Pe culmi de deal, în stropi de ploaie, la Festivalul național de literatură "Panorama", 2025

 

România ,, Grădina Maicii Domnului “, cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei din anul 1999, țara noastră ,, minunat de frumoasă “, cum o descria Alexandru Vlahuță în volumul .. România pitorească “, te uimește cu fiecare pas pe care-l străbați, cu fiecare fir de iarbă și de nisip pe care-l calci cu teama de a nu-l strivi. Am colindat cărările și potecile, am ajuns pe culmile semețe ale Carpaților, mi-am adăpat setea de frumos în apele limpezi curgătoare și-n marele fluviu Dunărea, am ascultat susurul izvoarelor în serile de vară, este frumoasă chiar foarte frumoasă patria noastră străbună. În luna august, a anului 2025, am ajuns în Ținutul Pădurenilor. Văzusem imagini la televizor, pe internet dar realitatea depășește imaginația ! Dincolo de impunătorul Castel al Corvi­nilor din Hunedoara se află una dintre cele mai originale și mai conservatoare zone etnofolclorice din România, este zona cunoscută sub numele de Ținutul Pădurenilor. Locuitorii au fost numiți „pădureni” de vecinii lor din Țara Hațegului și din celelalte zone limitrofe pentru faptul că întreg ținutul este înconjurat de păduri. La invitația domnului scriitor Daniel Luca, în perioada 14 – 17 august, 2025, am participat la Festivalul național de literatură "Panorama" Ediția a V-a, care s-a desfășurat în localitatea Ghelari. Întâlnirile culturale organizate de colegii scriitori din diferite zone ale țării sunt momentele în care frumosul este redat în cele mai alese cuvinte iar poezia și muzica se îmbină armonios. La această ediție ediție plină de lumină și culoare au participat scriitori din toate colțurile țării: Emil Mircea Neșiu și Crinela Neșiu, Vali Șerban, Florentina Loredana Dalian, Mihai Ursulescu, Vicu Cojocaru, Firuț Mihuț, Daniel Mariș, Daniel Marian, Dumitru Tuhuț, Nicolae Preda, Ion Rășinaru, George Băicoianu, Cristian Gabriel Moraru, Alexandra Dogaru-Aldo, Anda-Mihaela Miroiu,  David Valentin, Silvia Horga, Corina Ofelia Corpodean și soțul, Corin Culcea, Maria Udrea, Maria Vaida, Armanda Filipine, Antoaneta Crudu, Radu Roxelana, Camelia Monica Cornea, Marieta Coman, Aura Nicoleta Lupșescu, Maria Bacău, Mioara Baciu și soțul, Florin Ciocea, Petrică Gavrilă, La biserică au mai fost Daniela Mihăeș și Dorina Brândușa Landen . Bucuria revederii cu cei pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului a fost întregită de emoția cunoașterii altor iubitor de cuvânt, oameni de cultură. După primirea călduroasă a domnului Sergiu Țenț, un mare cunoscător al Ținutului Pădurenilor dar și un mare iubitor de cultură, a urmat un moment în care fiecare dintre noi ne-am prezentat în fața, atât a colegilor cât mai ales în fața lui Dumnezeu, evenimentul fiind organizat în Casa Domnului din Ghelari. Smerenie, evlavie, bucurie, iubire, am remarcat pe fața tuturor colegilor iar la final cantautoarea Corina Ofelia Corpodean ne-a încântat cu câteva melodii pornite din suflet și menite să ajungă la sufletele tuturor celor prezenți. Pe parcursul festivalului ne-am delectat cu lansări de carte, prezentări de reviste literare , recitaluri poetice, momente de muzică folk și vizite de cunoaștere și documentare în locuri pline de istorie, tradiție și frumos. Scriitoarea Maria Vaida a ținut o conferință intitulată "Ada Caleh, mon amour". În Hunedoara, sculptorul Alexandru Podea ne-a invitat să cunoaștem și să vizităm  Ferrum Art Galleryne iar scriitoarea – bibliotecar  Vali Șerban de la Slobozia ămpreună cu scriitoarea Alexandra Dogaru și-au prezentat cele mai recente cărți. Alături de Florentina Loredana Dalian, Cristian Gabriel Morar, Daniel Luca, am avut onoarea și bucuria de a-mi exprima și eu părerea despre creațiile colegelor. A urmat un recital poetic și muzical. Ne-am regăsit cu poetul Gelu Dobrescu și îndrăgita solista de muzică populară Ana Almășana Ciontea din Hunedoara, cu poetul Dumitru Tîlvescu tânăra poetă Lia Teodora Ianto de la Arad. O dimineața a fost rezervată ceremoniei de acordare a diplomelor intitulate sugestiv ,,Arhitect de metafore’’. Organizatori ne-au pregătit multe surprize frumoase : „Scriitorii la stână” o experiență autentică, unde poezia s-a întâlnit cu frumusețea pură iar Ministeru ( Ciobanu de la stână ), de pe culmea Ponoriciului din Alun împreună cu familia sa, ,,ne-au omenit cum se cuvine ”, brânză proaspătă, slană, ceapă dar și o pălincă să ardă toate caloriile. Pe un drum de munte, pe cât de frumos, pe atât de greu am coborât la Mănăstirea de marmură din satul Alun. Din această zonă au fost extrase blocuri de piatră folosite la construcţia Casei Poporului. Cel mai uimitor lăcaş de cult al pădurenilor, singura biserica de marmură, a fost ridicată în anul 1942. Ziua a continuat, cu un recital poetic printre stropi de ploaie și metafore în cariera de marmură de la Alun iar seara cantautoarea Cornelia Ofelia Corpodean ne-a încântat cu un regal muzical. De o modestie specifică oamenilor valoroși, cu un doctorat în filologie, domnul scriitor Daniel Luca, s-a străduit și a reușit să ne ofere clipe și momente de neuitat. Fiecare participant a avut șansa de a -și prezenta creațiile, de a ne încânta cu versul, cu cuvântul, cu cea mai recentă lucrare. Locația unde ne-am desfășurat activitatea este de o frumusețe amețitoare iar Catedrala din Ghelari, cea mai mare biserică ortodoxă construită în spațiul rural din România, chiar în perioada comunistă ne-a uimit cu frumusețea și povestea sa. Domnul Sergiu Țenț ne-a oferit cea mai bună definiție a timpului petrecut la Ghelari...,, Epilog, Festivalul de literatură Panorama ediția a 5-a, un timp ars cu prieteni, între pagini, pietre, ziduri de biserica, pe culmi de deal, in stropi de ploaie...’’. ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ’’, scriitori din toată țara vom veni și reveni la Hunedoara - Ghelari pentru a ne bucura, așa cum ne îndemna poetul iubirii Ilorian Păunoiu din Vâlcea ...

