Românii din diaspora găsesc în Biserică nu doar un colț de cer, ci și un petec de pământ românesc

 

Toamna, anotimpul melancoliei și al nostalgiei, anotimpul poeziilor rostite în șoaptă, al versurilor tulburătoare, toamna a sosit învăluită în mister iar noi privim fascinați spectacolul naturii ce defilează prin fața mașinii. Caldă și rece în același timp, mohorâtă, alteori însorită, câteodată tristă, toamna este momentul ideal pentru o călătorie prin lume. „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” – Nichita Stănescu . Alături de Christa și Ionel Udrea, am plecat la drum odată cu înserarea, am împachetat în bagaje amintirile prețioase de la prima întâlnire cu frații români de la Nuremberg, și ne îndreptăm plini de speranță că vom trăi momente și clipe la fel de emoționante. Revăd pe ecranul imaginației chipul blând al Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim,  smerenia și evlavia din ochii maicii starețe Marina,  zâmbetele și lacrimile de bucurie ale celor ce ne-au primit cu multă prietenie. Am inițiat proiectul ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'' din dorința de a trăi ,, Bucuria de a dărui...bucurie ’’ și Dumnezeu ne-a răsplătit înzecit efortul și zbaterea. Cât de greu a fost, cum am reușit să ajungem în Austria , Germania, Spania, Suedia, cum am dormit uneori în microbuz, cum am mâncat pâine cu slană și ceapă, cum am fost întâmpinați și câte lacrimi am vărsat pe ascuns, doar Bunul Dumnezeu știe. Dorul de țară și de cei dragi te seacă la suflet uneori și singurul leac la kilometri distanță de casă este Domnul Dumnezeul nostru, Biserica și slujitorii ei. Așa am simțit și fiecare întâlnire cu frații din diaspora s-a realizat în Casa Domnului, în Biserică am rostit împreună o rugăciune, am înălțat împreună un imn de Slavă Domnului, alături de preoții sfintelor lăcașe, unele construite din temelie precum cele din Austria, unde preoții parohi, Ion Dura și Emanuel Nuțu au plantat o bucățică de Românie în inima Vienei, alte închiriate dar în care preoții parohi , Andrei Hoha în Suedia, Eugen Barz în Spania aduc liniște și pace în sufletele celor ce le trec pragul. La Nuremberg, din anul 2001, se află sediul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, amenajat în fosta biserică „Epifaniaskirche” (evanghelică), care a fost cumpărată împreună cu două clădiri, monumente istorice, unde se află și Centru Eparhial precum și Mânăstirea ,, Sf. Martiri Brâncoveni ’’, unde funcționează şcoala de pictură Sf. Luca . Biserica a fost mărită prin prelungirea altarului, a pronaosului şi ridicare unei cupole. Ea a fost pictată în tehnica fresco de pictorul Grigore Popescu (Bucureşti). În curtea bisericii a fost ridicată o sală de întruniri de 200 locuri.  Fiecare ediție a ,,Caravanei Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'' ( au fost trei până acum ) , a fost o experiență și o lecție de neuitat. În primăvara anului 2024, chiar de ,, Izvorul Tămăduirii ’’ am pășit cu emoție în Biserica din Nuremberg iar după ce s-a finalizat slujba , Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim,  ne-a prezentat fraților români veniți în număr mare în zi de sărbătoare. A fost un moment înălțător ! Într-un interviu realizat de Stelian Gombos, Înaltpreasfinția Sa, sublinia ...<< Fiecare om în această lume s-a născut într-un anumit loc, a fost marcat de o cultură de o tradiție, de o confesiune religioasă căreia îi aparține. Oriunde merge în lume duce cu el această zestre. La fel și noi românii ne ducem în Occident sau în altă parte, suntem totuși români plecați dintr-o țară, dintr-o Biserică, dintr-o cultură, dintr-o limbă. Ori, dacă le uităm sau nu vrem să ținem cont de acestea ne vom desfigura identitar. Nu putem fi europeni, occidentali, nu pot fi german decât în măsura în care sunt român pentru că asta e identitatea mea >>.  Pe drum spre casă am hotărât cu  Adriana Weimer și Carmen Tania Grigore să punem pe hârtie impresiile și trăirile acelor clipe de poveste. S-a alăturat demersului nostru și Christa Udrea iar la începutul lunii octombrie , 2024, cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', a văzut lumina tiparului la Editura ,, Ecou Transilvănean ’’, a doamnei Nadia Farcaș. A rânduit Bunul Dumnezeu ca în toamna anului 2024, să revin în Germania și așa cum s-a scris, https://www.facebook.com/profile.php?id=100063536891681,  Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul", Vâlcea...<< În perioada 14-16 octombrie 2024, în Nürnberg, Germania, s-au desfășurat mai multe activități în cadrul proiectului ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră''. Luni, 14 octombrie 2024, la Parohia Sfântul ,,Mucenic Dimitrie'', cu sprijinul P.C. Pr. Teofil Herineanu, strănepotul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului, doamna Zenovia Zamfir alături de doamna Christa Udrea, membre ale Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea au prezentat cartea ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', publicată împreună cu scriitoarele Adriana Weimer și Carmen Tania Grigore. În cadrul manifestării, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea. Marți, 15 octombrie 2024, egumena, monahia Marina Muntean, stareța Mănăstiri "Sfinții Martiri Brâncoveni" din Nürnberg, a însoțit delegația vâlceană la Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord . Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord a rostit o binecuvântare și un cuvânt de învățătură, a felicitat autoarele cărții ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', în care se regăsește și o parte din istoria Mitropoliei, a transmis un mesaj de felicitare colectivului de salariați ai Bibliotecii și conducerii acesteia. Miercuri, 16 octombrie 2014, la sediul Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu“din Nürnberg, doamna Ionela Van Rees-Zota, fondatoarea centrului și a agenției de presă "Așii Români", dar si a ziarului "Vocea ta" - singurul ziar lunar în limba română din Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Franta, Olanda a primit o donație de carte din partea Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul '', Vâlcea și volumele ’’Patriarhul Justinian Marina, fiul al Vâlcii Străbune’’, autori: Zenovia Zamfir, George Rotaru , dr. Alin Pavelescu și ,,Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului, nădejdea noastră'', autori Zenovia Zamfir, Christa Udrea, Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore. Doamna Ionela Van Rees-Zota, a mulțumit domnului director și colectivului de salariații ai Bibliotecii Județene Vâlcea pentru darurile primite și a transmis un mesaj de felicitare pentru frumoasa activitate de promovare a culturii vâlcene >>. Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim a oferit un interviu pentru Revista „Deisis”, în care a vorbit despre greutățile pastorației în diaspora. Întrebat fiind despre jertfa preoților din diaspora, Înaltpreasfinția Sa a spus că  << „misiunea în diaspora este, cu adevărat, o misiune apostolică”. „Ca și apostolii, noi toți slujitorii mitropoliei am pornit la misiune «fără toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani» (Luca 9, 3). La ­început, mitropolia n-a avut o biserică proprie sau un sediu episcopal, după cum nici parohiile nu aveau biserica lor sau case parohiale. Și nici salarii! Dar acest lucru s-a dovedit a fi o mare ­binecuvântare”. „Căci atunci când n-ai nimic, ai totul! Dumnezeu mișcă inima credincioșilor ca să-ți vină în ajutor, fie pentru plătirea chiriei ­bisericii, fie pentru înzestrarea ei cu obiectele de cult necesare sau chiar pentru a zidi sau cumpăra o biserică....” >>. Am plecat spre Olanda unde urma să mă întâlnesc cu Mariana Pârvu, o fostă colegă de liceu, cu inima împăcată că și de această dată am trăit clipe pline de iubire și de bucurie . Românii din diaspora continuă să rămână conectați cu patria-mamă, iar dorul de casă și legăturile familiale îi determină să vină cât mai des la Biserică, să-și aline sufletul, să-și găsească liniștea și pacea în Casa Domnului.

