Printre cuvinte frumoase și prieteni dragi

 

                       Printre cuvinte frumoase și prieteni dragi

 

Frumusețea florilor, roua dimineți ce strălucea în razele soarelui, adierea diafană a vântului prin lanul de maci  , tote acestea își găseau locul in sufletul meu, le admiram și visam în ritmul roților de la microbuzul ce se deplasa lin pe serpentine. Dincolo de toate nemulțumirile și răutățile cotidiene , trebuie să recunoaștem și să ne bucurăm că trăim într-o țară '' minunat de frumoasă '', cum spunea Alexandru Vlahuță în cartea '' România Pitorească ''! Avem peisaje pitorești, obiective turistice naturale, de la munte pînă la mere, din Carpați până la hotare, țara noastră comori are! În luna mai, Florar, când întreaga natură este împodobită în straie de sărbătoare, împreună cu Nastasica Popa ,am pornit la drum spre Tabăra Prieteniei . Am părăsit cu regret frumoasa zonă a Branului unde sub egida ''Radio ProProDiaspora -13 ani de existență în peisajul radiofonic internațional'' am petrecute clipe frumoase alături de Camelia Florescu, Ecaterina Cîmpean și invitații domniilor lor veniți din toate colțurile lumii, și am ajuns spre seară la Mănăstirea Florești. Aici, maica stareță Teodora ne-a primit cu inima deschisă și un zâmbet larg. Am fost emoționate când ne-a prezentat zestrea Mănăstirii Florești. Este remarcabil ce s-a construit și realizat aici sub'' sprânceana Clujului''...'' Întreaga obște ne străduim să Îl slujim pe Dumnezeu, dar și pe oameni. Viața creștină, alături decea monahală, presupune multă dragoste, răbdare, îngăduință, iertare și jertfelnicie. De când Părintele Mitropolit Bartolomeu m-a trimis la Florești, am început ridicarea bisericii mănăstirii, iar după 16 ani, în 2010, aceasta a fost sfințită de Părintele Arhiepiscop Irineu. S-au mai construit clopotnița, chilii, camere pentru pelerini, trapeza mare, altarul de vară, iar acum suntem la stadiul amenajării curții interioare. Mai este de ridicat zidul de cetate, dar și alte lucruri. Odată cu acestea, s-a format și obștea monahală cu maici venite din toată țara, chiar și de peste Prut, din Basarabia'' -  spunea maica stareță Teodora într-un interviu la Radio Renașterea ( Cătălin Bărăian, sept. 2020 ). După două zile de liniște, armonie și comuniune cu Dumnezeu și creația sa, am plecat spre Sălaj la Tabera Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Mare și frumoasă a fost clipa revederii cu : scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, Viorica şi Nicolae Bălţescu din Republica Moldova, scriitoarea Adriana Weimer ( Uniunea Scriitorilor din România), Carmen Tania Grigore (Uniunea Scriitorilor din România), poeta Ionela Flood, Marea Britanie, Liliana Ghiță Boian (UZPR), istoricul Mihai Octavian Groza, Nastasica Popa, Ștefania Petrov, Luminița Postolache, România, Constanța Triță, România, cantautoarea Corina Ofelia Corpodean, Silvia Giurgiu, Ovidiu Vasile, Alin Cucuruzan, Cristinel Badea, Rodica Mureșan, Lia Popan,interpretul Pandele Jianu, membru U.Z.P.R., Cristi Corpodean, Camelia Badea, Ina Dumitrescu, Simona Mihuțu, Cristi Postolache, Cristi Moga, Elena şi Costel Avrămescu, Gelu Dragoș. Frumusețea naturii din jurul complexului unde s-a desfășurat Tabăra , s-a împletit armonios cu câteva construcții moderne, printre care și o piscină. Întâlnirea '' întru cuvânt , credință și iubire de neam și de pământul străbun '' a fost atent și bine'coordonată de domnii Cornel Udrea și Nicolae Băciuț. Sub auspiciile unui eveniment de mare cultură și anvergură națională și internațională prin prezența familiei Viorica şi Nicolae Bălţescu din Republica Moldova, lucrările taberei au avut o mare diversitate și complexitate.  În cadrul Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, pe lângă conferințe, lansări de carte, ateliere de creație au avut loc și vizite de documentare.La Muzeul de Artă Populară „Ligia Bodea” Iaz care adăpostește într-o veche casă țărănească una dintre cele mai mari colecții etnografice private din România, grupul de scriitori a fost întâmpinat de doamna Alexandra Bodea și de domnul Sandu Bodea.  Sub atenta îndrumare a tinerei proprietare am putut admira atât bogăția de obiecte populare expuse , cât și povestea din spatele acestuia. Aici am aflat că motivul care a stat la baza înfăptuirii acestui muzeu e însăși bunica ei. După ce ea a trecut în cealaltă viață, când Ligia avea numai 12 ani, a hotărât să-i păstreze amintirea prin conservarea casei bătrânești. Așa că, și astăzi dăinuie aceeași căsuță a bunicii, în care ea se regăsește de fiecare dată când îi calcă pragul. Aici ai ocazia să vezi mai multe căsuțe tradiționale transformate în muzee. Dacă ești pasionat sau pur și simplu îți place tradiția, aici e un loc unde o poți găsi. Fie că e Casa bunicii ei, Casa birăiții sau altă căsuță, poveștile gazdei și ceea ce îți va arăta, cu siguranță te surprind într-un mod plăcut. .  Al doilea obiectiv -Mănăstirea Bic care este amplasată în frumoasa poiană de la marginea localităţii Bic ce aparţine de oraşul Şimleul Silvaniei. Strămutarea bisericii monument de lemn de la Stâna (judeţul Sălaj), datată în anul 1720, reprezintă momentul de început pentru mănăstire. În timp, mănăstirea, având hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” se dezvoltă, fiind construit un complex arhitectural format dintr-o biserică nouă şi din chilii. Delegația a fost întâmpinată de maica stareță Marina care a prezentat istoria și frumusețea unui loc binecuvântat de Dumnezeu. Și la această ediție, Mariana Moga a reușit să-și  surprindă frumos prieteni, poezia a triumfat, participanți s-au bucurat de clipe frumoase, dialoguri spumoase între doi titani ai literaturii române contemporane, Cornel Udrea și Nicolae Băciuț, fiecare zi a fost o sărbătoare, fiecare moment a fost o binecuvântare.Ca reprezentantă a  Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea am  prezentat cartea "Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului", ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi, Maria Catană și Alin Pavelescu, o lucrare de autor ("Oameni, Locuri, Istorii") și am transmis mesajul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Judeţene . Orice realizare măreață presupune efort, dăruire, muncă în echipă. Partenerul de viață și Om-ul care de fiecare dată este alături de Mariana, soțul și iubitorul de cultură, Cristi Moga, s-a străduit și a reușit să fie un coechipier bun. În toți acești ani de tabără a prieteniei, și nu sunt puțini, am descoperit la poeta Mariana Moga calități nebănuite, aș sublinia talentul organizatoric , modestia și omenia, calități prețioase și rare în ultima vreme. Se cuvine să mulțumim atât participamților dar mai ales organizatorilor pentru clipele și momentele de prietenie și cultură  autentică. Domnul și Maica Domnului să ne binecuvânteze pe toți , așa cum se roagă în fiecare zi pentru noi,Monahul Iov , care scrie cu degetele de la picioare.