Bucuraţi-va de cântec,
bucuraţi-va de mare;
bucuraţi-va de munte,
bucuraţi-vă de soare!

*

Bucuraţi-va ca sunteţi
şi ca vine-o dimineaţa;
bucuraţi-vă de zâmbet,
bucuraţi-vă de viaţă!

*

Bucuraţi-vă!

Ne-am bucurat într-o vară, într-o ,, Panoramă ’’și vom duce cu noi ,, Bucuria de a dărui...Bucurie ! ’’

 

Zenovia Zamfir

Iubirea leac pentru trup și suflet

 

Iubirea, aceea taină pe care am primit-o în dar de Dumnezeu este un sentiment ce a apărut o dată cu Pământul și este veche precum omul. Ea este vis și realitate, este o poveste pe care o trăim așa cum ne este destinată, este legea vieții și una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană.  Viața fiecăruia dintre noi este o poveste alcătuită din clipe, este iubire și suferință, bucurie și biruință !  De-a lungul timpului, de când proiectul,, Iubirea de aproapele meu“, face parte din viața mea, am întâlnit mulți Oameni și am aflat multe povești. Când l-am întâlnit prima dată pe Ilorian Păunoiu, mare scriitor dar și mai mare Om, am fost șocată iar apoi uimită de forța și puterea sa de a fi de ajutor celor din jurul lui. Prizonier în propriul trup, Ilorian răspândea iubire, lumină, bunătate, generozitate iar deși avea permanent nevoie de ajutor, fiind paralizat de la gât în jos, oferea ajutor. La Centrul de la Zătreni l-am cunoscut pe părintele Iov Pătrașcu ,, monahul care scrie cu degetele de la picioare “, care mărturisea că îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său ca în Sfânta Scriptură, că ... „Toată viaţa mea este frumoasă şi minunată, dacă stau bine să mă gândesc. Cu toate greutăţile şi necazurile şi suferinţele mele, consider că viaţa este frumoasă şi merită să lupţi pentru ea, merită să o trăieşti. Şi dacă ar fi să-mi doresc ceva, mi-aş dori ca oamenii să ne înţeleagă şi să ne accepte aşa cum suntem pe mine şi pe toţi cei ca mine “. La Cenaclul ,, Petale“, coordonat de domnul Dumitru Zamfira, președintele Societății Naționale a Persoanelor cu Handicap România, am întâlnit mulți Oameni speciali. Deși viața i-a rezervat multă suferință, domnul Zamfira este un luptător și un mare câștigător pe frontul culturii, el promovând persoanele cu dizabilități care pot excela prin talentul lor artistic și prin potențialul intelectual, în multe cazuri peste medie. Scriitor remarcabil, pictor foarte talentat, Mitică, pentru cei apropiați, a adunat în jurul său mulți Oameni frumoși prin caracterul și comportamentul lor. La Cenaclul ,, Petale“, au avut șansa de a cunoaște consacrarea artistică mai multe persoane cu dizabilități printre care, Iulian Păuna, Laura Vega, Marian Pătrașcu, Alexandru Hurezeanu, Gabriel Medvedev, toți autori a numeroase volume de literatură și lucrări de artă expuse atât în țară, cât și în străinătate. Acolo am văzut-o pentru prima dată pe Mihaela Andrei. Cu un zâmbet larg pe chipul frumos dar pe care durerea a sculptat câteva urme, cu un puternic simț al umorului și cu o poveste de viață cutremurătoare, ea te cucerește de la prima vedere. Într-un interviu acordat doamnei Lavinia Elena Niculicea, de la ,, Jurnalul Social “, Mihaela povestește că, la vârsta de 33 de ani, viața avea să i se schimbe radical, fiind diagnosticată cu o boală genetică rară care avea să-i afecteze mobilitatea.

,,Sufăr de Ataxia Friedreich, o boală genetică foarte rară, care se caracterizează prin evoluţie progresivă, tulburări de mers (mers ataxic), tulburări de vorbire (disartrie), lipsa reflexelor osteotendinoase la membrele inferioare, afectarea inimii, mişcări ample, stângace. În timp am dezvoltat și alte boli, cum ar fi scolioză, discopatie, tetrapareză. Nu există tratament,însă un psihic bun ajută enorm.

Atunci când am descoperit-o, în 2005, mi s-a dat un timp foarte scurt de viață, mai precis trei ani. Impactul emoțional a fost atât de mare, încât am căzut din picioare. Nu aveam pe nimeni lângă mine, care să mă susțină moral, și după o noapte de coșmar, dimineața mi-am spălat fața, m-am uitat în oglindă și mi-am zis că, indiferent dacă voi fi pe un fotoliu rulant sau în pat, eu am obligația morală de a-mi crește și educa fetele. Una avea cinci ani, cealaltă unsprezece ani. Deși mă dezechilibrăm foarte des, uneori cădeam, nu am acceptat fotoliul rulant, nu din complexitate, ci din dorința ferma de a lupta cu boala, de a nu mi se atrofia mușchii”, mărturisește ea.

Mihaela afirmă că a urmat o perioadă extrem de dificilă, fiind nevoită să-și adune și ultima fărâmă de putere pentru încă o încercare. 