Zenovia Zamfir

Se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt

 

De treci Pădurea Crăiască, una dintre puţinele păduri din România cu arbori seculari, descoperi că în Maramureș încă mai sunt oaze naturale nealterate de intervenția brutală a omului. În această parte de țară, cu povești și tradiții populare unice, cu oameni aspri, hotărâţi,  frumoşi, cu munți drepți, înalți și plini de bogății naturale, timpul pare că s-a comprimat. Un loc parcă pictat de Dumnezeu, un tărâm desprins din basmele citite în copilărie, Maramureșul te inspiră la visare, la creație, te ajută să te detașezi de frământările cotidiene. Acest ținut de poveste, se reflectă armonios în tradițiile și obiceiurile perene, simplitatea și spiritualitatea oamenilor reprezintă imaginea idilică a satului românesc. Frumusețea locurilor este întregită de ospitalitatea și generozitatea maramureșenilor care te întâmpină cu multă bucurie ori de câte ori le treci pragul casei. Am venit și revenit ori de câte ori am avut posibilitatea de a participa la evenimente culturale, întâlniri literare, pentru a fi în comuniune cu iubitori de cuvânt sosiți din toate colțurile României ,, Grădina Maicii Domnului ’’. La sfârșit de vară fierbinte și început de toamnă aurie, la invitația neobositului condeier și vestit staroste Vasile Bele, ne-am dat întâlnire în Stațiunea Izvoare, pentru a ne potoli setea de cunoaștere la renumitele izvoare din Țara Maramureșului. Colțul de rai în care ne-am reunit, pe lângă peisajele desprinse din poveștile bunicilor, este completat de o frumoasă mănăstire ale cărei turle se înalță timid către cer. Un loc mirific, un grup de scriitori cu dragoste de cultură, o interferență a artelor, ne-au făcut clipele și momentele de neuitat. Fiecare zi a fost o sărbătoare. Emoțiile întâlnirii în Tabăra Literară ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!" ediția a -III-a, s-au simțit la prezentarea fiecărui participant. Programul a fost complex, lansări de carte,  expoziție de pictură, muzică și poezie, spectacol de tradiții și obiceiuri, vineri, 30 august 2024, o delegație din localitatea Șișești coordonată de domnul scriitor Gavril Babiciu și părintele – scriitor Radu Botiș au prezentat lucrarea ,,Șișești – Maramureș- în vâltoarea istoriei ’’,  iar pe 31 august, în costume tradiționale, am sărbătorit Ziua Limbii Române chiar la Mănăstirea Izvoare, de lângă tabăra noastră. Cu sprijinul Maicii Starețe Domețiana Dan, cu participarea părintelui Călin Izvoare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie iar apoi au fost comemorați toți scriitori români plecați în veșnicie. La evenimentul cultural internațional, care s-a desfășurat în ținutul Maramureșului, au participat oameni de cultură din toate zonele țării și de dincolo de Prut: președintele UZPR, Filiala ,,Mihai Eminescu", Timișoara - Dumitru Buțoi, Luci Trușcă – președinta Ligii Scriitorilor ,,Valeriu Anania’’ Vâlcea, membrii UZPR Gelu Dragoș, Mioara Baciu, Mihai Marian, Marinela Belu Capșa, Zenovia Zamfir, Mirela Cocheci, Dumitru Tîlvescu- membru al Uniunii Scriitorilor din România, scriitorii Cristi Mărgineanu și Leliana Mihaela Rădulescu din Craiova, Carmen Pinte – Petroșani, Florentina Danu – Brașov, Georgeta Tudor și Sofia Marin – Buzău, Natașa Peteu – Medgidia, Marieta Coman – Turda, Maria Tomița Corini – Republica Moldova, Olimpia Mureșan din Maramureș, familia de muzicieni – scriitori Vaida din Baia Mare, Andrada Diaconescu – Vâlcea, Cristina Bele și Eugen Marchiș din Maramureș. Ascultând creațiile colegilor, mi-am adus aminte de poezia doamnei Lucica Țigănuș Meleacă , din Galați, intitulată sugestiv ,,Țăranul și Limba română’’...

În durerea Limbii mele

române

Se frângea întristat dintr-o

Pâine

Cel țăran dintre roade de

Grâne

Cu muncitele-i mâini

preabătrâne.

 

În fărâma de azi și de

 Mâine

 Rostul lui din cuvântul

străbun

Mai dospește-n cuptorul de

 Pâine

 Gustul Limbii și-al Pâinii

 preabun....

Întâlnirea literară s-a dovedit a fi o sărbătoare a cuvântului scris și rostit. Ideea unui foc de tabără la final, ne-a dus cu gândul la anii adolescenței, la perioada când participam cu tinerii de vârsta noastră, la diferite excursii și expediții. Ne-am bucurat cu toată ființa, am cântat, am dansat, am râs, ne-am făcut dedicații muzicale. Totul a fost intens. Ca reprezentantă a Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul’’ Vâlcea, partener în organizarea Taberei Literare, am prezentat cărțile ‚, Oameni, Locuri, Istorii’’, ’’Mărturii în lumina Icoanei Maicii Domnului’’ , ’’Mărturii ale măreției trecutului îngropat de veacuri – comuna Glăvile’’ și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul instituției. Se cuvine să felicităm și să mulțumim familiei Cristina și Vasile Bele care ne-au oferit o parte din sufletul lor prea plin de omenie și de gingășie. Scriitorul Vasile Bele ne uimește cu puterea sa de a fi peste tot și pretutindeni, de a scrie aparent cu o mare ușurință dar de fapt cu o mare profunzime. Indiferent de genul literar abordat, poezie, acrostih, cronică, el reușește să-și surprindă plăcut cititorul. Despre Om-ul de cultură Vasile Bele se scrie și se va vorbi multă vreme de acum încolo. Prin zbaterea sa, se naște lumină și cuvânt în al Maramureșului tărâm sfânt.

