IUBIREA DE APROAPELE MEU
''În vremea aceea s-a
apropiat un învățător de lege și,ispitindu-L pe Iisus, L-a
întrebat: Învățătorule, care poruncă este mai mare în lege?
Iar Iisus i-a răspuns: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu
toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
Aceasta este întâia și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea
acesteia, este: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
În aceste două porunci se cuprind toată legea și proorocii.
(Porunca cea mai mare din lege)'' Matei 22, 35-46. ...Dacă omul
iubește, cu toată inima sa, cu tot sufletul său, cu tot cugetul
său, realități mărginite și trecătoare, schimbătoare și
coruptibile, sufletul lui se oprește la aceste realități și
pierde libertatea sau dorința vie de a căuta și de a primi viața
și iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Însă dacă omul iubește pe
Dumnezeu Cel nemărginit și veșnic, atunci inima, sufletul și
cugetul său se deschid spre infinitatea și eternitatea iubirii lui
Dumnezeu, spre bucuria nemărginită și veșnică pe care Dumnezeu o
dăruiește celor ce-L iubesc pe El. Deci, numai pe Dumnezeu trebuie
să-L iubim ca fiind suprema realitate și valoare, deoarece numai El
este Creatorul și Mântuitorul lumii, dătătorul și împlinirea a
toată existența creată.
† Daniel,
Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române
Ziarul Lumina
Miercuri, 1 septembrie
2010
Iubirea este o taină pe
care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei
jertfa. Nu exista jertfă fără iubire și iubire fără jertfă.
Iubirea poate învinge orice! ''A iubi este însăși esența vieții.
Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o
ființă umană. Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea
unește la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire
se arată plenitudinea existenței'', Dumitru Stăniloaie. Iubirea
înseamnă lacrimi, suferință, părere de rău. Iubirea înseamnă
a te gândi, a te implica, a trăi, a colabora, a ajuta, a sprijini,
a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al
binelui. Mulți sunt de acord ca iubirea adevărată e minunată și
se întreabă cum să ajungă la ea. Ea este deja în noi, nu există
nici o rețetă magică a iubirii pure. Dăruirea de sine,
sacrificiul total, rugăciunea și Grația Divină ne vor conduce cu
siguranță acolo unde dorim, dar trebuie să dorim asta din toată
inima , din tot cugetul și din tot sufletul nostru. Iubirea este o
emoție, un sentiment de afecțiune puternică, născut din înrudire,
admirație, bunăvoință, respect, compasiune, tandrețe, interese
comune, în general din emoții pozitive, Herbert Harris.''De aș
grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am,
făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș
avea darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște, și orice
știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și
munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți
toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar
dragoste nu am, nimic nu-mi folosește... Și acum rămân acestea
trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea
este dragostea ''(I Cor. 13, 1-3, 13). ''Dragostea nu este ceva în
afară de Dumnezeu pentru că Dumnezeu este dragoste'' (1 Ioan 4, 8,
16) . Adevărata iubire nu cere nici un efort. Ea se manifestă
singură, liber, firesc și necesar. Omul nici nu trebuie să știe
că iubește.Iubirea trebuie să fie starea firească a existenței
lui. Iubirea adevărată se bazează pe principiile Bibliei, care au
trecut proba timpului.''Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu
toata inima ta,cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și din
toată puterea ta. Iar a doua este la fel ca aceasta: Să iubești pe
aproapele tău ca pe tine însuți ''(Matei XXII, 37-40; Marcu XII,
30-31). Fiind indisolubil legate, dragostea de Dumnezeu și cea de
aproapele se pun în evidență reciproc. Prin dragostea de aproapele
se arată dragostea de Dumnezeu, acestea nu cresc una fără alta ci
se autentifică una pe alta. Aproapele este piatra de încercare a
virtuților noastre Dumnezeu este iubire. Când facem loc iubirii în
sufletul nostru,practic îi facem loc lui Dumnezeu însuși. Iubirea,
nu știe ce înseamnă interesul. De aceea Pavel ne povățuiește:
''Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt ''(I
Corinteni 10, 24). Iubirea nu știe ce înseamnă nici invidia, căci
cine iubește cu adevărat consideră binele aproapelui ca pe al
său.A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat,acolo
unde s-a născut veșnicia cum bine spunea Lucian Blaga,am copilărit
pe un deal împodobit cu viță de vie, străjuit de păduri și
lanuri de grâu, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu cu oameni
harnici și gospodari. Cândva, pe la începutul secolului XX, pe
aceleași meleaguri cu doine și legende, a văzut lumina zilei
preotul Ioana Marina cel ce avea să devină Patriarhul Justinian
Marina, întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la data
de 6 iunie 1948. Satul nostru românesc a tezaurizat o mulțime de
valori spirituale, morale și culturale.Satul a fost și este izvor
de înțelepciune, de artă, de energie,în sat s-au cristalizat
forme și expresii de viață ale neamului acesta, care a fost un
neam de țărani. Străbatem multe drumuri prin lumea mare, dar
gândul ne zboară fără încetare spre locul unde ne-am născut.
Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul
fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima dată haina luminii.
Acolo în satul meu natal Cioponești, comuna Stănești, alături de
frați, verișori,prieteni și prietene am învățat de la părinți
și apoi de la dascălii noștri dragi, tot ce este necesar pentru a
deveni oameni, de a fi sprijin pentru familie și semeni, dragostea
pentru Dumnezeu și aproapele meu, dragostea pentru natură și tot
ceea ce ne înconjoară. Am avut privilegiul să respir în casa
părinților mei duhul unui creștinism autentic, întemeiat pe
faptele iubirii lui Dumnezeu și aproapele. Mireasma acestui duh din
căminul copilăriei mele, moștenit de la bunicii, moșii și
strămoșii mei, vrednici slujitori ai Bisericii și ai țării,
pomeniți întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu
evocări despre trecutul lor religios și patriotic, nu s-a dezlipit
de mine niciodată. ...mărturisea Patriarhul Justinian Marina.
Pornind de la învățăturile biblice, de la educația primită în
casa părintească am încercat mereu să fiu alături de semenii
mei,uneori cu gânduri iar de cele mai multe ori cu fapta. În anul
2013,împreună cu prieteni și colegii mei de la Societatea
Culturală ''Anton Pann'' Vâlcea, colegele de la Biblioteca
Județeană ''Antim Ivireanul'' Vâlcea, cu sprijinul Direcția
Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului, Vâlcea
am organizat o acțiunesocial culturală la Centrul de Recuperare și
Reabilitare Neuropsihică Măciuca.A fost primul pas, am înțeles că
se poate și trebuie.Bătrâni sau bolnavi, copii abandonați,
frumoși sau urâți, naivi sau deștepți, în fața lui Dumnezeu cu
toți suntem fii săi. Ne-am propus atunci să demarăm un proiect
intitulat ''Iubirea de aproapele meu'', iar în fiecare lună să
vizităm câte un Centru Social din județ să aducem un strop de
bucurie semenilor noștri, să dăruim din prea mult sau prea puțin,
un zâmbet, un gând frumos, un cântec, o poezie. La începutul
anului 2014, ni s-au alăturat membrele Ligii Femeilor
Creștin-Ortodoxe Vâlcea, ale Asociației Zâmbete
Colorate.Mediatizarea proiectului a adus în jurul nostru mulți
oameni de bine, preoți, rude, prieteni, vâlceni care auzind la
radio sau la televizor ni s-au alăturat. Tuturor și fiecăruia în
parte le mulțumesc personal dar și în numele prietenilor din
Centrele Sociale care cunosc modul în care suntem
sprijiniți.Povestea fiecărei persoane asistate poate fi subiectul
unei cărți, al unui film.Dăruind, vei dobândi negreșit fericire,
împlinire din zâmbetul celui care a primit de la tine ceea ce avea
nevoie. Nu dăruiți pentru a primi, nu dăruiți dacă nu simțiți,
nu dăruiți dacă doriți recunoaștere, pentru că ea, de multe
ori, nu poate veni.Dăruiți doar atunci când simțiți, dăruiți
din puținul vostru un zâmbet, o clipă de alinare, o clipă ce
poate schimba viața unui om! A-ți manifesta iubirea duhovnicească
față de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul
Duh. ''Desăvârșirea creștină stă în iubirea de aproapele, iar
desăvârșita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu.
Creșterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârșită, pentru că
Dumnezeu este iubire'' (I Ioan 4, 16). De marele praznic al Adormirii
Maicii Domnului, Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul
Râmnicului, spunea: ''Nădejdea noastră trebuie să fie întotdeauna
către Maica Domnului. Ea este ocrotitoarea mamelor, pentru că a
fost mamă;este ocrotitoarea copiilor pentru că a avut Prunc pe
Domnul nostru Iisus Hristos; este ocrotitoarea monahilor și a
monahiilor pentru că viața ei a fost petrecută în feciorie, așa
cum făgăduiesc să trăiască monahii și monahiile; este
ocrotitoarea familiilor creștine; este ocrotitoarea celor care
călătoresc pe ape; este ocrotitoarea întregului neam omenesc. Se
cuvine, dar, ca întot-deauna să avem nădejde când ne rugăm la
Maica Domnului''.
Text publicat in cartea''
Iubirea de aproapele meu'',2015
Zenovia Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu