea, ne poartă prin lumea frumoasă a poeziei sale, prin cuvinte meșteșugite ne spune povestea marilor înaintași, ne încântă cu vorbe alese la ceas de seară, ne spune despre înțelepciunea bunicilor, a părinților, ne îndrumă spre credință, spre rugăciune. Chiar dacă este la început de drum pe tărâmul greu al poeziei, Lucia demonstrează că are talent și dorință de a înmulți talantul primit în dar la venirea pe această lume.  Tinerii din ziua de astăzi sunt inteligenți, frumoși dar trebuie educați încă de mici în spiritul și litera legii, în dragoste de neam și de țară, în datoria de a ne apăra patria și valorile patrimoniale. Alături de familie și școală, biserica are un rol important în viața tinerilor. Ne-am bucurat să vedem cât de implicat este părintele Ioniță Gheorghiță în apărarea valorilor românești, ce repertoriu frumos a ales pentru o zi atât de importantă pentru nemul românesc. Se cuvine de asemenea să mulțumim părintelui Ionel Rusu pentru invitația de a fi martorii unui moment cultural foarte frumos organizat, pentru ospitalitatea și generozitatea nemăsurată. Alături de fratele domniei sale, părintele Todoriță Rusu, venit de la București, ne-au deschis ușa casei părintești, ne-au ospătat cu merinde tradiționale, iar  seara împreună cu părintele Gabriel Constantin, am fost părtașii unui cenaclu literar într-o casă moldovenească autentică. Trebuie să subliniem că dintotdeauna preoții s- au implicat în păstrarea, conservarea și transmiterea generațiilor viitoare a tradițiilor, obiceiurilor și valorilor românești. La aceste clipe minunate au participat : Silvia Giurgiu, Maria Brădean, Mihai Ghebrea, Lelia Ciobanu, Liliana Hodoroagă și soția părintelui Gabriel. Seria evenimentelor cultural - spirituale a fost precedată de o invitație în studioul Ascior Buzău. Împreună cu domnul Nicolae Mușat am făcut o retrospectivă   a proiectelor și manifestărilor  realizate la Biblioteca Județeană '' Antim Ivireanul ''  Vâlcea.  La televiziunea Campus Tv din Buzău, doamna scriitoare Radu Roxelana a remarcat activitatea prodigioasă desfășurată în bibliotecile vâlcene. Timp de două zile am trăit emoții și momente cu o mare încărcătură spirituală și de un patriotism autentic. Am prezentat cărțile : ''Oameni, Locuri, Istorii'',  "Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului", și ''Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile'', pe care le-am publicat în colaborare cu Iuliana Radi, Adrian Constantin Catană, Maria Lica Catană și dr. Alin Pavelescu. Clipe frumoase, Oameni minunați! Slavă Domnului! 

Zenovia Zamfir

Pelerin prin raiul pământesc și frumusețile lui

 

Călătoriile constituie un factor important în viața și dezvoltarea noastră, ele ne ajută să ne lărgim aria de cunoaștere, sunt un mod eficient și plăcut de dezvoltare psihică și fizică. O călătorie ne  învață multe lucruri și ne oferă momente de reculegere , de meditație, momente în care au loc revizuiri, îmbunătățiri  pentru o viață mai frumoasă . Călătoria într-un loc nou, lansarea în mijlocul aventurii necunoscute, cu o minte deschisă către lume te schimbă și te definesc ca om. Câteodată, lucrurile iau întorsături neașteptate atunci când călătorești, în ultimul moment ești anunțat că s-a anulat vacanța, ploi care încep tocmai atunci când rătăcești drumul în miez de noapte, se  poate să adormi în timpul unei călătorii cu trenul și să ratezi stația… Dar partea bună a tuturor acestor întâmplări este că înveți să te descurci în orice împrejurare. Înveți să te adaptezi și să cauți soluții (chiar și de supraviețuire ) iar, după ce trece nenorocirea, te amuzi și tratezi situația ca pe o lecție de viață. M-a binecuvântat Bunul Dumnezeu cu bucuria a călători, am avut ocazia să văd '' România minunat de frumoasă'', cum spunea Alexandru Vlahuță în cartea '' România pitorească'' de la un căpăt la celălat, mi-am adăpat setea de cunoaștere chiar la izvor, am vizitat mănăstiri, muzee, palate și castele, am