Zenovia Zamfir     

Cornel Udrea - Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate

 

Într-o societate tot mai dominată de comunicarea virtuală, taberele literare, taberele de creație sunt adevărate oaze de cultură, de normalitate. A rânduit Bunul Dumnezeu să-mi desfășor activitatea profesională în cea mai frumoasă clădire din Râmnicu Vâlcea, în cea mai importantă instituție de cultură, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Vâlcea, o clădire unicat, a cărei cupolă – vitraliu, a intrat în Cartea Recordurilor. Șansa de a fi zi de zi printre cărți și autori este o mare binecuvântare, iar noi, cei ce trudim pe acest frumos ,, Ogor al Culturii ’’ ne străduim să fim cât mai bine pregătiți. Printre modalitățile de a fi la curent cu noutățile din domeniul scrisului contemporan se numără și taberele literare. La sfârșitul lunii mai 2022, în judeţul Sălaj s-a desfăşurat ediția a VI-a a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Alături de scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, au venit colegi iubitori de slovă scrisă din toată țara. Prietenia, acest dar de preț care nu poate fi cumpărat sau vândut, este motivul pentru care an de an, doamna Mariana Moga, un Om și un promotor de cultură remarcabil, ne cheamă și ne adună în cele mai frumoase zone din România ,,Grădina Maicii Domnului’’ , cum a numit-o Papa Ioan al II - a, pentru a  ne bucura de literatură, de prietenie, de clipe ce vor deveni amintiri frumoase. ,,Nu îmi iubesc prietenii nici cu inima nici cu mintea. Pentru că inima s-ar putea opri, iar mintea ar putea uita. Îi iubesc cu sufletul. Sufletul nu se oprește și nu uită niciodată!" -Rumi. În miezul unei primăveri călduțe, ne-am reunit într-un colț de rai, care ne-a fascinat chiar de la prima vedere, pentru a trăi momente de neuitat în cea de a VI- a ediție a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”. Atunci și acolo, l-am cunoscut mai bine pe domnul Cornel Udrea, marele scriitor și ziarist pe care l-am întâlnit pentru prima dată în Tabăra de la Batiz din anul 2019. Împreună cu familia Triță, alături de colegii scriitori participanți la frumosul eveniment cultural, ne-am bucurat de prezența domnului Cornel Udrea, care la vremea respectivă a afișat o mină puțin sobră, probabil fiindcă era implicat în desfășurarea unor activități din program, dar la care a renunțat destul de repede. Îmi amintesc cu drag de o după-amiază petrecută la piscină alături de domnia sa, Ovidiu, Alin, Maria Vaida, Ionela Flood și alți câțiva colegi, ceilalți erau plecați să viziteze unele obiective istorice din zonă. Ne-a încântat cu umorul său spontan, cu epigrame și scrieri satirice. Apoi l-am revăzut la Sălaj. Atunci m-am convins că este foarte deștept, multe dintre schițele umoristice care au fost interpretate de marii actori ai anilor ’70, ’80 și difuzate de Televiziunea Română, au fost scrise de domnia sa, că este mucalit dar și bun, și blând... "Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni." – Seneca. Prietenia de care m-am bucurat în ultimii săi ani de viață este una dintre cele mai prețioase amintiri, ne citeam reciproc postările, făceam unele comentarii acolo unde se impunea, ne trimiteam binețe și urări de sănătate. Veste plecării sale în țara de peste veacuri m-a bulversat. Știam cu toții că este suferind dar ne doream să-l știm cât mai multă vreme aproape. Încercând să înțeleg mai multe despre Om-ul care mă onorase cu prietenia sa, am găsit și am selectat câteva frânturi din interviurile oferite colegilor de breaslă.

Iulia GHIDIU  - ,, CORNEL UDREA – omul care face cuvintele să zâmbească ’’, ...  << Gena umorului a existat în mine, este moștenire de la mama. Ea ne povestea basme, dar le interpreta, avea un întreg registru de interpretare și asta se lipea foarte bine de sufletul nostru, al meu și al fratelui meu. De acolo vine, de la acest exercițiu al zâmbetului în familie. Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate, prin intermediul zâmbetului. Zâmbetul este cel care îmbogățește spiritual orice ființă omenească, îi acordă credit în fața vieții. Umorul curat, sănătos, nu cel căzut în vulgaritate, este cel mai important câștig al omului, pentru că ține loc și de medicament și de terapii savante. Românul este un umorist desăvârșit. Toate basmele de-a lungul istoriei au foarte, foarte mult umor. Dacă ne gândim cum sunt descriși zmeii, Muma Pădurii, Zgripțuroaica, vedem că se fac niște portretizări absolut colosale. În basmele noastre, umorul mai poate fi stârnit și prin absurd, lucru unic în literatura, în cultura mondială. Am publicat până acum 64 de cărți de umor dintre cele care mi-au apărut și ele mă reprezintă în totalitate.... Am avut întotdeauna ușurința scrisului, o ușurință pe care, uneori, am plătit-o, pentru că a dus, inevitabil, și la superficialitate. Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit. Nu am o oră a zilei, dar cea mai bună perioadă este dimineața, când optimismul locuiește cu tine. >>

Cu altă ocazie, într-un interviu realizat de realizat de Florin Danciu ... << Trăim vremuri complicate, avem nevoie de preoţi, psihologi, doctori, etc. Ce să mai caute un umorist în lumea asta?

Vai de mine! Mai ales acum este nevoie de scriitorii de umor, de cei care și-au făcut din zâmbet o meserie, având vocația aceasta, s-o numim a facerii de bine, în sensul adevărat al cuvântului. Pentru mine, întotdeauna și în toată viața, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a vedea oamenii venind spre mine cu un zâmbet pe buze știind că urmează un banc, urmează o glumă, urmează ceva care înseninează cerul sufletului..... Da, este nevoie de umoriști, este nevoie de oameni de spirit, pentru că umorul nu poate fi făcut de oricine, umorul aparține –spun eu- oamenilor cu foarte multă inteligență vie, cu un spirit ludic deosebit. Aș vrea să-i văd pe cei care se uită la noi și ne confundă cu saltimbancii, ne confundă cu cei care fac tot felul de giumbușlucuri verbale, de-a dragul de-a fi în linia întâi, să-i văd pe aceia răspunzând unui test. Le dau 50 de cuvinte pe care să le facă să zâmbească. Ei bine, ne întâlnim după o zi sau după un secol să vedem dacă au reușit. Vremurile nu sunt complicate, vremurile sunt ostile, dar le complicăm noi, îngrozitor de mult. În ceea ce privește umorul politicienilor, cei care ne concurează serios pentru că au acces la sticlă, la televiziuni, ei bine, umorul Acela va rămâne în câteva antologii, niște volume absolut serioase... >>

Printre cei care i-au fost colegi s-au numărat Simona Vlasa de la Radio Renașterea , epigramistul Nichi Ursei care....

La aniversarea maestrului Cornel Udrea

Dacă tot trecură anii,

Aş dori, pentru Cornel,

Cartea să-i aducă banii

Fotbalistului Bănel!

(Nichi Ursei – Râmnicu Vâlcea)

 

La întrebarea domnului Ioan Vasiu /UZPR, - Ce înseamnă Radio Cluj pentru Cornel Udrea?

Maestru a răspuns... << 42 de ani de activitate neîntreruptă, la care se adaugă anii de după, fiindcă ziaristica nu este o meserie pe care s-o pui în cui la pensioare, așa cum fac funcționarii sau alte categorii de oameni ai muncii care încep să trăiască o altă viață, cu alte reguli, cu alte norme. Radio Cluj, pentru mine a însemnat certificatul de intensitate profesională, o dragoste unică și irepetabilă. Am un sentiment de bunăstare sufletească și încă în fonoteca Studioului de Radio Cluj se află sute de benzi cu emisiunile mele, benzi de magnetofon ce sunt crâmpeie de viață, viața însăși. Radio Cluj mi-a oferit prilejul nevisat de a cunoaște oameni mari ai națiunii române, actori și scriitori, oameni de știință, personalități nu numai transilvane, care ne-au îmbogățit viața și sufletul. A fost o experiență excepțională, în care zi de zi mi-am perfecționat condeiul, modul de a vorbi, de a exploata realitatea și, din toate acestea, a consolida profesia și menirea >>.

Măsura talentului de scriitor satiric a lui Conel Udrea este dată de o scrisoare pe care o afişează plutonierul-major Volea Duboi Mânătarcă, din cadrul Miliţiei oraşului Puiuţi, înaine de plecarea acestuia în concediu, din volumul ,, Chiar el a spus cu mâna lui ’’ (Editura Şcoala Ardeleană, Cuj-Napoca, 2019). Este un text care concurează, ca stil şi limbaj, cu textele lui Tudor Muşatescu:

             “ÎNŞTIINŢARE

În perioada 1-15 ale lunii august curent suntem plecaţi. Rugăm să vă apţineţi de la fapte! Cine îl mănâncă undeva, să meargă în alte localităţi să efectueze.

În perioada amintită nu se permite violuri, violări de domiciliu, bătăi bufet, în tren, gară.

Nemulţumiţi să puie în cutia de Reclamaţii ce vor şi ce le trebuie. Se interzice cu desăvârşire lăsare căruţe în faţa Primăriei, pentru caii care face anumite porcării şi femeia de serviciu de la Consilul Local e în concediu şi ea ca şi noi la maternitate. Doar nu o să adune tovarăşul Primar (Măturici, Panseluţă, iarmaroc) balegile cabaline.

Am fost informaţi că la Alimentara, centru, cartier <<Proletarul Roşu>> nu mai bagă bere la sticlă. Găsiţi la butoi, la cabana <<Pomelnic>> şi este şi mai ieftin. Arătaţi numai buletinul de Puiuţi. Şi flotanţii poate!

Concedeu plăcut!” (p. 218)....’’ scris de Ilie Rad

Într-un dialog cu familia Titina și Florin Al. Țenea, aveam să aflu că erau buni prieteni cu domnul Cornel Udrea, se respectau și apreciau reciproc, se întâlniseră la editură chiar cu o zi înainte de plecarea în veșnicie a marelui scriitor. O operă vastă, amintiri și momente de neuitat pentru cei ce l-au cunoscut, lasă în urma sa, marele ziarist și scriitor, Cornel Udrea.

 

Zenovia Zamfir

Tabăra de Creație Băilești, 2024 Albumul cu amintiri al domnului Mitel Gîrleanu

 