,,În 2009, mi-a murit fata cea mare, înecată în râul Olt. Era al doilea copil pe care mi-l înhumam –, primul a fost doar la cinci zile după naștere, murind din cauza neglijenței cadrelor medicale din maternitate –,  în anul 1994. La înmormântarea fetei, suferința foarte mare, cât și dozajul exagerat de calmante, m-au îngenunchiat din nou, fiind la granița dintre viață și moarte. Bineînțeles, că nu avem pe nimeni să mă susțină, deoarece tatăl meu murise la un an după ce mi-a murit copilul, mama era bătrână, iar soțul căzuse în patima alcoolului. Trebuia să lupt, fiindcă eram singurul stâlp al familiei, singurul sprijin al fetei pe care o mai aveam. Atunci am fost foarte supărată pe divinitate, nu am găsit răspunsul la întrebarea: ,,De ce mie?” Dar prin multă luptă cu destinul, am reușit să rămân în picioare până în 2015, când am decis că un scaun rulant m-ar ajuta să pot lupta mai departe. Ulterior, am divorțat, însă trebuia să-mi susțin fata în facultate”. Mihaela nu se concentrează pe dizabilitate sau pe neajunsuri, ea încearcă să schimbe percepțiile eronate asupra persoanelor cu dizabilități și ajută semenii aflați în suferință. Duminică, 3 august 2025, împreună cu domnul Marian , doamna Elena cu fiul, domnul Florin Mănoiu cu soția, am pornit cu ,, noaptea în cap “, să-l ajutăm pe Marius de la Tetoiu. Tânărul slăbuț și cu o privire tristă ne întâmpină plin de speranță. O clădire veche, cu pereți scorojiți, cu ferestre fără geamuri, cu tavanul picat pe alocuri, este viitoarea locuință pentru Marius. Pentru început un pat îi va alina somnul tânărului care privește cu ochii în lacrimi lenjeria nouă, păturile pufoase și frumoase, plasele pline cu mâncare, fructele, hainele noi și moderne. Nu-i vine să creadă ! Parcă trăiește un vis ! O astfel de clipă merită orice efort. După ce evaluăm situația, ce materiale trebuie achiziționate, ce obiecte de strictă necesitate trebuie, onorăm invitația Marianei Ciobanu, doamna cu ,, suflet mare“, care îl ajută și mergem la ziua fiicei sale Andreea – Delia. Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când am descoperit în scaunul cu rotile o tânără zâmbitoare care-și aștepta răbdătoare invitații. Andreea este veselă, se bucură de cadouri, povestește cum i s-a schimbat viața în bine de când a cunoscut-o pe Mihaela și face planuri pentru viitor. Spuneam într-o emisiune ,, Sănătatea azi “ moderată de Daniela Ștefănescu, că de -a lungul timpului am descoperit mergând prin centrele sociale, la familiile cu nevoi speciale, că iubirea vindecă trupul și sufletul. Am înțeles cât de importantă este credința și rugăciunea în vindecarea oricărei afecțiuni. Acolo unde este iubire și dorință există și biruință ! Îmi povestea Mihaela că la un moment dat încercând să găsească o explicație pentru toate necazurile care se abătuseră asupra sa, a mers la o mănăstire. Acolo s-a mărturisit unui călugăr care cu multă blândețe, vorbe alese și meșteșugite i-a dat răspunsuri la toate întrebările și suferințele sale. Atunci a înțeles ce înseamnă iubire și cât de mult ne iubește Dumnezeu încât a trimis în lume pe singurul său fiu, câtă durere trebuie să fi îndurat Maica Domnului, Maica Sfântă a noastră a tuturor văzându-și unicul fiu răstignit pe cruce ! Din iubire de Dumnezeu și de semeni, Mihaela Andrei s-a ridicat de pe patul de suferință, a reînviat din propria cenușă și se străduiește să aducă bucurie acolo unde este tristețe, speranță acolo unde este deznădeșde, a reușit să creeze un nucleu de oameni care aduce lumină acolo unde este întuneric iar visele celor pe care-i ajută devin realitate.,, Iubirea este cea mai vindecătoare forță din lume; nimic nu este mai profund decât iubirea. Ea vindecă nu numai trupul, nu numai mintea, ci și sufletul. Dacă cineva poate iubi, atunci toate rănile dispar. Atunci cineva devine întreg - și a fi întreg înseamnă a fi sfânt“, Osho. Fie ca iubirea Mihaelei Andrei să lumineze asupra semenilor săi, multă vreme de acum încolo !

Zenovia Zamfir

Arhiepiscopul Calinic Argeșanul, ierarhul iubitor de cultură

 

Turla Bisericii ,, Cuvioasa Paraschiva ’’, strălucea în soarele blând de toamnă, septembrie 2011, imnurile de slavă se înălțau suav spre cer, învăluind întreaga Vale a Cernei, tineri îmbrăcați în costume tradiționale, veseli, urcau Dealul Suiești spre locul unde Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic,  Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, înconjuraţi de numeroşi credincioşi, săvârșau Sfânta Liturghie. Priveam fascinată mulțimea de oameni din fața mea și nu-mi venea să cred. Aceeași nedumerire dar și bucurie o vedeam pe chipul domnului academician Gheorghe Păun. Oameni de cultură, președintele Consiliului Județean Vâlcea de la aceea dată, Ion Câlea, primari, cadre didactice și elevi, locuitorii comunei dar și din zonele învecinate , în costume de sărbătoare, înconjurau Dealul Suieștiului și ascultau liniștiți slujba. După cuvântul de  învățătură rostit, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, care a vorbit și despre Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, pentru a cărui evocare ne-am reunit, ne-a recomandat ca pe acele locuri binecuvântate, pe unde odinioară își purtase pașii,, Apostolul neamului românesc ’’, cum l-a numit în scrierile sale, domnul Gheorghe Vasilescu, să se înalțe o Mănăstire, spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte de Patriarhul Justinian Marina. Într-un interviu părintele Traian Valdman, spunea ... ,, Cred că Patriarhul Justinian a fost un dar pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român, în vremuri de mare încercare. Preafericirea Sa rămâne în istoria neamului nostru nu numai ca apărător și organizator al Bisericii, al învățământului teologic, al vieții monahale și al asistenței sociale, ci ca apărător al credinței în vremuri grele, ca persoană de mare omenie, ca adevărat părinte al preoților, al călugărilor și al tuturor creștinilor pe care i-a iubit și pentru care a trăit. Veșnică să-i fie pomenirea! ’’  Apoi, Preasfințitul Emilia Lovișteanul m-a prezentat ca scriitoare și m-a invitat să moderez evenimentul cultural, eu fiind inițiatoarea manifestării. Am fost atât de surprinsă și de uimită încât nici astăzi nu știu ce am spus dar se pare că a fost bine după felicitările pe care le-am primit la final. Un singur moment mi-a rămas de a pururi în minte... am întrebat cu gasul tremurând de emoție, de- ar fi să punem cărămidă cu cărămidă să construim o mănăstire, sunteți de acord ? Un – Daaa prelung s-a auzit la unison. Am privit în sus și am văzut aievea chipul Patriarhului, pe care-l cunoșteam din picturi, zâmbind. A fost o clipă pe care o port cu drag în inimă și suflet în chiar dacă mi-a adus multă suferință dar în același timp și multe bucurii. Astăzi, calc cu evlavie și smerenie pe urmele unui,, fiu al Vâlcii străbune ’’ pe care părintele Arsenie Papacioc l-a numit ,, Un Patriarh hărăzit de Dumnezeu să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române  în acele vremuri tulburi ’’. Așa vrednic și cinstind înaintași, l-am cunoscut pe Înaltpreasfințitul Părinte Calinic,  Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, care m-a impresionat profund. Modest, carismatic, cu o mare dragoste de Dumnezeu, cu darul și harul de a propăvădui Sfânta Scriptură, cu grijă de semenii săi, Părintele Calinic, ne-a îndemnat să ne iubim trecutul, să ne îmbogățim zestrea culturală pentru a lăsa la rândul nostru ,, dâre de lumină ’’. De atunci, drumurile noastre s-au mai intersectat, mai ales când a fost mare nevoie de prezența domniei sale, în anul 2013, la un simpozion organizat la Arhiepiscopia Râmnicului și dedicat Patriarhului Justinian Marina. Din biografia Înalpreasfinției Sale, foarte vastă, am selectat câteva repere, https://basilica.ro/arhiepiscopul-calinic-al-argesului-si-muscelului-implineste-80-de-ani/....,,Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului s-a născut în 6 iunie 1944 în localitatea Cracăul Negru, comuna Crăcăuani, județul Neamț.