 

Zenovia Zamfir

 

 

 

 

Întru unire, credință și speranță

 

 

Întru  unire, credință și speranță

 

De-a lungul călătoriei noastre prin viață întâlnim tot felul de oameni, fiecare dintre ei are însă un rol în devenirea noastră.Sintagma - nimic nu este întâmplătoar este de fapt o realitate.Slavă Domnului pentru binecuvântarea de a întâlni un Om , de a cunoaște că suferința te înnobilează, că acolo unde este credință, categoric este și reușită. Întâlnirea cu domnul Nicolae Mușat a fost un dar pentru mine. Strălucirea chipului său, blîndețea din privire, vocea caldă , prietenoasă, un Om cu o poveste de viață impresionantă, un Om care a renăscut din propria cenușă precum pasărea Phoenix, un mare Om este domnia sa. Atunci când Dumnezeu îți aduce în cale oameni aleși, se înseninează clipa, este cu adevărat binecuvântare."Drumul omului în viaţă este ca o scară care pleacă de la pământ la cer. Omul trebuie să se străduiască să ajungă acolo. El poate ajunge păstrând învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Creştinul întâlneşte piedici, pentru că vrăjmaşul nu stă degeaba. Omul urcă şi se poticneşte, iar pentru a merge mai departe are nevoie de rugăciune. Mântuitorul ne spune că celui care se roagă toate îi sunt cu putinţă prin credinţă şi prin împlinirea voii lui Dumnezeu. Când omul nu mai poate, vine harul lui Dumnezeu şi îl ajută. Rugăciunea, credinţa, milostenia, dragostea de Dumnezeu şi faţă de aproapele sunt mijloace care ne sprijină", afirma pr. Constantin Burduja în anul 2011 , la venerabila vârstă de 100 de ani. În perioada 24-26 iunie 2022, în Sala Mare a Consiliului Județean Buzău, s-a desfășurat cea de-a patra Conferință Internațională ASCIOR, „Uniți prin credință pentru viitor” la care au participat oameni de cultura din toate colțurile țării, din Republica Moldova dar și frații noștri din Ucraina. Evenimentul de mare avengură a fost inițiat și coordonat de domnul Nicolae Mușat - președintele Asociației. Ce este credinţa? Cea mai cuprinzătoare definiţie a credinţei a lăsat-o, peste veacuri, Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11. 1). Simplu şi la obiect. Teologia dogmatică, dezvoltând definiţia Sfântului Apostol Pavel, spune despre credință că este, mai întâi de toate, darul lui Dumnezeu. Este rodul conlucrării dintre Dumnezeu şi om, dăruită prin harul divin. Credinţa nu poate fi cumpărată sau învăţată. Dumnezeu nu poate fi cunoscut cu mintea, pentru că „lumea, prin înţelepciune, nu L-a putut cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Corinteni 1,21).Credinţa este un dar al harului Duhului Sfânt. Nu se dă pe baza faptelor, ca nimeni să nu se poată lăuda. Nimeni nu este prea rău sau prea bun, prea sărac sau prea bogat, prea tânăr sau prea bătrân pentru a putea primi acest dar, atât de preţios. Omul trebuie numai să fie gata să-l primească. Timp de trei zile, la Buzău, sub bagheta magică a domnului Nicolae Mușat, tineri și mai puțin tineri, poeți sau prozatori, pictori și interpreți de muzică populară s-au întrecut în vorbe frumoase și alese, cuvinte de duh, melodii din zetrea patrimoniului cultural românesc. A fost muzică și poezie, artă și milostenie, a fost armonie și comuniune cu aproapele și cu Bunul Dumnezeu. Fiecare invitat a dat măsura talentului. De la munte până la mare, din Carpați până la hotare a fost mare sărbătoare prin '' cuvânt, credință și iubire ''  . Bucuria și emoțiile revederii după cei doi ani de pandemie s-au văzut pe chipurile tuturor participanților, s-a simțit în cântec dar și în poezie. Am dăruit cuvinte alese , am primit distincți, am fost răsplătiți cu vorbe și gânduri frunoase. Credinţa şi Cultura sunt un dat al existenţei omeneşti, nu a existat vreo perioadă istorică în care să nu fi fost prezentă divinitatea şi cultura. Ideea domnului Nicolae Mușat de a ne raporta unirea prin credință pentru viitorul tinerilor noștri este necesară în aceste vremuri tulburi. În Proloagele de la Ohrida (Sf. Nicolae Velimirovici) se afirmă că unitatea credinţei în Hristos şi adevărata cunoaştere a Lui produc unirea în Hristos a tuturor creştinilor, a tuturor celor care au „un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (Efeseni 4, 5-6). Și mai aflăm că ...'' Nu vă temeţi... Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit. Învăţându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul
veacului‖ (cf. Mt 28, 10-20) ''. Acesta este îndemnul, chemarea, porunca Mântuitorului
adresată Apostolilor după Înviere de a transmite generațiilor care vin valorile esențíale
credinței.Și pentru că anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod ca '' Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț'', se cuvine să încheiem aceste gânduri cu o rugăciune folositoare: „Doamne Iisuse, ajută-ne să putem creşte în toate privinţele, ca să nu mai fim nişte copii slabi, purtaţi încoace şi încolo de vânturile ispitelor. Ajută-ne, Doamne, să putem creşte mereu, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi la bogăţia cunoştinţei Tale. Iar când cădem, fie-Ţi milă, Iisuse Bunule, şi – ca pe nişte copii ai Tăi – ridică-ne iar în braţele Tale. Întăreşte-ne mereu, să creştem în toate privinţele, până vom ajunge toţi la statura de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii Tale. Amin!” (Pr. Iosif Trifa – Să creştem în Domnul). Felicitări domnului Nicolae Mușat pentru  - o clipă cât o eternitate , sau în veșnicia clipei!

Zenovia Zamfir

 

Pe urmele pașilor marilor ierahi Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul

 

Pe urmele pașilor marilor ierahi

Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul

 

Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile pomilor de pe marginea drumului și dansează vesele în ritmul roților de la microbuz. Timid, primăvara își face simțită prezența. Copacii se deşteaptă din somnul de peste iarnă şi se îmbracă cu un veşmânt înmugurit și plin de culoare, petale de flori de cais se desprind uşor de la locul lor şi plutesc spre pământ formând un covoraș roz. Florile de păpădie împodobite în straie de sărbătoare încep să zâmbească vesele pe câmpuri şi prin păduri, păsările călătoare sosesc rînd pe rând, codrul verde și crângurile devin scena unor adevărate concerte. Cântă cucul, cântă mierla, intră în scenă și privighetoarea! Primăvara anotimpul renașterii naturii dar și al sufletului , plin de magie şi de culori este cel mai bun moment de a porni la drum. Pentru al patrulea an consecutiv, împreună cu o delegație de oameni de cultură din Vâlcea organizăm pelerinajul cultural - spiritual intitulat „Pe urmele marilor ierahi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul” la mănăstirile Ilva Mare, Piatra Fântânele și Râșca. Județul Vâlcea, pe care Mircea cel Bătrân l-a pus primul pe harta țării, aşezat la intersecţia a trei deveniri româneşti – oltenii dinspre sud, muntenii dinspre est şi ardelenii de la nord, a devenit și „Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România” fiind înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu un certificat de protecţie pentru  zece ani şi posibilitatea de reînnoire la expirarea acestui termen. Vatră străbună, păstrător al tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, leagănul doinelor şi meşteşugurilor, izvor de bună credință, Vâlcea este județul cu cele mai multe schituri și mănăstiri din țară dar și locul de obârșie al marilor ierahi Patriarhul Justinian Marina și Mitropolitul Bartolomeu Anania .A cinsti pe înaintaşi este o datorie de onoare, noi, cei de astăzi, trebuie să slujim şi să iubim patria cu credinţă, ca pe propria noastră ființă, pentru că pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu ne-am născut şi am crescut, pentru că aşa cum spunea Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Patria nu e pământul  pe care trăim din întâmplare ci e pământul plămădit cu sângele şi  întărit cu oasele înaintaşilor” ( Janine  VADISLAV  ).  Fiecare piatră, fiecare palmă de pământ, fiecare așezare,  are o poveste. De pe aceste meleaguri frumoase și pline de legende au pornit în lume oameni care au ajuns scriitori consacrați, medici de renume , simpli dar de nădejde meșteșugari , mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române precum Patriarhul Justinian Marina din Stănești, Mitropolitul Bartolomeu Anania din Glăvile și închizând triunghiul, Efrem Enăchescu din Zăvoieni, astăzi comuna Măciuca. Bunul Dumnezeu a rânduit ca la maturitate să lucrez la Biblioteca Județeană ''  Antim Ivireanul '' Vâlcea, să - mi trag seva de pe aceleași meleaguri pe unde odinioară își purtase pașii Justinian Patriarhul, să cunosc și să cinstesc cuvântul prin mai multe cărți publicate de a lungul anilor, și tot harul Domnului a fost atunci când am considerat că trebuie să ne cinstim înaintașii prin organizarea de simpozioane, manifestări culturale, la Biblioteca Județeană dar și la locurile de obârșie ale marilor ierarhi. În cea de a doua decadă a lunii martie cînd Bartolomeu Anania a văzut lumina zilei (18 martie) iar Justinian Marina a plecat la cele veșnice ( 26 martie ), am gândit un pelerinaj cultural în zona de nord a țării, în locuri mai puțin umblate de noi oltenii dar mult iubite de cei doi vâlceni. Miercuri, 23 martie 2022, alături de prozatoarea Maria Catană, Nicolae Catană consilier local în comuna Glăvile, Liliana Hodoroagă din localitatea natală a Mitropolitului Bartolomeu, doamnele profesoare Maria Brodeală, Ioana Marinaș, Mihai Ghebrea directorul Casei de Copii ''Pinocchio'' și tânărul Viorel Chirică, am pornit la drum spre Mănăstirea Ilva Mare. Frumusețea peisajelor, munții falnici stând de streajă la porțile provinciilor românești de odinioară, Țara Românească, Ardealul și Moldova, văile și câmpiile înverzite, creează iubitorului de frumos, călătorului imaginea '' României - Grădina Maicii Domnului''. Zâmbetul cald al Maicii Starețe, Hristofora Marinca, privirea blajină a părintelui Daniil Ureche, primirea frumoasă și bucatele ce ne așteptau aburind pe masă ne-au făcut să uităm de oboseală și să ne bucurăm împreună de revedere...'' Mânăstirea „Schimbarea la Față” este situată în pitoreasca vale a Ilvei, în comuna Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud, la un kilometru și jumătate distanță de șoseaua principală, la poalele pădurii de molid și a stâncilor de o frumusețe aparte care străjuiesc mânăstirea.Părintele Daniel Ureche a început construirea unei mici mânăstiri din lemn în anul 1992, pe un teren moștenit de la părinții săi. Construcția a fost la început un schit de călugări. În anul 1996 mânăstirea este terminată, pictată, iar apoi este sfințită în data de 6 august, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” de către Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului.În anul 1999 schitul își schimbă statutul în mânăstire de maici, părintele Daniel devine duhovnicul mânăstirii, iar stareță este numită monahia Hristofora Marinca. S-au construit patru corpuri de clădiri cu două niveluri care cuprind chiliile maicilor, atelierele, trapeza și locuri de cazare pentru optzeci de persoane. Pelerinii sunt cazați gratuit cu condiția de a participa la slujbele mânăstirii, care se țin zilnic.