admirat capodoperele naturii în munții noștri, simfonia mării mi-a fost dat să o ascult atât vara cât mai ales iarna. România '' Grădina Maicii Domnului '' cum se spune, este locul de unde nu voi pleca niciodată definitiv, voi mai călători și dincolo de hotare cum am mai avut ocazia doar pentru a spune tuturor cât de frumoasă este țara noastră. Din dorința de a împărtăși cu prietenii impresiile despre oameni, locuri, istorii, despre Moldova, Ardealul și Țara Românească, am primit provocarea familiei Iuliana și Viorel Radi, pentru un pelerinaj cultural-social prin '' Bucovina plai cu flori '', plină cu mănăstiri și locuri pitorești, în cea mai prielnică perioadă a anului pentru a călători - toamna. Anotimpul poeziei, inspirației și al nostalgiei, toamna ne încântă cu peisajul ei melancolic și covorul de frunze ruginii încă de la primele ore ale dimineții. Mașina, înaintează cu toată viteza pe cărări de munte, prin păduri cu copaci ce par de aramă, poleite de razele timide ale soarelui. Mănăstirea Râmeț își întâmpină oaspeți într-un decor de vis. Un lăcaş apărat de sute de ani de credinţă, mănăstirea este amplasată în valea îngustă și stâncoasă săpată de apa Geoagiului (dacica Germisara) în Munții Trascăului. „Tocmai în valea în care te cobori prin pietriș sub această întreită cunună sălbatică, vechea mânăstioară vorbește despre un lung trecut de sărăcie și primejdie” – Nicolae Iorga, 1906 . Următorul poapas este Mănăstirea Nicula. Renumită pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, mănăstirea se află  la câțiva kilometri distanță de orașul Gherla, în localitatea Nicula, între multe dealuri împădurite. Aici, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu  Anania (1921-2011) a terminat de tradus Biblia, versiunea sa, şi-a scris o parte din memorii, a primit musafiri, şi-a pregătit predicile şi asculta muzica lui Bach cu volumul la maximum în locuinţa lui construită în stil oltenesc. Născut pe meleguri vâlcene, „Înaltu’“, ...„Şi-a construit o reşedinţă unde şi-a lăsat toate lucrurile pe care le considera de valoare: biblioteca, obiectele personale, arhiva literară şi arhiva biblică. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aici a scris, aici a predicat. Sunt cunoscute predicile de la Mănăstirea Nicula. Unele sunt publicate, altele urmează“, spunea Bogdan Ivanov într-un reportaj. Părintele Pantelimon și Maica Galineea păstrează vie amintirea celui pe care contemporanii l-au numit „Leul Ardealului“.  salutăm în grabă pe cei doi monahi și plecăm cu bucuria în suflet că marele nostru înaintași a lăsat o'' dâră strălucitoare de lumină'' ce va dăinui peste timp. Seara ajungem la Mănăstirea Ilva Mare unde  suntem întâmpinați de părintele Daniil, care ne transmite gândurile frumoase ale maicii starețe Hristofora Marinca. Locul unde se împletește munca cu rugăciunea,

Mânăstirea „Schimbarea la Față” este situată în pitoreasca vale a Ilvei, în comuna Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud, la un kilometru și jumătate distanță de șoseaua principală, la poalele pădurii de molid și a stâncilor de o frumusețe aparte care străjuiesc mânăstirea. A luat ființă în 1992, ca schit de călugări, ctitorit de ieromonahul Daniil Ureche, actualul duhovnic, pe vatra casei părintești. Vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu a dat aprobarea și a sfințit locul în 1992, după care s-au început și construcțiile la biserică. Locașul de cult a fost terminat în 1996, an în care pe 6 august, de hramul bisericii a fost sfințit. La începutul anului 1999, schitul şi-a schimbat statutul în mănăstire de maici. În 2001 s-a început construcția unei noi biserici cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh”. PS Episcop Vasile Someșanul a pus piatra de temelie la noua biserică în același an, de hramul mănăstirii. În 2005 biserica a fost terminată. Frumusețea zonei și ospitalitatea cu care au fost așteptați i-a impresionat pe vâlceni. A