Înaltpreasfinţia Sa a studiat la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1959-1964) şi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1964-1968), absolvind cu lucrarea de licență: Lupta profeților împotriva formalismului (sub îndrumarea Pr. Prof. dr. Nicolae Neaga). În 6 septembrie 1964 a fost hirotonit diacon celib, apoi preot, la 8 septembrie 1964. A slujit ca preot în Parohiile Tioltiur şi Inău din Transilvania (1964-1971). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Căldăruşani în decembrie 1971, primind numele Calinic. Aici, a îndeplinit ascultările de muzeograf şi secretar al mănăstirii de metanie (1972-1974), apoi a fost transferat la Mănăstirea Cernica (1974-1977); a fost numit stareţ al Mănăstirii Sinaia (1977-1981), apoi al Mănăstirii Cernica (1981-1985). În 30 septembrie 1985 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titlul Argeşeanul şi cu reşedinţa la Mănăstirea Curtea de Argeş. În această demnitate a fost hirotonit şi instalat în 17 noiembrie 1985. În 12 februarie 1990 Sfântul Sinod a decis reînfiinţarea Episcopiei Argeşului, cu jurisdicţie peste judeţele Argeş şi Teleorman. Ca locţiitor de episcop, în 4 aprilie 1990, a fost numit arhiereul vicar Calinic Argatu Argeşeanul, ales episcop eparhiot în 27 septembrie 1990 şi înscăunat în 18 noiembrie 1990. În anul 2009, prin ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rangul de Arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop ’’. De-a lungul timpului Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, s-a dovedit a fi un mare ierarh dar și un bun scriitor, cercetător. Scrierile sale cu tâlc se regăsesc și în postările de pe pagina Facebook , unde a relatat fragmente din volumul  "Toată vremea-şi are vreme", publicată la Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. A publicat peste 70 de volume și, din anul 2006, este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A primit numeroase premii și distincții, enumerăm câteva. Pe 9 decembrie 2019, Senatul Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu i-a acordat Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului titlul de Doctor Honoris Causa, la propunerea Consilului Facultăţii de Teologie „Sfântul Andrei Saguna”, instituție de învățământ teologic cu o tradiţie de peste 230 de ani. În 2012 a primit Premiul pentru proză memorialistică al revistei „Argeș” și, din 2013 este senior editor al revistei. În 2021 a primit Premiul de Excelență al revistei „Regal Literar”, „pentru creațiile literare și pentru cercetările academice publicate, acestea făcând parte din tezaurul culturii române și al Bisericii Ortodoxe, cât și pentru promovarea valorilor autentice creștine, culturale și morale”. A fondat publicațiile bisericești „Argeșul Ortodox”, „Lumină Lină” și „Pastorul Ortodox”.Slavă Domnului și pentru talentul oratoric ! Predicile Înaltpreasfinției Sale merg direct la inima credincioșilor veniți să-l asculte. Multe s-au scris și tot mai multe se vor mai scrie despre ,, Un ierarh misionar, harnic și cărturar ". La împlinirea vârstei de 80 de ani, a fost operat la rotulă, după ce și-a fracturat-o la o slujbă. Cu această ocazie, Patriarhul Daniel a ținut să îi fie alături colegului său din Sfântul Sinod și i-a transmis un mesaj de încurajare și felicitări.

”Înaltpreasfinția Voastră,

Hristos a înviat!

Cu prilejul aniversării a 80 de ani de viața a Înaltpreasfinției Voastre, vă adresăm alese felicitări, dimpreună cu doriri de ajutor sfânt de la Dumnezeu în lucrarea pastorală și misionară pe care o desfășurați.

Astăzi, la ceas aniversar, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Înaltpreasfinției Voastre și asupra clerului și credincioșilor din istorica eparhie a Argeșului și Muscelului pe care o păstoriți.

Timpul vieții dăruit nouă de Dumnezeu se sfințește prin rugăciuni sfinte și prin fapte izvorâte din iubire smerită și darnică, în care lucrează tainic harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) și „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să vă dăruiască însănătoșire grabnică și mult ajutor în continuare pentru slujirea Bisericii noastre și a poporului român!

Întru mulți și fericiți ani, Înaltpreasfinția Voastră!

Cu părintească binecuvântare și frățească dragoste în Hristos,

† DANIEL

Calinic Arhiepiscopul, este iubit de marii ierarhi, de cler, de popor, și se roagă neîncetat pentru noi toți...,, Ajută-ne, Doamne, să avem dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt, în toate zilele vieții noastre, aici și în bucuria Împărăției Tale! "

(PS Calinic Argatu, episcop al Argeșului și Muscelului, Veșnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 17) .

Iertată să-mi fie îndrăzneala de a scrie despre un ,, slujitor și misionar harnic al Domnului ’’,  ierarhul iubitor de cultură și artă românească, Arhiepiscopul Calinic Argeșanul, dar a fost un privilegiu să-l cunosc !

Cu nădejde și curaj la „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop”

 

România ,, Gradina Maicii Domnului ’’, țara noastră ,, Minunat de frumoasă ”, cum a numit-o Alexandru Vlahuță în cartea ,, România Pitorească ”, este locul de obârșie al  „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop”. Supranumit de mulți credincioși ,, Sfântul Ardealului ”, părintele Arsenie Boca este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Sfaturile sale au fost publicate într-un număr impresionant de cărţi, iar mormântul său de la mănăstirea Prislop a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Despre canonizarea lui Arsenie Boca se discuta încă din 2019. Decizia a fost luată de Preafericitul Părinte Daniel, care a explicat că în teologia modernă canonizare nu înseamnă recunoașterea sfinției, ci înseamnă că persoana respectivă e dată ca model. Din biografia sa extrem de vastă, redăm câteva repere... https://doxologia.ro/viata-sfantului-cuvios-marturisitor-arsenie-de-la-prislop...<< Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte.Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie s-a născut la data de 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a finalizat-o în 1933. A primit, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, a audiat cursuri la Facultatea de Medicină, ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, a tradus-o în limba română în doar cinci luni. În 1935, ca absolvent al Academiei Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 a fost hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Muntele Athos. Aici a avut parte de o experiență duhovnicească formatoare în ceea ce privește viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. La întoarcere a adus manuscrisele ce au stat la baza Filocaliei românești. A fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 fost hirotonit preot și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care a renovat-o. După ocuparea țării de către armata sovietică, Cuviosul Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 și eliberat pe 30 iulie 1945, fiind găsit nevinovat. La data de 14 mai 1948 a fost arestat din nou, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și din cauza notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a transferat de la Mănăstirea Sâmbăta, la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo a fost pus stareț, iar după ce lăcașul de cult a devenit mănăstire de maici, a devenit duhovnic al mănăstirii, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare. Pe 15 ianuarie 1950 a fost arestat pentru a treia oară, urmând să execute detenție „administrativă” la Canal, până pe 23 martie 1951. Eliberarea s-a datorat patriarhului Justinian Marina, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii, în 1953, a fost anchetat din nou, apoi dus în arest la Timișoara, Jilava și Oradea pentru 6 luni, din 5 octombrie 1955, până în aprilie 1956.

În anul 1959 i s-a înscenat nereguli financiare, pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra acestei decizii). A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. A lucrat pe postul de pictor bisericesc, până la pensionarea sa din 1968, rămânând sub supravegherea Securității. După anul 1984 se retrage la Mănăstirea Sinaia, iar pe data de 28 noiembrie 1989 trece la Domnul, fiind în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 >>. Multe și de neînțeles sunt minunile săvârșite încă din timpul vieții sale. Potrivit ucenicului său „El a fost dus la Sfântul Munte și a stat 2 ani. A fost hrănit de îngeri cât a studiat Noul și Vechiul Testament”. Părintele Arsenie a stat în chilia unui sfânt, a ținut, ca și Mântuitorul, 40 de zile de post negru și a fost luminat. Atunci a primit darul de a citi suflete și acele puteri divine care au uimit atâția români. „Cum mergi către munte, către pădure, sunt două lacuri și primul e făcut de părintele Arsenie. Pietrele astea mari le ridica părintele Arsenie și avea o putere de neimaginat. Pietre cât masa de mari”, mărturisește un bărbat. Alte minuni... „În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văzs”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, în 2008. O prietenie frumoasă și trainică s-a înfiripat de-a lungul anilor între părintele Arsenie Boca și Patriarhul Justinian Marina, considerat de unii contemporani ,, Un Apostol al neamului românesc ”. La Biserica Drăgănescu, părintele Arsenie Boca a realizat cea mai frumoasă pictură cu chipul marelui ierarh. Documentele vremii atestă grija părintească a Patriarhului Justinian Marina pentru ,, Sfântul Ardealului - https://anomismia.wordpress.com/tag/arsenie-boca-si-patriarhul-justinian-marina/ ... << După cum se știe, începând din toamna anului 1958 (vedeți document mai jos) și culminând  cu Decretul 410 din 1959  – de reorganizare monahală (în fapt de desființare a mânăstirilor),   datat 28 octombrie 1959 (foto mai jos), cea mai mare parte a marilor duhovnici români a fost îndepărtată de la altarele mânăstirești. Între ei a fost și Părintele Arsenie Boca – cel care a trebuit să părăsească în toamna lui 1959 mânăstirea la care slujea atunci – Mănăstirea Prislop din apropierea Hunedoarei, și care a rămas și singurul care nu a mai primit dreptul de a îmbrăca straiul preoțesc niciodată. Cu toată opoziția demnă și foarte curajoasă a Patriarhului Justinian (vedeti aici), noul făgăș pe care o luase anticreștinismul și ateismul nu a mai putut fi stăvilit. Cu toate acestea, Patriarhul Justinian a reușit să îl sprijine pe Părintele Arsenie în anii ce au urmat lui 1959. Așa se face că încă din prima zi a anului 1961 Zian Boca (prenumele său de mirean) a fost angajat la Atelierele Patriarhiei de lângă Schitul Maicilor din București. Din acest loc Părintele Arsenie avea să se și pensioneze, în vara anului 1968 >>. Când sfinții se roagă și Dumnezeu voiește, miracolul se împlinește. În luna septembrie a anului 2011, în localitatea natală a Patriarhului Justinian Marina, la manifestarea organizată în memoria marelui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Înalpreasfințitul  Calinic Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului a propus construirea unei mănăstiri pe acele meleaguri binecuvântate. Eu care inițiasem aceea activitate am promis împreună cu toți cei prezenți că vom contribui și ne vom ocupa de zidirea sfânt lăcașului. Când am încercat să trecem la fapte au apărut o mulțime de obstacole. Trei ani de zile am luptat cu diverse ,, ispite ”. Când simțeam că numai pot aștepta, numai înțeleg de ce nu se aprobă, domnul George Stan, care avea o vârstă venerabilă iar în tinerețe fusese medicul personal al Patriarhului Justinian Marina, mă tempera cu vorbe frumoase ,, marile realizări se înfăptuiesc cu mari încercări ”. A rânduit Bunul Dumnezeu și în primăvara anului 2024 a venit în fruntea Eparhiei Râmnicului Înalpreasfințitul Arhiepiscop Varsanufie. La prima întâlnire cu oamenii de cultură din Vâlcea pe care a organizat-o în Sala Iosif Episcopul a Centrului cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica din Râmnicu-Vâlcea, i-am spus despre dorința noastră referitoare la marele ierarh vâlcean. În luna septembrie 2014, mă aflam la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, la un simpozion dedicat Sfinților Brâncoveni. Seara mă plimbasem pe aleile din jurul mănăstirii și parcă vedem aievea chipul părintelui Arsenie iar într-un dialog imaginar îi povesteam durerea și neputința mea de a construi mănăstirea mult visată. A doua zi , în timp ce eram în sala de conferințe, am simțit telefonul vibrând, era pe silențios. Privesc ecranul și mă strecor grăbită afară. Înalpreasfințitul Arhiepiscop Varsanufie mă anunța că a fost luată decizia de înființare a Mănăstiri „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”- Suiești, în localitatea natală a ,,Vrednicului de pomenire Patriarhul Justinian Marina ”, și a trimis deja un călugăr în zonă iar eu trebuie să mă ocup de cazare  și toate cele de trebuință. Lacrimile de bucurie estompau chipul părintelui Arsenie Boca ce mă privea zâmbind din zare. Minunile sunt lângă noi, să avem nădejde și curaj, să cerem , să ne rugăm, să fim buni și blânzi, să ajutăm, să sperăm și vom primi. Slujba de sfințire a fost săvârșită duminică, 22 octombrie 2017, de către un sobor de arhierei din care au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, și Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Siubiului, înconjurați de preoți și diaconi, în prezența ctitorilor, a obștii monahale, a preoților, monahilor și credincioșilor din Arhiepiscopia Râmnicului, dar și a pelerinilor. Fie numele „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop”, binecuvântat acum și totdeauna !

„Mironosițele Femei” de la Baia Mare, la ceas de mare sărbătoare

 

E o vorbă din bătrâni care spune că ploaia este un semn de bun augur. Că aduce noroc, belșug și vitalitate. Pe o vreme rece, deși suntem pe la jumătatea lunii mai, cu norii care se scuturau din când în când deasupra noastră, am plecat la drum cu doamna Delia Zamfirescu, președinta Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Eparhia Râmnicului spre Maramureșul milenar cu oameni buni și gospodari. Lung a fost drumul, dar presărat cu peisaje mirifice, cu munți și ape curgătoare, cu defilee și păduri împodobite în straie de sărbătoare de un verde de smarald, nu am simțit oboseala ci doar bucuria de a ne potoli setea de frumos cu ,, România Grădina Maicii Domnului ”. Minunată și bogată țară avem ! Revederea cu colegele venite din diferite colțuri de Românie, a fost emoționantă ! Doamna Varvara Pop, președinta Asociației Femeilor Ortodoxe ,, Mironosițelor Femei'' din Baia Mare și ,, Albinuțele ''domniei sale, ne-au întâmpinat cu zâmbetul pe față și bucate alese pe masă. De douăzeci de ani, Asociația Femeilor Ortodoxe „Mironosițele Femei” își îndeplinește misiunea filantropică în societate, sprijinind și ajutând pe cei aflați în nevoi. << Purtarea cu dragoste faţă de aproapele, cuvântul nostru plin de mângâiere pe care îl spunem celui întristat, apărarea celui nedreptăţit, împotrivirea faţă de gândurile rele, nevoinţa în rugăciune, răbdarea, milostenia, dreptatea şi orice altă virtute, Îl odihnesc pe Dumnezeu şi atrag în sufletele noastre harul Lui, care ne ajută să ne înfruntăm greutăţile vieţii. (Sfaturi duhovniceşti ale unui stareţ de la Optina, Editura Evanghelismos, p. 5) >>. În perioada 22-25 Mai 2025, Asociația Femeilor Ortodoxe „Mironosițele Femei” din Baia Mare, au sărbătorit două decenii de activitate filantropică în slujba aproapelui, alături de reprezentante a unsprezece societăți ale femeilor creștin-ortodoxe din țara, și Republica Moldova. Manifestarea a debutat vineri, 23 mai 2025, cu deplasarea la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unde, în prezența Preasfințitului Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a fost săvârșit un Te-Deum și slujba de pomenire a membrilor asociației plecați la Domnul. A urmat deschiderea lucrărilor prin cuvântul Preasfințitului Timotei Sătmăreanul, apoi cuvântul domnului Doru Dăncuș, primar al Municipiului Baia Mare, cuvântul doamnei președinte actuale, Varvara Pop și al preotului coordonator Viorel Bud. Despre activitatea de 20 de ani a asociației a vorbit și doamna președinte fondatoare, Florica Soponar. Lucrările au continuat cu urările de felicitare din partea societăților femeilor creștin-ortodoxe din : Oradea, Cluj-Napoca, Iași, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Alba-Iulia, Craiova, Caraș-Severin, Reghin, Buzău, Vrancea, Întorsura Buzăului, Galați, și Republica Moldova. Vineri, după amiază a avut loc vizita la Casa memorială a Arhiepiscopului Justinian Chira și la Biserica de lemn din Plopiș, comuna Sisești, județul Maramureș. Despre viața și activitatea marelui ierarh pe ,, Ogorul Domnului ’’ din https://doxologia.ro/viata-arhiepiscopului-justinian-chira, aflăm... << Prin fidelitatea sa faţă de credinţa ortodoxă, tradiţia liturgică şi canonică a Bisericii noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian rămâne în memoria noastră a tuturor ca fiind un ierarh luptător, un păstor dinamic şi un evlavios slujitor liturgic. Totodată, Voievodul Maramureşului a fost un mare patriot, iubind şi apărând valorile spirituale şi culturale ale poporului român.

Născut în anul 1921 în ținutul Maramureșului din părinți evlavioși, a primit la botez numele Ioan. În anul 1941, din dragoste pentru viața monahală a intrat în obștea Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia, unde, în anul 1942 a fost tuns călugăr cu numele Justinian. În anul 1944, în perioada vitregă a războiului, a preluat conducerea mănăstirii, deși era în vârstă de doar de 23 ani. Râvna și hărnicia sa au ajutat la dezvoltarea şi promovarea acestui așezământ, pe care l-a condus ca stareț vreme de aproape 30 de ani, până în anul 1973, când – pentru meritele sale deosebite – a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, cu titlul de Maramureșeanul. Şi la Cluj, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară şi social-culturală. Însă, din cei 43 de ani de slujire arhierească (1973-2016), cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită şi intensă lucrare misionară, dedicați renașterii şi înnoirii Episcopiei Maramureșului şi Sătmarului, veche năzuinţă a dreptcredincioşilor maramureşeni...>>. Seria evenimentelor frumoase, a continuat sâmbătă, 24 mai 2025, cu vizitarea lăcașurilor sfinte : Mănăstirea „Sfânta Treime” – Breaza, Mănăstirea Ruoaia din Lăpușul Românesc, Mănăstirea Rohița Boiereni și Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, unde membri delegației au înălțat un imn de mulțumire Bunului Dumnezeu chiar la mormântul Părintelui Arhiepiscop Justinian. Un moment special și de suflet l-a constituit întâlnirea cu membrii comunității din satul Boiereni, locul de obârșie al doamnei Varvara Pop. Locurile natale sunt locuri sfinte pentru fiecare dintre noi. Într-o atmosferă plină de emoție și evlavie, îmbrăcați în costume populare, alături de părintele Ilorian Călin și preoteasa Veronica, ,, boiereni ’’ ne-au întâmpinat cu muzică și voie bună. Cu plăcinte și ceaune pline cu gulaș, săteni ne-au primit ca pe cei mai deosebiți oaspeți. În semn de respect ne-am prins în hore alături de ,, dănțăuși ’’, am cântat și-am ,, chiuit ’’ , fiecare în felul său. Minunați Oameni, frumoasă clipă întru veșnicie ! Oriunde ne-ar purta pașii pe acest pământ, să nu uităm de unde am plecat, să ne întoarcem din când în când și să aducem prinos de mulțumire Bunului Dumnezeu și celor ce ne-au dat viață și ne-au educat. Să nu ne uităm niciodată rădăcinile, chiar dacă viața ne trimite într-o altă ,,lume". Mi-a fost dat să văd multă bucurie pe chipurile tuturor celor prezenți, emoții puternice am văzut și la preoți care ne-au fost alături : preotul Gherman Valentin de la Reghin, părintele Ciprian Popică și preoteasa Maria de la Întorsura Buzăului, părintele Constantin Naclad și preoteasa Daniela de la Iași. Seara am fost onorați de un alt gen de spectacol, Paula Coteț și Aurelian Filip doi tineri de la Catedrală au interpretat câteva melodii lirice de pus la suflet, copii de la Ansamblul Folcloric Hori și Joc al Palatului Copiilor Baia Mare, condus de doamna profesor coregraf Maria Seraz, ne-au purtat prin lumea satului maramureșan pe melodii și dansuri populare tradiționale. Despre Sfintele Femei Mironosiţe, cele care sunt amintite şi pomenite în Sfintele Evanghelii ca făcând parte din grupul de femei ce-L urmau pe Mântuitorul, însoţind-o pe maica Domnului, Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, spunea... „Maica Domnului este mama tuturor neamurilor şi a tuturor femeilor de pe pământ şi începutul sfinţeniei, și împreună cu Ea sunt toate Femeile Mironosiţe şi toate femeile creştine şi toate fecioarele înţelepte care păstrează candela aprinsă, candela înţelepciunii, cu untdelemnul înţelepciunii şi al faptelor bune”, publicat de Sorin Ioniţe pe 04.05.2020.  Întâlnirea de la Baia Mare a fost o experiență valoroasă, fiind un bun prilej de a cunoaște activitatea societăților prezente. Credința, dragostea, fapta bună, mângâierea se îmbină armonios pentru binele semenilor noștri.  Fiecare delegație a plecat acasă mai îmbogățită spiritual, cu trăiri și amintiri de neuitat, oferite de „Mironosițele Femei” de la Baia Mare.

