Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte

Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte

Întâlnirea de astăzi ,15.04.2020, '' întru iubire, credinţă şi lumină'',ne oferă posibilitatea de a vă 

aduce în dar ''cuvinte alese'' ,'' gânduri frumoase'',poezi ale poeţilor români de pretutindeni, daruri

culturale, daruri de suflet pentru toţi cei aflaţi în suferinţă precum şi pentru cei ce trudesc la

însănătoşirea oamenilor dragi de pe întreaga Planetă Pământ.Astăzi ne vor fi alături:Silvana

Andrada Tcacenco – Bucureşti, Florin Grigoriu- Bucureşti, Corina Ofelia Corpodean – Sebeş,

Marioara Vişan – Italia, Gelu Dragoş- Maramureş, Mihaela Dana Chioariu – Sibiu, Mihai Ghebrea-

Casa Pinocchio Băbeni, Petru Horia- Centrul de îngrijire şi Asistenţă Milcoiu, judeţul Vâlcea,

părintele Iov Pătrăşcu - Centrul de Îngrijire și Asistență Zătreni .

Cu dragoste aleasă şi cu sufletul plin de strălucire şi bucuria neasemănată a mântuirii noastre,

prăznuim şi în acest an, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos: ''Lumină din Lumină, Dumnezeu

adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-

au făcut”. Sărbătoarea Învierii Domnului să aducă în caselor noastre :sănătate, belşug şi fericire.

Odată cu Lumina Sfântă, să renască în sufletele noastre pacea,înţelegerea, speranţa,armonia, iubirea.

Iubirea este vindecătoare, frumosul alină, credința dăruiește. Sunt alături de doamna Zenovia Zamfir, de la Biblioteca Județeana Antim Ivireanu din Vâlcea, în împlinirea trăită de a dărui semenilor noștri un gând de solidaritate, în această încercată clipă și de nădejde in binele care va urma să vină.
Împreuna vom reuși!
IREMEDIABIL VINOVATĂ
de Silvana Andrada Tcacenco
Eu sunt salvată astăzi, sunt salvată
Într-un război al spinilor cu roze,
În vestă antiglonț și camuflată
Privesc măcelul în voalate poze,
Eu sunt salvată parcă, mântuită,
Mă picură din când în când lumina,
Lumina omenirii hăituită
De cei ce făuresc din spirit tina
Și sunt salvată astăzi de culoare,
De portativ, de universu-nmiresmat,
De-ngăduință sunt salvată, de mirare,
De ceea ce-am primit, de ceea ce am dat,
Dar e război afară, se cern vieți
Nevinovate, fraged sfărâmate,
Lumina unor negre dimineți
Mă prinde deplângându-le pe toate,
La ce bun o salvare doar a mea
În lumea unde toți ar trebui să fie
Și dac-ar ști firesc și-ar asuma
Să nu se iroseasca în zădărnicie?
Un singur om dac-aș putea salva,
Un singur muribund și a lui rană,
Să mă întorc la el spre a-l căra
În spate ca pe un desag cu hrana,
Un singur dezertor să iert,
Un singur torționar să-ntorc spre bine
Și infinitul relativ inert
Mă va putea ierta într-un final pe mine,
Un singur om dac-aș putea salva,
Eu sunt salvată astăzi, sunt salvată,
Mă simt un dezertor pe undeva,
Iremediabil parcă vinovată
Cât timp nu pot salva nimic,
Cât arma mea e încă descărcată,
Cât m-am predat în fond acelui inamic
Considerându-mă a fi în locul lui salvată…

Marioara Vişan

Întru iubire, credință și lumină-Cultura şi dragostea de aproapele în vremuri de restriște.
Prieteni dragi...mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Vâlcea exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni, oferind în dar o poezie. Numai împreună vom reuşi!

Cuvintele desperecheate
precum fecioare despletite
încerc să le adun în gânduri
să le așez frumos în rânduri
cuvintele fug rătăcite
în paginile din nescrisa carte
E o nespusă poveste de iubire
ce-ar fi putut sa fie, dar n-a fost
între un el și-o ea, fior ascuns
în întunericul de nepătruns
noapea i-a învelit în somnul fără rost
al celor ce renunță la trezire
Mă-nfurii pe a lor ipocrizie
renunț s-adun cuvinte în neștire
mai bine tac și mă ascund în mine
aștept cu nerăbdare ziua care vine
citesc în rânduri sfinte de psaltire
cuvinte din iubirea ce n-a fost să fie.

Corina Ofelia Corpodean

Întru iubire, credință și lumină-Cultura şi dragostea de aproapele în vremuri de restriște.
Prieteni dragi...mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Vâlcea exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni, oferind în dar următorul cântec"Primavara iubirii". Numai împreună vom reuşi!

