Tabăra de Creație Băilești, 2024 Albumul cu amintiri al domnului Mitel Gîrleanu

 

În fiecare palmă de pământ românesc există o picătură din sângele înaintașilor noștri care au dat jertfa supremă pentru ca noi să fim liberi astăzi. Fiecare palmă de pământ are istoria ei, una mai zbuciumată, alta mai puțin dramatică. Fiecare dintre noi avem datoria omenească de a ne cunoaște trecutul și de a ne cinsti înaintași. Locurile natale trebuie să fie locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. Când domnul Mitel Gîrleanu m-a invitat în Tabăra de Creație de la Băilești, gândul mi-a zburat imediat la renumitul și inegalabilul actor Amza Pelea, la schițele umoristice cu zaibărul și naș Pandele, la descrierea locurilor și a oamenilor de la țară simpli dar cinstiți, cu respect pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul lor. După ce am detaliat puțin am înțeles că domnul Mitel își iubește neamul, țara, țărâna sfântă din care-și trage seva, scopul taberei fiind acela de a pune în valoare istoria, oamenii, locurile din zona municipiului Băilești. Frumos! Situat în Câmpia Desnățuiului sau Câmpia Băilești, pe râul Sărăceaua, la 60 km sud-vest de municipiul Craiova, a fost atestată documentar la 4 ianuarie 1536 cu numele Băiulești. Ulterior s-a dezvoltat ca centru agricol și comercial și s-a extins în 1832 prin contopirea mai multor așezări rurale. A fost declarat oraș la 3 mai 1921, iar municipiu la 4 iulie 2001. Revederea cu domnul Mitel Gârleanu și colegii scriitori veniți din diferite colțuri ale țării a fost emoționantă. Pe o căldură aproape infernală, în luna august este încă vară fierbinte, am fost așteptați ca niște mari personalități, nu că nu am fi, dar puțină modestie este necesară, cu pâine și cu sare de tineri îmbrăcați în costume naționale, a urmat poza de grup la statuia marelui actor Amza Pelea din fața Casei de Cultură și apoi ne-am deplasat la o locație stabilită de organizatori unde am găsit răcoare și o atmosferă primitoare. După deschiderea oficială declarată de domnul primar Mușuroi Irinel-Codruț, acompaniat de neobositul Mitel, muzica a descrețit fețele tuturor și ne-a dat un imbold de a merge la microfon și a ne prezenta. O poezie , un gând bun, au rostit : Liliana și Pandele Jianu, Carmen și Cornel Pinte,  Florentina Danu, Leliana Rădulescu, Nicoleta Tudor, Mihai Coman, Ina Dumitrescu, Augustin Jianu, Ion Dascălu, Alin Culescu, familia Cristi Mărgineanu, familia Marian Ciuciulete, domnul pictor Nichita, cantautori Ion Crețeanu, Dan State, Nicolae Cimpoieru, Adrian Ciucu, doamnele din Băilești Dida și Nina, sper să nu fi uitat pe cineva. Că olteni au idei multe se știe dar se confirmă și de această dată. Pentru o mai bună comuniune și pentru a evita costuri inutile, domnul Gîrleanu a găsit soluția ideală, ne-a cazat fie acasă la domnia sa, fie la prieteni iar în fiecare dimineață și seară ne întâlneam la Bază, o locație cochetă, așezată și amenajată într-un crâng cu arbori seculari și proprietari prietenoși. Trebuie precizat că întreaga familie a domnului Gîrleanu, soția, fiicele, nepoata, au fost alături de noi. Frumos și emoționant în aceeași măsură! Eu am primit repartiție la domnul Marian și mărturisesc sincer că am fost copleșită de ospitalitatea și generozitatea sa și a Mamei sale. Programul taberei a fost complex și presărat cu multe surprize frumoase. Pentru că am reprezentat Biblioteca Județeană din Vâlcea, la final următorul comunicat a fost postat pe pagina instituției  - ,, În perioada 11 – 18 august 2024, în municipiul Băilești, județul Dolj s-a desfășurat ’’Tabăra de Creație Băilești’’, ediția a II-a, inițiată și organizată de domnul Mitel Gîrleanu.  Timp de câteva zile, scriitori din mai multe zone ale țării au prezentat cele mai frumoase dintre creațiile lor, au adus un omagiu marelui actor Amza Pelea originar din aceea parte a Olteniei de sub munte, au lansat cărți și au vizitat locuri pline de istorie și spiritualitate. La Monumentul Eroilor din Belogradchik, Bulgaria, a fost depusă o coroană de flori iar în Cetate au fost lansate mai multe cărți. La Mănăstirea Maglavit, cu sprijinul părintelui Paulian doamna Zenovia Zamfir a prezentat cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă împreună cu George Rotaru și doctor Alin Pavelescu, Liliana Ghiță Boian și Pandele Jianu au creat un moment liric special iar domnul Ion Crețeanu a interpretat Balada Brâncovenilor. La Monumentul Eroilor de la Calafat, membrii taberei au fost întâmpinați de domnul poet Cristinel Badea care le-a prezentat istoria locului și faptele de vitejie ale înaintașilor iar domnii Ion Crețeanu, Dan State, Adrian Ciucu, Nicolae Cimpoeru au cântat melodii patriotice. În cadrul lucrărilor taberei s-au lansat cărți, a fost și o expoziție de pictură a doamnei Carmen Pinten, iar muzica a întregit atmosfera lirică . La Casa Memorială Amza Pelea a avut loc ’’un moment de aducere aminte și cinstire’’ a regretatului actor, au recitat și au transmis gânduri toți membrii taberei, iar Formația "Opus " & Cornel Popescu au oferit un moment liric special. Prezentă la manifestare, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea și a dăruit cartea ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'' care este o lucrare dedicată evenimentelor culturale desfășurate în instituția vâlceană ’’. Mărturisesc că la Mănăstirea Maglavit, am avut mai multe emoții deoarece au venit să ne întâmpine familia Marieta , Virgil Roșca, împreună cu Mama sa. Amintiri frumoase și clipe speciale mă leagă de această familie. Cu ani în urmă am lucrat împreună pe șantierele patriei iar dumnealor au fost foarte protectori cu mine. Le port un mare respect. De acolo am plecat la Onișor, localitatea natală a lui Virgil și am petrecut Sfânta Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului în armonie, depănând și retrăind momentele frumoase de altădată. Deși vremurile sunt grele avem posibilitatea de a trăi clipe minunate în compania unor oameni deosebiți așa cum s-a întâmplat la Tabăra de Creație Băilești. Felicitări domnului Mitel Gîrleanu pentru – Albumul cu amintiri pe care toți cei prezenți în tabără îl vor purta în suflet !     