Cuvinte care mă fac să tresar zâmbind

 

Suntem suma amintirilor, a momentelor în care am încercat și am eșuat sau a planurilor în care am sperat și s-au întâmplat, a lecțiilor pe care le-am învățat și a întâlnirilor care ne-au marcat viața, uneori în rău dar de cele mai multe ori în bine. ,, Unii oameni apar în viaţa noastră ca o binecuvântare. Alții ca o lecţie’’, spunea  Maica Tereza. Cândva, la o Tabără literară am cunoscut-o pe Rodica Mureșan. Empatică, mereu zâmbitoare, cu o experiență de viață vastă, cu darul prieteniei, cu harul cuvântului scris și rostit, Rodica Mureșan este o un Om pe care-l simpatizezi de la prima vedere. În timp, am descoperit pe pagina ei de socializare gânduri și cuvinte în care regăsim propriile trăiri, nostalgii, amintiri. Și iată cu ce ne încântă uneori...

<<Îmi plac vorbele sincere care vin din suflet, cuvinte care mă fac să tresar zâmbind și care mă fac să conștientizez că mai sunt iubiri curate și dezinteresate; îmi place parfumul care lasă în urma mea o umbră de melancolie, iubesc floarea de liliac cu mirosul lui îmbătător, îmi plac lalelele și trandafirii galbeni, îmi place la nebunie să ascult, cum pe clapele pianului se poartă măreția muzicii care îți dă fiori, iubesc vioara pe ale cărei strune văd apele râului și munții cu ecourile lui, văd marea pe care o iubesc cu disperare, iubesc tăcerea oamenilor care nu au nevoie de cuvinte, cărora le ajunge o privire să înțeleagă că sunt un singur suflet, chiar dacă sunt două ființe, și iubesc tot ce este vechi...

Drumul spre fericire e foarte anevoios !!!

Și, poate nici nu ajungi niciodată. Ca să fii fericit e nevoie de multe ingrediente, e nevoie de iubire. Ori, iubirea cere un minim de sacrificiu, iubirea înseamnă în primul rând dăruire, dăruire de sine, de timp. Iubirea e direct proporțională cu timpul pe care îl acorzi celui pe care îl iubești. Să-ți rupi din ce faci, să te oprești să vrei să-l auzi, să-ți dorești imperios să-l vezi, să fii în preajma lui, pentru o clipă, pentru o zi, pentru o viață. Să vrei să te trezești lângă cel drag, iar seara să adormi rezemată de pieptul lui. Nu iubirea carnală e iubire! Aceea e ca focul întețit, care se stinge încet sau brusc, depinde de vreme, dacă picură sau plouă cu găleata. Ci, să iubești cu mintea, să te îndrăgostești de mintea cuiva. Creierul e rațiune și el transmite apoi, unde, spre suflet. Oricine cu un IQ peste medie înțelege și își dorește asta. Sigur că te simți bine în pielea ta, atunci când te simți dorită, când știi, asta face bine, crește nivelul serotoninei, dar, dacă nu vine de unde trebuie, de unde ai tu așteptări, e în zadar… Trecem prin viață căutând fericirea, la care, cum spuneam, poți ajunge sau nu poți ajunge niciodată. Plătim taxă pentru asta, suferim, trecem prin focul iadului, urcuș-coborâș, coborâș-urcuș, negru-alb, alb-negru, dar dacă nu ne asumăm, dacă nu avem curajul de a înfrunta tot, căutarea e zadanică și ne trezim că viața a trecut pe lângă noi și de fapt, nici n-am trăit.

Apoi, lumea... Interpretările date de lume, lumea care te examinează cu lupa aceea necruțătoare. Face și desface cât privește viața ta, tot ce spui, tot ce faci, chiar și tot ce scrii, fără să cunoască adevărul, în esența lui

Vin regretele! Tardive. Să poți să vezi în oameni lumina, e absolut esențial! Defecte avem toți, cu nemiluita, dar toți avem și lumină, care, chiar dacă nu strălucește, dacă ai capacitatea de a o descoperi, te poți considera învingător.

Eu mai cred încă în valori!

E noapte, cer senin, gânduri desuete…În rest, parole, parole…

sfârșit de aprilie, un gând...

Rodica Mureșan

Din vol. Scrisori către nimeni și către nicăieri

Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos rămâne pentru totdeauna minunea minunilor, iar sărbătoarea Învierii rămâne sărbătoarea sărbătorilor noastre bisericeşti. Faptul Învierii este dovada de netăgăduit a puterii Sale dumnezeieşti; prin Înviere, Mântuitorul a biruit moartea.

Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt... Cerurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure; să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută Învierea lui Hristos, Izvorul vieţii.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Niciodată nu cred că am văzut atâta lume la biserică, la Înviere.

O mare de oameni, cât vedeai cu ochii și parcă nu-i puteai cuprinde. Doar acolo ne mai putem regăsi, doar EL ne mai poate ajuta, doar EL mai poate fi speranța celor năpăstuiți.

Se auzea cor de îngeri din ceruri, glasuri în biserică, toți la unison slăvind Învierea celui pe care noi cu nesăbuința noastră l-am ucis răstignit pe cruce, iar acum îi aducem slavă și-l așteptăm să intre în inimile noastre viu, nu călare pe asin, ci coborând cu aripi diafane în mijlocul mulțimii, să ne mângâie creștetul, să ne ierte păcatele și să ne mântuiască.

Era întuneric beznă, dar s-a aprins LUMINA!

Hristos a Înviat! >>

20.04.2025

Felicitări, Rodica Mureșan pentru aceste cuvinte frumoase și alese !

 

Vrednicul de pomenire arhiereu, Antim Petrescu

 

Vâlcea, cel mai vechi județ din țară, a devenit în anul 2019 și „Vâlcea, cel mai frumos județ din România”, brand înregistrat, printr-un certificat cu o durată de protecție pe zece ani și posibilitatea de reînnoire la expirarea acestui termen. Pământ ales sau pământul sfânt al României, este județul cu cele mai multe schituri și mănăstiri, este locul de obârșie al marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române : Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Mitropolitul Efrem Enăchescu, Episcopul Antim Petrescu și nu în ultimul rând actualul Mitropolit al Olteniei, Mitropolitul Irineu. Vâlcea este o oază de liniște și pace, cu păduri dese și pajiști alpine, cu râul Olt care străbate   județul de la nord la sud, cu munți falnici și defilee spectaculoase. Pe aceste meleaguri de legendă și istorie, în anul 1875, a văzut lumina zilei Antim Petrescu. Născut în localitatea Păuşeşti-Măglaşi, județul Vâlcea, Alexandru, fiul lui Petre Marinescu, viitorul Episcop al Râmnicului a urmat Cursul inferior al Seminarului din Râmnicu Vâlcea și superior la “Central" din București (1889-1897), a absolvit Facultatea de Teologie din București în anul 1902. A fost ales și instalat episcop al Râmnicului în 1918, dar datorită vremurilor , alegerea sa a fost anulată în toamna aceluiași an. A condus, totuși, eparhia ca locțiitor, până la moarte. De -a lungul timpului, am înțeles că trebuie să stăm în rugăciune pentru mai marii și înaintașii lor, cei care au transmis cu sfințenie și jertfelnicie tezaurul credinței ortodoxe. Ca urmașii ai părintelui episcop Antim Petrescu, am considerat că este o datorie creștinească și o poruncă dumnezeiască să aprindem o candelă în amintirea Preasfinției Sale. În anul 1999, doamna bibliotecar Ioana Goran, a făcut demersurile necesare pentru atribuirea denumirii "Episcop Antim Petrescu" bibliotecii publice din comuna Păușești Măglași. În luna septembrie a aceluiași an a organizat manifestarea comemorativă închinată Părintelui Antim Petrescu, Episcopul Râmnicului și al Noului Severin. La data de 21 decembrie 1999, Consiliul Județean Vâlcea a hotărât atribuirea denumirii "Episcop Antim Petrescu" bibliotecii publice din localitatea Păușești Măglași. De atunci, doamna bibliotecar Ioana Goran organizează mereu câte o activitate de cinstire a marelui înaintaș. În anul 2014, am avut marea onoare de a reprezenta Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, la un eveniment organizat în localitatea natală a ierarhului vâlcean. Sala de Consiliu a Primăriei a devenit neîncăpătoare pentru cei veniți să aducă un omagiu marelui  ierarh. Au participat alături de domnul primar Alexandru Dediu, oameni de cultură din localitate și din Vâlcea, elevi ai Școlii Gimnaziale ,, Achim Popescu ’’, coordonați de doamna director Carmen Cristina Zorlescu . În anul 2019, clădirea unde își desfășoară activitatea Biblioteca Publică "Antim Petrescu ", a fost renovată. În toamnă, în prima zi a Anului Nou bisericesc, pe 1 septembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Vlăduceni, comuna Păușești-Măglași. În cadrul Sfintei Liturghii, au fost înălțate rugăciuni pentru arhiereul Antim Petrescu, de la a cărui mutare la cele veșnice s-au împlinit 100 de ani. După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Râmnicului a săvârșit slujba de binecuvântare a Bibliotecii din localitatea Păușești-Măglași, recent renovate . Cu această ocazie, Înalpreasfinția Sa, a rostit următoarele cuvinte frumoase și alese... „Antim Petrescu s-a distins ca fiind un mare intelectual, cunoscător al limbii germane, din care a tradus mai multe lucrări. Zelul său misionar a fost imprimat în cele câteva scrieri pe care le-a tipărit. Este anul acesta un prilej nu numai de a ne aduce aminte de el, ci și de a-l pomeni în rugăciuni, așa cum este pomenit întotdeauna la Catedrala Arhiepiscopală, pentru că s-au împlinit 100 de ani de la mutarea sa în Împărăția lui Dumnezeu. Episcopul Antim, cu numele de botez Alexandru, s-a născut în decembrie 1875, în satul Păușești-Măglași, într-o familie de părinți binecredincioși... La 3 iulie 1918 a fost numit episcop de Râmnic, unde a slujit oficial până la 6 noiembrie 1918. S-a îngrijit în continuare de nevoile episcopiei, până la 6 septembrie 1919, când, la numai 44 de ani, a trecut la cele veșnice”, a spus Chiriarhul Râmnicului. Din dorința și datoria de a păstra credința și de a promova valorile moștenite, doamna Ioana Goran a continuat seria manifestărilor dedicate marelui ierarh vâlcean. Pe data de 14 noiembrie 2024, Primăria Păușești-Măglași a găzduit „Medalionul comemorativ Antim Petrescu (1875-1919) – Episcop al Râmnicului și al Noului Severin.” Evenimentul, organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în colaborare cu Biblioteca Publică „Antim Petrescu” și Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul” Vâlcea a marcat 105 ani de la trecerea în veșnicie a acestui mare ierarh și fiu al comunei. La manifestarea pe care am coordonat-o împreună cu doamna Goran, au participat primarul Marcel Radi, viceprimarul Bogdan Teodorescu, preoți, cadre didactice, elevi și scriitori vâlceni. Cu această ocazie a fost adus un omagiu profund personalității Episcopului Antim Petrescu, subliniind importanța valorilor creștine și culturale. „Să ne inspirăm din exemplul Episcopului Antim Petrescu și să ducem mai departe tradiția credinței și solidarității,” a fost mesajul comun al organizatorilor și participanților. Simbol al credinței ortodoxe și un promotor al culturii românești într-o perioadă plină de provocări, Episcopul Antim Petrescu a lăsat o frumoasă moștenire generațiilor actuale și viitoare.