În fiecare palmă de pământ românesc există o picătură din sângele înaintașilor noștri care au dat jertfa supremă pentru ca noi să fim liberi astăzi. Fiecare palmă de pământ are istoria ei, una mai zbuciumată, alta mai puțin dramatică. Fiecare dintre noi avem datoria omenească de a ne cunoaște trecutul și de a ne cinsti înaintași. Locurile natale trebuie să fie locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. Când domnul Mitel Gîrleanu m-a invitat în Tabăra de Creație de la Băilești, gândul mi-a zburat imediat la renumitul și inegalabilul actor Amza Pelea, la schițele umoristice cu zaibărul și naș Pandele, la descrierea locurilor și a oamenilor de la țară simpli dar cinstiți, cu respect pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul lor. După ce am detaliat puțin am înțeles că domnul Mitel își iubește neamul, țara, țărâna sfântă din care-și trage seva, scopul taberei fiind acela de a pune în valoare istoria, oamenii, locurile din zona municipiului Băilești. Frumos! Situat în Câmpia Desnățuiului sau Câmpia Băilești, pe râul Sărăceaua, la 60 km sud-vest de municipiul Craiova, a fost atestată documentar la 4 ianuarie 1536 cu numele Băiulești. Ulterior s-a dezvoltat ca centru agricol și comercial și s-a extins în 1832 prin contopirea mai multor așezări rurale. A fost declarat oraș la 3 mai 1921, iar municipiu la 4 iulie 2001. Revederea cu domnul Mitel Gârleanu și colegii scriitori veniți din diferite colțuri ale țării a fost emoționantă. Pe o căldură aproape infernală, în luna august este încă vară fierbinte, am fost așteptați ca niște mari personalități, nu că nu am fi, dar puțină modestie este necesară, cu pâine și cu sare de tineri îmbrăcați în costume naționale, a urmat poza de grup la statuia marelui actor Amza Pelea din fața Casei de Cultură și apoi ne-am deplasat la o locație stabilită de organizatori unde am găsit răcoare și o atmosferă primitoare. După deschiderea oficială declarată de domnul primar Mușuroi Irinel-Codruț, acompaniat de neobositul Mitel, muzica a descrețit fețele tuturor și ne-a dat un imbold de a merge la microfon și a ne prezenta. O poezie , un gând bun, au rostit : Liliana și Pandele Jianu, Carmen și Cornel Pinte,  Florentina Danu, Leliana Rădulescu, Nicoleta Tudor, Mihai Coman, Ina Dumitrescu, Augustin Jianu, Ion Dascălu, Alin Culescu, familia Cristi Mărgineanu, familia Marian Ciuciulete, domnul pictor Nichita, cantautori Ion Crețeanu, Dan State, Nicolae Cimpoieru, Adrian Ciucu, doamnele din Băilești Dida și Nina, sper să nu fi uitat pe cineva. Că olteni au idei multe se știe dar se confirmă și de această dată. Pentru o mai bună comuniune și pentru a evita costuri inutile, domnul Gîrleanu a găsit soluția ideală, ne-a cazat fie acasă la domnia sa, fie la prieteni iar în fiecare dimineață și seară ne întâlneam la Bază, o locație cochetă, așezată și amenajată într-un crâng cu arbori seculari și proprietari prietenoși. Trebuie precizat că întreaga familie a domnului Gîrleanu, soția, fiicele, nepoata, au fost alături de noi. Frumos și emoționant în aceeași măsură! Eu am primit repartiție la domnul Marian și mărturisesc sincer că am fost copleșită de ospitalitatea și generozitatea sa și a Mamei sale. Programul taberei a fost complex și presărat cu multe surprize frumoase. Pentru că am reprezentat Biblioteca Județeană din Vâlcea, la final următorul comunicat a fost postat pe pagina instituției  - ,, În perioada 11 – 18 august 2024, în municipiul Băilești, județul Dolj s-a desfășurat ’’Tabăra de Creație Băilești’’, ediția a II-a, inițiată și organizată de domnul Mitel Gîrleanu.  Timp de câteva zile, scriitori din mai multe zone ale țării au prezentat cele mai frumoase dintre creațiile lor, au adus un omagiu marelui actor Amza Pelea originar din aceea parte a Olteniei de sub munte, au lansat cărți și au vizitat locuri pline de istorie și spiritualitate. La Monumentul Eroilor din Belogradchik, Bulgaria, a fost depusă o coroană de flori iar în Cetate au fost lansate mai multe cărți. La Mănăstirea Maglavit, cu sprijinul părintelui Paulian doamna Zenovia Zamfir a prezentat cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă împreună cu George Rotaru și doctor Alin Pavelescu, Liliana Ghiță Boian și Pandele Jianu au creat un moment liric special iar domnul Ion Crețeanu a interpretat Balada Brâncovenilor. La Monumentul Eroilor de la Calafat, membrii taberei au fost întâmpinați de domnul poet Cristinel Badea care le-a prezentat istoria locului și faptele de vitejie ale înaintașilor iar domnii Ion Crețeanu, Dan State, Adrian Ciucu, Nicolae Cimpoeru au cântat melodii patriotice. În cadrul lucrărilor taberei s-au lansat cărți, a fost și o expoziție de pictură a doamnei Carmen Pinten, iar muzica a întregit atmosfera lirică . La Casa Memorială Amza Pelea a avut loc ’’un moment de aducere aminte și cinstire’’ a regretatului actor, au recitat și au transmis gânduri toți membrii taberei, iar Formația "Opus " & Cornel Popescu au oferit un moment liric special. Prezentă la manifestare, doamna Zenovia Zamfir a transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul", Vâlcea și a dăruit cartea ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'' care este o lucrare dedicată evenimentelor culturale desfășurate în instituția vâlceană ’’. Mărturisesc că la Mănăstirea Maglavit, am avut mai multe emoții deoarece au venit să ne întâmpine familia Marieta , Virgil Roșca, împreună cu Mama sa. Amintiri frumoase și clipe speciale mă leagă de această familie. Cu ani în urmă am lucrat împreună pe șantierele patriei iar dumnealor au fost foarte protectori cu mine. Le port un mare respect. De acolo am plecat la Onișor, localitatea natală a lui Virgil și am petrecut Sfânta Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului în armonie, depănând și retrăind momentele frumoase de altădată. Deși vremurile sunt grele avem posibilitatea de a trăi clipe minunate în compania unor oameni deosebiți așa cum s-a întâmplat la Tabăra de Creație Băilești. Felicitări domnului Mitel Gîrleanu pentru – Albumul cu amintiri pe care toți cei prezenți în tabără îl vor purta în suflet !     

Iubire și credință strămoșească pe malurile Prutului

 

Când am pășit pentru prima dată în Republica Moldova am simțit emoții și un gol în stomac cum numai trăisem niciodată. Eram cu un grup numeros de scriitori vâlceni care mergea să doneze sute de cărți în limba română fraților moldoveni. Acțiunea se petrecea imediat după evenimentul generat de primul „Pod de flori” de peste Prut și probabil de aceea fiecare dintre noi simțea dorința de apropiere, istoria comună. Acea primă deschidere a granițelor dintre România și Basarabia, cum o mai numesc cei mai mulți moldoveni, s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri. Întâlnirea cetățenilor români cu zeci de mii de rude apropiate, printre care frați și surori, veri, bunei și nepoți, frumoasele spectacole de muzică și jocuri populare, lacrimile de bucurie ale celor prezenți la mesele întinse și pline cu bucate alese, sunt încă vii în memoria mea. Apoi, în primăvara anului 2012, împreună cu jurnalistul Ștefan Nemecșek din Lupeni, județul Hunedoara și domnul scriitor Virgil Cisteianu din Alba Iulia, județul Alba, am onorat invitația fraților de peste Prut de a participa la mai multe evenimente culturale, organizate în capitala țării, la Chișinău și în localitatea Borogani. Alături de doamna Elena Căldare, directoare la Biblioteca „Alba Iulia” și doamna Oxana Munteanu, profesor la Liceul „Petru Rareș” Chișinău, am mers la lansări de carte unde am cunoscut oameni valoroși precum domni academicieni Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, am vizitat Zaimul unde domnul prof. universitar Ion Găină ne- a întâmpinat cu un grup de copii care au fost protagoniștii unui spectacol minunat și ne-au ajutat să redescoperim personalitatea lui Alexei Mateevici. Casa memorială devenită muzeu la inițiativa domniei sale este un adevărat „loc de pelerinaj” pentru iubitorii de cultură. În localitatea Borogani, spre surprinderea și bucuria noastră am fost întâmpinați cu pâine și cu sare de mai mulți membri ai comunități, iar un grup folcloric feminin în costume tradiționale ne-au oferit un mic spectacol. Frumos și impresionant, iar domnul primar Victor Iftode ne-a însoțit pe tot parcursul manifestărilor. Doamna Ecaterina Odagiu , profesoară de istorie, director-fondator al Muzeului satului Borogani a organizat o întâlnire cu elevii de la Liceul Teoretic „Grigore Vieru”, unde am întâlnit tineri talentați precum Elena Jalbă, care ne-au impresionat cu versurile lor. Legăturile de prietenie au rămas trainice iar în perioada 04-05 august 2019, am participat la activitățile culturale desfășurate în cadrul zilei Diasporei din satul Borogani raionul Leova. Alături de doamna profesoară Ecaterina Odagiu, doamna primar Elena Savițki, doamnele Maria Basarab, Maria Velicoglo, am asistat la o serie de evenimente culturale care au evocat vatra străbună de ieri și de astăzi, sub genericul ''Satule vatră frumoasă, dorul mi-e aici acasă''. Așa cum spunea și doamna Odagiu, ... clipele petrecute la Borogani vor rămâne un reper istoric și cultural despre care se va vorbi în ani pentru că suntem ,, Uniți pentru vecie’’. Șansa de a lucra la Biblioteca Județeană ,,Antim Ivireanul” Vâlcea îmi oferă posibilitatea de a cunoaște oameni valoroși precum și creațiile lor. La una dintre manifestările culturale organizate în ,, Casa Cărții ’’ Vâlcene, am întâlnit-o pe doamna Lidia Gonța -Grosu. Cu chip frumos, ochii catifelați și un zâmbet cuceritor, doamna Gonța te impresionează prin modestie și gingășie. Poetă, critic literar, doamna Grosu ne aduce în dar versuri pline de iubire, de speranță, de bucurie. În perioada, 18 – 21 iulie 2024, o delegaţie a Societății Culturale Apollon-România a prezentat două Lecții de Poezie nr. 647 şi 648, marcă înregistrată „Excelenţă la Apollon”, în Basarabia, la Chişinău.