Iubire și credință strămoșească pe malurile Prutului

 

Când am pășit pentru prima dată în Republica Moldova am simțit emoții și un gol în stomac cum numai trăisem niciodată. Eram cu un grup numeros de scriitori vâlceni care mergea să doneze sute de cărți în limba română fraților moldoveni. Acțiunea se petrecea imediat după evenimentul generat de primul „Pod de flori” de peste Prut și probabil de aceea fiecare dintre noi simțea dorința de apropiere, istoria comună. Acea primă deschidere a granițelor dintre România și Basarabia, cum o mai numesc cei mai mulți moldoveni, s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri. Întâlnirea cetățenilor români cu zeci de mii de rude apropiate, printre care frați și surori, veri, bunei și nepoți, frumoasele spectacole de muzică și jocuri populare, lacrimile de bucurie ale celor prezenți la mesele întinse și pline cu bucate alese, sunt încă vii în memoria mea. Apoi, în primăvara anului 2012, împreună cu jurnalistul Ștefan Nemecșek din Lupeni, județul Hunedoara și domnul scriitor Virgil Cisteianu din Alba Iulia, județul Alba, am onorat invitația fraților de peste Prut de a participa la mai multe evenimente culturale, organizate în capitala țării, la Chișinău și în localitatea Borogani. Alături de doamna Elena Căldare, directoare la Biblioteca „Alba Iulia” și doamna Oxana Munteanu, profesor la Liceul „Petru Rareș” Chișinău, am mers la lansări de carte unde am cunoscut oameni valoroși precum domni academicieni Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, am vizitat Zaimul unde domnul prof. universitar Ion Găină ne- a întâmpinat cu un grup de copii care au fost protagoniștii unui spectacol minunat și ne-au ajutat să redescoperim personalitatea lui Alexei Mateevici. Casa memorială devenită muzeu la inițiativa domniei sale este un adevărat „loc de pelerinaj” pentru iubitorii de cultură. În localitatea Borogani, spre surprinderea și bucuria noastră am fost întâmpinați cu pâine și cu sare de mai mulți membri ai comunități, iar un grup folcloric feminin în costume tradiționale ne-au oferit un mic spectacol. Frumos și impresionant, iar domnul primar Victor Iftode ne-a însoțit pe tot parcursul manifestărilor. Doamna Ecaterina Odagiu , profesoară de istorie, director-fondator al Muzeului satului Borogani a organizat o întâlnire cu elevii de la Liceul Teoretic „Grigore Vieru”, unde am întâlnit tineri talentați precum Elena Jalbă, care ne-au impresionat cu versurile lor. Legăturile de prietenie au rămas trainice iar în perioada 04-05 august 2019, am participat la activitățile culturale desfășurate în cadrul zilei Diasporei din satul Borogani raionul Leova. Alături de doamna profesoară Ecaterina Odagiu, doamna primar Elena Savițki, doamnele Maria Basarab, Maria Velicoglo, am asistat la o serie de evenimente culturale care au evocat vatra străbună de ieri și de astăzi, sub genericul ''Satule vatră frumoasă, dorul mi-e aici acasă''. Așa cum spunea și doamna Odagiu, ... clipele petrecute la Borogani vor rămâne un reper istoric și cultural despre care se va vorbi în ani pentru că suntem ,, Uniți pentru vecie’’. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ,,Antim Ivireanul” Vâlcea îmi oferă posibilitatea de a cunoaște oameni valoroși precum și creațiile lor. La una dintre manifestările culturale organizate în ,, Casa Cărții ’’ Vâlcene, am întâlnit-o pe doamna Lidia Gonța -Grosu. Cu chip frumos, ochii catifelați și un zâmbet cuceritor, doamna Gonța te impresionează prin modestie și gingășie. Poetă, critic literar, doamna Grosu ne aduce în dar versuri pline de iubire, de speranță, de bucurie. În perioada, 18 – 21 iulie 2024, o delegaţie a Societății Culturale Apollon-România a prezentat două Lecții de Poezie nr. 647 şi 648, marcă înregistrată „Excelenţă la Apollon”, în Basarabia, la Chişinău.

 

La Biblioteca Universităţii de Stat a Moldovei, a avut loc un recital de poezie și muzică susținut de membri celor două Filiale Apollon-România din Basarabia – Chișinău şi Ungheni, precum și Lecția de Poezie nr. 647 a Societății Culturale „Apollon”, România. Revederea cu doamna Lidia Grosu și întâlnirea cu doamnele talentate ale scrisului a fost emoționantă. Alături de doamna Maria Stoianov, director la Centrul Național de Creație "Satul moldovenesc ,, Buciumul", poetele : Angela Măndăcanu, Ludmila Sochircă,Veronica Bumbu, Tatiana Burdea, împreună cu domnii : Vasile Căpățână și Ion Tătaru ne-am bucurat de muzică și poezie într-o frumoasă zi de vară. Evenimentul a fost moderat de doamna poet Lidia Grosu și de domnul George Călin, scriitor, ambasador cultural Convenţia ONU-Geneva. Pe 20 iulie, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova s-a desfășurat ședința Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” cu genericul: „ Doru-mi-i de dumneavoastră : ca unui zid de o fereastră...”, dedicat poetului acad. Nicolae Dabija. În cadrul ședinței Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, moderatori: Raisa Plăieșu, scriitoare, președintele Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” și George Călin, poet, prozator, critic literar, publicist, editor, fondatorul Societății Culturale „Apollon”, România, a avut loc Lecția de Poezie nr. 648 a Societății Culturale „Apollon”, România. Manifestarea a debutat cu o rugăciune și un cuvânt de binecuvântare rostit de Prot. Mitrofor Octavian Moțin. Spectacolul de muzică și poezie a fost susținut de Raisa Plăieșu, poetă, cantautoare și interpretă; Rodica Druța-Hămuraru, interpretă, membră a Uniunii Muzicienilor din R.Moldova; Galina Furdui, poetă; Valeriu Mocanu, președinte, fondator al Academiei Națiunii Române, interpret; Ilie Văluță, muzician, compozitor și interpret; membrii Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”: Ludmila Sochircă, poetă; Cristian Pleșca, poet, artist fotografic; poetă; Oxana Gâscă, poetă; Svetlana Guranda, poetă; Nina Caraman, poetă, Eugenia Tofan; Petru Hasnaș, poet. Alături de  domnii : Aurelius Belei, col.Gheorghe Matei, doamnele : Adriana Cristea, Valeria Stupcanu, Viorica Călin, am oferit la rândul nostru, versuri și cuvinte alese izvorâte din dragoste de Dumnezeu, de frumos, de poezie. Întâlnirea cu poeta Geta Lipovanciuc, poetul Victor Cobzac, clipele petrecute împreună cu oamenii de cultură prezenți la manifestări mi-au dat sentimentul de fraternitate, de iubire și de credință strămoșească.