Grigoriu Florin

PROIECT: Întru Iubire, Credință, Lumină și Dragoste de-aproapele nostru- Biblioteca ”Antim Ivireanu” Râmnicu-Vâlcea
BALADĂ
Florin Grigoriu
La Dervent, de dimineață
Mi-a cântat cucul în față
Mi-a cântat din sălcii verzi
Anii tăi să nu ți-i pierzi!
La Dervent, de dimineață,
Mi-a cântat cucul în față.
Băiat slab toaca bătea,
Mânăstirea mi-o trezea,
Mi-i trezi spre-o nouă zi,
Lumea a-nsănătoși.
Băiat slab toaca bătea,
Mânăstirea mi-o trezea.
Și-mi trezea femeia mea
Sau stătea și se ruga
Și-auzea toaca bătând
Tot la rugăciuni chemând
Și pe mine și pe ea.
La Dervent toaca bătea.
La Dervent toaca tot bate
De-a noastră singurătate;
Ne vorbește, ne ia somnul,
Și ne cheamă iar la Domnul.
Dincolo de lumi-păcate,
La Dervent toaca tot bate.
Lumea lumii mi-o trezea
Și-o chema a se-nchina
Din boli a se ridica
Lumea bine a învia,
Lumea toată mi-o trezea.
La Dervent toaca bătea
La Dervent, la mânăstire,
Loc de-a noastră pomenire
Unde crucile jilave
Iartă lumile bolnave
Din vechimi, de peste fire,
La Dervent, la mânăstire.
Lângă Dunărea albastră
Vălurind ca viața noastră,
Lângă vii, salcâmi și plopi
Tot păzind sfintele gropi
Și cântarea cea sihastră
Lângă Dunărea albastră.
La Dervent, de dimineață,
Mi-a cântat cucul în față
Și-apoi când cucul tăcea
Toaca sfântă se-auzea
Piatra lacrimă curgea
Picături din altă viață.
La Dervent, de dimineață...
Eu mă rog și tu te rogi,
Noi, cei răi, ori slăbănogi,
Noi, în trup cu grele fapte,
La Dervent, spre sănătate.
Noi, tot orbi, tot slăbănogi,
Eu mă rog și tu te rogi.
Toaca-n paltin va tot bate
Întru-a ei singurătate,
La Dervent, la mânăstire,
Chemând la mărturisire.
Cât în vorbe, cât în fapte
Toaca-n paltin tot va bate.
Oare voi o auziți
Cei de-aicea chinuiți,
Tot de deal și tot de vale
Tot de româneasca jale,
Voi, ca pomii înfloriți,
Oare voi o auziți?
...Toaca bate, toaca bate
La Dervent, pe deal, în toate
Și se-aude-n Dunăre
Viața noastră tulbure...
Tot ne iartă din păcate,
Toaca bate, toaca bate.
Toaca bate, măi creștine,
Pentru mine, pentru tine,
La Dervent, la mânăstire,
Lângă Dunări de iubire,
Pentru timpul făr-de moarte,
Toaca bate, toaca bate.
(Note F. G.: Balada a fost tipărită în anul 1995, în volumul ”Dervent, o poartă a creștinismului românesc”, de Dumitru Manolache, cu binecuvântara Arhiepiscopului Clujului, Bartolomeu Valeriu Anania, în Editura Macarie, Târgoviște, editor Mihail I. Vlad, scriitor (1947-2006), colecția ”Lumina lumii”. Azi, scriitorul Dumitru Manolache este redactor la publicația”Lumina” a B:O. R.
2. Iată nota lui Mihail I. Vlad, în loc de postfață ” La Mânăsirea Dervent. Cruci de 2000 de ani cresc singure din pământ”: ” La Mânăstirea Dervent, județul Constanța, așa cum suntem informați prin intermediul ziarului ”Tineretul Liber”, de aproape 2000 de ani se petrec adevărate miracole, mulți năpăstuiți ai soartei, găsindu-și alinarea sufletească și recăpătându-și sănătatea.
Scriitorul Vasile Voiculescu, scria în romanul ”Zahei orbul” depre Dervent. Romanul ”Zahei orbul” a fost scris între anii 1949-1957.
Acum, când minunile de la Dervent continuă, aducem un omagiu marelui scriitor Vasile Voiculescu, medicul fără de arginți, atât de legat de meleagurile dâmbovițeme, ca fost mdic la Tătărani și la Bezdead.” (Mihail I. Vlad, ”Jurnalul de Dâmbovița”, nr. 10, 14-20 decembrie 1992)
3. Mai facem o precizare că pe 1 decembrie 1989, la Călărași, la Cenaclul ”Albatros”, a fost prezent scriitorul Ioan Alexandru (!941-2000), abia sosit din Japonia, unde primise un mare premiu literar mondial, venit în documentarea pentru cartea la care lucra ”Imnele Dobrogei”, carte ce n-a mai apărut (după 1989, marele scriitor ocupându-se cu alte lucrări, politice, în primul rând.) Am fost împreună, cu bacul de la Chiciu la Ostrov. A mers până aproape de intrarea în Siistra și s-a închinat în memoria Sfinților de la Dârstor/ Durostorum, azi Silistra: Dasie, Emilian, Pasicrat, Dada, sfinți mucenici omorâți în vremea păgânului Dioclețian, anii 303-313 d. Chr. Au mai fost de față Dumitru Ghiță, directorul Bibliotecii Județene ”Al. Odobescu”- Călărași, scriitorii Aurel David, Ștefan Drăghici, Marin Lupșanu, Marius Stănilă, Pavel Șușală...Urma să mergem și la Dervent, dar n-a mai fost timp.
4. Balada a fost scrisă în a dimineața zilei de-a doua de ședere la Mânăstirea Dervent, în 1992, unde poposisem, eu și soția dintâie. Florica, veniți cu mașina familiei de profesori Margareta și Ion Cheșcă.
5. Tuturor celor care nu mai sunt, gratitudinea noastră și un gând pios, o lumânare din cuvintele acestea: asistenta pediatră, creștina Florica Grigoriu, prof. Ion Cheșcă, o somitate a învățământului călărășean, autor de manuale de matematică, fost director și inspector școlar, scriitorii Vasile Voiculescu (a fost medic și în județul de azi, Călărași, la Gălbinași, în zona Olteniței, dar și-n București), Ioan Alexandru, Bartolomeu Arhiepiscopul- Valeriu Anania, Marian Ștefan Drăghici, Marin Lupșanu, Mihail I. Vlad și tuturor celor care, în Săptămâna Luminată, sunt - din lumea cerească – alături de neamul lor, în rezistența lui împotriva încercărilor anticreștine și antinaționle prin care trecem.
Azi, în Miercurea Mare, 15 aprilie 2020, București, Florin Grigoriu
Toaca bate, măi creștine,
Pentru mine, pentru tine!
.

Chioariu Mihaela Dana

Dragi prietene și prieteni, mă alătur și eu doamnei Zenovia Zamfir de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”Rm.Vâlcea, exprimându-mi iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni, în această săptămână mare și luminată, cu următoarele gânduri (poveste pentru copii).
POVESTEA OULUI DE PAȘTE
Dragi copii,
Am să vă spun povestea unui ou, și anume a oului de bibilică.
Odată, demult, era un ou mic, mic, de bibilică, ce stătea frumos și liniștit în cuibarul său; bucurându-se că gospodina cea bună și frumoasă că nu-l lua din locul lui, să-l folosească la te miri ce. Dar, la un moment dat, cum stătea el liniștit, fără nici un gând, căzut în adânca-i melancolie, fu deranjat de vorba unui alt ou, pe care abia atunci îl făcuse găina.
- Hmm, ce bine...se apropie Sfintele Paști, iar eu voi fi frumos
gătit, aranjat și așezat în coșul împodobit pentru Paște.
Însă oușorul de bibilică nu spunea nimic, tăcea și asculta; dar
oul de găină iar începu:
- Hei, tu, cel de colo, nu auzi ce vorbesc cu tine?
Oulețul nici de data asta nu răspunse, asculta, gândindu-se cum să facă să ajungă în coșulețul frumos împodobit. Atunci, furios, oul se apropie de el și începu să-i strige la ureche:
- Nu auzi? Ești surd? Sau nu vrei să răspunzi?
Bietul ouleț, când văzu că nu are încotro și trebuie să răspundă, cu o voce tremurândă, bâlbâindu-se, îi zise:
- Bbba te-am auzit, dar...
- Ce dar? Și atunci de ce nu răspunzi?
- Măăă...gândeam.
- Bun și la ce, mă rog, te gândeai?
- Măăă...gândeam...laaa...cât de frumos și bine trebuie să fi e în acel coșuleț de Paște.
Ei, din acel moment, buna și frumoasa gospodină, deveni urâtă și rea. De câte ori lua ouăle din cuibar, pe oul de bibilică îl lăsa mai departe la locul lui; acesta frământându-se și gândindu-se cum să facă să ajungă și el acolo. Însă o idee năstrujnică îi vine in minte, zicându-și în sinea lui: ”Aha, o să cobor încetișor să nu mă sparg, am să pășesc ușurel, mă strecor câte un piculeț până ajung lângă celelalte ouă și stau acolo până mă vor împodobi și pe mine”. Totuși,
în mintea lui i se mai strecură gândul: ”Dar dacă mă va folosi la mâncare, prăjituri sau cozonaci, ce mă fac? Simplu, am să stau pitit până va veni timpul de vopsit și împodobit, și atunci voi ieși și eu”. Iată că ziua cea mare a sosit, gospodina luă toate ouăle, printre care și cel de bibilică; care se strecurase încetișor lângă celelalte ouă, fără să fi observat gospodina, așteptând liniștit ziua cea mare.
Doamne, ce fericit mai era oulețul că a putut ajunge cu chiu, cu vai, împreună cu celelalte ouă, frumos gătite și aranjate în coșulețul de Paște.
Și iată: iepurașul a venit cu tolba,
Iar eu v-am dus cu vorba.

Dragoş Gelu

-Întru iubire, credință și lumină-Cultura şi dragostea de aproapele în vremuri de restriște.
MEMORIA
Timpul nu mai are
dimensiunile sale
Ştiute ori necunoscute
de pământeni
O singură fotografie
îmi aminteşte de tine
Mireasă la Altar
înconjurată de cei dragi
Dincolo de Biserică
e aeroportul
De pe care vom decola
spre tărâmuri nemaicălcate
Unde vom pricepe poate
dimensiunile memoriei...

Mihai Ghebrea

Întru iubire, credinţă şi lumină--Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restriște.
În aceste clipe de grea încercare, ne- am gândit că trebuie să ne arătăm încă odată iubirea şi solidaritatea pentru cei ce ne trimit în dar creaţiile literare, urările de sănătate, asigurându- i că ne bucurăm şi le mulţumim. La Casa Pinocchio Babeni suntem cu toţi sănătoşi, avem condiţi bune, o atmosferă familiară, suntem în armonie şi comuniune cu Bunul Dumnezeu şi semenii noştri de pretutindeni.Vă trimitem în dar cîteva imagini cu preocupările noastre. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească, Mihai Ghebrea - șef serviciu.

Petru Horia
...Întru iubire, credinţă şi lumină--Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restriște.
În aceste clipe de grea încercare, ne- am gândit că trebuie să ne arătăm încă odată iubirea şi solidaritatea pentru cei ce ne trimit în dar creaţiile literare, urările de sănătate, asigurându- i că ne bucurăm şi le mulţumim. La Centrul de la Milcoiu suntem cu toţi sănătoşi, avem condiţi bune, o atmosferă familiară, suntem în armonie şi comuniune cu Bunul Dumnezeu şi semenii noştri de pretutindeni.Vă trimitem în dar cîteva imagini cu preocupările noastre. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească. Petru Horia - director .



Părintele Iov Pătraşcu
Domnului şi Maica Domnului să vă binecuvânteze,să vă ocrotească şi să vă mântuiască,acum şi pururea şi în veci , vecilor.Amin

Şi soarele a tăcut Liliana Hinoveanu

Şi soarele a tăcut

Liliana Hinoveanu

E toamnă afară, e toamnă în sufletul meu, e toamnă gând, în singuratate.Era toamnă atunci când am mers la Viena , era o vreme frumoasă, tot drumul am râs, am glumit, am cunoscut omul Liliana Hinoveanu.Am văzut latura de jurnalist, talentul de poet, am descoperit un om modest şi valoros. Întâlnireile cu poeţi şi scriitori din ţară şi diaspora au fost frumoase, emoţionante şi pline de învăţăminte.Evenimentul dedicat Zilei Naţionale a României organizat de domnul Ioan Godja împreună cu colaboratori domniei sale a fost un prilej de a ne evoca înaintaşi, de a ne cinsti eroi, de a trăi prezentul într- un mod frumos şi armonios. În lumea aceasta efemeră în care tentaţiile, promisiunile dar şi primejdiile se împletesc, au existat acele zile petrecute la Viena, în care am avut impresia că am ieşit din realitatea cotidiană.Uităm că viaţa este fragilă, efemeră. Ne credem nemuritori, ne judecăm superficial semenii fără a ne uita în propria oglindă.Liliana Hinoveanu ajunsese la maturitate, la înţepciunea omului care a trăit în tumultul cotidian şi a înţeles care sunt adevăratele valori.Iubirea este cu siguranță una dintre valorile fundamentale umane,fără iubire viața de multe ori nu are sens. Bunătatea sufletească și generozitatea îi impresionează chiar și pe cei mai răi oameni. Respectul este necesar în absolut toate interacțiunile sociale.Despre activitatea de jurnalist a Lilianei Hinoveanu pot spune că ea , era născută nu făcută pentru această profesie, se documenta atent pentru temele abordate în timpul emisiunii, cerceta, căuta să înţeleagă şi să ofere ascultătorilor cele mai bune şi corecte informaţii, să aducă în studiourile radioului personalităţi ale culturii locale şi naţionale.Era dedicată profesiei pe care o realiza cu timp şi fără timp, cu efort şi ore multe petrecute pe teren şi în instituţiile de cultură.Realitatea diversă, avalanșa istovitoare de evenimente la care suntem supuși zilnic necesită din partea jurnaliştilor o pregătire informațională solidă, capacitatea de a le prezenta opiniei publice în toată amploarea și complexitatea lor Jurnalismul nu este o meserie pe care o poate practica oricine,oricând şi oriunde, ea implică dedicare totală, creativitate, seriozitate, spontaneitate, dorinţă de cunoaştere şi poate influenţa oamenii din jur, cititorii, într-un mod pozitiv sau negativ.Emisiunile Lilianei Hinoveanu erau aşteptate cu nerăbdare de ascultători, dialogurile culturale realizate cu invitaţii erau ascultate şi savurate de iubitori radioului oltean.Vocea ei emana căldură, prietenie, bucurie, speranţă, împlinire, iubire, era una dintre vocile emblematice ale postului de radio craiovean.Despre pasiunea pentru scris vorbea cu multă patimă, exersase încă de pe băncile şcoli dar timiditatea, teama de a nu cădea în derizoriu, numărul mare de poeţi şi scriitori din ultimii ani o împidicaseră să publice mai mult mai devreme.Trecerea timpului, uitarea mult prea devreme a Lilianei Hinoveanu m-a determinat ca împreună cu Liliana Ghiţă Boian şi o parte din prietenii radioului oltean să ne amintim că am fost, că vom fi, că vom rămâne. Pomenirea din veci în veci a celor ce au lăsat o dâră de lumină în urma lor, aşa cum a fost şi Liliana Hinoveanu este pentru noi cei ce încă mai suntem o datorie creştinească, prietenească.

Zenovia Zamfir

 

Amintiri pentru un mâine, când azi va fi un ieri îndepărtat

Amintiri pentru un mâine, când azi va fi un ieri îndepărtat

Amintirile sunt călătorii şi trăiri de neuitat ale sufletului. Ne putem reîntoarce în locuri pline de emoţii sau revedea chipuri dragi nouă atunci când ne este dor, atunci când avem nevoie de un imbold pentru a merge mai departe, pentru a spera şi a visa pentru că visele de cele mai multe ori se transformă în realitate.Retrăim clipe frumoase şi ne bucurăm că amintirile şi-au găsit un loc în sufletul nostru şi vor rămâne mereu acolo chiar dacă în ele se regăsesc nu doar bucurii, ci şi tristeţi, neînpliniri, regrete. Fiecare amintire este o emoţie, o imagine, o stare, o clipă.Ele ne sunt mângâiere şi alinare, zâmbet şi lacrimă, nostalgie şi împlinire.Trebuie să ne construim amintiri pentru că ele vor fi casa noastră mai târziu.Mă reîntorc cu drag la clipele petrecute la Haţeg cu prilejul reuniuni poeţilor şi scriitorilor din ţară şi străinătate la începutul verii în cadrul Taberei „De amicitiae”, un eveniment frumos şi mult dorit, organizat de poeta Mariana Moga.La sfârşitul luni iunie 2019, am plecat la drum încă de la primele ore ale dimineţi pentru a mă întâlni cu Tanţi,Costi, Liliana şi Pandele, la Mănăstirea Lainici a cărei vechime se pierde în negura vremii necunoscându-se oficial şi istoric începuturile sale. După tradiţie, în secolul al XIV-lea Sfântul Cuviosul Nicodim de la Tismana a fost trimis în Ţara Românescă pentru a susţine ortodoxia şi pentru a da un suflu nou bisericii. El s-a aşezat într-o peşteră lângă mănăstirea Lainici. Tot Sfântul Nicodim a ctitorit mănăstirea Vodiţa de lângă Drobeta Turnu Severin şi Mănăstirea Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până la sfârşitul vieţii sale.Revederea cu prieteni este veselă şi zgomotoasă, ne îmbrăţisăm, glumim unii pe seama celorlalţi, bem o cafea de la termos, un lapte preparat de Tanţi şi plecăm voioşi mai departe spre Hunedoara. Frumuseţea Văii Jiului te îndeamnă la visare şi contemplare,aici, râul milenar şi-a făurit, pe o lungime de 33 km, cel mai sălbatic defileu de pe apele sale interioare, înfăţişând, aspru şi de temut, încleştarea dintre stânci şi şuvoaie .

Datorită frumuseţii sale, a sălbăticiei dar şi a unicităţii , Defileul Jiului a fost declarat parc naţional.Ajungem la destinaţie veseli şi puşi pe distracţie, Mariana Moga şi soţul ei Cristi ne primesc cu braţele deschise, cu zâmbetul pe buze şi vorbe frumoase ,alese.După ce ne cazăm coborâm la terasa de lângă piscină şi aşteptăm '' la un pahar de vorbă'' sosirea prietenilor scriitori.Sub cerul înstelat, cu lună argintie şi parfum de trandafiri, participanţi la tabăra de amiciţie se desfată cu muzică şi poezie din creaţii propri.Ecoul metaforelor, al versurilor de dragoste eternă se stinge târziu în noaptea de vară , la ferastra sufletelor poeţilor.E vis şi armonie, dor şi poezie. A doua zi am intrat în ritmul şi programul stabilit.De la conferința cu titlul „Poezia ce destin” dedicată poetei Yvonne Rosignon, susținută de criticul și istoricul literar Vaida Maria, urmată de lansarea antologiei „Clepsidra cu sentimente” prezentată de doamna Mariana Moga și criticul literar Antonia Bodea am trecut la prezentarea revistei Unirea și Radio Unirea din Austria realizată de domnul Constantin Avădanei.Ziua s-a încheiat cu prezentarea volumului „Satul poveștilor” semnat de scriitoarea Nadia Urian-Linul.În ziua destinată vizitări Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, precum și a Castelului Corvinilor din Hunedoara eu am chiulit, alături de alţi prieteni scriitori am stat în compania domnului Cornel Udrea.În după amiaza aceleiaşi zile am participat la o nouă conferință, susținută de doctorandul și istoricul Mihai-Octavian Groza, subiectul fiind „Religia Marelui Război reflectată în memorialistica românilor transilvăneni și bănățeni”, urmată de prezentarea volumului „Sebeșul și Marea Unire: memorii, acte și documente”, semnată de același Mihai-Octavian Groza care a oferit tuturor celor prezenți două cărți: „Lucian Blaga, Poemele Lumii-Les Poèmes De La Lumière” (bilingv româno- francez) și „Lucian Blaga - La Obârșie, La Izvor”. Seara s-au acordat diplome și premii din partea Despărțământului „Vasile Moga” al Asociației „Astra”, reprezentată de președintele acesteia istoricul Mihai-Octavian Groza; din partea Societății „Românca” Londra, prin doamna Ionela Flood, președinte și apoi din partea Radio TV „Unirea” Austria reprezentată de domnul Constantin Avădanei și umoristul Mihai Nae. Ziua s-a încheiat cu un moment muzical susținut de poeta Andrada Silvana Tcacenco și interpretul Bebe Jianu. Muzica, dansul și jocurile populare, îmbinate cu dialoguri comice sau comentariile umoristului Mihai Nae și ale poeților Vasile Bele, Romulus Moldovan au întregit clipele de bucurie petrecute în tabăra prieteniei, iubirii a creaţiei şi creatorilor.Cuvine- se cu adevărat să mulţumesc doamnei Mariana Moga – inițiatoarea acestui proiect, pentru şansa de a cunoaşte şi recunoaşte oameni valoroşi precum : dramaturgul și umoristul Cornel Udrea – membru USR; scriitorul Cornel Nistea – Președintele filialei Alba-Hunedoara a USR; scriitorul Horea Porumb, venit de la Paris, membru USR ; umoristul Mihai Nae – din Viena , Austria; scriitoarea Partole Claudia – din Chișinău, R.Moldova, membră USR și USM; poetul Nicolae Bălțescu - din Chișinău, R. Moldova; poeta Ionela Flood – președinta Societății „Românca” din Londra; doamna Nicoleta Dandu-Florescu – din partea Radio România Internațional; prof. Antonia Bodea – critic literar, Cluj Napoca; interpreta Cristina Muntean- venită din Țara Hațegului; istoricul Mihai-Octavian Groza – președinte al Despărțământului „ Vasile Moga” al Asocației ASTRA; prof.dr. Maria Vaida Maria – critic literar din Cluj Napoca; poeta Carmen Tania Grigore –România; poetul Constantin Trita-România; poeta Constanța Tanțy Triță – România; scriitorul Dragos Gelu – România; scriitorul Vasile Bele – România; poeta Doina Bonescu, România; poetul Romulus Moldovan-România; poetul Ovidiu Vasile – România; interpretul Pandele Jianu-România; cantautoarea Corina Ofelia Corpodean – România; poeta Silvana Andrada – România; poeta și editoarea Liliana Ghiță Boian – România; poetul Viorel Birtu Piraianu – România; poeta Popa Nastasica – România; poeta Mirela Minuţa – România; scriitoarea Nadia Urian Linul – România; poeta Rodica Mureșan-România; scriitoarea Paulina Georgescu-România; poeta Luminita Postolache – România; scriitorul Sandu Dumitru – România.Nu pot să nu amintesc programul special al primei zile: după festivitatea de deschidere a taberei, cu prezentarea Tricolorului Centenar de către domnul colonel în rezervă Avădanei Constantin, participanții și-au prezentat fișa de autor, sub genericul „Să ne cunoaștem mai bine”, coordonatorul momentului fiind scriitorul, dramaturgul și umoristul Cornel Udr, membru USR. A urmat lansarea de carte, a doctorului de suflete și litere, poetul Viorel Birtu – Pîrăianu,„Aripi de nisip” prezentat de poetul Dragoș Gelu și criticul literar Maria Vaida. După-amiază, am adus Slavă Bunului Dumnezeu la Mânăstiria Prislop,seara ne-am bucurat de un concert de muzică populară, susținut de o voce caldă din Țara Hațegului, interpreta Cristina Muntean.Prinși în zbaterea de zi cu zi, de multe ori uităm să mai privim în jurul nostru la micile frumuseți ale vieții, comori ce ne aşteaptă să ne bucurăm, să trăim fiecare clipă ca şi când ar fi ultima dar să ne îngrijim de sufletul nostru ca şi când am pleca în veşnicie chiar mâine.O floare, un copac, o frunză, cerul cu nori, un apus sau un răsărit, cântecul unei păsări, susurul apei, … toate acestea se întâmplă în jurul nostru în fiecare clipă, ne sunt alinare, dor şi încântare.Astfel de reuniuni literare, precum cea la care am fost părtaşi datorită doamnei Mariana Moga sunt ne sunt de un real folos trupesc dar mai ales sufletesc. “Recunoștința este cheia unei vieți fericite pe care o ținem în mâinile noastre, pentru că, dacă nu suntem recunoscători, atunci indiferent cât de mult am avea, nu vom fi fericiți – deoarece întotdeauna vom dori să avem altceva sau ceva mai bun.” (David Steindl-Rast).Recunosc, clipele petrecute în tabăra de amiciţie au fost frumoase, oamenii minunaţi şi tocmai de aceea, mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte că am fost împreună, în armonie şi comuniune.