 

La Biblioteca Universităţii de Stat a Moldovei, a avut loc un recital de poezie și muzică susținut de membri celor două Filiale Apollon-România din Basarabia – Chișinău şi Ungheni, precum și Lecția de Poezie nr. 647 a Societății Culturale „Apollon”, România. Revederea cu doamna Lidia Grosu și întâlnirea cu doamnele talentate ale scrisului a fost emoționantă. Alături de doamna Maria Stoianov, director la Centrul Național de Creație "Satul moldovenesc ,, Buciumul", poetele : Angela Măndăcanu, Ludmila Sochircă,Veronica Bumbu, Tatiana Burdea, împreună cu domnii : Vasile Căpățână și Ion Tătaru ne-am bucurat de muzică și poezie într-o frumoasă zi de vară. Evenimentul a fost moderat de doamna poet Lidia Grosu și de domnul George Călin, scriitor, ambasador cultural Convenţia ONU-Geneva. Pe 20 iulie, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova s-a desfășurat ședința Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” cu genericul: „ Doru-mi-i de dumneavoastră : ca unui zid de o fereastră...”, dedicat poetului acad. Nicolae Dabija. În cadrul ședinței Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, moderatori: Raisa Plăieșu, scriitoare, președintele Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” și George Călin, poet, prozator, critic literar, publicist, editor, fondatorul Societății Culturale „Apollon”, România, a avut loc Lecția de Poezie nr. 648 a Societății Culturale „Apollon”, România. Manifestarea a debutat cu o rugăciune și un cuvânt de binecuvântare rostit de Prot. Mitrofor Octavian Moțin. Spectacolul de muzică și poezie a fost susținut de Raisa Plăieșu, poetă, cantautoare și interpretă; Rodica Druța-Hămuraru, interpretă, membră a Uniunii Muzicienilor din R.Moldova; Galina Furdui, poetă; Valeriu Mocanu, președinte, fondator al Academiei Națiunii Române, interpret; Ilie Văluță, muzician, compozitor și interpret; membrii Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”: Ludmila Sochircă, poetă; Cristian Pleșca, poet, artist fotografic; poetă; Oxana Gâscă, poetă; Svetlana Guranda, poetă; Nina Caraman, poetă, Eugenia Tofan; Petru Hasnaș, poet. Alături de  domnii : Aurelius Belei, col.Gheorghe Matei, doamnele : Adriana Cristea, Valeria Stupcanu, Viorica Călin, am oferit la rândul nostru, versuri și cuvinte alese izvorâte din dragoste de Dumnezeu, de frumos, de poezie. Întâlnirea cu poeta Geta Lipovanciuc, poetul Victor Cobzac, clipele petrecute împreună cu oamenii de cultură prezenți la manifestări mi-au dat sentimentul de fraternitate, de iubire și de credință strămoșească.

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumosul și bucuria în sufletele semenilor

 

În călătoria mea prin viață, Domnul avea să-mi poarte pașii către locuri frumoase și oameni deosebiți, să îngăduie să mergem alături o bucată de drum, atât cât să simt că mă îmbogățesc spiritual avăndu-i alături, cât să putem împreună să descoperim și să realizăm lucruri frumoase spre bucuria semenilor noștri. Un astfel de om este doamna Zenovia Zamfir, autoarea cărții ''Spiritualitate, cultură și iubire în credința strămoșească'', carte prezentată în cadrul taberei ,,Sublim" -Cluj Napoca 2024. În acest volum sunt culese activitățile literare, culturale și spirituale din anul 2023 la care scriitoarea Zenovia Zamfir a participat ca reprezentant al mai multor asociații din care face parte. Este în primul rănd reprezentanta Bibliotecii Județene ’’Antim Ivireanul’ ’Vâlcea, locul unde își desfășoară activitatea, este președintele Asociaţiei pentru Cultură și Civilizație Ortodoxă – Filiala Vâlcea, este membru în Asociaţia Femeilor Creștin Ortodoxe - Vâlcea, vicepreședinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala ,,Valeriu Anania" - Vâlcea și nu în ultimul membră a Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România. Activitățile s-au desfășurat în diverse zone din țară și străinătate, cu precădere în zona Vâlcea, doamna Zenovia Zamfir fiind inițiatoarea multora dintre ele, contribuind la organizarea lor, le-a moderat și le-a mediatizat în revistele de specialitate și mass-media. O parte dintre întâlniri au fost cele pe linie religioasă, din care menționez: -pelerinajul ,,Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Marina și Bartolomeu Anania Mitropolitul", -acțiuni din cadrul proiectului ,,Iubirea de aproapele meu", care s-au desfășurat pe tot parcursul anului; -,,Milostenia izvor de iubire jertfelnică"; -simpozionul desfășurat la Mănăstirea Suiești ,,Grija Patriarhului Justinian Marina față de persoanele vârstnice și cântăreții bisericești"; -,,Primăvară în suflete, speranță în inimi"; -,,Pelerin prin Vâlcea colț de rai" etc. În acest volum se regăsesc majoritatea întâlnirilor și activităților culturale din anul 2023 la care doamna Zenovia Zamfir a fost inițiator, organizator sau participant. O parte dintre aceste activități le-am inițiat și organizat împreună, eu reprezentând Liga Scriitorilor Români, filiala ,,Valeriu Anania"- Vâlcea. Dintre cele mai importante activități cultural-literare voi menționa: -Ziua Culturii și Ziua Omagială Mihai Eminescu - Biblioteca Municipală Drăgășani; -,,Uniți pentru viață și cultură", manifestări dedicate unirii de la 1859 - Buzău; -,,Întâlniri culturale" - Centrul Cultural Pitești; -Simpozionul Internațional ,,Urmuz 140-100 - Curtea de Argeș; -,,Gib Mihăescu" - comemorare - Casa Memorială Drăgășani; -,,De Amicitie", participanții taberei literare invitați la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul; -,,Tradiții și obiceiuri românești " - concursul literar organizat de LSR Vâlcea, festivitatea de premiere de la Mănăstirea Suiești; -,,Sublim", tabără literară- Cluj; -,,Caravana Culturii 2023; -,,Ziua limbii române" - Călimănești și Ivești-Galați: -,,Constantin Triță-poet al iubirii"- festival Piatra Olt; -Omagierea muzicianului Mircea Buciu - Dozești-Fârtățești, Vâlcea; -,,Povești din Bunești " de Ziua Națională a României, la muzeul satului Bunești, Vâlcea; -,,Bucuria de a dărui bucurie "- eveniment caritabil la Biblioteca Antim Ivireanul; -,,Lumini și umbre", expoziție cu scop caritabil; -Întâlnirile scriitorilor cu elevii din școlile Glăvile, Crețeni, Stănești, Roești, Lăpușata, în cadrul proiectului ,,Școala altfel"; -,,Caravana culturii și iubirii fără frontiere" - Spania; -Lansări de carte și întâlniri în ședințe în cadrul filialei LSR Vâlcea ,,Valeriu Anania " etc. Descrierea evenimentelor este completată de informații prețioase legate de fiecare temă în parte și este presărată cu fotografii ale participanților și organizatorilor, cartea devenind astfel și mai atractivă. Pe tărâmul scrisului, doamna Zenovia Zamfir este un neobosit ,,lucrător", care prin roadele muncii sale aduce frumosul si bucuria în sufletele semenilor, așa cum o face și în viața de zi cu zi.

