Amurg şi răsărit în satul copilăriei mele

Amurg şi răsărit în satul copilăriei mele

Sub lumina lunii vegheată de stele, gândurile- mi zboară spre locurile natale, spre acel meleag sfânt al locului dintâi. Se spune că atunci când vezi o stea căzătoare îți poți pune o dorință şi se va împlini. Dacă o stea îți promite ceva, sigur se va ține de promisiune, pentru că stelele nu mint niciodată . Privesc gânditoare cerul şi încerc să mă imaginez în locul copilăriei mele, dorul de satul natal, de părinţi, de fraţi, de prieteni, de biserica de peste drum, mă apasă, mă doare, mă cheamă.Cerul este sublim, senin. Frumuseţe, linişte, pace între stele, luna surâzătoare.Privesc spre cer cu mâinile împreunate în rugăciune şi spun Domnului: mâine dimineața am pornit spre Tine, spre Satul tinereţelor mele. Te rog, primeşte-mă!. Satul românesc are altă faţă acum, dar cea care a fost odinioară se mai regăseşte în muzee , acolo unde, pe biserici şi case din lemn, parcă se văd aievea bătăturile palmelor ţăranilor care le-au făurit şi care ni le-au lăsat ,moştenire . Şi totuşi, satul copilăriei mele mai păstrează parfumul de odinioară, pe uliţă mai trec turme de vaci, cai, oi, căruţe cu fân, oameni se mai odihnesc seara pe banca de la poartă, clopotul din turla bisericii mai cheamă săteni la rugăciune, satul meu este cel de altădată.Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. / Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva”. Aşa spunea Lucian Blaga, în “Sufletul satului”. Satul românesc este o taină, este armonie, comuniune, simplitate, credinţă şi adevăr.
Satul copilăriei mele se pregăteşte de culcare sub blânda îmbrăţişare a toamnei târzii.Grădina se învăluie în haine de noapte cu frunze argintii, violete, galbene - aurii. Cu crengile ude pruni la poartă sunt trişti, iar vântul tomnatic se joacă cuminte şi înfiorat pe uliţele satului, răscolindu-le frunzele.Seara se lasă încet peste sat , turmele se întorc de la păşunat , seara se lasă încetişor peste sat iar eu mă întorc în casa de unde am plecat , seara se lasă încet peste sat , copii se joacă neâncetat , clopotele vestesc sărbătoare în sat. Nicăieri pe pământ nu găseşti un loc mai frumos , mai sfânt , ca locul în care te-ai născut. Nicăieri pe această planetă pământ dorul de sat , de părinţi , de cuvânt nu este mai viu , mai profund. Amurgul scrie cu slove de aur povestea nemuritoare a toamnei poleind satul meu drag ca într-un basm pe care vrei să-l auzi în fiecare seară.
Ici şi colo câte o poartă mai scârţăie, câte un lătrat mai tulbură liniştea ce domneşte peste sat. Seara încet s-a lăsat. Bunul Dumnezeu a îngăduit să văd lumina zilei în localitatea Cioponeşti , comuna Stăneşti , judeţul Vâlcea , la sat. Comuna Stăneşti este situată în partea central - sudică a judeţului Vâlcea, de-a lungul drumului judeţean DJ 643 B Roieşti - Măciuca, pe o lungime de 8 km şi o lăţime de 4 km. Se învecinează la est cu comuna Glăvile şi comuna Guşoeni, la sud cu comuna Măciuca, la vest cu comuna Fârtaţeşti şi la nord cu comuna Lădeşti.
Comuna Stăneşti este aşezată pe malul stâng al râului Cerna care izvorăşte din masivul Parâng, culmea Căpăţânii.
După unele declaraţii ale bătrânilor, comuna are o vechime de peste 400 de ani.
Numele comunei se trage de la familia cu numele de Stan Stănescu - familie influentă la vremea aceea.
Satul a fost şi este izvor de înţelepciune, de artă, de energie, în sat s-au cristalizat forme şi expresii de viaţă ale neamului acesta, care a fost un neam de ţărani.

Printre personalităţile de seamă ale comunei Stăneşti amintim:

1.CERNA-RĂDULESCU ALEXANDRU – Sriitor,ziarist,gazetar.

S-a născut la 10 ianuarie 1920 în Comuna Stăneşti,Judeţul Vâlcea,decedat la 28 august 1990 la Bucureşti.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor.

OPERE :
“ Sunt ţăran”
“Spionaj şi trădare în umbra crucii”
“Arbori din ţara promisă”
“Înainte de proverbe ”
2. JUSTINIAN MARINA- Patriarhul României în perioada 1948 – 1977.
Istoria Bisericii Ortodoxe în timpul regimului comunist a fost marcată de personalitatea patriarhului Justinian Marina. A avut una dintre cele mai lungi cârmuiri, rezistând în scaun aproape trei decenii. A fost lăudat şi criticat în egală măsură, fiind considerat astăzi salvatorul Ortodoxiei.Spiritul practic al Patriarhului Justinian a făcut ca monahismul ortodox să depăşească momentele de criză.Cârmuitor în vremuri tulburi, a avut dificila misiune de a conduce "Corabia Bisericii" în vremuri tulburi.
Justinian Marina, era originar din localitatea Suieşti (Vâlcea), născut la 22 februarie 1901 şi primind la botez numele Ioan. La 24 mai 1948 a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, înscăunat la 6 iunie 1948. Justinian Marina, “...s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credinţă, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului şi al Bisericii, printr-o blândeţe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor şi vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare faţă de Sfântul Sinod şi de supunere faţă de legile ţării” (din Gramata Sinodală de instalare). În ciuda tuturor dificultăţilor, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente şi schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei româneşti în lumea creştină şi l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii.

Spre Slava Bunului Dumnezeu şi pentru ''veşnică aducere aminte şi cinstire a marelui ierarh'' în localitatea Stăneşti s- a construit mănăstire...'' Sâmbătă, 20 iunie 2015, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un ales sobor de preoţi și diaconi, a pus piatra de temelie pentru cele două biserici şi pentru chiliile Sfintei Mănăstiri „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Sueşti”, din comuna Stăneşti, județul Vâlcea, satul natal al Patriarhului Justinian Marina''. În toamna anului 2017 , mănăstirea a fost sfinţită, slujba de târnosire a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de ierarhi care apoi au slujit Sfânta Liturghie. La final au inaugurat Casa memorială „Justinian Patriarhul”. Astăzi este loc de închinăciune şi rugăciune pentru toţi cei ce se învrednicesc să- i treacă pragul.

Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima dată haina luminii.

Străbatem multe drumuri prin lumea mare, dar gândul ne zboară fără încetare spre locul unde ne-am născut.

Leagănul primelor amintiri păstrează viu peste timp chipul mamei care ne veghează somnul stând de vorbă cu îngerii cei buni. În căsuţa părintească ce îmi pare mai frumoasă ca palatele din poveşti ne ocroteşte fără odihnă chipul tatei.
Satul copilăriei mele este locul care mă defineşte cel mai bine ca om .

Zenovia Zamfir