Biserica mare
Obștea mânăstirii a ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu, o biserică mare cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, care a fost pictată de maici, iar în 28 septembrie 2014 a fost sfințit de către Preasfințitul Andrei Andreicuț, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. În acest timp mânăstirea a primit donație un teren într-o poieniță în mijlocul pădurii, la un kilometru distanță, unde s-au construit un mic paraclis și câteva chilii, cu hramul Sfântului Mucenic Fanurie. Schitul a fost pictat de maici, iar pe data de 14 iulie 2007 a fost sfințit de Preasfințitul Vasile Someșanul. Aici se retrag maicile la rugăciune.Pentru a ajunge la Mânăstirea „Schimbarea la Față” se merge pe drumul județean 172D până la limita dintre comunele Ilva Mare și Lunca Ilvei, iar de acolo, peste calea ferată, în partea stângă, există un drum pietruit care duce până acolo.
Odată ajuns în incinta mânăstirii, ai impresia că ai ajuns într-un colț de rai. Curtea este plină de flori de diverse forme, mărimi și culori, atent îngrijite de maici. Maicile au o mică fermă de care se ocupă, au sere, pentru cultivarea legumelor chiar în poienița din pădure și un lac cu pești pentru a putea să se gospodărească singure.Astfel, împletind rugăciunea cu munca, își duc traiul în liniște în mijlocul naturii și în comuniune cu ea...- https://www.protopopiatulnasaud.ro/manastirea-schimbarea-la-fata-ilva-mare/''.  Joi, 24 martie 2022, la Şcoala Gimnazială Ilva Mare din localitatea cu același nume,  s-a desfășurat manifestarea „Pe urmele marilor ierahi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul”. Au participat elevii coordonați de doamna director Dana Pop, domnii profesori Alexandru Cîrdan, Ștefan Sas, Ieronim Ureche, Olimpia și Pavel Berengea, doamna secretară Virginia Pralea, doamna bibliotecară Sabina Gălan, maica stareță Hristofora Marinca și monahiile: Emanuela, Ecaterina, Dionisia de la Mănăstirea Ilva Mare, preoții Daniil Ureche, Leon Pop, Solovăstru Dănilă. Pe la ora 11, 30, a urmat o slujbă de pomenire săvârșită de părintele Daniil Ureche la Mănăstirea Ilva Mare cu participarea maicii starețe Hristofora Marinca și a monahiilor din mănăstire. Ne-am despărțit cu greu de '' colțul de rai '', unde este amplasată mănăstirea și am plecat din nou la drum. Printre proiectele care se derulează la Biblioteca Județeană ''  Antim Ivireanul '' Vâlcea, cel intitulat '' Iubirea de aproapele meu '', pe care l-am inițiat și se derulează lunar încă din anul 2013, ocupă un loc aparte în sufletul meu. Împreună cu colegele și colegii, cu sprijinul domnului conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul instituției, încecăm să aducem un strop de bucurie semenilor noștri aflați în centrele sociale și copiilor din centrele de plasament . La apelul autorităților privind sprijinul refugiașilor din Ucraina nu am putut fi indiferenți. După ce la începutul lunii martie am dus un transport de alimente și obiecte de îmbrăcăminte la vama din Isaccea, acum am pregătit câteva donații și pentru cei ce intră în țară prin vămile din nordul țării, la punctul de colectare stabilit în incinta Aşezământului „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi”. Aici am făcut cunoștință cu maica stavrofora Ecaterina Lichi, cea care îndeplinește roul de mamă și psiholog pentru cei aproximativ 130 de copii ai centrului. Întâlnirea a fost foarte emoționantă și am plecat de la Mănăstirea Bogdana, unde se află Așezământul cu bucuria că și micul nostru ajutor va fi de folos celor ce se află în suferință. Spre seară am ajuns la Mănăstirea Râșca. Părintele stareț Gabriel a fost foarte încântat de vizită și împreună am înălțat o rugăciune pentru întreaga omenire. Aici venim cu drag pentru ospitalitatea monahilor, pentru frumusețea și istoria zbuciumată a Sfântului Lăcaș, pentru cuvintele de învățătură transmise de părintele Gabriel.În ultimii ani, ori de câte ori pașii ne poartă pe acele meleaguri pline de legende și locuri pe unde voievozi au purtat lupte sângeroase pentru apărarea pământului strămoșesc, facem popas de rugăciune și închinăciune. Ne-am amimtit că în perioada 25-26 mai 2019, copiii de „Casa Pinocchio” din Băbeni, cu sprijinul membrelor Ligii Femeilor Creştin Ortodoxe Vâlcea, au fost în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina iar noaptea, prin bunăvoința părintelui stareț Gabriel au dormit la Mănăstirea Râșca.Acele clipe binecuvântate au avut un puternic impact în sufletul copiilor din centrul de plasament. Se cuvine să mulțumim și părintelui stareț Veniamin de la Mănăstirea Cozia pentru că domnia sa ne-a îndrumat pașii prin zona Moldovei. Zorii zilei de 25 martie 2022, ne-au prins în curtea mănăstirii unde cu tristețe ne-am luat rămas bun de la Părintele Stareț și am pornit din nou la drum. Fiind sărbătoarea Bunei Vestiri, am plecat în grabă pentru a participa la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Piatra Fântânele, un loc special pentru Mitropolitul Bartolomeu Anania care în anul 1995 avea să reînființeze această străveche vatră monahală. Se spune că  Bunul Dumnezeu nu rămâne dator, ultima dată când am fost la Mănăstire slujba  a fost oficiată de Preasfințitul Episcop Macarie, al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord înconjurat de un sobor de preoți. De această dată, un alt ucenic al Părintelui Bartolomeu oficia slujba, preotul Ștefan Iloaie. A fost  bucurie mare ca la final să depănăm amintiri despre marele ierarh chiar în fața Sfântului Altar. Maica Stareță Pamfilia Solcan ne-a mărturisit că prezența noastră îi amintește de Mitropolitul Bartolomeu și de locurile sale natale pe care cu ani în urmă le vizitase. Binecuvântat a fost și de această dată pelerinajul nostru și aducem Slavă Domnului pentru monahii și monahiile care ne-au ajutat în frumoasa și minunata călătorie cultural - spirituală. Calde mulțumiri cadrelor didactice și elevilor de la Școala Gimnazială din Ilva Mare. Multe și frumoase au fost momentele petrecute pe cărările credinței și iubirii de neam, de țară. Ca o încununare a evenimentelor dedicate marilor înaintași, am încheiat periplul nostru la Mănăstirea Suiești, în localitatea de baștină a Patriarhului Justinian Marina, chiar pe data de 26 martie, când cel ce a fost numit de contemporani '' Un Apostol al neamului românesc '' , a trecut la cele veșnice în urmă cu 45 de ani. Slujba de pomenire a fost oficiată de părintel stareț Antim înconjurat de un sobor de preoți. În cuvântul de evocare a marelui Patriarh, părintele Antim a subliniat dragostea fiului Ioan Marina din Suiești Vâlcii pentru locurile natale, pentru părinții și consătenii săi, pe care le-a purtat în suflet până în ultima clipă a vieții sale. Frumoase clipe am trăit, minunați oameni am întâlnit în cale.Slavă Ție Doamne, Slavă Ție !

 

Zenovia Zamfir   

 

 