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumosul și bucuria în sufletele semenilor

 

În călătoria mea prin viață, Domnul avea să-mi poarte pașii către locuri frumoase și oameni deosebiți, să îngăduie să mergem alături o bucată de drum, atât cât să simt că mă îmbogățesc spiritual avăndu-i alături, cât să putem împreună să descoperim și să realizăm lucruri frumoase spre bucuria semenilor noștri. Un astfel de om este doamna Zenovia Zamfir, autoarea cărții ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'', carte prezentată în cadrul taberei ,,Sublim" -Cluj Napoca 2024. În acest volum sunt culese activitățile literare, culturale și spirituale din anul 2023 la care scriitoarea Zenovia Zamfir a participat ca reprezentant al mai multor asociații din care face parte. Este în primul rănd reprezentanta Bibliotecii Județene ’’Antim Ivireanul’ ’Vâlcea, locul unde își desfășoară activitatea, este președintele Asociaţiei pentru Cultură și Civilizație Ortodoxă – Filiala Vâlcea, este membru în Asociaţia Femeilor Creștin Ortodoxe - Vâlcea, vicepreședinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala ,,Valeriu Anania" - Vâlcea și nu în ultimul membră a Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România. Activitățile s-au desfășurat în diverse zone din țară și străinătate, cu precădere în zona Vâlcea, doamna Zenovia Zamfir fiind inițiatoarea multora dintre ele, contribuind la organizarea lor, le-a moderat și le-a mediatizat în revistele de specialitate și mass-media. O parte dintre întâlniri au fost cele pe linie religioasă, din care menționez: -pelerinajul ,,Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Marina și Bartolomeu Anania Mitropolitul", -acțiuni din cadrul proiectului ,,Iubirea de aproapele meu", care s-au desfășurat pe tot parcursul anului; -,,Milostenia izvor de iubire jertfelnică"; -simpozionul desfășurat la Mănăstirea Suiești ,,Grija Patriarhului Justinian Marina față de persoanele vârstnice și cântăreții bisericești"; -,,Primăvară în suflete, speranță în inimi"; -,,Pelerin prin Vâlcea colț de rai" etc. În acest volum se regăsesc majoritatea întâlnirilor și activităților culturale din anul 2023 la care doamna Zenovia Zamfir a fost inițiator, organizator sau participant. O parte dintre aceste activități le-am inițiat și organizat împreună, eu reprezentând Liga Scriitorilor Români, filiala ,,Valeriu Anania"- Vâlcea. Dintre cele mai importante activități cultural-literare voi menționa: -Ziua Culturii și Ziua Omagială Mihai Eminescu - Biblioteca Municipală Drăgășani; -,,Uniți pentru viață și cultură", manifestări dedicate unirii de la 1859 - Buzău; -,,Întâlniri culturale" - Centrul Cultural Pitești; -Simpozionul Internațional ,,Urmuz 140-100 - Curtea de Argeș; -,,Gib Mihăescu" - comemorare - Casa Memorială Drăgășani; -,,De Amicitie", participanții taberei literare invitați la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul; -,,Tradiții și obiceiuri românești " - concursul literar organizat de LSR Vâlcea, festivitatea de premiere de la Mănăstirea Suiești; -,,Sublim", tabără literară- Cluj; -,,Caravana Culturii 2023; -,,Ziua limbii române" - Călimănești și Ivești-Galați: -,,Constantin Triță-poet al iubirii"- festival Piatra Olt; -Omagierea muzicianului Mircea Buciu - Dozești-Fârtățești, Vâlcea; -,,Povești din Bunești " de Ziua Națională a României, la muzeul satului Bunești, Vâlcea; -,,Bucuria de a dărui bucurie "- eveniment caritabil la Biblioteca Antim Ivireanul; -,,Lumini și umbre", expoziție cu scop caritabil; -Întâlnirile scriitorilor cu elevii din școlile Glăvile, Crețeni, Stănești, Roești, Lăpușata, în cadrul proiectului ,,Școala altfel"; -,,Caravana culturii și iubirii fără frontiere" - Spania; -Lansări de carte și întâlniri în ședințe în cadrul filialei LSR Vâlcea ,,Valeriu Anania " etc. Descrierea evenimentelor este completată de informații prețioase legate de fiecare temă în parte și este presărată cu fotografii ale participanților și organizatorilor, cartea devenind astfel și mai atractivă. Pe tărâmul scrisului, doamna Zenovia Zamfir este un neobosit ,,lucrător", care prin roadele muncii sale aduce frumosul si bucuria în sufletele semenilor, așa cum o face și în viața de zi cu zi.