doua zi, după ce am primit binecuvântarea maicii starețe Hristofora Marinca, ... ''Să mulțumim bunului Dumnezeu pentru tot și pentru toate, convinși fiind că tot ce ne trimite este spre folosul nostru duhovnicesc. Răbdare în suferință, statornicie în credință, să ne străduim să împlinim cele ale Duhului și acestea cu siguranță ne vor împlini și pe noi. Doamne ajută!'' , am pornit spre Mănăstirea Putna, cea mai importantă ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare. Istoria acestui loc este fascinantă și presărată cu multe legende. Cronicarul Ion Neculce, a consemnat în lucrarea '' O samă de cuvinte '', o legendă astfel : „Ștefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras ca arcul dintr-un vârvu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. Și este mult locu de unde au tras pană în mănăstire”. Odată ajunși în această parte de țară renumită pentru comorile sale religioase, mănăstiri aflate în patrimoniul Unesco, este greu să decizi pe care să le vizitezi într-un interval de timp scurt. Bogăția spirituală a acestor locuri a dăinuit de-a lungul timpului, mănăstirile și bisericile din această zonă îmbină elemente gotice, bizantine și regionale, caracterizându-se printr-un stil moldovenesc specific. Adevărate opere de artă, unice în lume pentru pictura exterioară cu pigmenţi rămaşi necunoscuţi specialiştilor, mănăstirile din nordul Moldovei sunt cu adevărat tezaure ale arhitecturii moldoveneşti medievale. Bucovina este zona încărcată de legende și povestiri istorice, care au devenit  muze pentru numeroși scriitori care i-au făcut cunoscute locurile. Unicitatea și valoarea artistică a acestor mănăstiri, adevărate raiuri pământești, este dată de integrarea în peisajul rural a vestitelor culori albastru de Voroneț, verde de Sucevița și galben de Moldovița. Mănăstirile, au însă și un important rol cultural. Aici se păstrează manuscrise vechi, cronici sau picturi, aici au existat importante centre de alfabetizare, unde neștiutorii de carte învățau limbile clasice, precum slavona, latina sau greaca veche. Presați de timp, am optat să vizităm Mănăstirea Moldovița care este o adevărată bijuterie a artei moldovenești medievale, având picturile foarte bine conservate în timp ce se păstrează luminozitatea culorilor originale. A urmat Mănăstirea Sucevița care se află într-un peisaj de basm, pe un drum de o frumusețe copleșitoare. Este considerată ultimul lăcaș de cult din Moldova cu fațadele bisericii pictate, stil caracteristic domniilor lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș. La final am vizitat Mănăstirea Voroneț, cunoscută pentru frescele remarcabile zugrăvite în unica nuanță de albastru ca cel al cerului. Ea reprezintă expresia artistică a rafinamentului și credinței, pictura exterioară păstrând aproape intact acel azuriu strălucitor, apreciat atât de vizitatori dar mai ales de specialiști. La întoarcere spre Mănăstirea Ilva Mare, tehnologia modernă , gps-ul ne-a îndrumat pe un drum forestier și ne-am trezit în miez de noapte blocați într-un câmp greu accesibil autovehiculelor. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, primim la pachet și o ploaie rece de toamnă. Dar...Dumnezeu îți dă o încercare - dar și o rezolvare. Ca prin minune, domnul George a găsit o persoană care deținea mai multe utilaje specifice zonei de munte în care ne aflam și se apucă de soluționat problema. La început am privit îngroziți prin negura nopții locul în care ne aflam, apoi ne-am făcut griji că stând prea mult în ploaie suntem predispuși la hipotermie, după aceea am conștientizat că trebuie să ieșim împreună din situația grea în care ne aflam. În timp ce utilajele se străduiau să scoată microbuzul din terenul ce devenise foarte alunecos, noi am pornit pe jos spre zona unde se vedea un drum de acces . Fiindcă primul utilaj nu a putut mișca mașina, iar timpul trecea greu, ploaia ne uda nemilos cu stropi mari și reci, am decis să ne