Mărturii de lumină  din care sorbim, târziu : Al. Florin Țene

A scrie despre un Om care și-a pus în slujba cuvântului toată priceperea și forța creatoare este un ” canon ” și dulce și greu. Nu sunt critic literar dar ca iubitor și consumator de cultură, de literatură, de frumos, de vers, de poezie, pot spune că l-am întâlnit pe AL.Florin Țene mai întâi în scrierile domniei sale, care ating toate genurile literare, de la eseu până la cărți de documentare și cercetare, apoi a fost…Ziua Limbii Române, 31 august 2018, care a adus în Horezu și localitățile din jur oameni de valoare, scriitori consacrați, oameni minunați, din țară dar mai ales din diasporă. Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, care spunea că scriitorul este un cititor care îi citește pe cititori, putem afirma că cititorul este la rândul său un scriitor . Fiecare truditor al condeiului, are personalitatea lui de a scrie și de a ajunge la inima și în sufletul cititorului, fiecare scriitor are o anume sursă de informație, o muză , o temă, asta în funcție de stil, de dorința și de putința de a realiza o carte bună, o carte care să fie căutată de cititori. Adesea auzim în jurul nostru, este o carte bună , este un scriitor bun. Despre Al. Florin Țene și scrierile sale, s-a scris mult și se va mai scrie multă vreme de acum încolo. Hărăzit de Bunul Dumnezeul cu darul cititului, al scrisului, al creatorului de frumos, domnul Țene este un scriitor polivalent, ctitor de cenacluri și președintele Ligii Scriitorilor Români, organizație profesională înființată în urmă cu mulți ani . Gânditorul Al. Florin Țene, scriitorul din Oltenia de sub munte cum este cunoscută zona Vâlcii și a Drăgășaniului de unde își trage seva, a dăruit cititorilor de toate vârstele mii de articole, reportaje, eseuri, critică literară, nuvele, romane și poezii, numele său îl găsim pe zeci de volume.Tânăr și neliniștit în ciuda vârstei din buletin, olteanul plecat din Dealul Viilor și ajuns în inima țării, la Clujul cel vestit pentru viața culturală bogată și oamenii de valoare care s-au stabilit aici, a deveni unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani.Opera sa vastă a devenit subiect de cercetare pentru mai tineri iubitori de cuvânt, pentru viitorii scriitori. Dincolo de talent, domnul Al.Florin Țene se dovedește a fi foarte harnic, a fi apărătorul și păstrătorul valorilor tradiționale românești, iubitorul de neam și țară. O preocupare aparte și constantă este aceea de a de a readuce în actualitate viața și opera unor scriitori marcanți ai Istoriei Literaturii Române. În scrierile sale, povestea lui Radu Gyr – poetul “temnițelor comuniste” ajunge mai ușor la inima cititorului. Remarcabilă este de asemenea descrierea poetului Vasilé Militaru unul dintre „sfinţii închisorilor”, care în finalul romanului ”În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul”, viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste, îl are prieten doar pe câinele Patrocle, cel care-i linge rănile şi ni-l aminteşte, prin comparaţie, cu un alt sfânt, pe credinciosul Iov: „Câinele, singurul prieten care-i mai rămăsese, îl lingea pe față cu devotament rar întâlnit. Nenea Vasile, așa cum îl strigau mai toți copiii din cartier, se ghemuise sub un teanc de cartoane acoperite cu o folie din plastic în ghena de gunoi care răspândea un miros pătrunzător de varză acră. << Ce miros plăcut de sarmale >> își zise în gând, trăgând peste cap cartonul să nu-l ningă. Patrocle se întinse lângă el, băgându-și botul sub labele din față, veghind cu ochii întredeschiși”… De asemenea, domnul Al.Florin Țene păstrează în inima sa o mare și nemărginită dragoste pentru locurile natale, locuri sfinte pentru fiecare dinre noi, nostalgia poznele şi şotiile pe care le făcea în timpul şcolii împreună cu alţi colegi, ajunşi personalităţi în diferite domenii, cum ar fi: guvernatorul Mugur Isărescu, prim-ministrul Radu Vasile, istoricul Ilie Vulpe. Distanța mare dintre Cluj și Drăgășani nu-l împiedică să se implice în viața culturală din localitatea natală. Participă la manifestarile organizate de Biblioteca Municiplă, este membru în comisiile diferitelor concursuri pe teme istorice și literare, vine și revine în orașul viiilor ori de câte ori este invitat la evenimentele dedicate marilor personalități locale, este alături de tinerii scriitori olteni care îi solicită sprijinul. Încercând să cunosc Om-ul, scriitorul, soțul, tatăl Florin, am găsit acest material – Mariana Cristescu: „Interviu cu scriitorul Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români“, ni-l prezintă astfel …<< – Sunteţi scriitor, aţi debutat cu poezie din fragedă tinereţe (la 18 ani!), aţi scris dramă istorică şi romane, sunteţi critic literar, aveţi o familie în care toată lumea scrie – soţia şi cei doi fii, şi, culmea!, se manifestă ca atare, fie între coperţi de carte, fie pe ecran, şi nu de colo… Cum vă simţiţi sub presiunea permanentă a meseriei? Uneori e greu să nu te poţi dezlipi de cerneala tipografică nici măcar la desert… -Îmi aduc aminte că prima tipografie pe care am vizitato a fost cea din cartierul Găvana din Piteşti, pe la vârsta de 16 ani.Atunci am descoperit mirosul de cerneală tipografică, care mi-a plăcut.A fost ca un vaccin ce m-a făcu dependent de acest iz aducător de lumină. Lumina tiparului. De atunci am început să scriu la ziarul regional „ Secera şi Ciocanul“.Iar când am înfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei de Cultură din Drăgăşani, eram în clasa 10 la Liceul Teoretic din localitate, am publicat lunar croinica cenaclului, pe care-l frecventa Virgil Mazilescu, Dumitru Velea, Nicolae Cochinescu, viitorul procurer de la Curtea Supremă, Ion C.Vasile, tata lui Radu Vasile, viitorul prim-ministru, şi mulţi, mulţi alţii. Am, dorit să “botez” cenaclu cu numele lui Gib I.Mihăescu, căruia îi citisem romanele împrumutate de la fiica acestuia Ionica, dar Comitetul Raional de Partid mi-a interzis să-i spun astfel.Abia după 1966 am reuşit să-l denumesc cu numele autorului ”Rusoaicei “.Mai târziu, la Baia Mare, pe când eram student am înfiinţat cu regretatul poet Vasile Ghenceanu şi cu pictorul Mihai Oros, cenaclul ”Nord”. Din perioada aceea mirosul de cerneală tipografică m-a urmărit.În acest context am încercat să fiu obiectiv cu realităţile vremurilor şi datorită acestui fapt am avut şi de suferit.Dacă ar exista numai ziarişti şi obiective individuale, ziaristica n-ar mai exista ca disciplină aparte.S-ar confunda cu morala… În cadrul interviului domnul Țene ne-a mai lămurit o dilemă.. Prin înfiinţarea Ligii Scriitorilor Români am urmărit să promovez scriitorii din România profundă şi tainică, cei care în tăcere lucrează fără să iasă în faţă pe primele pagini ale publicaţiilor, sau pe ecranele televizoarelor.Am urmărit să existe între noi o armonie colegială., dar de competiţie, fiindcă, dând din coate cum mai fac unii scriitori din US, înlăturând un coleg, crezând că v-a înainta astfel pe scara valorilor, se înşeală.Numai Dumnezeu, timpul şi istoria ne v-a judeca. Există o mişcare secretă a cărţilor pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul uitării, chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul pentru a ieşii în faţă. Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginţi.Nicolae Iorga avea o vorbă:”Prostia e ca noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afundă mai adânc>>… Parintele Calistrat ne spune că ”În spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică. ” Alături la bine ca și la greu, doamna Titina este farul călăuzitor, este soție devotată, o mamă dedicată copiilor și nepoților. Despre familie aflăm din interviul oferit domnului George Roca… <>. Multe și frumoase sunt poemele domnului Florin Al.Țene, și se mărturisește adesea…

AMINTIRI DIN MIEZUL UNUI POEM

Ideile acestui poem sunt un cer spuzit de stele

Numai când ultimul luceafăr cade-n rouă;

Aşa cum renaşte din tăcere tăcerile mele

In suflet când începe o zi nouă.

Ideile acestui poem se strecoara în metaforă

In propriul subanţeles atât de viu,

Stelare insule culeg dimineţi în anforă,

Mărturii de lumină din care sorbim,târziu.

Privind retrospectiv viața și opera domnului Al.Florn Țene putem spune că a fost un Om norocos, că Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu un talent aparte, că a avut șansa de a îmbina armonios creația literar artistică cu viața personală, că este o personalitate marcantă a literaturii contemporane . Maestru al scrisului, mare promotor cultural, Al.FlorimȚene este olteanul din Dealul Viilor cu cea mai prodigioasă operă și activitate literară pe ” Ogorul scrisului ”. Întru mulți și binecuvântați ani !

Zenovia Zamfir

Scriu gânduri pe nuferii amintirilor

 

                                Scriu gânduri pe nuferii amintirilor

 

Delta Dunării cu frumusețea ei sălbatică, cu  zonele mirifice și satele pescărești în care se mai păstrează stilul de odinioară , te chemă și te încântă , te îmbie și te alintă cu liniștea ei de săvârșită. Aici oameni  trăiec în armonie cu paradisul care îi inconjoară , câștigându-și existența din apele Dunării prin pescuit , creșterea animalelor, din recoltatea stufului iar în ultimii ani din turism. Aici în oaza de liniște și comuniune cu întrega creație divină, Olga Văduva ( Grigorov ) ne-a invitat la '' o clipă pentru eternitate '' într-o tabără de neuitat.Veniți din toate culțurile țării, în zi de vară fierbinte, în perioada de aparentă relaxare pandemică, ne-am strâns puternic în brațe și ne-am împărtășit cu nesaț din  '' cupa iubirii '' de cuvânt, de prietenie, de frumos , de semenii, de cânt și poezie. Poate mai mult ca oricând , în aceste vremuri de restriște, o tabără de creație este trăită și simțită de toți participanți ca o binecuvântare. Acum când retrăiesc acele momente frumoase înțeleg de cât curaj a fost nevoie, câtă muncă și efort a depus  Olga, um om minunat, special pot spune, pe care am cunoscut-o la Buzău, la un eveniment cultural deosebit organizat de domnul Nicolae Mușat. Chiar dacă vremurile pe care le trăim cu toții, în prezent, par cu totul noi, nemaiauzite și nemaiîntâlnite,  prin suferințele grele ale celor care sunt  afectați nu trebuie să ne speriem, să ne îndepărtăm unii de ceilalți, cred că trebuie să ne păstrăm  credința și nădejdea în ajutorul Bunului Dumnezeu și al Sfinților Săi ! În aceste vremuri dificile trebuie să avem curaj, răbdare, credinţă, iubire, să fim milostivi şi de mare ajutor pentru cei din jurul nostru. Aflată la vârsta maturității, Olga Grigorov are multe pasiuni: cititul, dansul, pescuitul, drumeţiile,  muzica dar şi o preocupare constantă, aceea de a - şi ajuta semenii. Înzestrată de Dumnezeu cu harul prieteniei, dăruită cu talentul scrisului , de - a lungul anilor, Olga s-a dovedit un bun organizator de evenimente culturale, manifestări sociale, o cunoscătoare a tradițiilor și obiceiurilor din Tulcea dar și din perimetrul Dobrogei. Este un Om care răspândește cu multă generozitate, iubire și bucurie în jurul său. Bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia : credinţa, nădejdea şi dragostea, iar Sfânta Scriptură spune că mai mare dintre acestea este dragostea.Cuvine- se cu adevărat să spunem :''Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia!'' Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre lumină ,să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască. Să ascultăm glasul Evangheliei și să împlinim cuvintele Mântuitorului: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate pe vârf de munte să se ascundă; nici nu aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl Vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14, 16) Intraţi în taină în cămăruţa luminată a sufletului şi veţi descoperi lucruri despre care nu ştiați că există. Bucuria provine din trăirile noastre spirituale, această bucurie aduce cu sine pacea sufletului, acea pace care este fundamentul tuturor trăirilor şi faptelor noastre. Pacea sufletului există în noi,ea este strîns legată de o stare lăuntrică de bucurie şi este precedată întotdeauna de apariţia virtuţilor nobile cum ar fi: smerenia, dragostea, credinţa, bunătatea . Multă bucurie și pace am trăit împreună cu colegii scriitori în luna iulie, la Dunavățul de Jos (Tulcea), în tabăra organizată de  Olga Văduva (Grigorov). Fiecare zi a fost o sărbătoare, fiecare moment a fost o încântare, fiecare ne-am pregătit trupește și sufletește pentru un mare eveniment cultural cu ample rezonanțe la nivel național. A fost cultură, a fost aventură într-un ținut de poveste, o plimbare pe canalele aproape sălbatice de pe brațul Sfântul Gheorghe unde poienile de nuferi se adapă în apa Dunării este un dar minunat. Cu toți am trăit, cu intensitate maximă momentele frumoase pregătite de Olga. În prima zi au fost prezentările și festivitatea de decernare a diplomelor. Emoțiile au fost estompate de reprizele muzicale oferite de maestrul Ion Crețan, melodiile sale au mers cum se spune la suflet. Îmbrăcați în costume tradiționale, specifice zonelor de unde veneau, participanți au oferit o adevărată lecție de patriotism local. Cuvinte alese și gânduri frumoase au fost rostite cu multă demnitate și responsabilitate. M-am revăzut cu oameni dragi, prieteni buni, am cunoscut scriitori consacrați, am legat prieteni, ne-am delectat cu produse specifice Deltei Dunării. Ziua s-a încheiat într-o atmosferă de bucurie, cu multă muzică și voie bună. Dansul și horele populare au scos pe toată lumea pe ringul de dans improvizat dar destul de spațios. La un '' pahar de veșnicie '', toată lumea s-a simțit bine. Trebuie să subliniez că locația aleasă, cele două pensiuni în care am fost cazați sunt foarte frumoase , moderne , cu piscine și terase mari.  Și pentru acest detaliu, Olga trebuie felicitată. Ziua a doua a debutat cu zâmbete și multă veselie. La un semn s-a deschis calea și două șalupe mari au acostat lângă pontonul unde ne delectam cu câteva glume spuse de finul Vasile Bele. Deși am fost de mai multe ori în zona Dunării nu am ajuns la o plimabare cu barca. Pentru mine și mulți alții din grup a fost o clipă de mult așteptată. Cu siguranță cel mai mare spectacol oferit de Deltă este cel dat de păsări, diferite specii de rațe și gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani, pescăruși și alte păsări specifice zonelor umede, în Deltă se întâlnesc și specii mai rare și mai puțin prezente în alte zone din România, cum ar fi țigănușul, lopătarul, ciocântorsul, piciorongul. Pe marginea canalelor se întâlnesc o mare varietate de nuferi, albi sau galbeni, care sunt spectaculoși în perioada de înflorire, între lunile iunie și septembrie. Peste 50% din speciile de păsări din Europa se regăsesc în Deltă, tot aici găsim pelicanul creț care este cea mai mare pasăre din Europa și pânțărașul care este  cea mai mică pasăre din România. La un moment dată bărcile s-au oprit într-o zonă cu plajă, într-un loc sălbatic unde Dunărea se unește cu Marea Neagră iar spectacolul oferit călătorului este minunat. Ziua fiind însorită, o baie în apa mării a fost pe placul tuturor. La întoarcere, un covor de nuferi albi a încântat privirile tuturor.Seara a fost cu adevărat mirifică. Muzică și dansuri din perimetrul dobrogean unde sunt cele mai multe naționalități, balade și cântece '' de of și dor '' interpretate magistral de  '' Om-ul, tezaur viu '', Ion Crețan, mâncăruri alese și băuturi fine au întregit o seară de poveste. În ultima zi, ne-am luat la revedere de la prietenii pe care ni i-am făcut aici, ne-am îmbrățișat cu prietenii de odinioară, i-am urat putere și multă sănătate gazdei noastre minunate, Olga și ne-am exprimat dorința ca data viitoare, tabăra să se desfășoare pe mai multe zile, am plecat triști și veseli dacă se poate crede așa ceva. La revedere, tabără dragă, bun venit nostalgie ! Amintirile ne vor fi pansament pentru părerile de rău care ne vor '' da târcoale ''. A fost o tabără plină de locuri frumoase dar și de oameni deosebiți. Ne-am bucurat unii de alții, ne-am împrietenit cu cei pe care i-am întâlnit pentru prima dată, am mărit încă puțin familia Iubitorilor de cuvânt, de credinţă, de frumos . Mulţumim Olga Văduva ( Grigorov ) pentru clipa de veşnicie şi amintirile preţioase !

Zenovia Zamfir

 

 

Adina Enăchescu – Seve aprinse în cuvânt

 

Adina Enăchescu – Seve aprinse în cuvânt

 

 

Născută pe meleaguri vâlcene , considerată „ poet , haijin, dramaturg, prozator , publicist, diplomat universitar în matematică (Sabin Bodea în dialog cu Adina Enăchescu , pag.50 )” , Adina Enăchescu a moştenit de la părinţii săi , învăţători Elena şi Alexandru , dragostea pentru frumos , tradiţie , artă şi cultură. După absolvirea Facultăţi de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti , unde l-a avut ca profesor şi mentor pe renumitul academician Gheorghe Moisil, s-a întors pe meleagurile natale. Cu pasiune şi pricepere a îndrumat generaţi de elevi vâlceni spre tainele matematicii.

Debutează în anul 1997 cu volumul „ Cântecele noastre '' , semnat împreună cu tatăl său Alexandru Enăchescu. Pornită pe drumul scrisului la o vârstă matură , doamna Adina a demonstrat în scurt timp talentul şi energia creatoare. Pe doamna Adina Enăchescu am întâlnit-o cu ani în urmă. M-a impresionat prin sinceritate , bunătate şi o dorinţă arzătoare de a scrie . „ Adina Enachescu si poeziile sale sunt doua realitati care se completeze una pe alta''.

„...Este o poetă profesionistă...valoroasă în tot ceea ce scrie , în general , şi în amănunt,”  spune domnul Marcel Crihană.

Membră a numeroase asociaţii şi societăţi culturale din Vâlcea şi din ţară , participantă şi câştigătoare a mai multor concursuri literare , domnia sa a demonstrat că niciodată nu este prea târziu să- ţi urmezi visul .

Cu un avânt greu de stăvilit a publicat poezie , proză iar în ultima perioadă haiku. Cărţile sale s- au bucurat de aprecerile multor personalităţi .

„ Adina Enăchescu introduce în literatura română o nouă specie literară – poezia în pilule , precum se poate vedea în următoarele două poeme:

amurg discret                           flori de gheţă

cânt Sonata în Verde                pe geamul casei-

frunze pe balcon                      unde-s marile ninsori?

 

(“Poezie în forme fixe” , Dacia literară , iulie 2008)

Acad.Constantin Ciopraga”

În anul 2011, domnul Doru Tismăneanu, spunea...„ Drumul Tainic al Poeziei – Destinul literar al Adinei Al.Enăchescu este paradoxal...Devotată trup şi suflet profesiei , pe care a practicat-o cu pasiune  câteva zeci de ani în oraşul natal , Râmnicu Vâlcea , doamna Adina Enăchescu a amânat pe mai târziu exerciţiul plin de frumuseţe , dar marcat şi de inerente greutăţi , al scrisului. A aşteptat vremi mai bune pentru litere , care iată , în cazul domniei sale , se pare , au venit.” Domnul George Ursa , preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti , o prezintă astfel:,, ...doamna Adina Enăchescu s-a aruncat spre amurgul vieţii în literatură cu un avânt greu de stăvilit. Nu-i lipseşte talentul , este şi un spirit liric , încrezătoare în sine şi în menirea de a scrie versuri , proză...” . În revista '' Viața de pretutindeni '', referitor la volumul „Din nou acasă“, domnul Petruș Andrei,scria... poeta-matematician scrie o poezie armonioasă, de factură clasică, având un larg registru de inspirație. Opera Adinei Enăchescu a adăugat noi pagini la monografia coșbuciană a satului românesc, cel de la sfârșitul mileniului al doilea și începutul noului mileniu. Poezia sa elogiază iubirea față de Țară, față de credință, față de creația populară, față de întreg tezaurul material și spiritual al românilor. În lirica erotică, poeta este romantică, dragostea ei fiind „până la moarte și chiar dincolo de ea“...Grădina Adinei Enăchescu este multicoloră, în ea înălțându-se spre lumină numeroase flori…de stil: epitetul, comparația proaspătă, metafora subtilă'''...   Într-un interviu acordat jurnaliștilor vâlceni, doamna profesoară se mărturisea... „Mie de mică mi-a plăcut să scriu şi să citesc. Tatăl meu era scriitor şi jurnalist, iar prin anii 50 - 60 publica în ziarele centrale editoriale. Mă lua pe lângă el atunci când scria, iar eu încercam să îl imit. Din cauza viziunilor sale ce nu se încadrau în linia partidului de la conducere a avut mari probleme cu Securitatea, aproape un an fiind închis în beciurile miliţiei. Din această cauză nu am reuşit să fac Filosofia, unde îţi trebuia un dosar curat. La Matematică am intrat de nevoie".Premiile nu au întârziat să apară, scriitoarea fiind o „abonată", a concursurilor naţionale şi, mai nou, internaţionale de versuri şi eseu. „De haiku m-am apucat din întâmplare. Eram la un cenaclu în Bucureşti când unii din colegii mei veniseră cu nişte versuri ce mi se păreau ciudate, dar în acelaşi timp plăcute. M-am documentat şi am decoperit această formă de poezie japoneză", spunea profesoara.

 Îmi amintesc cu drag de perioda când mergeam împreună la şedinţele şi lansările de cartea ale colegilor scriitori din Vâlcea şi din ţară. Fie ploaie , fie vânt , dânsa alături de Laura Vega '' nu pregeta”, cum se spune în popor. Prietenia cu Laura Vega era una interesantă, știu că împreună au organizat o deplasare la frații noștri din Basarabia și au dus foarte multe cărți. Le - am însoțit și m-am bucurat de emoția întâlnirii cu scriitori moldoveni. Momentul a rămas o amintire frumoasă pentru că am petrecut o clipă minunată pe malul Prutului , cântând, recitând versuri din creația proprie, jucându - ne cu apa puțin tulbure, fiind într-o anume armonie cu toți cei prezenți. Erau scriitori din toate zonele țării. Multe sunt amintirile mele legate de cele două scriitoare vâlcene pe care le -am respectat enorm. Drumurile la București, la ședințele Societății Scriitorilor Români, unde domnul președinte George Ursa ne întâmpina totdeauna cu zâmbetul pe față, cu vorba lină și privirea blândă vor rămâne veșnice în sufletul meu. Generoasă, binevoitoare , neobosită , plină de o energie molipsitoare ,  doamna Adina Enăchescu a lăsat o dâră de lumină în urma sa pentru toți iubitorii de cuvânt, de patrie, de pămâtul străbun. „ Ţărâna sfântă a locului dintâi”, „Florile gândului” , ,, Ecourile anotimpurilor'', „Miresme şi greieri'' , ,, Esenţe nipone'',  ,,Simfonie în verde''....sunt doar câteva din titlurile cărţilor apărute sub semnătura doamnei Adina Enăchescu. Drum lin printre stele, Om bun, profesor renumit, poetă remarcabilă!