 Luci Trușcă - Președintele Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea ,,Valeriu Anania "

 

Mănăstirea Bradu, Vâlcea - Loc smerit și plin de liniște

 

Pentru cei mai mulți pelerini din România, județul Vâlcea este considerat Athosul românesc,  aici, în Oltenia de sub munte, sunt aproximativ 29 de mănăstiri, parte din ele de o valoare inestimabilă, recunoscute și dincolo de hotare, precum Horezu, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, care este pe lista UNESCO. Aici se spune că ’’este o adevărată grădină a ortodoxiei românești și universale în care semințele creștinismului ortodox, semințele credinței strămoșești încolțesc cu vigoare încă din zorii formării nației române’’, după cum spunea Vartolomeu Androni, de la mănăstirea Cozia. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată, pe unde odinioară își purta pașii Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, în localitatea Stănești. Casa copilăriei era așezată în fața bisericii iar în spate aveam cimitirul satului. Nimic nu este întâmplător, bunica avea cheile bisericii, se ocupa de rânduiala sărbătorilor, era ajutorul preotului în orice împrejurare iar noi copii mergeam nestingheriți la slujbe fără a ști de interdicțiile comuniste. Îmi aduc aminte cu nostalgie și bucurie cum am fost învățată de mama să merg în fiecare duminică dis- de – dimineață în cimitir pentru ’’ a tămâia mormintele și a aprinde lumânări la căpătâiul celor plecați dintre noi’’. Biserica a fost construită în jurul anului 1917, cu sprijinul financiar al comunității iar printre experții în construcții s-a numărat și tatăl Patriarhului Justinian Marina. Mai mult, după spusele unora , însuși marele ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ar fi participat ca ’’salahor’’ în timpul lucrărilor. Cărările vieții m-au purtat peste tot prin țară dar și dincolo de hotare. Șansa de a lucra într-o instituție de cultură ’’Casa Cărții’’ , Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul’’ Vâlcea, de a scrie și publica, de a face parte din mai multe asociații culturale și de a fi membră a Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, m-a determinat să caut, să mă documentez despre – Oameni, Locuri, Istorii. „Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții ’’, spunea marele Nicolae Iorga. Prin România ’’Grădina Maicii Domnului’’, prin zonele binecuvântate cu frumuseți și oameni minunați ai județului Vâlcea, am fost de mai multe ori. Obișnuiesc să rămân peste noapte la câte o mănăstirea pentru a mă bucura de liniștea și duhul locului, de a mă ruga împreună cu monahii și monahiile, de a mă împărtăși cu pildele și povețele marilor duhovnici. Am scris și am realizat unele filme la mănăstirile din Eparhia Râmnicului. În vara anului 2023, la hramul „bisericuţei călătoare“ plimbată prin trei regiuni istorice pentru a fi salvată de la pieire, din Băile Olănești, am cunoscut-o pe maica Sevastiani, stareța Mănăstirii Bradu.  La tâmpla „Bisericii din Albac” după locul din care provine, care de-a lungul celor aproximativ trei secole de existență, nume mari precum revoluționarul Horea, marele istoric Nicolae Iorga, marele liberal și ministru I. C Brătianu sau Patriarhul României, Justinian Marina, și-au împletit destinele cu cel al acestui simbol al istoriei poporului român, am avut ocazia să cunosc câteva repere despre bijuteria din inima munților, mănăstirea Bradu. Dorința de a vizita locul unde visul maicii Arsenia, cea care a readus la viață schitul în anul 1996, a devenit o certitudine zilele acestea. Cu sprijinul fetelor, colegelor de la Liga Femeilor Creștin Ortodoxe Vâlcea, Rodica si Eufrosina, cu pricepere și dexteritatea de a conduce o mașină de teren pe cele mai grele ’’hule’’, a Larisei, în zi de vară fierbinte am venit să ne adăpăm setea de cunoaștere și de tihnă creștinească la mănăstirea Bradu. Revederea cu maica stareță Sevastiani a fost emoționată, iar colțul de rai în care monahiile înalță rugăciuni și aduc Slavă Domnului este mirific. În curtea mănăstirii, la umbra unui copac falnic, cu un pahar de apă rece și unul plin cu colivă, timpul nu ne permite să rămânem și la un renumit borș mănăstiresc , detaliem. ’’Pentru mine, mănăstirea Bradu a fost primul și până la această dată singurul loc unde mi-am dorit să-l slujesc pe Bunul Dumnezeu, să viețuiesc, să fiu în fiecare clipă în pace, armonie, comuniune’’, ne mărturisește maica. Despre istoria locului, aflăm că....<< Istoria schitului vine din urmă cu câteva sute de ani. În 1784, un oarecare ieromonah Sava, sosit tot de la Iezer, cu sprijinul localnicilor din satul Cheia și al boierilor donatori, construiește o biserică din piatră, pe temeliile altui lăcaș din lemn, edificat prin 1737. Aceasta va fi închinată Sf. Ioan Botezătorul. A fost zugrăvită de „popa Dimitrie zograf“; acea pictură se păstrează și astăzi în aproximativ tot interiorul bisericii, dar și pe pereții și bolta pridvorului. Frumusețea extraordinară este dată, în afară de picturile cu patina timpului, de dimensiunile mici ale lăcașului, de simplitatea sa. Biserica nu are pronaos, nici turle, ci doar un pridvor, cu două ferestre mici. Ai zice că e desprinsă din pagini de poveste. Clopotnița este mult mai înaltă decât biserica, având două etaje, fiecare cu câte o chilioară, deasupra cărora sunt așezate clopotele vechi. De la ctitorire și până prin 1850 aici au locuit câțiva călugări. Însă, cu vremea, neexistând chilii, nevoitorii locuind prin colibe și peșteri, schitul a fost părăsit și trecut cumva în grija altor călugări de la Sărăcinești, din Valea Cheii (comuna Păușești-Măglași). Dar pentru că viața monahală se desfășura în condiții foarte grele, ambele lăcașuri au fost abandonate, fiind la un pas de ruinare. Despre Bradul se știe că a fost complet părăsit prin anul 1905, dar neîngrijit n-a mai fost de prin 1855. După 101 ani a fost să i se arate maicii Arsenia voia de a pune pe picioare schitul din inima pădurii și a munților. Și a făcut-o, cu sprijinul de început al altor două maici, în chip absolut temerar. O vreme au locuit într-o chilie prin acoperișul căreia ploua, au găsit bisericuța și clopotnița ruinate, nu exista curent electric, drumul era necirculabil pentru orice fel de mașini. Încet-încet, cu sprijin de la pelerini, de la duhovnicul schitului, cărând materialele cu spinarea și o muncă titanică, au renovat bijuteria locului – am numit biserica – o parte din clopotniță, au construit câteva chilioare, au turnat ziduri de sprijin, au construit pavimentul din curte etc. Astăzi, lăcașul e plin de viață. În obște locuiesc 11 maici, iar în afară, în chilii separate sau în munți, nevoiesc 8 pustnice. Fiecare are câte o poveste de viață absolut fascinantă. Chiar și duhovnicul de azi al schitului este un fost atlet de performanță, antrenor și profesor de sport, care a simțit apoi nevoia să caute altceva pentru viața sa. Și așa a luat drumul altei facultăți, iar calea spre Dumnezeu l-a adus în cele din urmă la Bradul >>...Maria BOGDAN – ‚’’Schitul Bradul, bijuteria din inima munților’’ , noiembrie 2020, ’’Lumea satului’’. Cu glas duios, cu chip senin și zâmbetul pe buze, maica Sevastiani ne povestește despre greutățile întâmpinate, despre puterea credinței și a rugăciunii, despre nevoia de Dumnezeu pe care cu toți o resimțim din plin dar nu toți avem curajul să o mărturisim. Privim fascinate frumusețea locului, prospețimea florilor, verdele pădurilor, piscurile semețe ale munților. Timpul parcă s-a oprit în loc ! Scot din geantă cea mai recentă lucrare a mea ’’Oameni, Locuri, Istorii ’’ , o mică incursiune în viața și activitatea marelui ierarh vâlcean pe ’’Ogorul Domnului’’ iar o măicuță din apropiere văzând chipul Patriarhului Justinian Marina, se închină și sărută cartea. Da, mai sunt maici care l-au cunoscut, ne lămurește maica Sevastiani.