 Luci Trușcă - Președintele Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea ,,Valeriu Anania "

 

Mănăstirea Bradu, Vâlcea - Loc smerit și plin de liniște

 

Pentru cei mai mulți pelerini din România, județul Vâlcea este considerat Athosul românesc,  aici, în Oltenia de sub munte, sunt aproximativ 29 de mănăstiri, parte din ele de o valoare inestimabilă, recunoscute și dincolo de hotare, precum Horezu, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, care este pe lista UNESCO. Aici se spune că ’’este o adevărată grădină a ortodoxiei românești și universale în care semințele creștinismului ortodox, semințele credinței strămoșești încolțesc cu vigoare încă din zorii formării nației române’’, după cum spunea Vartolomeu Androni, de la mănăstirea Cozia. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată, pe unde odinioară își purta pașii Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, în localitatea Stănești. Casa copilăriei era așezată în fața bisericii iar în spate aveam cimitirul satului. Nimic nu este întâmplător, bunica avea cheile bisericii, se ocupa de rânduiala sărbătorilor, era ajutorul preotului în orice împrejurare iar noi copii mergeam nestingheriți la slujbe fără a ști de interdicțiile comuniste. Îmi aduc aminte cu nostalgie și bucurie cum am fost învățată de mama să merg în fiecare duminică dis- de – dimineață în cimitir pentru ’’ a tămâia mormintele și a aprinde lumânări la căpătâiul celor plecați dintre noi’’. Biserica a fost construită în jurul anului 1917, cu sprijinul financiar al comunității iar printre experții în construcții s-a numărat și tatăl Patriarhului Justinian Marina. Mai mult, după spusele unora , însuși marele ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ar fi participat ca ’’salahor’’ în timpul lucrărilor. Cărările vieții m-au purtat peste tot prin țară dar și dincolo de hotare. Șansa de a lucra într-o instituție de cultură ’’Casa Cărții’’ , Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul’’ Vâlcea, de a scrie și publica, de a face parte din mai multe asociații culturale și de a fi membră a Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, m-a determinat să caut, să mă documentez despre – Oameni, Locuri, Istorii. „Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții ’’, spunea marele Nicolae Iorga. Prin România ’’Grădina Maicii Domnului’’, prin zonele binecuvântate cu frumuseți și oameni minunați ai județului Vâlcea, am fost de mai multe ori. Obișnuiesc să rămân peste noapte la câte o mănăstirea pentru a mă bucura de liniștea și duhul locului, de a mă ruga împreună cu monahii și monahiile, de a mă împărtăși cu pildele și povețele marilor duhovnici. Am scris și am realizat unele filme la mănăstirile din Eparhia Râmnicului. În vara anului 2023, la hramul „bisericuţei călătoare“ plimbată prin trei regiuni istorice pentru a fi salvată de la pieire, din Băile Olănești, am cunoscut-o pe maica Sevastiani, stareța Mănăstirii Bradu.  La tâmpla „Bisericii din Albac” după locul din care provine, care de-a lungul celor aproximativ trei secole de existență, nume mari precum revoluționarul Horea, marele istoric Nicolae Iorga, marele liberal și ministru I. C Brătianu sau Patriarhul României, Justinian Marina, și-au împletit destinele cu cel al acestui simbol al istoriei poporului român, am avut ocazia să cunosc câteva repere despre bijuteria din inima munților, mănăstirea Bradu. Dorința de a vizita locul unde visul maicii Arsenia, cea care a readus la viață schitul în anul 1996, a devenit o certitudine zilele acestea. Cu sprijinul fetelor, colegelor de la Liga Femeilor Creștin Ortodoxe Vâlcea, Rodica si Eufrosina, cu pricepere și dexteritatea de a conduce o mașină de teren pe cele mai grele ’’hule’’, a Larisei, în zi de vară fierbinte am venit să ne adăpăm setea de cunoaștere și de tihnă creștinească la mănăstirea Bradu. Revederea cu maica stareță Sevastiani a fost emoționată, iar colțul de rai în care monahiile înalță rugăciuni și aduc Slavă Domnului este mirific. În curtea mănăstirii, la umbra unui copac falnic, cu un pahar de apă rece și unul plin cu colivă, timpul nu ne permite să rămânem și la un renumit borș mănăstiresc , detaliem. ’’Pentru mine, mănăstirea Bradu a fost primul și până la această dată singurul loc unde mi-am dorit să-l slujesc pe Bunul Dumnezeu, să viețuiesc, să fiu în fiecare clipă în pace, armonie, comuniune’’, ne mărturisește maica. Despre istoria locului, aflăm că....<< Istoria schitului vine din urmă cu câteva sute de ani. În 1784, un oarecare ieromonah Sava, sosit tot de la Iezer, cu sprijinul localnicilor din satul Cheia și al boierilor donatori, construiește o biserică din piatră, pe temeliile altui lăcaș din lemn, edificat prin 1737. Aceasta va fi închinată Sf. Ioan Botezătorul. A fost zugrăvită de „popa Dimitrie zograf“; acea pictură se păstrează și astăzi în aproximativ tot interiorul bisericii, dar și pe pereții și bolta pridvorului. Frumusețea extraordinară este dată, în afară de picturile cu patina timpului, de dimensiunile mici ale lăcașului, de simplitatea sa. Biserica nu are pronaos, nici turle, ci doar un pridvor, cu două ferestre mici. Ai zice că e desprinsă din pagini de poveste. Clopotnița este mult mai înaltă decât biserica, având două etaje, fiecare cu câte o chilioară, deasupra cărora sunt așezate clopotele vechi. De la ctitorire și până prin 1850 aici au locuit câțiva călugări. Însă, cu vremea, neexistând chilii, nevoitorii locuind prin colibe și peșteri, schitul a fost părăsit și trecut cumva în grija altor călugări de la Sărăcinești, din Valea Cheii (comuna Păușești-Măglași). Dar pentru că viața monahală se desfășura în condiții foarte grele, ambele lăcașuri au fost abandonate, fiind la un pas de ruinare. Despre Bradul se știe că a fost complet părăsit prin anul 1905, dar neîngrijit n-a mai fost de prin 1855. După 101 ani a fost să i se arate maicii Arsenia voia de a pune pe picioare schitul din inima pădurii și a munților. Și a făcut-o, cu sprijinul de început al altor două maici, în chip absolut temerar. O vreme au locuit într-o chilie prin acoperișul căreia ploua, au găsit bisericuța și clopotnița ruinate, nu exista curent electric, drumul era necirculabil pentru orice fel de mașini. Încet-încet, cu sprijin de la pelerini, de la duhovnicul schitului, cărând materialele cu spinarea și o muncă titanică, au renovat bijuteria locului – am numit biserica – o parte din clopotniță, au construit câteva chilioare, au turnat ziduri de sprijin, au construit pavimentul din curte etc. Astăzi, lăcașul e plin de viață. În obște locuiesc 11 maici, iar în afară, în chilii separate sau în munți, nevoiesc 8 pustnice. Fiecare are câte o poveste de viață absolut fascinantă. Chiar și duhovnicul de azi al schitului este un fost atlet de performanță, antrenor și profesor de sport, care a simțit apoi nevoia să caute altceva pentru viața sa. Și așa a luat drumul altei facultăți, iar calea spre Dumnezeu l-a adus în cele din urmă la Bradul >>...Maria BOGDAN – ‚’’Schitul Bradul, bijuteria din inima munților’’ , noiembrie 2020, ’’Lumea satului’’. Cu glas duios, cu chip senin și zâmbetul pe buze, maica Sevastiani ne povestește despre greutățile întâmpinate, despre puterea credinței și a rugăciunii, despre nevoia de Dumnezeu pe care cu toți o resimțim din plin dar nu toți avem curajul să o mărturisim. Privim fascinate frumusețea locului, prospețimea florilor, verdele pădurilor, piscurile semețe ale munților. Timpul parcă s-a oprit în loc ! Scot din geantă cea mai recentă lucrare a mea ’’Oameni, Locuri, Istorii ’’ , o mică incursiune în viața și activitatea marelui ierarh vâlcean pe ’’Ogorul Domnului’’ iar o măicuță din apropiere văzând chipul Patriarhului Justinian Marina, se închină și sărută cartea. Da, mai sunt maici care l-au cunoscut, ne lămurește maica Sevastiani.