Zenovia Zamfir

La noi în sat, la şezătoare

La noi în sat , la şezătoare

Tradițiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc poporul român, fiind parte integrantă din cultura naţională. Tradiţiile şi obiceiurile românilor diferă de la o zonă geografică la alta şi se regăsesc în literatura populară, creată, păstrată prin viu grai, de la o generaţie la alta, de către rapsozi. A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat, ''acolo unde s-a născut veşnicia'', cum spunea Lucian Blaga, într-o zonă binecuvântată, pe unde odinioară îşi purta paşi preotul Ioan Marina, devenit mare ierarh iar la 6 iunie 1948 a fost întronizat Patriarh al României.La noi în sat, tradiţiile şi obiceiurile se mai păstrează,şcoala şi biserica sunt încă universul comunităţi. Prin astfel de manifestari, oamenii încearcă să dea însemnătate anumitor momente sau întamplări din viaţa lor.În sufletul satului găsim obiceiuri unice, printre care și șezătoarea.Numite şi habă sau clacă, şezătorile se organizau în serile lungi de iarnă, cu excepţia zilelor de marţi şi vineri, când nu se torcea, a duminicilor și a zilelor de sărbătoare. Acestea, erau întâlniri ale femeilor din sat pentru a toarce lâna, cânepa, a curăța porumbul, a croșeta, a coase. Atmosfera șezătorilor nu se limita doar la munca în sine, în cadrul acestor reuni fetele erau integrate în colectivitatea femeilor, se cânta, se rosteau ghicitori sau zicale, precum și hore colective. Șezătorile aveau şi rolul de a implica tineretul în activități tradiționale și a le transmite mai departe generaţiilor viitoare.Pe lângă poveștile despre viața satului, despre oamenii și întâmplările din localitate, femeile ajungeau să hotărască cine cu cine se căsătorește, ce anume sărbători vor fi orgaizate în comunitate.
Gazda șezătorii era aleasă din timp ,camera unde se desfăşura întâlnirea trebuia să fie încăpătoare, iar musafirii erau serviți cu mâncăruri tradiționale, precum și cu vin sau țuică fiartă.
Din registrul special al șezătorii fac parte și urătorile:
“Mărita-m-aş mărita,
Cu suveica nu ştiu da,
Pâinea n-o ştiu frământa,
Dar de pită n-ar fi bai,
Că nu ştiu face mălai.
Nici de mălai n-ar fi hibă,
Nu ştiu face mămăligă!
Omul leneş de-ajutat?
Dacă lenea îl stăpâneşte
Singur este vinovat!
Cine ziua nu munceşte
Doarme noaptea nemâncat!
La mândruţă jucăuşă
Stă gunoiul după uşă
Şi podeaua-i nespălată
Şi-a rămas nemăritată!”