-          Of ! Ce mult aș dori să vorbesc cu ele, îmi rostesc gândul cu glas tare.

-          Da, imediat, aud răspunsul maicii starețe.

Nu după mult timp se apropie de noi o măicuță cu chip blând și luminos. Maica Varvara la cei 87 de ani, te impresionează prin simplitatea și luciditatea cu care vorbește.

-          Eram la mănăstirea Iezer, încă nu se dăduse Decretul 410 / 1959 ,  prin care mii de monahi și monahii au fost nevoiți să părăsească mănăstirile, noi știam că Patriarhul Justinian Marina obișnuia să vină la Băile Olănești și când era câte o problemă, maica stareță îl căuta. În aceea vară însă așteptam ca Preafericitul să ne viziteze, așa se auzise în zonă. Timpul trecea iar noi începeam să ne pierdem speranța că va mai veni. Totuși, într-o după – amiază , în timp ce intram în mănăstire zăresc în fața altarului un bărbat îmbrăcat în alb. Eram prea tânără, nu -l cunoșteam, dar știind discuțiile, un gând mi-a trecut prin minte.

-          Dacă este Preafericirea Sa ?

Am fugit repede la maica stareță Irina și i-am relatat gâfâind ce am văzut în biserică. Nedumerită, m-a luat de mână și am mers împreună să vedem cum stau lucrurile. Marea emoție și bucurie s-a transformat imediat în deznădejde. Era zi de post iar la bucătărie nu se pregătiseră multe mâncăruri. Văzând disperarea maicii starețe, Părintele Patriarh a liniștit-o cu blândețe.

-          Nu vă faceți griji, voi servi și eu tot ceea ce mâncați voi !

-          Era de o smerenie și o modestie aleasă ! Totdeauna avea o vorbă frumoasă pentru cei aflați în suferință, ajuta și încerca să rezolve toate problemele celor din jur. Mult a mai suferit atunci când pentru moment nu a putut să se împotrivească aplicării Decretului 410 / 1959, el însuși a fost forțat să se retragă la Schitul Dragoslavele și să nu aibă contact semenii săi. Despre durerea și suferința Patriarhului Justinian Marina în acele vremuri tulburi mi-a vorbit și maica Magdalena de la Mănăstirea Horezu. În perioada 2016 – 2022. Ansamblul monahal a trecut printr-un amplu proces de restaurare și consolidare. Pe data de 22 octombrie 2022, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a sfințit  biserica istorică a Mănăstirii Bradu din județul Vâlcea. Ne desprindem cu greu din zona binecuvântată de Dumnezeu cu liniște și multă smerenie , privim cu drag turn-clopotniță mai neobișnuit, sub formă de culă, care adăpostește acum o colecție micuță de vechi obiecte tradiționale adunate din gospodăriile din zonă și ne promitem în gând că vom mai reveni. 

 

Sublimul de la Tabăra ’’Sublim’’ Cluj – Napoca

 

                                     