adăpostim sub câțiva brazi aflați pe marginea drumului. Pentru a face momentul mai puțin sumbru, demonstrând că știm ceva tactici de supraviețuire, cu ajutorul neobositului coleg de suferință, veselul Miki am făcut un foc. Greu, cu ploaia în spate, cu lemne ude, însă alcoolul sanitar al colegei și măștile de protecție oferite cu generozitate ne-au scos din impas. Făcând haz de necaz, am spus glume, ne-am tachinat, ne-am încurajat unii pe ceilalți și încet, încet timpul a trecut. Pentru că focul se stingea iar ploaia se mai liniștise am pornit la drum. Mai o vorbă de duh a lui Miki care stârnea hohote de râs, mai un sunet de mașină ce părea că a învins terenul mlăștinos și va veni în curând,  rezistam nu ne lăsam învinși . La un moment dat a apărut în cale un adăpost acoperit dar care fiind așezat pe un dâmb nu putea împiedica vântul care bătea cu putere accentuând frigul pe care fiecare îl simțea, majoritatea fiind îmbrăcați subțire. Cu regret am plecat mai departe. Când crezi că greul devine și mai greu, Dumnezeu trimite îngeri păzitori. Baiatul cu ifronul - un utilaj folosit în zonă, reușește să readucă mașina la drumul forestier care era practicabil.Când farurile luminează cerul întunecat iar sunetul motorului străpunge liniștea nopții, întregul grup strigă de bucurie. Doamne ! Ce încercare! Uf! Ce clipe grele! Și totuși, eram împreună, sănătoși, nimeni nu era accidentat, nimeni nu căzuse prin gropile pline cu apă! Minune ? ! Atunci când crezi cu adevărat și te rogi cu toată ființa, problemele se rezovă fără repercursiuni. Toată lumea era bine. Rar mi-a fost dat să văd un grup de oameni atât de unit, ne-am susțint unii pe ceilalți, ne-am încurajat, tânara studentă Andreea a avut mare grijă de mama sa. Slavă Domnului! Încet dar sigur, fără a avea vreo zgâriitură, mașina merge mai departe iar aventura se termină frumos . Dimineața, toți eram mai veseli, optimiști , hotărâți să ne continuăm călătoria. Ne despărțim cu greu de părintele Daniil Ureche de la Mânăstirea Ilva Mare, care cîndva spunea... ''Adevărata fericire este în comuniune cu Dumnezeu, astfel Iisus Hristos este singura salvare şi soluţie, căci El e „calea, adevărul şi viaţa” (In 14,6) şi numai prin El şi cu El ne putem duce crucea. Chiar dacă sunt necazuri, supărări şi încercări în viaţa aceasta, conlucrarea cu harul din sfintele taine împărtăşite de către Biserică reprezintă deschiderea spre bucurie''...și plecăm mai departe.Primul obiectiv -un lac artificial de acumulare din Munții Călimani, în Bistrița Năsăud, Lacul Colibița. Frumusețea este accentuată de  prezența unor mici insule pe suprafață sa, care oferă o imagine superbă pentru cei ce aleg să viziteze zona. Traversarea Pasului Tihuța, considerat unul dintre cele mai dificile trasee din România, datorită faptului că traversează lanțul Carpaților Orientali și face legătura între Transilvania și Moldova, a fost cu adevărat spectaculoasă. La Mănăstirea Piatra Fântânele am făcut popas doar pentru a lăsa câteva alimente întrucât măicuțele îngrijesc cu multă responsabilitate un grup de copii. După o istorie zbuciumată, în anul 1995, Mănăstirea a fost reînființată la inițiativa mitropolitului Bartolomeu Anania, fiind aduse aici 23 de măicuțe, în coordonarea stareței Stavrofora Pamfilia Solcan. Drumul spre și prin Cheile Bicazului situate în nord-estul țării, în Munții Hășmaș, considerate unele dintre cele mai frumoase chei cu acces turistic din România a fost parcurs într-o atmosferă de veselie și mare bucurie. Defileul de origine tectonica, având o lungime de 5 km este astăzi este cunoscut sub numele de „paradisul alpiniștilor”. După ore întregi de mers prin zone cu peisaje de vis, am ajuns acasă la miezul nopții. Frumoasă țară, oameni deosebiți, clipe de neiutat ! Binecuvântare, rugăciune, relaxare, prietenie, armonie, aventură, toate le-am primit ca pe un dar de preț. Pelerin prin raiul pământesc și frumusețile lui! Slavă Domnului!

Zenovia Zamfir