“Tradiția adevărată e singura merinde sufletească” spunea Liviu Rebreanu. Lumea din care face parte țăranul român a fost întotdeauna plină de obiceiuri și tradiții,sărbătorile de iarnă, implicit nașterea Domnului, au reprezentat dintotdeauna o perioadă importantă pentru creștinii ortodocși, o perioadă de liniște, propice pentru insuflarea dragostei pentru tradiții copiilor, sărbătorile pascale aveau o importanţă deosebită în viaţa tăranilor.
„Suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani. De aceea, destinul nostru ca neam, ca putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul ţăranului – creatorul şi păstratorul culturii populare, centru generator, binecuvântat şi rodnic” , afirma Lucian Blaga.

Uneori, la şezători erau invitaţi şi muzicanţi din localitate.

Aceştia earau buni cunoscători ai obiceiurilor locale și interpretau melodii de joc. Atmosfera se relaxa iar veselie și bună dispoziție cuprindea toţi participanţi. Toată lumea ieșea la joc, copii alergau pe lângă părinţi sau se prindeau în horă.
“Când aud de şezătoare
Joc ţărâna sub picioare
Când aud de zi de lucru
Mi se-ngreunează trupul!
Bate pasul, măi băiete,
Nu mai sta lângă perete
Ia fata şi-o învârteşte
Şi o joacă româneşte!”
Feciorii strigau:
„Când mă prind cu mândra-n joc,
Din călcâie iese foc.
Iese foc şi sar scântei
Că eu joc de dragul ei.
E frumoasă şi voinică
Şi de lucru nu-i e frică
E fată de omenie
Aşa cum îmi place mie.
Fata care joacă bine
Ad-o Doamne lângă mine,
Fata care joacă rău
Du-o-n vale la pârău.”
Fetele răspundeau:
“Badea-i om de omenie,
Se cunoaşte dintr-o mie
Când vine în şezătoare
Cu cămaşa albă floare.”

Șezătoarea ,aceea tradiție unică păstrată de-a lungul anilor cu sfințenie de bătrânii satului, azi a început să se piardă în tumultul vieţii cotidiene.Pentru a împiedica dispariţia unor astfel de obiceiuri şi tradiţii valoroase, împreună cu colegii şi colegele de la Biblioteca Judeţeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, scriitori din toată ţara am organizat pe parcursul anului 2019 şi vom continua în anul 2020, şezători literar- artistice în şcoli, biblioteci, muzee,cămine culturale.De la munte la mare, Vâlcea , Năvodari, de la nord la sud, Baia Mare,Hunedoara, Buzău, Reghin, Curtea de Argeş am reînviat portul şi tradiţiile străbunilor,organizând şezători pentru tinerii liceeni dar şi pentru iubitori meşteşugurilor de odinioară, unul dintre acestea fiind opincăritul.Ne-au fost alături oamenii de cultură :academician Gheorghe Păun, Nicolae Băciuţ, George Mitrache,Constanţa şi Constantin Triţă, Liliana Ghiţă Boian, Pandele Jianu, Tatiana Mărcoianu, Mihai Bodogan, Angela Dumitraşcu,Marin Mitroescu, tânărul instrumentist Viorel Papuc, Nastasica Popa, Rodica Râpan, Ligia Diaconescu, Marinela Capşa, Violeta Negrea,Ilinca Alexandru ultimul opincar, Viorel Adrian Cherăscu,Ion Rusu,şi mulţi alţi prieteni.Ne- au fost gazde: Roxana Man, Victoria Radu, Nicolae Muşat, Ioan Romeo Roşianu, Ioana Goran, Iuliana Radi, Maria Tiţu, Maria Catană, Mihaela Silvia Marinescu, Georgeta Elena Cîrstea,Ilie Fîrtat, Crina Popescu,Monica Gheorghiu,George Baciu, Laurenţiu Domnişoru elevi, profesori, preoţi şi primari.

"Un popor care nu-şi cunoaşte trecutul e condamnat sa-l repete"(Nicolae Iorga). Sau parafrazând un filosof ''Un popor care nu şi cunoaşte trecutul'' e ca un copil care nu- şi cunoaşte părinţi.Vom continua seria manifestărilor tradiţionale şi a obiceiurilor în rândul tinerilor de la sate şi oraşe pentru a- le insufla dragostea pentru valorile neamului românesc.

Zenovia Zamfir