Fiecare întâlnire culturală este un prilej de bucurie, un popas de suflet într-o perioadă în care zbuciumul cotidian este efervescent, o sărbătoare a cuvântului, a cântului, a prieteniei. Pentru al doilea an consecutiv, oameni de cultură din toate colțurile țării, din Serbia și Diaspora (Londra), au revenit la Cluj pentru a se simți „sublim”, în tabăra literar-muzical-culturală „SUBLIM”. Gazde ospitaliere, poeți consacrați, oameni minunați , Ovidiu Vasile, Rodica Mureșan și Alin Cucuruzan, le-au oferit invitaților clipe minunate, momente speciale, amintiri de neuitat. Din motive obiective nu am ajuns la timp pentru a participa la activitatea de la Penitenciarul Gherla. Ideea inedită care l-a început a creat controverse în rândul scriitorilor s-a dovedit a fi o experiență deosebită. Din relatările colegilor am înțeles că au vizitat muzeul , Sala Cavalerilor, au interacționat cu membrele grupului „Lotus”, care iubesc literatura, arta (pictura, artizanatul), cerc de petrecere a timpului în mod creativ, format de către Alin Cucuruzan cu câțiva ani în urmă. Trebuie să știm că în penitenciare nu au ajuns doar cei care dintr-un motiv sau altul au încălcat legile, ci și mari intelectuali care au fost închiși pe nedrept, pe baza unor scenarii care au dus la denigrarea unor oameni de cultură nevinovați . Prin infernul de la Gherla au trecut şi Constantin Noica, Paul Goma , Nicolae Steinhardt , precum şi lotul de prizonieri de război români, pe care în 1955, conform înţelegerii dintre K. Adenauer şi N. Hruşciov, statul sovietic i-a îmbarcat într-un tren de marfă, transportându-i la graniţa cu România. Organele de anchetă din Iaşi i-au rejudecat pentru prejudicii aduse „marii noastre prietene de la Răsărit”, trimiţându-i la Gherla. În scrierile sale Nicolae Steinhardt prezintă propria viziune despre condițiile din penitenciar:<< „În atmosfera de zgribuleală, jale, gheţăraie şi jeg, izbutesc să fiu calm. Celula e alcătuită din oameni de treabă toţi, şi politicoşi. Nu o luăm în tragic, între noi gentili, voioşi cum numai la închisoare pot fi oameni”. Ceea ce îi apropie pe aceștia este destinul comun care îi uneşte. Toţi trăiesc în acelaşi mediu în care „funinginea îmbracă totul cu un praf gros, grăsos, de o negreaţă sloioasă”. Niciunul nu este mai presus de celălalt, fiind toţi egali indiferent de statutul social pe care îl avuseseră odinioară>>. Sâmbătă, 13 iulie 2014, după o noapte petrecută în autocar pe drumul Vâlcea- Cluj, am ajuns exact la timp pentru a lua parte la manifestările programate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” Cluj Napoca. Căldura specifică unei zile de vară fierbinte nu ne-a împiedicat să fim martorii unor tradiții ardelenești transmise din generație în generație, precum nunta, pețitul miresei, vizita la casa nașilor și-a mirilor, degustarea unor produse specifice zonei . Evenimentul a fost realizat împreună cu solista de muzică populară Elena Ștefănuț, violonistul Vasile Popa, „toboșarul” Romulus Moldovan și asociația (ansamblul) „De la lume adunate și-napoi la lume date”. Într-un cerdac din mijlocul muzeului ne-am dat măsura talentului recitând din propria creație sau prezentând câte o lucrare pe care am realizat-o cât mai recent. Eu am dus în dar celor trei magnifici, cum i-am numit încă de anul trecut, Rodica, Ovidiu și Alin, cartea ’’ Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească ’’ , pe care am realizat-o împreună cu colega de la Biblioteca Publică din Bunești, Iuliana Radi și în care am publicat aspecte de la prima ediție a Taberei ’’Sublim’’. M-a bucurat revederea cu : Silvia și Florin Pătrăchioiu , Corina Ofelia și Cristi Corpodean, Mihai Groza, Constanța Triță, Cornelia Diță, Leliana Rădulescu, Georgeta Ciucă, Dragoș Gelu, Lidia Roman, Ionela Nicoleta Flood, Ioan Astaloș, Florentina Curteanu, cer iertare dacă am omis pe cineva dar nu am fost de la începutul taberei. Și de această dată Corina Lupuțan a încântat auditoriu cu un recital de operă, Adriana Berezovsky, ne-a trimis cu gândul la valurile înspumate ale Atlanticului iar Corina Ofelia Corpodean ne-a delectat cu un purpuriu de melodii nemuritoare. Pe parcursul celor două zile de manifestări intense scriitoarea Silvia Giurgiu și-a lansat romanul „Isprăvile lui Cupidon”, prof. dr. Mihai Groza a oferit o lecție de istorie, în stilul caracteristic, cu documente și argumente despre Castelul BAMFY din Bonțida. Dragoș Gelu, a făcut o recenzie a volumului de poezii „Dor de infinit”, editura „Transylvanian Edition” Londra, autoare Ionela Nicoleta Flood – președinta Societății „Românca”, care a înființat în 2010 una dintre cele mai mari biblioteci de carte în limba română din Marea Britanie (Glasgow), cu sprijinul Consiliului Județean Maramureș. Și sculptorul Ioan Astaloș a venit în ultima seară șă salute prietenii scriitori reuniți la „Roata Făget” din Cluj. Sublimul de la Tabăra ’’Sublim’’ a fost realizat și cu sprijinul soțiilor, Carmen și Monica, cu participarea copiilor care și-au secondat cu mare atenție părinții. Ce-a de a II a ediție a Taberei ’’Sublim’’, printr-un program complex,  bine ales și foarte bine organizat s-a dovedit a fi de mare însemnătate culturală pentru scriitori participanți. Cuvintele frumoase și alese ale domnului Ovidiu Vasile vor rămâne daruri de suflet pentru toți cei prezenți dar și pentru iubitori de cultură. ’’ Și-am fost pe rând, niște țărani nuntași sau la castel domnițe, cavaleri, trei ceasuri pe la temniță ocnași, am recreat cuvinte din tăceri, fiind ai bucuriei lor părtași, pe calea veșniciilor rămași, urmând direcții către nicăieri’’. Și-au fost emoții, și-au fost clipe minunate ce vor deveni amintiri prețioase !   

Zenovia Zamfir

 

Românii din Spania continuă să simtă și să viseze românește

 

Nebănuite, neștiute și pline de împliniri sunt cărările vieții ! … ” Am convingerea că fiecare dintre noi venim pe lume cu un rost de împlinit, cu un sens precis în funcţionalitatea Universului. Este motivul pentru care suntem dotaţi cu o anumită zestre nativă şi ne naştem în locul şi în condiţiile adecvate drumului pe care îl avem de străbătut în viaţă”. ..spunea la o conferință, renumitul profesor – cercetător , scriitor Constantin Dulcan. Conștient sau inconștient, voit sau nevoit, în ” călătoria ” pe acest pământ, fiecare dintre noi ne împlinim menirea pentru care am venit. M-a binecuvântat Bunul Dumnezeu, ca la maturitate să înțeleg și să pot revărsa asupra semenilor mei darurile și harurile primite. În ultimii ani, proiectele social – culturale au devenit parte din ființa mea și se derulează cu multe bucurii, atât la nivel județean cât și în marile orașe din țară și străinătate : Cluj, Iași, Viena, Parla, lângă Madrid. La începutul lunii mai, 2023, împreună cu un grup de prieteni, reuniți sub egida ” Caravana culturii și a iubirii fără frontiere ” , am plecat prin Europa având ca obiective – o întâlnire cu frații români din diasporă, cei din Spania, și o vizită în Portugalia, mai precis la Fatima, zonă faimoasă pentru altarul de aici ce aniverseaza evenimentele din 1917, când trei copii de țărani au văzut-o pe Maica Domnului, Fecioara Maria de la Fatima. M-a ajutat Bunul Dumnezu și de -a lungul timpului am fost prin locurile binecuvântate de Maica Domnului, la : Efes- Turcia, Medjugorje -Bosnia Herțégovina, Lourdes – Franța. Se spune că… ” Duminică, 13 mai 1917, într-un sat ascuns din Serra do Aire, în centrul Portugaliei, trei copii, Lucia dos Santos, frații Francisco și Jacinta Marto, se jucau în timp ce îngrijeau o turmă, pe un câmp care aparținea tatălui Luciei. Către prânz, după ce au participat la slujbă ca de obicei, au văzut două fenomene luminoase, ca două fulgere, și apoi o frumoasă Doamnă, mai strălucitoare decât soarele.

• << De unde sunteți, doamnă?
• Eu sunt din ceruri >>.

Așa a început prima conversație între Fecioara Maria și Lucia.

Aceasta a fost prima apariție a Maicii Domnului de la Fatima. ”

Astăzi, pe locul aparițiilor se află Sanctuarul Maicii Domnului a Rozariului din Fatima. Mii de oameni din întreaga lume fac un pelerinaj la acest sanctuar în fiecare an. Pentru a ajunge pe data de , 2 mai 2023, la Centrul Cultural Românesc “Sf. Antim Ivireanul” din Parla, Spania, am plecat cu trei zile mai devreme deoarece drumul era lung și obositor. Cu priceperea lui Mihai în a găsi cazare la orice oră din zi, indiferent de țară, cu îndemânarea lui Chirică la mânuirea volanului, pelerinajul cultural- spiritual s-a desfășurat frumos. Nevoia de a călători, dorința de a realiza clipe frumoase celor din jurul nostru, m-a determinat să înițiez proiectul ” Caravana culturii și a iubirii fără frontiere ”, pentru românii plecați din țară, pentru frații aflați la mii de kilomentri distanță de cei dragi. Cu ani în urmă am înțeles cât de greu este dorul de țară, dorul de familie, dorul de tot ceea ce este frumos, de valorile şi de sufletul acestui popor, de cultura lui, de sfinții strămoși, de baladele noastre frumoase, de mila, dragostea, smerenia românilor noștri de pretutindeni. Cuvântul ” Dor ” nu poate fi tradus, pentru că el nu există în nici o limbă, în ” Dor ” sunt amestecate sentimente de bucurie, durere, tristețe, melancolie, patimă, dar și stropi de fericire. Dorul de cei dragi, dorul de locurile copilăriei, este una dintre cele mai puternice emoții, pe care cei mai mulți dintre noi o trăim zilnic. Din aproape în aproape am ajuns la destinațție. O noapte am petrecut într-un decor de vis în Alpii italieni, două zile la malul Mării Mediterane și vizitarea câtorva obiective turistice renumite din Barcelona, anume – Catedrala Sagrada Familia, opera neterminată a faimosului Gaudi și Mănăstirea Montserrat, aflată la o altitudine de 720 de metri, unde se poate ajunge, pe trasee turistice amenajate, pe vârful cel mai înalt al muntelui, Sfântul Ioan, cu o înălțime de 1.236 de metri. Lângă mănăstire se mai află și „Drumul Crucii”, unde este amenajată „Peștera Sfântă” și locul legendar unde a fost găsită icoana Sfintei Fecioare din Montserrat. Așadar,…” marți, 2 mai 2023, la Centrul Cultural Românesc “Sf. Antim Ivireanul” din Parla, Spania, a avut loc o întâlnire culturală sub genericul: „Caravana Culturii și a Iubirii fără frontiere” . La evenimentul coordonat de părintele Eugen Barz și de Dragoș Cosmin Popa, cu pariciparea poeților români reuniți sub egida ASARS Iberica/ Asociación de Escritores y Artistas Rumanos de España, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul managerului bibliotecii, conf. univ. dr. Remus Grigorescu, a prezentat și donat lucrările : ”Oameni, Locuri, Istorii”, ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, „Între clipa ce va veni și visul ce a fost”, ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi și Alin Pavelescu, ”Amintiri ale măreţiei trecutului îngropat de veacuri- comuna Glăvile”, ediţie îngrijită de Adrian Constantin Catană, Zenovia Zamfir, Maria Lica Catană. Poezia și recitalul muzical susținut de Gelu Aldea și „Trupa de weekend” au adus un strop de Românie în inimile fraților români prezenți. Lacrimi de bucurie, emoții și trăire autentic românească au oferit oamenii de cultură veniți de la sute de kilometri distanță, cu dragoste frățească și iubire de Dumnezeu”, a fost consemnat pe pagina Bibliotecii . Momentul a fost întregit de o ” agapă frățească ”, am cinat împreună prin grija părintelui și cu sprijinul soției , am vorbit despre ospitalitatea românească, am lăcrimat la aducerea aminte de tradițiile și obiceiurile românilor la zilele sfinte de sărbătoare, ne-am descris locurile natale și frumusețea satului din care ne tragem seva. Indiferent de anotimp, iarna împodobit cu o matie diafană de nea, primăvara în mii de culori, cu flori de câmp și ape cristaline , toamna cu al ei alai de frunze ruginii iar vara cu soare și pășuni înverzite, satul românesc a rămas tezaur de comori. Pentru o clipă cât o eternitate, am fost cu toții în armonie și comuniune. Părintele Barz a reușit să strângă în jurul său, români veniți din toate colțurile țării, stabiliți în arealul din Madrid și împrejurimi. Din dragoste de neamul românesc, de famiile lăsate în țară, se adună în ” Casa Domnului ” pentru a -și potoli dorul ce le arde în piept. Aici se roagă , cântă și vorbesc în graiul dulce strămoșesc. Despre preotul – poet, citeam într-un articol al domnului Aurel Podaru,…” Eugen Barz a pătruns în lumea literaturii contemporane, scriind din unghiul unui observator al concretului ridicat la rang de simbol creștin, nu pornind de la textul biblic, ci ajungând firesc la el, după un ocol prin cele văzute. Acesta mi se pare succesul lirismului său, cu, uneori, montaje suprarealiste, lirism vorbind nu despre o dezordine a lumii, ci despre o bogăție a celor ieșite din mâinile Creatorului.” Pentru a confirma cele spuse în articol, redăm un poem reprezentativ pentru creația lui Eugen Barz: „Mereu am știut/ că degetele dreptei mele/ au fost făcute/ ân zi de sărbătoare,/ pe care le înmulțesc./ Cu ele înalț jertfe/ care coboară între voi/ âmpărțind bucurii,/ cu ele ridic potirul/ să luați veșnicia./ Când le împreunez la rugăciune,/ îmbracă nume de sfinți/ știuți și neștiuți,/ să ne transformăm/ în nuntași veșnici/ lângă bucatele Martei,/ fii ai Mariei/ născuți din speranță”. Prin anul 2020, părintele – poet, în interviul acordat domnului Valentin Iacob, se mărturisea…”De țara mea nu mă pot desprinde. Aici sunt și rădăcinile, și enoriașii mei. De aceea vin mereu acasă, la mama mea, care are 96 de ani. Și mai vin ca să îmi lansez și cărțile, să mă întâlnesc cu scrii­torii mei români, vin să îmi adăp setea de lim­ba română. Ori de câte ori mă întorc din Ro­mânia, fac câteva co­lete mari cu cărți, pe care să le duc fraților mei din îndepărtata peninsulă iberică. Pentru că românii din Spania continuă să simtă și să viseze româ­nește” . Seara petrecută împreună cu frații din Parla a fost minunată.