 

 

Zenovia Zamfir

În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

 

În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

 

Mi-a fost hărăzit, să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, pe acele meleaguri pe unde odinioară își purta pașii Apostolul neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina, mi-a fost dat să lucrez într-o instituție de cultură, în Casa Cărții  Vâlcene, mi- afost dat să întâlnesc  Oameni ,frumoși, inteligenți, scriitori, ierarhi, monahi și monahi, mi-a fost dat să -l cunosc pe domnul Nicolae Băciuț. Un Om al cuvântului, un Om de cuvânt, un mare Om de cultură. Cartea domniei sale de vizită te impresionează încă de la bun început, scriitor, redactor șef , jurnalist, membru a numeroase asociații de cultură, premiat și onorat atât în țară cât și peste hotare. Dumnezeu a fost generos atunci cand s-a născut , a revărsat asupra sa un ocean de har, un izvor de daruri și multă putere de muncă. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea).Iubitor de cuvânt, iubitor de Dumnezeu, cercetător neobosit al istoriei neamului românesc, în scrierile sale, domnul Nicolae Băciuț descrie foarte frumos trecutul poporului român, redă foarte bine prezentul, transmite generațiilor viitoare frumusețea și  valoarea patrimoniului cultural. Participă la evenimentele culturale dedicate marilor momente istorice . Spre exemplu : Ziua Națională a României, sărbătorită la 1 Decembrie care marchează un moment important din istoria poporului român, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918 și reprezintă un prilej de bucurie pentru românii de pretutindeni. Împreună cu Puiu Răducan, Valentina Popescu și Liliana Hinoveanu am acceptat invitația domnului Ioan Godja de a participa la Ziua Națională a României, la Viena. Dorința de a păși pe urmele înaintașilor prin capitalele europene în calitate de scriitor a fost un gând al meu decând am publicat primele cărți iar acum așteptam cu inima bătând puternic de nerăbdare  întâlnirea cu Arta, Cultura, Arhitectura  despre care am citit. Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Bucuria întâlnirii la ceas aniversar, se citește pe chipurile celor prezenți la marele eveniment Ziua Națională a României, parte dintre ei sunt îmbrăcați în costume naționale iar cei mai mulți au la gât fulare cu tricolorul.Sunt  frumoși frații noștri din Viena, sunt veseli , sunt în armonie și comuniune cu Dumnezeu și frați lor veniți din țară special pentru ei , pentru a petrece o clipă împreună întru veșnicie. La un moment dat se aude o melodie de muzică populară interpretată de mai multe persoane, sunt doamne în costume tradiționale și bărbați cu tricolorul fluturând pe deasupra capetelor celor din apropiere. O imagine frumoasă, o imagine care vorbește despre România minunat de frumoasă. Ne alăturăm și cântăm împreună Noi suntem români, noi suntem români... La finalul cântecului ne îmbrățișem, ne salutăm, ne rostim numele și zona de unde venim. Intrăm împreună în sala îmbodobită cu steaguri tricolore , cu însemne românești, plină cu români veniți din toate colțurile Austriei la simpla strigare a domnului Ioan Godja, președintele Asociației Culturale Unirea din Wiener Neustadt. Și incepe spectacolul! Rând pe rând, formații de dansuri populare din diferite ținuturi românești încântă spectatori, urmează doamnele interprete de muzică populară care smulg aplauze la scena deschisă iar apoi un domn cu mustață și prestanță, cu ochi albaștri și senini începe să recite poezii patriotice cu o voce puternică, cu un timbru vocal aparte, cuvintele se rostogolesc lin spre inima ascultătorilor și pătrund adânc în sufletul românilor plecați de nevoie pe uși străine, lăsând în urmă : părinții, copii, casa și tot ceea ce aveau mai scump pe lume. Liniștea ce se așterne în sală este întreruptă de câte un suspin, de câte un oftat din rărunchi cum spune românul. Lacrimile se scurg nestingherite pe fețele româncuțelor nostre nevoite să - și câștige un codru de pâine pentru ele și pentru familia lăsată în țară, acolo printre străini, cu greu și cu multă trudă. Domnul Nicole Băciuț și versurile domniei sale au emoționat întreaga suflare venită să - și manifeste dragostea față de neam și de țară. Talentul său oratoric a ridicat publicul în picioare. Frumos moment ! Frumos șí talentat român, am rostit la unison ! Acele clipe minunate au rămas veșnice în amintirea mea. Este dificit să scrii despre domnul Nicolae Băciuț, Omul faptelor, Omul care a adunat în palmares cele mai frumoase disticți pentru activitatea culturală pe care o slujește cu multă pasiune, credință și profesionalism. Opera sa vastă este cunoscută și apreciată de marii intelectuali ai timpurilor noastre.Sincer, modest, afectuos iar în ciuda recunoașterii valorii sale se comportă normal și natural cu semenii săi. Îi plac oamenii, este dornic să îndrume și să ajute tinerii, este prezent la manifestările culturale din țară și din străinătate iar în discursurile sale aduce bucurie și lumină în sufletele celor prezenți la evenimente. A cunoscut savanți, scriitori, artiști, preoți, slujitori ai Bisericii, pe care i-a prețuit întotdeauna. Pentru cei care au plecat dintre noi, s-a îngrijit ca amintirea lor să nu se piardă. După întâlnirea de la Viena, l-am revăzut la Mănăstirea Nicula cu prilejul '' Colocviilor de la Nicula ''. Și de această dată avea să ne impresioneze cu talentul unic de recitator, cu versurile frumoase și potrivite, cu privirea blândă și vorba aleasă.Am fost binecuvântată ca alături de Mitropolitul Andrei Andreicuț, să -l aud vorbind cu multă emoție de marele ierarh vâlcean, Bartolomeu Valeriu Ananaia a cărei amintire este vie la Nicula, locul pe care l-a considerat cea de a doua casă a sa. Toate creațiile domnului Nicolae Băciuț sunt deosebite dar cartea “La taclale cu Dumnezeu” pe care  am primit-o cu dedicație în anul 2019, la Reghin cu prilejul manifestării '' La noi în sat la șezătoare '', organizată de doamna Roxana Man, director al Muzeului Etnografic “Anton Badea”  , ocupă un loc special în sufletul meu. “N-am stat la taclale cu Dumnezeu decât atunci când a fost voia Lui, fiindcă toate poemele mele sunt scrise în această stare, dintr-un suflu, aşa cum ele mi-au fost inspirate, eu nefăcând decât să traduc în cuvinte mesajele pe care le-am primit ( Cănd stai de vorbă cu Dumnezeu).”  Întâlnirea cu domnul Băciuț este o permanentă sărbătoare, m-am bucurat în vara anului 2021 că ne -am revăzut la Sighișoara cu prilejul Caravanei Culturii și a lansări cărți scrisă de doamna Silvana Andrada Tcancenco . Prin poemele sale, prin scrierile istorice și religioase, poetul, aduce în sufletul cititorului liniște, lumină și culoare precum florile din grădina Raiului.   Pentru domnul Nicolae Băciuț scrisul şi mişcarea culturală sunt ca apa şi aerul. Nu poate trăi fără ele. Slavă Bunului Dumnezeu că pot sta uneori  La taclale cu domnul Nicolae Băciuț.