-          Of ! Ce mult aș dori să vorbesc cu ele, îmi rostesc gândul cu glas tare.

-          Da, imediat, aud răspunsul maicii starețe.

Nu după mult timp se apropie de noi o măicuță cu chip blând și luminos. Maica Varvara la cei 87 de ani, te impresionează prin simplitatea și luciditatea cu care vorbește.

-          Eram la mănăstirea Iezer, încă nu se dăduse Decretul 410 / 1959 ,  prin care mii de monahi și monahii au fost nevoiți să părăsească mănăstirile, noi știam că Patriarhul Justinian Marina obișnuia să vină la Băile Olănești și când era câte o problemă, maica stareță îl căuta. În aceea vară însă așteptam ca Preafericitul să ne viziteze, așa se auzise în zonă. Timpul trecea iar noi începeam să ne pierdem speranța că va mai veni. Totuși, într-o după – amiază , în timp ce intram în mănăstire zăresc în fața altarului un bărbat îmbrăcat în alb. Eram prea tânără, nu -l cunoșteam, dar știind discuțiile, un gând mi-a trecut prin minte.

-          Dacă este Preafericirea Sa ?

Am fugit repede la maica stareță Irina și i-am relatat gâfâind ce am văzut în biserică. Nedumerită, m-a luat de mână și am mers împreună să vedem cum stau lucrurile. Marea emoție și bucurie s-a transformat imediat în deznădejde. Era zi de post iar la bucătărie nu se pregătiseră multe mâncăruri. Văzând disperarea maicii starețe, Părintele Patriarh a liniștit-o cu blândețe.

-          Nu vă faceți griji, voi servi și eu tot ceea ce mâncați voi !

-          Era de o smerenie și o modestie aleasă ! Totdeauna avea o vorbă frumoasă pentru cei aflați în suferință, ajuta și încerca să rezolve toate problemele celor din jur. Mult a mai suferit atunci când pentru moment nu a putut să se împotrivească aplicării Decretului 410 / 1959, el însuși a fost forțat să se retragă la Schitul Dragoslavele și să nu aibă contact semenii săi. Despre durerea și suferința Patriarhului Justinian Marina în acele vremuri tulburi mi-a vorbit și maica Magdalena de la Mănăstirea Horezu. În perioada 2016 – 2022. Ansamblul monahal a trecut printr-un amplu proces de restaurare și consolidare. Pe data de 22 octombrie 2022, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a sfințit  biserica istorică a Mănăstirii Bradu din județul Vâlcea. Ne desprindem cu greu din zona binecuvântată de Dumnezeu cu liniște și multă smerenie , privim cu drag turn-clopotniță mai neobișnuit, sub formă de culă, care adăpostește acum o colecție micuță de vechi obiecte tradiționale adunate din gospodăriile din zonă și ne promitem în gând că vom mai reveni.