Zenovia Zamfir

 

Întru credință și jertfelnicie ortodoxă

 

În Biserica Ortodoxă Română, a doua duminică după Rusalii este dedicată Tuturor Sfinţilor Români. În această duminică îi cinstim pe toţi sfinţii români, adică pe cei pe care îi cunoaştem, dar şi pe cei care, vieţuind în ţara noastră, au bineplăcut lui Dumnezeu prin virtuţile lor, însă, din cauze necunoscute, au rămas neştiuţi de nimeni. Această zi de cinstire a sfinţilor dăruiţi Ortodoxiei universale de neamul românesc a fost instituită în anul 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Duminică, 7 iulie 2024, Biserica de lemn, bisericuța de sub pod cum o mai numesc vâlcenii, a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii veniți la sărbătoarea hramului. Întoarcerea oamenilor la credință este o necesitate dar și o realitate. Bisericile și mănăstirile sunt tot mai pline de oameni de toate vârstele, copii aleargă nestingheriți, tinerii se roagă pentru cele mai arzătoare dorințe ale lor, bătrâni își plâng durerile și singurătățile, doar Bunul Dumnezeu mai poate fi scăparea la greutățile pe care le întâmpină fiecare. Dintotdeauna Biserica Ortodoxă Română a încercat să găsească soluții la toate problemele mirenilor săi. În ciuda interdicțiilor și a obstacolelor pe care le-a întâmpinat, Casa Domnului a avut totdeauna ușa deschisă pentru cei aflați în suferință, chiar dacă nu a reușit să aline toate durerile. La inițiativa doamnei Cati Jijeu, cu sprijinul părintelui Dumitru Piloiu , la Biserica cu hramurile Duminica Sfinților Români și Sfântul Mare Mucenic Mina, domnul Ionuț Țene, istoric – scriitor, a ținut o Conferință despre Sfinții Români . Cunoștințele tânărului istoric, vocea plină de emoție, nevoia de cunoaștere, au fost primite cu aplauze de cei aflați în biserică. Autor a mai multor lucrări cu teme diverse, domnul Țene și-a încântat auditoriu cu vorbe frumoase și cuvinte alese, cu dorința de a transmite generațiilor viitoare zestrea valoroasă pe care a moștenit-o de la înaintași săi. Cu origini vâlcene, fiul al renumitului scriitor, jurnalist de seamă, președintele Ligii Scriitorilor cu sediul în Cluj, Florin Al. Țene, născut în municipiul Drăgășani și al doamnei poete Titina Țene, care a văzut lumina zilei în localitatea Șușani, județul Vâlcea, domnul Ionuț a dovedit că este un important Om de cultură. Cartea sa, „NEÎNFRÂNȚII. REEDUCAREA DE LA AIUD”, este o filă de istorie din perioada comunistă, o cunoaștere și recunoaștere a martirilor din temnițele comuniste. În lucrarea domniei sale descoperim o pleiadă de intelectuali și preoți care au pătimit în temnițele comuniste,  printre care Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Nicolae Purcărea, Ilie Lăcătușu, Ioan Ianolide , Arsenie Papacioc care au refuzat orice compromis . Spunea în cap. IV. „Sfinții Închisorilor au înțeles perfect adâncimea luptei lor, că de fapt duc un război spiritual împotriva materialismului comunist și că doar prin martiriu și mărturisire pot învinge Molohul marxist. A fost un război al imanentului împotriva transcendentului, al fizicului contra metafizicului și al întunericului versus Luminii.” În fața preoților care au săvârșit Sfânta Liturghie, a familiei Ioana și Florin Dobrescu veniți special pentru această întâlnire de suflet, a unui public numeros, domnul Ionuț Țene a conferențiat cu mult suflet, dovedind că acolo unde este trudă și dăruire, Bunul Dumnezeu revarsă harurile sale spre a fi de folos tuturor. Așadar, în Duminica a doua după ­Rusalii, în Biserica Ortodoxă ­Română îi sărbătorim pe „sfinţii ierarhi, preoţi şi diaconi care s-au săvârşit muceniceşte şi au mărturisit şi au apărat cu jertfelnicie credinţa ortodoxă, neamul şi ţara noastră, dar şi credincioşii care au primit cununa sfinţeniei prin patimile şi sângele lor; sfinţii cuvioşi şi cuvioase care s-au săvârşit trăind deplin viaţa călugărească şi care, prin pilda vieţii lor şi prin rugăciune, au hrănit duhovniceşte pe toţi credincioşii; sfinţii români ucişi de oştile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum şi cei care au căzut în luptă cu aceştia, sau în amară robie pentru credinţă, Biserică şi neam; și toţi ceilalţi, sfinţi creştini ortodocşi români din toate timpurile şi de pretutindeni, ştiuţi şi neştiuţi, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii şi virtuţilor creştine, pe care Dumnezeu i-a înscris în Cartea Vieţii“ (pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, „Predici”).

Ionuț Țene este un scriitor complex și original iar prezența sa la Râmnic a fost bine plăcută tuturor celor prezenți la biserica unde cu har și dăruire păstorește părintele Dumitru Piloiu.